Tensiuni ruso-americane după dizolvarea Tratatului Nuclear Intermediar

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (29 august, ora 21:05) - "Euroatlantica" - Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit! Denunţarea Tratatului Forţelor Nucleare Intermediare de către Statele Unite și Federația Rusă a deschis calea unor noi teste cu rachete care până în această lună erau interzise de fostul acord INF. Libere de angajamentele impuse de acest tratat, cele două superputeri fac noi paşi pe drumul perfecționării tehnologiilor folosite de rachete. Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF) a fost încheiat în 1987, între președinții Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov. El interzicea folosirea anumitor rachete cu raze de acțiune cuprinse între 500 și 5.500 de km. Pentagonul a anunțat, la începutul săptămânii, că a testat o rachetă de croazieră Tomahawk configurată convențional care şi-a atins ținta după mai mult de 500 de km de zbor. Testul ballistic reprezintă un avertisment adresat în primul rând Chinei, a declarat Mark Esper, secretarul american al apărării, citatul de postul Fox News și de Agenția Reuters. Testul americanilor a avut loc după ce pe 10-august Agenția nucleară rusă Rosatom a anunțat o explozie soldată cu cinci morți, într-o bază de lansare de rachete, în regiunea Arhanghelsk, în nordul Marelui Rus. Serviciile secrete americane suspectează că explozia ar fi fost un test ratat al rachetei ruseşti Skyfall, care e încă în dezvoltare. În urma testului ballistic efectuat de Statele Unite, Vladimir Putin au ordonat ca Rusia să pregătească un răspuns similar, scrie "The Independent". Referindu-se la racheta pe care Pentagonul a testat-o, Vladimir Putin a declarat: "Astfel de rachete pot fi lansate cu sistemele instalate deja în România și Polonia. Tot ce trebuie să faci este să schimb sistemul software și cred că partenerii americani nu vor informa nici măcar Uniunea Europeană despre acest lucru. Sunt în noi amenințări care noi trebuie să reacționăm", spunea președintele Rusiei. Am surprins doar ultimele evenimente de referință pentru tensiunile apărute după 2 august, data la care Tratatul INF a fost dizolvat prin retragerea celor doi participanți. Invitat în studiou este profesorul universitar Ștefan Popescu, doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane. Prin telefon va susține dezbaterea și generalul de brigadă Stan Petrescu, profesor universitar doctor. Sunt Radu Dobrițoiu şi vă invit să rămâneți alături de Radio România Actualități pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica". Tema ediției: Tensiuni ruso-americane după dizolvarea Tratatului Nuclear Intermediar.

ASCULTAŢI AICI EDIŢIA ÎNREGISTRATĂ

Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule profesor Ștefan Popescu. Bun venit la Radio România Actualități, la emisiunea "Euroatlantica"!

Ştefan Popescu: Bună seara, vă mulțumesc pentru invitație.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ștefan Popescu, prin retragerea celor două părți din Tratatul INF, acest acord este practic dizolvat. Data calendaristică pentru această bornă a istoriei: 2 august 2019. Avem deja primele tensiune între cele două superputeri. Ce presupune dispariția Tratatului INF? Nu cred că presupune mare lucru, pentru că acest tratat, ca de altfel și alte tratate care se referă la armamentul nuclear strategic reprezentau o fotografie a lumii în perioada bipolară, când echilibrul strategic era numai între doi poli, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică de cealaltă parte. În momentul de față, ecuația nu mai este valabilă, pentru că avem noi actori care posedă acest tip de arme, rachete cu rază intermediară de acțiune. Mă gândesc desigur la China, care posedă nu mai puțin de 2.000 de rachete balistice și de croazieră, potrivit unor evaluări americane, din care 95% ar fi cu rază intermediară de acțiune, dar și alți actori - Pakistanul, Iranul, India. Toți acești actori ...

Radu Dobriţoiu: Coreea de Nord.

