Viziuni şi abordări: noul concept strategic NATO

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu la nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica". În această seară, revin cu un subiect de actualitate: "Noul concept strategic al NATO", document adoptat de statele aliate la summit-ul de la Lisabona. Este vorba de reperele strategice cu noi misiuni, noi perspective de abordare a operaţiunilor, noi ameninţări specifice secolului XXI, dar şi cu o relaţie diferită între NATO şi Rusia. În Studioul 31 se află alături de mine colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de Presă al Ministerului Apărării, unul dintre prietenii emisiunii "Euroatlantica". De altfel, domnul colonel Petrescu a fost şi şeful colegilor de la Redacţia Militară Radio, care o perioadă au fost coproducători la această emisiune. Bună seara, domnule colonel şi mulţumiri pentru că aţi acceptat din nou invitaţia de a participa la "Euroatlantica".

Ion Petrescu: Bună seara şi felicitări pentru rezistenţa cu care reuşiţi ca această emisiune să rămână în programul postului public de radio.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc. Invitat special în această seară va fi domnul George Scutaru, deputat PNL de Buzău, vicepreşedinte al Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor. Domnul deputat George Scutaru este absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti, unde a finalizat şi un master în relaţii internaţionale, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare şi al Colegiului NATO de la Roma, cursul pentru generali şi ambasadori, de asemenea, absolvent al Colegiului Naţional de Informaţii.

Colegii din regia de emisie, Victor Mihăescu şi Mirela Drăgan, îmi confirmă că avem legătura cu domnul deputat George Scutaru. Bună seara, domnule deputat.
George Scutaru: Bună seara, dumneavoastră, invitaţilor şi distinşilor dumneavoastră ascultători.

Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia la emisiunea "Euroatlantica".
George Scutaru: Cu multă plăcere, ca întotdeauna.

Radu Dobriţoiu: Vom avea în această seară şi corespondenţe de la Washington şi Moscova şi vom fi în legătură telefonică la Oradea şi cu domnul locotenent-colonel în rezervă Nicolae Toboşaru, doctor în istorie, specialist în Parteneriatul Strategic dintre România şi Statele Unite. Mi se confirmă că avem legătura telefonică şi cu dânsul. Bună seara, domnule colonel.

Nicolae Toboşaru: Bună seara, domnule Radu Dobriţoiu şi o seară plăcută invitaţilor şi ascultătorilor dumneavoastră.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc foarte mult şi vă mulţumesc din nou că sunteţi alături de noi în această seară.
Domnule deputat George Scutaru, vă rog să conturaţi dumneavoastră, pentru început, principalele elemente ale "Noului concept strategic al Alianţei". În primul rând, ce aduce nou şi, de ce nu, cu ce a fost înlocuit fostul inamic numărul 1 al NATO, Rusia?

George Scutaru: Prin "Noul concept strategic", adoptat la Lisabona, cu o relevanţă pe o perioadă de aproximativ 10 ani. Şi, de asemenea, să nu omitem şi acea declaraţie finală a summit-ului NATO ce evaluează momentul curent şi are de obicei o valabilitate până la viitorul summit al Alianţei. NATO doreşte să răspundă unor noi provocări, în primul rând, terorismul, problema atacurilor cibernetice. Apare o mai pregnantă evaluare a ceea ce înseamnă securitate energetică şi din punctul ăsta de vedere, aş vrea să mă refer la acest subiect, fiindcă ar trebui să ne referim, în primul rând, la evaluarea conceptului strategic şi din perspectiva intereselor României. ealizator: Sigur că da! Vă rog! eorge Scutaru: Ca toate celelalte state membre ale Alianţei, şi România a venit cu un număr de obiective, unele atinse pe deplin, altele doar parţial. Fiind vorba de interese fie directe ale ţării noastre, fie de interese indirecte legate de alţi actori din zone de interes, în special Marea Neagră şi Balcanii de Vest, Afganistanul, acolo unde se află şi trupe româneşti. Interesul pentru securizarea vecinătăţii graniţelor NATO şi cele legate de securitatea energetică, ca un subiect distinct asumat de Alianţă. Se adaugă şi noi misiuni de management al crizelor, cu dimensiunea de prevenire, gestiune şi reconstrucţie postconflict. NATO îşi reafirmă şi spaţiul de consultări deschise oricăror probleme de securitate pe care ar resimţi-o orice membru. Aş vrea să remarc faptul că, totuşi, în ciuda efortuilor noastre consistente, problema securităţii energetice rămâne, ca să spun aşa, o problemă domestică şi e tratată în cadrul consultărilor de articol 4, ea devenind o chestiune de articol 5, adică acel principiu al muschetarilor "Toţi pentru unul şi unul pentru toţi", la tăierea energiei pentru comandamentele sau trupele NATO şi, în cazul în care o criză de lungă durată afectează securitatea unui stat membru. Dar este important, fiindcă noi, alături de alte ţări membre NATO, mai ales din estul Europei, am reuşit să introducem această problemă pe agendă şi ea să devină preocupantă pentru Alianţa Nord-Atlantică.

Radu Dobriţoiu: Domnule deputat George Scutaru, tot pe acest punct nou în strategia Alianţei şi anume, securitatea energetică, putem vorbi şi de anumite interese diferite ale unor grupuri de state în interiorul Alianţei, aşa cum, la un moment dat, STRATFOR publica şi aducea aminte de aceste interese diferite ale... să zicem, ale Franţei şi Germaniei, pe de o parte, interese diferite ale statelor din estul Europei, putem vorbi de aşa ceva?

George Scutaru: Cu siguranţă şi chiar dacă poate are trebui să am o abordare mai temperată ţinând cont şi de calitatea de parlamentar. Se evidenţiază un lucru clar, este un interes pragmatic al unor ţări precum cele pe care le-aţi subliniat şi dumneavoastră, Franţa, Germania, Italia...

Radu Dobriţoiu: Nu numai în NATO, ci şi în interiorul Uniunii Europene.

