19 noiembrie 1946 - primele alegeri postbelice din România

Reconfigurarea hărţii geo-strategice a Europei, în special după al doilea război mondial a plasat România în blocul statelor comuniste, indiferent de opţiunea politică majoritară a cetăţenilor săi. România chiar dacă a participat nouă luni la efortul de război alături de Coaliţia Naţiunilor Unite, la conferinţa de la Paris a fost clasificată ca stat fără contribuţie, fără statut de cobeligeranţă, în rândul celor învinşi.

O tutelă politică, administrativă şi militară – Comisia Aliată de Control, în care URSS a fost predominantă – a exercitat noua desfăşurare a vieţii în România. Generalul Ivan Susaikov şi ambasadorul Serghei Kavtaradze au reprezentat alături de ministrul de externe sovietic Andrei Vîşinski pilonii instaurării noului regim politic totalitar.

Partidul Comunist din România, ulterior PCR – PMR – PCR avea în august 1944 aproape o mie de membri, din care o parte se găsea la Moscova. Legitimitatea numerică nu a contat pentru ocupant şi conducerea PCR, tranziţia de la fostul regim la noul regim fiind caracterizată prin abuzuri administrative, arestări şi pedepse cu închisoarea, însă şi omoruri ce au a permis treptat preluarea puterii, întâi la nivel central, apoi în teritoriu.

Partidele de opoziţie, trei la număr – PNŢ, PNL şi PSD-Independent, cele mai vizibile – au fost lipsite de strategie pentru alternativa la putere. S-au bizuit aproape exclusiv pe ajutorul anglo-american. Informaţiile reale , chiar dacă în unele cazuri au confirmat priorităţile agendei Marilor Puteri în privinţa României au fost puţine şi n-au convins factorii politicii ai Opoziţiei că erau necesare alte tehnici şi metode de a lupta împotriva adversarilor.

Partidele de opoziţie au concurat pe liste separate, practic prelungind comportamentul electoral din perioada interbelică, o experienţă ratată, fără a aduce soluţii convingătoare şi eficiente în administrarea statului.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 18 noiembrie 2013:

De cealaltă parte, Blocul Partidelor Democrate (BPD) compus din şase formaţiuni, între care şi PCR (Frontul Plugarilor, preşedinte dr. Petru Groza, PSD, MADOSZ – Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România, Comitetul Democrat Evreiesc, PNL-Tătărescu, PNŢ-Anton Alexandrescu) şi-a folosit toată influenţa pusă la dispoziţie de Armata Roşie şi a încercat legislativ şi administrativ să blocheze pârghiile în favoarea sa. Comisarul politic sovietic şi cenzura militară asupra informaţiilor au fost cele mai eficiente arme ale cuceririi puterii. Mişcarea Legionară a fost cooptată prin acordul Ana Pauker – Nicolae Petraşcu, secretar general al formaţiunii, să îmbăzişeze cauza PCR pentru a evita decimarea organizaţiei.

Alegerile generale din 19 noiembrie 1946 s-au desfăşurat de jure sub protecţia Comisiei Aliate de Control, însă de facto, au aparţinut organizatorilor. S-au cheltuit sume importante de guvern pentru tipărirea şi difuzarea a 4 milioane de broșuri de propagandă, 28 de milioane de foi volante, 8,6 milioane de caricaturi tipărite și 6,6 milioane de afișe. Legislativ, coaliţia guvernamentală a acţionat pentru desfiinţarea Senatului, restrângerea copului electoral prin aplicarea legilor de pedepsire a criminalilor de război şi vinovaţilor de dezastrul ţării, aşa după cum apare în textele oficial, acţiuni ce-au dus la înregistrarea a numeroase abuzuri.

Foto: wikipedia.org

Când hambarele vor fi pline cu grâu, atunci vom face alegerile, susţinea premierul Groza, în speranţa că ţăranii, majoritatea populaţiei va înclina balanţa în favorea coaliţiei electorale. Seceta deosebită şi devalorizarea monedei au tensionat şi mai mult situaţia.Ţăranii fără pământ au evitat scrutinul, considerând că guvernul, chiar dacă a promis şi împărţit pământurile, urmărea de fapt să le integreze într-un circuit agricol colectivist după modelul sovietic. BPD îşi avea fieful electoral în oraşele cu populaţie muncitorească şi a micilor funcţionari, a minorităţilor etnice, pe când opoziţia în marea masă a ţăranilor proprietari şi a burgheziei industriale şi orăşeneşti.

La zece zile după alegeri, rezultatele au dat câştig de cauză BPD, 68 la sută din voturi şi 84 la sută din mandatele disputate. Opoziţia a protestat de nenumărate ori împotriva rezultatului, susţinând că alegerile au fost falsificate. O numărătoare paralelă făcută de reprezentanţii guvernului Groza şi publicată mai târziu - „Învățămintele alegerilor și sarcinile Partidului Comunist după victoria din 19 Noiembrie 1946", Arhiva MApN, fond Materiale documentare diverse, dosar 1.742, f.12-13) a relevat că BPD ar fi primit între 45 şi 47 la sută din voturile exprimate, restul, suficient pentru a forma o majoritate, revenind Opoziţiei.

În plan extern, reprezentanţii anglo-americani s-au rezumat la proteste oficiale şi la nerecunoaşterea rezultatului alegerilor, invocând frauda electorală şi atât. Statele Unite erau ocupate cu ponderarea pretenţiilor sovietice în Europa, iar Marea Britanie era interesată în mod vital de căile de comunicaţie maritimă în Mediterana, respectiv Grecia şi Turcia.

Regele Mihai, încă Suveran al României lipsit de ajutorul extern a fost nevoit să declare deschis Parlamentul – unicameral – la 1 decembrie 1946 şi să valideze un nou guvern format din câştigătorii scrutinului.

Coabitarea PCR cu celelalte partide partenere s-a încheiat în anul 1953, când ultima formaţiune, cea a premierului Groza a fost dizolvată prin absorţie.Nici disidenţii din partidele tradiţioale n-au avut o soartă mai bună. Cei mai mulţi au compărut în faţa instanţelor şi au fost încarceraţi pentru termene lungi. Singurul partid de opoziţie care a fost scos în afara legii a fost PNŢ. Lipsite de cadre şi mijloace, celelalte două, PNL şi PSD-Independent au ieşit de pe scena politică în urma instituirii partidului unic, februarie 1948, a Congresului de unificare PCR-PSD.

Contribuţii editoriale : domnii Nicolae Purcărea din Braşov, 90 ani şi Grigore Pepene, 88 ani din Cluj, foşti deţinuţi politici cu mărturii de la scrutinul electoral din 19 noiembrie 1946. Interviuri realizate de Mirela Băzăvan.

*Domnul Adrian Niculescu este cadru didactic la SNSPA, fost membru al exilului românesc, corespondent al postului de Radio „Europa Liberă” în Italia (1984-1996), profesor cu contract la Universitatea Catolică din Milano (1985-1996)

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare pe Internet la adresa: www.romania-actualitati.ro