Ştefan Popescu: Coreea de Nord, absolut, sunt foarte greu de așezat la aceeași masă pentru a avea un aranjament asemănător. În plus de asta, tratatul de ce nu mai era respectat? Din 2001, de fapt, el murise. În 2001 au încetat inspecțiile reciproce ruso-americane și s-a mai întâmplat ceva. 14 ani mai târziu, aduceți-vă aminte că în 2015, flotila rusă a Mării Caspice a bombardat poziții din Siria, sigur, folosind platforme navale, pentru că acest tratat se referă la platformele terestre./aionescu/dar imediat pe surse a apărut știrea potrivit căreia Federația Rusă ar dezvolta și rachete care să plece cu aceeași portanță, intermediară, până în 5500 de kilometri, de pe platforme terestre. Deci avem 2015, o dată, cum se spun?, importantă în istoria acestui tratat. Dar de ce nu mă miră? Vedeți, am mai avut o retragere. În 2002, Administrația George H. W. Bush s-a retras din tratatul anti-balistic care făcea parte din aranjamentul SALT 1, semnat în 1972 între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Deci sistemul internațional se schimbă, este normal, și pe fondul dezvoltării tehnologiei antibalistice, și al nevoii de flexbilitate și de asigurare a unei parități strategice pe alte teatre, cum este Asia de sud-est, inclusiv mutarea confruntării în alte spații, cum este spațiul extraatmosferic, [ceea ce] face ca aceste tratate să nu mai aibă aceeași importanță cum aveau până în 1991.

Radu Dobriţoiu: Să amintim totuși că sunt anumite mișcări, putem spune chiar strategice, referitoare la aceste rachete, care, unele dintre ele, sunt declarate, cum este Iskander, la 450 de kilometri, dar care e diferența dintre 450 şi 500 atunci când vrei să mărești această putere a unei rachete, rachete care sunt, iată, chiar foarte aproape de noi, pentru că România este la mijloc, vorbim de peninsula Crimeea.

Ştefan Popescu: Absolut. De peninsula Crimeea, dar mă refer la tot continentul european și tocmai aici este marea problemă, provocare pentru europeni. Pentru că ambele puteri s-au retras din acest tratat, dar Europa a rămas într-un fel descoperită, nu a fost luată în seamă. Şi vedeți că în întâlnirea lui Emmanuel Macron de săptămâna trecută de la Fortul Brégançon cu Vladimir Putin, de ce vorbea Emmanuel Macron, președintele Franței, de necesitatea unei noi arhitecturi securitare în Europa? Iar acest lucru trebuie să ne îngrijoreze, dacă acest aranjament securitar nu ar avea loc în cadrul euroatlantic mai întâi, transatlantic.

Radu Dobriţoiu: Să fim îngrijorați de aceste tensiuni ruso-americane după dizolvarea Tratatului nuclear intermediar? Iată, vedem eforturile Rusiei pentru a crea noi rachete să spunem convenționale sau de croazieră cu o bătaie foarte mare; de asemenea, și Statele Unite s-au găsit libere și, iată, au testat o nouă rachetă Tomahawk. E un start pentru o nouă cursă a înarmărilor?

Ştefan Popescu: Nu mă tem, pentru că în continuare armamentul strategic nuclear împiedică orice conflict între marile puteri. Dar îmi este teamă de ceea ce spuneam mai înainte, faptul că anumite state europene mari puteri să nu fi tentate să aibă aranjamente spre est fără consultarea aliaților și fără a considera anumite sensibilități ale unor state cum este România, cum este Polonia, de pildă, aflate pe flancul estic.

Radu Dobriţoiu: Ne amintim, primii au fost americanii care au dat semnale că se vor retrage din acest tratat, președintele Trump a insistat chiar că ar fi un moment foarte bun pentru un nou tratat care să includă, de ce nu?, și China, pentru că ați adus aminte de China, pentru că are o capacitate foarte mare cu rachete convenționale cu o bătaie foarte lungă.