George Scutaru: ...şi al Uniunii Europene. Trebuie să vedem cum evoluează proiectul Nabucco... determinat şi de criza economică, din păcate, nu are viteza la care noi, românii, ne-am fi aşteptat şi nu-i de mirare că unul din avocaţii fervenţi ai proiectului Nabucco şi al ideii de găsire a unor rute alternative, pentru a diminua dependenţa de resursele ruseşti, este Washington-ul. Şi tocmai şi acea apropiere firească între noi şi Statele Unite şi discutăm nu numai de parteneriatul militar, de prezenţa noastră în Afganistan, de lupta efectiv cot la cot a băieţilor noştri acolo cu soldaţii americani împotriva teroriştilor, dar vorbim şi de sprijinul pe care Statele Unite îl acordă pentru crearea unor noi culoare energetice. Putem discuta, în acest context, şi de acel proiect AGRIS, care include Azerbaidjanul, Georgia şi România, pentru crearea unui culoar, care nu este un proiect concurent cu Nabucco, dar care doreşte să fie un canal suplimentar de alimentare cu gaz din zona zona caspică a Europei, în aşa fel încât tendinţa rusă de a folosi Gazprom ca element de politică externă şi care s-a resimţit în ultima perioadă destul de pregnant cu crize energetice...

Radu Dobriţoiu: Este o adevărată armă.
George Scutaru: ...s-a mai temperat. Exact. Exact.

Radu Dobriţoiu: Fără a avea intenţia de a mă depărta de conceptul de securitate energetică prins în "Noul concept strategic al Alianţei" mă apropii mai mult de Uniunea Europeană, vă rog, domnule deputat, să ne referim şi la Turcia. Iată, România este un partizan, un susţinător al ideii integrării Turciei în Uniunea Europeană. De asemenea, noi primim din partea Turciei acest sprijin pentru dezvoltarea şi pentru accesul la anumite resurse energetice. Credeţi că, la un moment dat, România va deveni placa turnantă, iată, între NATO şi Uniunea Europeană, prin Turcia?

George Scutaru: Ar fi o poziţie care ar consolida un anumit statut în regiune al României. Trebuie, totuşi, /.../ că e bun rolul de avocat pe care-l jucăm pentru Turcia. Din păcate, la nivelul Uniunii Europene, nu există formulat încă un consens, sunt opinii pro şi contra privind o aderare mai accelerată sau mai temporizată a Turciei, dar trebuie să privim rolul nostru şi posibila cooperare cu Turcia şi în termenii binomului ruso-turc la Marea Neagră. Încă sunt două puteri care au avut ambiţii istorice în această zonă...

Radu Dobriţoiu: Şi au un cuvânt de spus în regiune.
George Scutaru: ...dar care, de multe ori, s-au concurat, dar mai ales în plan economic, să ştiţi că schimburile bilaterale sunt substanţiale între cele două ţări. Şi, de aceea, cred că ar fi o dovadă, în primul rând, de o mare abilitate diplomatică din partea României dacă reuşim să iasă în întâmpinarea dorinţelor şi obiectivelor turceşti, să reuşească să-şi asigure un partener în Turcia, în acest fel, având de câştigat şi noi, în primul rând.

Radu Dobriţoiu: Iată, aşadar, acest nou comcept asupra căruia se insistă în strategia Alianţei, acela de securitate energetică, unde România ar putea avea un cuvânt greu de spus dacă şi-ar mişca cât se poate de bine toate instrumentele diplomatice de care dispune. O viziune de securitate, însă, şi la nivel global, cuprinsă, inclusă în "Noua strategie de securitate a Alianţei", cu un prim punct pe planiglob, reprezentat de Afganistan în strategia Alianţei. Domnule colonel Ion Petrescu ştiu că pregăteaţi un articol despre evoluţiile recente din Afganistan, acest teatru de operaţii dificil nu numai pentru NATO, ci şi pentru trupele româneşti. Ce ne puteţi spune despre aceste noi evoluţii?

Ion Petrescu: În primul rând, este binevenită emisiunea dumneavoastră, la numai 24 de ore după ce s-a încheiat la Cartierul General al NATO întâlnirea de două zile a şefilor apărării din 66 de state membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi ţări partenere. Înainte de această întâlnire, generalul David Petreus, care este deja văzut în presa americană ca un potenţial candidat la preşedinţia Statelor Unite ale Americii, a lansat într-o manieră de relaţii publice fără precedent o scrisoare adresată trupelor forţelor internaţionale de asistenţă din Afganistan şi militarilor americani din subordinea sa, în care, practic, a prezentat, cum zic americanii, "the big picture", imaginea generală a situaţiei actuale în 2011 şi de viitor până în 2014, când, în întregime, securitatea Afganistanul va fi dată pe mâinile armatei afgane. Ce spune generalul David Petreus în această scrisoare, care a ajuns şi pe mesele de lucru ale şefilor apărării din statele membre NATO şi a partenerilor lor, care au fost invitaţi la Bruxelles? În primul rând, că în 2010, au apărut elemente noi în teatrul de operaţii afgan, sporirea efectivelor militare americane de o manieră substanţială, ca urmare a persuasiunii Pentagonului pe lângă actualul preşedinte de la Casa Albă, doi: sporirea numerică a forţelor armate afgane şi parte dintre unităţi s-au dovedit a fi bine instruite de către aliaţi, inclusiv instructorii militari români, şi trei: sporirea efectivelor poliţiei afgane. Pentru prima oară, în 2010, s-au adăugat acestor trei elemente militare două chestiuni care nu au fost folosite în anii precdenţi. Este vorba de introducerea în programul de aclimatizare a populaţiei, care a trăit greu sub talibani, într-un sistem nou de ajutorare socială, a fundaţiilor private şi a unor personalităţi civile afgane, care s-au declarat gata să contribuie la ceea ce se numeşte "o revenire la viaţa normală în Afganistan".

Radu Dobriţoiu: Probabil personalităţi venite şi din exil, pentru că foarte mulţi afgani au fost în Pakistan şi în alte ţări...
Ion Petrescu: Este foarte bună completarea dumneavoastră, pentru că, practic, mă ajută pe mine să evidenţiez ceea ce scria David Petreus în scrisoarea menţionată, făcută publică pe 25 ianuarie, respectiv meritul iniţiativei preşedintelui Hamid Karzai de a ajunge la o conciliere cu acei lideri talibani care doresc o reunificare a spiritului naţional, renunţând la luptă şi integrându-se pe funcţii importante în administraţia locală. În acelaşi timp, trebuie spus că David Petreus vede misiunea din 2011 şi ca una de sprijinire a actualului aparat de stat din Afganistan, pentru a combate corupţia şi bandele locale, care subminează instituirea noilor autorităţi ce se subordonează guvernului central şi politicii preşedintelui Hamid Karzai, a cărui prezenţă nu a fost una pur diplomatică la ultimul summit NATO de la Lisabona, ci s-a încheiat cu un acord în care s-a prevăzut, practic, prezenţa NATO nu până în 2014, ci şi după, când se vor retrage trupele americane, în puncte cheie, de unde vor asigura două lucruri: instruirea armatei afgane şi intervenţia, la cerere, pentru a sprijini anumite acţiuni armate împotriva insurgenţilor.

Radu Dobriţoiu: Să spunem pentru ascultători, este, de altfel, modelul cu care generalul Petreus a obţinut succese în Irak, am fost acolo, am văzut cum începuseră să se predea provincii după provincii către noua armată irakiană. Iată că generalul Petreus nu face decât să-şi perfecţioneze strategia şi să obţină rezultate, pentru că, să recunoaştem, spre deosebire de o perioadă lungă de timp, în ultimele luni, Alianţa chiar a reuşit să obţină rezultate în Afganistan... o misiune a Alianţei de care depinde şi viitorul NATO.

Ion Petrescu: Completarea dumneavoastră este binevenită, pentru că David Petreus a ţinut cont de ceea ce numesc ei "lecţia învăţată" şi a dat ordin de diminuare a operaţiunii forţelor speciale, care, după cum ştiţi, din păcate, ducea la pierderea inerentă a unor vieţi omeneşti, a unor oameni din Afganistan care nu aveau nimic comun cu talibanii. Din acest punct de vedere, David Petreus poate fi considerat în planul relaţiei cu actualele aurotităţi afgane ca un om care a detensionat situaţia, dar, în acelaşi timp, a pus piciorul în prag şi în provinciile Helmand şi Kandahar...

Radu Dobriţoiu: Unde sunt militari români...

Ion Petrescu: ...unde sunt români şi pe care i-a vizitat, pentru că generalul David Petreus pe data de 19 a vizitat zona în care se află nu numai trupe româneşti şi americane şi acolo s-a văzut încă o dată, există imagini difuzate de către Pentagon, cum ştie generalul David Petreus să relaţioneze cu trupele, cald, apropiat, dând mâna cu subofiţerii pe care-i consideră egalii lui, egalii lui în dialog, dar subordonaţii lui în misiuni de luptă, acolo unde şi generalii şi ofiţerii americani merg pe transportoarea blindate, pentru că, ştiţi foarte bine, aţi fost în Irak, în Afganistan, când este vorba de luptă, nu gradele contează, ci capacitatea omului de a fi viabil într-o misiune sau alta.

Radu Dobriţoiu: Din păcate, generalul Petreus a dorit chiar să-i intre în legătură cu posturile de radio din principalele ţări din Alianţă, prezente în Afganistan, dar, potrivit surselor mele, această iniţiativă, la Bucureşti, s-a oprit la nivelul Ministerului Apărării şi nu a trecut mai departe...
Ion Petrescu: Potrivit convingerii mele, sunteţi cel mai indicat din România, cu experienţa pe care o aveţi în Afganistan şi Irak, unde el a reuşit să readucă Irakul din perspectiva stabilizării militare la o situaţie propice unor alegeri libere, deci sunteţi cel mai indicat să realizaţi acest interviu.

Radu Dobriţoiu: Mulţumesc. Îmi doresc să ajung să realizez acest interviu chiar fără sprijinul celor de care am amintit mai devreme. Ne îndreptăm acum spre problematica reprezentată de scutul antirachetă, în primul rând, scutul Statelor Unite, pentru că este un proiect mai aproape de realitate şi apoi la strategia balistică a Alianţei inclusă în noul contex strategic. Domnule Nicolae Toboşaru, de ce au ales americanii România pentru punctul extrem estic european al sistemului defensiv?

Nicolae Toboşaru: Este o întrebare importantă şi răspunsul, desigur, este complex. Eu aş face un comentariu. Desigur, există argumente cu caracter general, de natură geopolitică precum specificul noii politici a administraţiei Obama fată de Federaţia Rusă sau strategice şi tehnologice şi mă refer la militările spaţiale ale acoperirii antirachetă ale sistemului şi concepţiei iniţiale a administraţiei George W.Bush şi la dificultatea implementării sale într-un timp rezonabil. Acestora aş mai adăuga argumente specifice României, dar şi Bulgariei, precum poziţia geostrategică apropiată spaţial de posibila sursă a unei ameninţări şi mă refer aici la Orientul Mijlociu. Existenţa deja a unor dispozitive militare americane în cele două state şi, desigur, la toleranţa Federaţiei Ruse, exprimată public, de altfel, faţă de această alternativă sud-est europeană la cea iniţială central-europeană care viza Polonia şi Cehia.

Radu Dobriţoiu: Cu siguranţă că au existat şi ceva tatonări şi negocieri înainte de această decizie între Washington şi Moscova.
Nicolae Toboşaru: Cu siguranţă. Ei, cu toate aceste similitudini, decizia SUA s-a îndreptat deocamdată spre România, spun deocamdată pentru că lucrurile încă sunt în evoluţie, iar argumentul specific României, cel mai semnificativ şi care practic subsumează întreaga paletă de argumente, este în aprecierea mea Parteneratul Strategic bilateral, viabil, îndelungat şi deplin susţinut de cei doi parteneri. Un considerent la fel de robust şi determinat ca şi la jumătatea deceniului trecut, atunci când s-a semnat acordul bilateral de acces al tuturor americanilor la facilităţi din Dobrogea. Eu aş vrea să mai fac un comentariu asupra semnificaţiei în plan bilateral a determinării americane de a instala elementele scutului în România.

Radu Dobriţoiu: Sigur că da şi, în acest context, dacă puteţi domnule colonel, să vă referiţi şi la rolul armatei în dezvoltarea acestui Parteneriat Strategic cu SUA până la acest nivel de vârf, să spunem, al scutului antirachetă.
Nicolae Toboşaru: Sigur că da. Implicarea României în sistemul antirachetă este în definitiv o decizie politică. Fapt care şi explică postura secretarului de stat de la externe, Bogdan Aurescu, de şef al echipei româneşti de negociere. Dar, inerent, decizia politică şi strategică va fi urmată de o punere în aplicare şi gestionare a consecinţelor sale de către organismul militar. Aş vrea să remarc faptul că, la fel ca în perioada 1990-1995, chiar dacă palierul de relaţionare cel mai înalt şi vizibil, cel prezidenţial, este estompat în acest moment, palierul militar şi de securitate este activ substanţial, robust şi vizibil, Armata Română rămânând unul dintre pilonii structurali ai acestei relaţii. Acest fapt ne confirmă însuşi rolul Armatei Române în devoltarea şi exprimarea diplomaţiei naţionale, în promovarea intereselor fundamentale ale României într-o perioadă extrem de dificilă, de îngrijorătoare şi de îngrijorare pentru statul român, atât datorită realităţilor interne, cât şi evoluţiilor geopolitice regionale şi globale.