Ştefan Popescu: Nu știu cât poate fi de de realist și nu știu China dacă este interesată, pentru că în momentul de față este prea mare. 95%, potrivit unor evaluări americane, din rachetele balistice și de croazieră ale Chinei ar fi tocmai rachete cu rază intermediară de acțiune. Prin urmare, nu cred că este realist un asemenea aranjament. Desigur, ar fi de dorit, dar vedeți că fiecare țară încearcă să își perfecționeze tehnologia balistică, să își modernizeze forțele nucleare strategice și mai ales China, care dorește să devină și un rival strategic al Statelor Unite./mnecula/gioan/ Practic, rivalizează să instituie un fel de lume bipolară, de această dată, pe axa Washington-Beijing, nu cred că este realist să ne așteptăm la un asemenea aranjament.

Radu Dobriţoiu: Tratatul START, foarte important, va expira peste mai puţin de un an.

Ştefan Popescu: Da, aş spune, da, New START, cel semnat de Dimitri Medvedev şi Administrația Obama la Praga pe 8 aprilie 2010. Într-adevăr, ăsta va fi un test, dacă Administrația Trump îl va semna sau nu. Dar având în vedere relația dificilă și faptul că acest tratat, iarăşi, a fost semnat în virtutea unei inerții, practic. Gândiţi-vă că el a venit la capătul unor negocieri eșuate purtate de Administrația Clinton cu Federația Rusă, ori asemenea tratate care se referă numai la doi actori şi nu cuprind şi China, un actor atât de important la nivel strategic, nu știu cât mai pot fi de actualitate în momentul de față.

Radu Dobriţoiu: Din păcate, colegii mei din regia tehnică nu reușesc să îl prindă la telefon pe generalul Petrescu. Poate, în cele din urmă, vor depune un efort și vor reuși să îl prindă la telefon. Skyfall e o rachetă nucleară care, conform lui Putin, zboară pe o rază nelimitată și cu o traiectorie imprevizibilă. Este o rachetă de tip nou, poate fi și de croazieră, iată, ruşoo investesc foarte mult în acest armament. Se pare că despre această rachetă a fost vorba pe 10 august, când a fost confirmată acea explozie în Arhanghelsk.

Ştefan Popescu: Da. Probabil, cred că are o portanţă mult mai mare, pentru că, având în vedere faptul că au dorit să așeze o propulsie nucleară acestei rachete, dar cred că are legătură cu evoluția tehnologiei antibalistice, care se dezvoltă tot mai mult și Statele Unite ale Americii se află în avangardă și în același timp cu mutarea competiției în spațiul extra-atmosferic. Gândiți-vă că, iată, și președintele Macron anunța crearea unei noi arme în sânul armatelor franceze, care să aibă în vedere arme împotriva sateliților, contramăsuri împotriva sateliților, care caută să distrugă sateliți de observație ai Franței. Deci vedeți că spațiul extra-atmosferic devine tot mai important.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, ne aducem aminte că nu a trecut un an de când Statele Unite au înființat o nouă categorie de forțe, este vorba de forțele spațiale, cum le-au denumit, a cincea categorie de forțe, dacă nu mă înșel, cu un buget dedicat, cu tot ce are nevoie, pentru că războiul viitorului se duce și în Cosmos, se duce cu ajutorul sateliților, se duce cu ajutorul rachetelor balistice care ies în stratosferă și pot fi controlate informațiile, transmisiunile, comunicațiile. Toate circulă în acea zonă. Cine stăpânește zona Cosmosului din punct de vedere tehnologic are șanse foarte mari să câștige un război.

Ştefan Popescu: Absolut. Dar istoria ne-a arătat, toată istoria cuceririi spațiului avea și o a doua față, avea o față civilă, desigur, dar și una militară.

Radu Dobriţoiu: Războiul Stelelor, ne aducem aminte de proiectul american.

Ştefan Popescu: Cu atât mai mult. Care a îngenuncheat, practic, Uniunea Sovietică, dar, iată, proiectul anunțat de Administrația Trump de a avea o colonie permanentă pe Lună, este clar, arată importanța și accelerarea competiției în acest spațiu.