Radu Dobriţoiu: Cu siguranţă că iată a contat şi sudoarea şi sângele vărsat de militarii din teatrele de operaţii complexe şi dificile cum a fost Irakul, unde România a reuşit să-şi finalizeze cu succes probabil cea mai dificilă misiune de după Revoluţie, misiune externă şi iată şi în Afganistan.

Nicolae Toboşaru: Dacă îmi permiteţi, aş vrea să subliniez o realitate importantă din punctul meu de vedere. Faptul că viziunea SUA asupra relaţiilor lor cu România şi modul de percepere a României la Washington au rămas nemodificate prin alternanţa de la o administraţie prezidenţială republicană la o administraţie democrată, România şi SUA rămânând aliate, partenere şi prietene. În istoria parteneriatului acest ciclu de alternanţă a fost deschis de succesiunea Clinton - Bush în ianuarie 2001, Obama fiind practic al treilea preşedinte american care susţine şi dezvoltă această relaţie strategică bilaterală.

Ion Petrescu: Mă determinaţi să intervin, domnule colonel.
Nicolae Toboşaru: Vă rog.

Ion Petrescu: Este corect ce spuneţi dumneavoastră, dar pentru informare a ascultătorilor noştri trebuie să spunem că nucleul dur şi permament al conducerii de la Washington, deşi este reprezentat de vulturii americani, care au principii foarte clare, care au intervenit totdeauna în istoria SUA pentru a readuce de la un moment descendent la unul ascendent şi din acest punct de vedere chiar ieri în Germania a supervizat predarea către NATO a primelor facilităţi, a utilizării rachetelor balistice intercontinentale pentru apărarea în cadrul scutului NATO, un element care concordă cu declaraţia pe care a făcut-o tot ieri secretarul general al NATO în faţa şefilor apărării din cele 66 de state, unde a spus foarte clar că NATO are în continuare trei misiuni - apărarea colectivă, managementul crizelor şi cooperarea în probleme de securitate. Pe această idee, a cooperării de securitate, intervenţia dumneavoastră a fost extrem de utilă.

Radu Dobriţoiu: Eu chiar mă întreb ce se va face România în viitor când nu va mai exista armata pe planul principal al acestui Parteneriat Strategic cu SUA, când noi nu vom mai colabora în Afganistan, umăr la umăr, cu aliaţii noştri. Vă propun să ascultăm şi corespondenţa de la Washington primită de la Doina Saiciuc despre Tratatul Start şi scutul antirachetă american.

Reporter: Săptămâna trecută, într-o dezbatere a Senatului SUA privind armele nucleare tactice, problema pe care au ridicat-o în mod repetat republicanii a fost aceea a marii disparităţi dintre numărul armelor nuclearea tactice ale Rusiei şi cele ale SUA. America are aproximativ 400 de arme nucleare tactice desfăşurate în timp ce oficialii de la Washington estimează că Rusia ar avea 3800. Experţii spun însă că există o lipsă de înţelegere în legătură cu zona unde sunt ele desfăşurate în Rusia şi cu cât de operaţionale sunt. Expertul nuclear Micah Zenko spune că, într-o vizită recentă la Moscova, a pus constant întrebarea de ce aveţi nevoie de arme nucleare tactice. Zenko arată că fiecare dintre interlocutorii săi a venit cu un alt răspuns. Răspunsul însă pe care nu l-a primit decât insistând în continuare cu întrebări a fost acela în legătură cu China. Expertul american crede că ruşii vor să-şi menţină armele nucleare tactice pentru că ar fi foarte îngrijoraţi cu privire la China, deşi în Strategia naţională de securitate a Rusiei China nu este menţionată. Majoritatea analiştilor spun, de fapt că ruşii vor să le menţină ca potenţială forţă împotriva Chinei. SUA nu vor ca armele să fie desfăşurate în vestul Rusiei pentru că atunci acestea i-ar ameninţa aliaţii est-europeni din NATO. Obiectivul Washingtonului este ca ele să fie mutate în centrul Rusiei. Pe de altă parte, ruşii cred că superioritatea lor în ce priveşte numărul armelor nucleare tactice este necesară în relaţie cu superioritatea copleşitoare a forţelor convenţionale ale NATO. Pe de altă parte, Moscova doreşte în mod special retragerea celor 250 de arme nucleare tactice pe care SUA le menţin în cinci locuri în ţările NATO. Atât analiza Washingtonului, cât şi cea a Rusiei priveşte către orizontul lui 2012. Amândouă părţile au temeri în legătură cu ce va deveni relaţia lor bilaterală în cazul în care, fie Barack Obama nu a recâştiga alegerile, ori Dmitri Medvedev nu ar mai fi preşedinte. După ratificarea noului Tratat Start au rămas sub semnul suspiciunilor două teme - armele nucleare tactice şi apărarea antirachetă. Oficialii de la Washington insistă că sistemul nu ameninţă rachetele balistice intercontinentale ruseşti pentru că rachetele americane nu sunt destul de rapide pentru a doborâ o eventuală rachetă rusească lansată deasupra Polului Nord. Dacă, potrivit americanilor, experţii ruşi înţeleg în general acest lucru, oficialii politici de la Moscova nu cred în asigurărilor americanilor. Expertul Zenko spune că, dacă sistemul antirachetă va pune sub semnul riscului capacitatea de lovitură, aşa-numita "secunda Rusiei" el ar putea fi anulat pentru că ruşii vor să se asigure că rachetele lor ar putea avea capacitatea de a fi lansate înainte de a fi lovite de armele americane, deci nu distruse la sol. Congresul american respinge orice constrângeri în legătură cu sistemul de apărare antirachetă al SUA şi nu este clar dacă republicanii cred în asigurările secretarului apărării, Robert Gates, ale secretarului de stat, Hillary Clinton şi ale şefului Marelor State Majore reunite, amiralul Mike Mullen, cum că Tratatul Start, ratificat în decembrie nu va constrânge partea americană.

Radu Dobriţoiu: Domnule deputat George Scutaru, amintea Doina Saiciuc despre Strategia de securitate a Rusiei care, deşi nu include China, face în continuare referiri la NATO. Cunoaşteţi foarte bine abordarea pe care o are diplomaţia rusă în general, cum putem interpreta pe de o parte decizia NATO de a împărţi un spaţiu comun de securitate cu Rusia după summit-ul de la Lisabona şi iată prezenţa Alianţei în continuare printre potenţialii inaminci ai Moscovei, potrivit Strategiei de securitate a Rusiei.

George Scutaru: Aveţi dreptate. Dincolo de declaraţiile de bună intenţii făcute, fie la Kremlin, fie la Washington, nu trebuie uitat faptul că în doctrina militară a Rusiei NATO este prezentat ca o ameninţare la adresa Federaţiei Ruse. Trebuie să privim acea încercare de colaborare a noastră şi într-un context mai larg al resetării relaţiilor dintre Washington şi Moscova odată cu venirea administraţiei Obama, o resetare care la început când a fost anunţată, ţineţi minte că a dat fiori în estul Europei şi ca multe voci, chiar şi din România, din Polonia, din Cehia s-au arătat îngrijorate că această încălzire a relaţiilor dintre SUA şi Federaţia Rusă ar putea determina edulcorarea, diminuarea să spunem a forţei angajamentelor NATO şi în special ale SUA faţă de aliaţii est europeni.

Radu Dobriţoiu: Dacă îmi pemiteţi, chiar înaintea summitului de la Lisabona, tot "Stratfor" avea un comentariu în care împărţea alianţa în trei grupuri de interese. Era vorba de atlanticiştii care sunt pro-operaţiuni, cum este cea din Afganistan între care se numără şi Statele Unite, acel nucleu pe de altă parte al Europei, de care am amintit mai devreme, care include bineînţeles Franţa şi Germania şi statele la care dvs. v-aţi referit din care face parte şi România care ar fi dorit de la summitul de la Lisabona - iată asta e o analiză ante-summitul de la Lisabona, care ar fi dorit menţinerea în continuare a Rusiei pe această linie, dacă nu de inamic, cel puţin de apărare faţă de fostul inamic al alianţei şi bineînţeles noi cu un anumit trecut în legătură cu Rusia şi celelalte state, la fel aveau anumite interese. Mă scuzaţi că v-am întrerupt, dar iată ajungem şi la NATO...

George Scutaru: Nicio problemă. E clar, şi nu mă refer numai la România, la nivelul mentalului colectiv există un sindrom /.../ care încă mai persistă şi teama unei înţelegeri dintre două mari puteri sau o axă la nivelul Europei care la un moment dat se ia decizii în defavoarea... Slavă Domnului, suntem într-un mecanism de securitate care, să spunem, ne îndepărtează temerile fireşti pe care le-am avut datorită unor evenimente nefericite istorice. Însă, dacă tot vă refereaţi la acest studiu, reputatul analist Brzezinski spunea că Rusia este foarte abilă în a specula diferenţele dintre vechea Europă, însemnând Occidentul, şi nouă Europa, membrii noi ai NATO, pe de-o parte, şi în acelaşi timp între Europa şi Statele Unite. Şi revenim cu această ocazie şi la subiectul energetic. Vedeţi că Franţa cu Rusia au încheiat un acord pentru nave Mistral...

Radu Dobriţoiu: Sigur că da, care este inedit, pentru că o parte dintre aceste nave vor fi construite în porturile ruseşti, două vor fi date. Iată, într-un fel...
George Scutaru: Două în Rusia, două în Franţa. Sunt diverse proiecţii energetice care... Prietenia între premierul Berlusconi şi premierul Putin, relaţiile foarte strânse între Berlin şi Moscova sunt lucruri care fac ca acest joc complex să ne menţină permanent vigilenţi. ealizator: Şi cu garda ridicată. eorge Scutaru: Exact. De aceea cred că şi dorinţa României de a fi sigură că va urma, când va urma cu extinderea NATO, e tocmai pentru a, cred că a ne face la un moment dat să renunţăm la statul de ţară-graniţa NATO care îţi dă şi anumite avantaje de ordin strategic, dar îţi provoacă şi un anumit disconfort, ţinând cont totuşi şi de vecinătăţile pe care le avem. Dar vreau să mă mai refer la un lucru pe care l-aţi..

Radu Dobriţoiu: Înainte de asta, dacă îmi permiteţi, domnule deputat, pentru că aţi adus aminte de Mistral, foarte pe scurt. Să aducem aminte că cel puţin una dintre aceste nave de asalt va staţiona în bazinul Mării Negre şi, la un moment dat, anumiţi analişti de la Moscova au spus că dacă în timpul crizei din în Georgia ar fi existat în bazinul Mării Negre o astfel de navă altfel ar fi fost deznodmântul acelei situaţii.

George Scutaru: Da, sunt şi declaraţii unor înalţi responsabili militari ruşi care spuneau că mult mai ...
Radu Dobriţoiu: Iată, aşadar, ce trimite Franţa în Marea Neagră.

George Scutaru: ...mult mai rapid ar fi decurs operaţiunea în Georgia, dacă trupele de desant ruse ar fi avut în bazinul Mării Negre o asemenea navă. Voiam să ridic o problemă la care v-aţi referit indirect şi dvs. şi cu care am fost de acord: relevanţa şi importanţa armatei ca pârghie în diplomaţia românească. În cadrul discuţiilor de la Lisabona, s-a făcut referire şi la nivelurilor necesare de cheltuieli ale apărării pentru ca forţele armate să aibă suficiente resurse. E vorba de împărţirea resonsabilităţilor, Statele Unite înregistrând o fustrare, ca să spun aşa, în condiţiile în care la nivelul Europei observăm reduceri parţiale în bugetele apărării. Dar aici trebuie să ne gândim că pentru anul în curs, din păcate, armata României are şi ea 0,8% din PIB şi vorbim de provocări care ar putea să ne facă să trebuiască să fim un pic mai pregătiţi de ducerea la capăt a unor angajamente în Afganistan...

Radu Dobriţoiu: Şi pe care ni le asumăm înainte de a avea resursa...
George Scutaru: Exact. Eu consider că prea de multe ori, şi asta e vina, în primul rând, a clasei politice, în momentul în care iei decizia în CSAT şi spui: domnul, majorezi - cum a fost acum.

Radu Dobriţoiu: Cu 183, da. Este vorba de fapt şi să aducem...
George Scutaru: /.../ ne luăm un angajament, dar niciodată nu ne gândim ce costuri sunt. Când sunt discuţiile pe buget, de exemplu, eu am avut un amendament care a picat cu greu. Bineînţeles, eu fiind liberal în opoziţie, existând o majoritate, în care am cerut Ministerului de Finanţe ca operaţiunile pentru armata română să fie... ealizator: Să fie bugetate...Da, îmi aduc amitne. eorge Scutaru: Exact, separat din fondul de rezervă al guvernului tocmai pentru a nu afecta bugetul şi aşa destul de rarefiat al Ministerului Apărării.

Radu Dobriţoiu: Şi să aducem aminte că cei 183 de militari sunt - tot o informaţie în exclusivitate la "Euroatlantica". Este vorba de preluarea comenzii în aproximativ două luni a aeroportului militar din Kabul.

George Scutaru: Şi fiindcă vorbim la un moment dat de imaginea României şi de necesitatea...Discutam de necesitatea cooperării cu Turcia, de necesitate unei activităţi diplomatice susţinute. Bun, noi acum trebuie să facem faţă unui eşec diplomatic în martie, după refuzul în Schengen. Dar o problemă care ţin de imagine şi de credibiltate, inclusiv în cadrul Alianţei este absenţa avionului multirol. De un an de zile CSAT a luat o decizie, comisiile de apărare...

Radu Dobriţoiu: Pentru F16, să amintim, pentru F16.
George Scutaru: ... au pronunţat şi au dat un aviz formal, iar guvernul nu a luat nicio decizie fiindcă ţara noastră se pregăteşte să încaseze costuri de imagine majore. O scădere bruscă a greutăţii strategice şi probleme de vizibilitate între aliaţi, fără a mai vorbi de costurile directe determinate de o eventuală solicitare a NATO de a ne asigura poliţia aeriană. Şi totuşi cred că...

Radu Dobriţoiu: Ca stat graniţă a Alianţei, dar şi a Uniunii Europene.
George Scutaru: Da, dar noi suntem cu Polonia cei mai importanţi aliaţi în flancul estic şi nu cred că ne putem compara cu ţările baltice sau cu Albania cărora li se asigură poliţia aeriană.

Radu Dobriţoiu: Chiar noi am asigurat în două rânduri poliţia aeriană în ţările baltice.
George Scutaru: Din punctul meu de vedere este imperios necesar ca în acest an fiindcă resursa de zbor la MIG-uri se epuizează în următorii doi ani. E adevărat, putem apela la o soluţie de mijloc, să mai băgăm circa un milion euro pentru vreo 14-16 aparate şi să prelungim prin resurse proprii supravegherea spaţiului aerian cu acele MIG-uri 21 Lancer până în vreo 2015.

Radu Dobriţoiu: Să precizăm însă că trecerea de la un aparat multirol la un altul nu se face peste noapte.
George Scutaru: Exact, mai ales dacă ne dorim într-adevăr ca obiectivul pe termen mediu în termen de un deceniu pentru forţele aeriene române este dotarea cu F35, un avion performant, singurul scos de aliaţi, avion de multirol cu funcţii invizibil. Nu discutăm că mai încearcă şi ruşii să facă un avion similar, Sukhoi T-50.

Radu Dobriţoiu: Domnul colonel Petrescu doreşte să vă adreseze o întrebare, domnule deputat.
George Scutaru: Cu mare plăcere.

Ion Petrescu: De fapt nu e o întrebare. Aş vrea să fac nişte completări pentru opinia publică. În primul rând că generalii ruşi pot să declare orice legat de Georgia, dar se ştie foarte bine la Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse care este linia roşie pe care nu au voie, repet, nu au voie să o depăşească în Georgia, aşa că s-o lăsăm mai încet cu declaraţiile generalilor ruşi. Doi: Rusia nu va fi implicată în scutul NATO decât cu radarele de mare distanţă care sunt dorite de NATO să fie folosite deoarece pot intercepta de la lansare rachetele iraniene care ar viza litoralul românesc şi zonele adiacente. Trei... e

Gorge Scutaru:Bun. /.../ radarul din Azerbaidjan pe care ruşii şi l-au prelungit că...
Ion Petrescu: Trei, dacă îmi permiteţi... Şansa României la ora actuală şi şansa armatei României de a fi pentru ţara noastră capul de pod pe drumul spre progres, spre democraţie sunt aceşti băieţi din Afganistan. Datorită lor America se uită atent la procesul de tăiere, recalculare a pensiilor militarilor lor. Datorită lor America monitorizează, la nivelul Ambasadei americane, ce se întâmplă în viaţa democratică din România. Şi din acest punct de vedere armata rămâne şi va fi şi în continuare un factor de echilibru şi, alături de biserică, un factor de consolidare a democraţiei în România de azi.

Radu Dobriţoiu: Mai avem un element de noutate în această ediţie "Euroatlantica". "Ria Novosti" îl citează astăzi pe preşedintele Dmitri Medvedev, care a afirmat că Rusia va continua discuţiile pentru crearea unui sistem antirachetă în Europa, după ratificarea Tratatului START. Reamintesc că azi preşedintele Medvedev a semnat proiectul de ratificare a noului Tratat START. Despre acest subiect vă propun să ascultăm corespondenţa pe care am primit-o de la Moscova de la Alexandr Beleavski.

Reporter: Preşedintele Dmitri Medvedev a semnat astăzi Legea de ratificare a Tratatului START, care va intra în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificare, ce va fi efectuat de şefii diplomaţiilor ruse şi americane, Serghei Lavrov şi Hillary Clinton, posibil la începutul lunii viitoare, la München. Semnată de preşedinţii Medvedev şi Obama în aprilie anul trecut, la Praga, tratatul este rezultatul unui compromis îndelung negociat. El prevede reducerea numărului maxim de focoase nucleare pe care le pot deţine Rusia şi Statele Unite, de la 2.200 - cât stabilea precedentul START, expirat în decembrie 2009 - la 1.500 şi, de asemenea, reducerea de peste două ori a numărului vectorilor. Aceşti parametri trebuie atinşi în termen de 7 ani, valabilitatea tratatului fiind de 10 ani. În fapt, spre deosebire de Statele Unite, după cum a declarat de altfel ministrul rus al apărării Anatoli Serdiukov, Rusia nu va trebui să opereze reduceri, întrucât dispune în prezent de un număr considerabil mai mic de arme nucleare decât îi permite noul tratat. Acesta va permite, în schimb, dezvoltarea şi modernizarea arsenalului nuclear al Rusiei, în condiţiile menţinerii parităţii strategice - afirmă experţii de la Moscova. În replică la rezoluţiile Senatului american ce au însoţit ratificarea tratatului, parlamentul rus a inclus în Legea de ratificare şi în propriile sale declaraţii însoţitoare clauze ce condiţionează aplicarea START şi definesc situaţiile în care Moscova îl poate rezilia unilateral. De subliniat că nici condiţionările americane, nici cele ruseşti nus chimbă textul tratatului şi nu sunt obligatorii pentru cealaltă parte. Prima condiţie a aplicării noului START este dezvoltarea şi modernizarea arsenalului nuclear al Rusiei, în aşa fel încât acesta să fie capabil să depăşească orice sistem antirachetă. De altfel, Rusia afirmă că dispune deja de asemenea rachete. În acelaşi timp, dacă rezoluţia Senatului american afirmă că START nu restricţionează dezvoltarea sistemului american antirachetă, legea rusă prevede în mod expres interdependenţa juridică obligatorie între armamentele strategice ofensive şi cele defensive, adică scutul antirachetă. De asemenea, contrar interpretărilor americane, Rusia consideră că START se aplică şi armamentelor strategice ofensive cu dotare nenucleară, a căror desfăşurare ar trebui mai întâi discutată în cadrul unei comisii ruso-americane. Prevederea se referă în mod concret la sistemul american de lovituri globale fulgerătoare cu vectori strategici cu focoase convenţionale. Rusia îşi rezervă dreptul de a ieşi din Tratatul START dacă Statele Unite vor încălca substanţial prevederile acesteia. De asemenea, dacă Statele Unite, alte ţări sau grupuri de state vor desfăşura sisteme antirachetă capabile să diminueze considerabil eficienţa forţelor nucleare strategice ale Rusiei, dacă vor lua decizii cu caracter militar capabile să creeze pericole la adresa securităţii sale naţionale sau să desfăşoare arme ce pot bloca funcţionarea sistemelor ruseşti de avertizare împotriva atacurilor cu rachete. NATO nu comentează deocamdată această extrapolare a clauzelor unui tratat bilateral, extrapolare ce vizează în primul rând scutul antirachetă al Alianţei decis la Lisabona. Pe de altă parte, Rusia şi NATO urmează să se pronunţe în luna iunie asupra posibilităţii creării unui scut antirachetă comun, Moscova subliniind că de succesul acestei iniţiative va depinde considerabil viitorul relaţiilor sale cu Statele Unite, NATO şi Uniunea Europeană.

Radu Dobriţoiu: O corespondenţă de la Moscova, semnată Alexandr Beleavski. Domnule colonel Toboşaru, discutam cu dumneavoastră înainte de emisiune despre raportul dintre strategia naţională de apărare, parteneriatul strategic cu Statele Unite şi viziunea statului român în proiectul de apărare antirachetă - aspecte foarte intersenate, cum ar fi includerea acestui element nou defensiv în strategia de apărare. Vă rog să explicaţi pentru ascultători această abordare.

Nicolae Toboşaru: Dacă îmi permiteţi un scurt comentariu în contextul corespondenţei pe care tocmai am ascultat-o.

Radu Dobriţoiu: Vă rog.
Nicolae Toboşaru: Cred că este important să remarcăm faptul că instalarea elementelor scutului antirachetă în România constituie o contribuţie importantă a statului român, nu numai la dezvoltarea sistemului antirachetă NATO, dar implicit şi la consolidarea securităţii europene. Este o contribuţie importantă atât prin aspectele sale specifice de apărare antirachetă - s-a precizat, de altfel, şi în strategia naţională de apărare, cât şi prin susţinerea a ceea ce eu cred că este o necesitate, continuă să fie o necesitate şi anume consolidarea prezenţei Statelor Unite în problematicile de securitate ale continentului european. Revenind la întrebarea dumneavoastră...

Radu Dobriţoiu: Această paralelă între strategia naţională de apărare, parteneriatul cu Statele Unite şi, iată, viziunea noastră în proiectul de apărare antirachetă.
Nicolae Toboşaru: Exact. Această analiză mă duce spre trei consideraţii.
Radu Dobriţoiu: Foarte scurt, vă rog. Da...

Nicolae Toboşaru: Unu - ameninţarea cu rachete balistice şi arme de /nimicire în masă/ este apreciată în strategie ca a doua ca gravitate pentru România şi este tratată ca atare în mod distinct. Doi - acelaşi document apreciază apărarea antirachetă ca o cale de acţiune internă distinctă în apărarea României. Şi, în fine, trei - proiectul bilateral dezvoltat cu România este apreciat ca fiind o contribuţie concretă a României la dezvoltarea sistemului antirachetă. Toate aceste consideraţii poziţionează fără echivoc problematica apărării antirachetă în spaţiul de interes al parteneriatului strategic româno-american.

Radu Dobriţoiu: Domnule deputat George Scutaru, cum comentaţi aceste elemente, atât în planul securităţii naţionale, cât şi în cel al parteneriatului strategic cu Statele Unite? Iată, includerea în strategia noastră de apărare a acestor ameninţări.
George Scutaru: În documentul pe care l-aţi precizat este o subliniere firească a unei stări de fapt şi care era absolut necesară. Sperăm ca acest document să fie adoptat... în următoarele două luni de către parlament. Ştiţi că există o situaţie de blocaj între putere şi opoziţie, determinate de referirile la presă ca vulnerabilităţi...

Radu Dobriţoiu: Am şi abordat această temă în "Euroatlantica".
George Scutaru: Exact. Din păcate, cum să spun, eu am mai spus-o de mai multe ori, cred că a fost o greşeală o asemenea referire, fiindcă toată dezbaterea asupra strategiei de apărare s-a focusat, s-a canalizat pe acest subiect şi elemente mult mai importante - ca şi cel pe care l-aţi menţionat, ca şi cel privind securitatea energetică - au fost trecute sub tăcere datorită concentrării foarte /.../.

Radu Dobriţoiu: Atenţia a fost distrasă, da.
George Scutaru: Exact... foarte tumultoasă asupra acestui subiect. Aceste negocieri vor fi încheiate, din câte ştiu eu, în următoarele şase luni şi probabil că semnarea acestui document... Ţineţi minte că s-a făcut la celălalt document, care a fost semnat la nivelul ministrului de externe şi şeful Departamentului de Stat, probabil că o să avem o semnare la acelaşi nivel a acestui document privind acordul instalării scutului în România.

Radu Dobriţoiu: Care e negociat de domnul Bogdan Aurescu în acest moment.

George Scutaru: Da. Semnarea bănuiesc că va fi făcută de doamna Hillary Clinton şi domnul Baconschi sau, mă rog, ministrul român de externe la acea perioadă, lucru care v-a arăta, totuşi, şi va da şi un semnal politic a ceea ce înseamnă relaţia bilaterală americană, clădită, aşa cum spunea şi domnul colonel, în bună măsură pe efortul soldaţilor români care luptă în Afganistan, care au luptat în Irak, şi pe acest sentiment de încredere, de camaraderie care există, în primul rând, la nivelul militarilor şi care a demonstrat factorului politic american, indiferent că au fost republicani şi acum sunt democraţi, că pot conta pe Armata Română în momente dificile că pot investi în România nu numai din punct de vedere politic şi pot să se bazeze pe România în momente când alţi aliaţi europeni nu au făcut-o sau nu au făcut-o cu atâta deschidere şi sinceritate, aşa cum au făcut românii.

Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, ştiu că aţi urmărit cu atenţie subiectul reprezentat de amplasarea elementelor scutului antirachetă pe teritoriul României.
Ion Ptrescu: Da. Aş vrea să completez frumoasa prezentare a invitatului dumneavoastră cu o precizare, care trebuie spusă ori de câte ori este ocazia. Şi este ocazia acum. America nu că ştie că se bazează pe România, America întotdeauna a preţuit aliatul care şi-a dat sângele pentru cauza libertăţii. Din fericire, noi am intrat în NATO. Din fericire, noi dorim o democraţie de tip american. Şi, din fericire, soldaţii noştri sunt şi acum în Afganistan, cot la cot cu militarii americani. Pentru mine, acesta este elementul de luciditate şi de linişte, când România, chiar dacă este un blocaj politic la ora actuală, el va fi demantelat după o manieră democratică. Chestiunea care se pune în termenii următori este să fim realişti. Şi acest realism înseamnă că, datorită militarilor noştri din Afganistan, se vor găsi soluţii adecvate, cum s-au găsit şi pentru cei care urmează să plece, conform hotărârii ultimei şedinţe a CSAT. Şi pentru partea de aviaţie, pentru că, da, aţi avut dreptate şi meritaţi felicitări ca Radu Dobriţoiu că aţi punct acest subiect că nu suntem în situaţia ţărilor baltice şi nu vom ajunge. Eu am credinţa că la conducerea României, indiferent cine este şi indiferent cine va fi, menţinerea Armatei României pe cele trei categorii de forţe, forţe terestre, forţe aeriene, forţe navale, va rămâne o prioritate. Şi nu cred că îşi va permite un om politic, inclusiv şeful statului, vreun moment în care să nu sprijine ca forţele armate să aibă aviaţie militară competitivă în continuare.

Radu Dobriţoiu: Domnul deputat George Scutaru a punctat foarte bine acest element.
George Scutaru: Dacă îmi permiteţi. Vă înţeleg, domnule colonel, optimismul şi să dea Dumnezeu ca optimismul dumneavoastră să fie reflectat şi de faptele celor care, să spunem aşa, vremelnic conduc destinele României. Vă dau perfectă dreptate pe ceea ce aţi spus dumneavoastră, dar, repet, este nevoie, fiindcă discutam de un subiect foarte clar, cel al avionului multirol, este imperios necesar ca decizia concretă să fie luată în acest an. Fiindcă orice întârziere, ştiţi dumneavoastră mai bine decât mine, afectează securitatea României. Şi într-o bună măsură pe această zonă şi aliaţii.

Ion Ptrescu: Îmi permiteţi un comentariu legat tot de problematica dotării aviaţiei militare. Cred că trebuie să tragem un semnal asupra aspectelor economice ale problematicii prezenţei scutului antirachetă american în România. Cred că este responsabilitatea directă a guvernanţilor noştri să-şi exprime şi fructifice capacitatea de a ansambla şi promova cu succes şi un pachet economic atractiv şi consistent /.../ de oportunităţi pentru /.../

Radu Dobriţoiu: Acel pachet de offset atât pentru acest scut antirachetă, dar ne putem gândi inclusiv la avionul multirol, pentru că aţi vorbit de Statele Unite. Poate fi un pachet complex, care, de ce nu?, să includă şi F-16. Şi pentru că a venit momentul să aducem aminte, pentru că ne uităm iarăşi şi înspre Afganistan, unde noi avem două batalioane de manevră... aliaţii americani, au insistat asupra acestei idei, poate chiar cu modestie şi fără să se bată cu pumnul în piept, ne-au acordat un sprijin esenţial pentru trupele româneşti de acolo. La un moment dat, domnul deputat George Scutaru a şi insistat în Comisia de apărare pentru înzestrarea trupelor româneşti. Să o spunem foarte clar, americanii ne-au dat vehiculele blindate, cu care cele două batalioane de manevră îşi execută misiunile, vehiculele MRAP. 60 de vehicule nou-nouţe, trimise trupelor româneşti din Afganistan, fără niciun cost din partea României. Să aducem aminte lucrul acesta.

Ion Petrescu: Aveţi perfectă dreptate.
Radu Dobriţoiu: Ei se găndesc poate la un moment dat chiar mai mult la viaţa militarilor români decât o fac în ţară alte personalităţi.

Ion Petrescu: Şi America mai are o calitate. Cred că domnul George Scutaru va fi de acord. America obişnuieşte să facă, nu să vorbească. Din acest punct de vedere, am încredere că va face, fac chiar fără tam-tam, demersurile necesare ca să avem şi o evoluţie democratică adecvată şi o armată dotată în timp, treptat, cu ceea ce este necesar.

Radu Dobriţoiu: Sigur că da. Şi iată, ne-au acordat acest sprijin în Afganistan şi nu au amintit foarte mult despre el. Au fost doar două comunicate de presă din partea ambasadei, foarte scurte, dar, cum să vă spun?... Nici nu se poate compara cu sprijinul enorm din punct de vedere logistic pe care SUA ni-l acordă pentru protejarea vieţilor de militari români în Afganistan.