Radu Dobriţoiu: Avem legătura prin telefon și cu generalul de brigadă Stan Petrescu. Bună seara, domnule general.

Stan Petrescu: Bună seara, domnule Dobriţoiu, bună seara distinsului profesor.

Radu Dobriţoiu: Greu vă mai prindem, dle general, unde alergaţi?

Stan Petrescu: Alerg pentru a rezolva o chestiune de natură culturală.

Radu Dobriţoiu: Foarte bine, domnule general, ne bucurăm să avem în cele din urmă legătura cu dumneavoastră. În studio este şi profesorul Ștefan Popescu. Cred că l-ați auzit.

Stan Petrescu: /.../ distins profesor, îl apreciez foarte mult.

Radu Dobriţoiu: Domnule general, vorbim depre tratatul INF, un tratat care este extrem de important pentru echilibrul stabilit între marile puteri, e adevărat, la un anumit nivel. Acesta şi-a încheiat existenţa din această lună. Ce ne pregăteşte viitorul? Ce va urma între Rusia şi SUA?

Stan Petrescu: Am fost atent la ultima frază pe care aţi comentat-o cu distinsul profesor, privind faptul că starea de confruntare între marile puteri s-a mutat pe verticală, astfel că foarte multe forțe s-au mutat în cosmos. Poliția satelitară există. În cadrul forțelor aeriene, americanii au constituit primele subunităţi, aşadar confruntarea s-a mutat în cosmos şi aţi spus bine, cine stăpâneşte cosmosul, stăpâneşte şi Terra. Acest tratat a devenit caduc încă din 2 august și el a fost încheiat între Ronald Reagan şi distinsul preşedinte, adică nu a fost un preşedinte...

Radu Dobriţoiu: Singurul în viaţă, putem să recunoaştem, că celălalt...

Stan Petrescu: /.../ nu am mai avut un dictator de profesie şi care să mențină foarte strâns imensa suprafaţă de 21 de milioane de kilometri pătraţi. Mihail Gorbaciov a fost depăşit economic. 280 de emiţatoare emiteau către /spaţiul/ sovietic în perioada aceasta cruntă, rece. Economia a început să /.../ inflaţia, pentru că acel "război al stelelor" a fost în același timp şi o cursă enormă a înarmărilor, faţă de care rușii nu mai puteau să țină pasul. Şi atunci perestroika /moare/ /.../

Radu Dobriţoiu: A lui Gorbaciov

Stan Petrescu: ... rezultate, nici glasnost, şi atunci au fost obligaţi să încheie acest tratat, pentru a asigura o stare de pace între superputerea SUA și fosta URSS, superputere, dar care începea să coboare la statutul de putere. Aşadar, aceste rachete nucleare cu rază intermediară sigur că /.../ după ce faimosul tratat care s-a încheiat între acele superputeri privind rachetele balistice. Numai că aceste rachete intermediare, dacă privim din perspectiva sovietică, erau instalate în aşa fel încât /.../ să atingă orice capitală europeană. Sigur că da, frontiera de vest... frontiera de est a ţărilor NATO era în starea aceasta de confruntare foarte puternică, şi atunci s-a semnat acest tratat. Iată că el a fost denunţat, iată că el s-a dizolvat, şi pentru România, acum membră a NATO, nu şi pentru aproximativ două treimi din cele 28 de state membre NATO, reprezintă un mare pericol faptul că acest tratat a fost dizolvat, pentru că au început ameninţările de o parte şi de alta /.../. Şi de ce este periculos pentru noi, pentru români, treaba aceasta? Pentru că aceste rachete intermediare pe care ruşii pretind că le-au perfecţionat şi le perfecţionează, că sunt sonice şi supersonice, ele sunt purtătoare de muniţie nucleară şi sigur că suntem ţintă pentru Federaţia Rusă, pentru Putin. El a şi avertizat în diverse ocazii, în diverse declaraţii, chiar şi Ministerul lor de Externe, că obiectivul de la Deveselu poate să dispună de rachete Mk-41 în acest sistem Aegis. Este, dacă vreţi, ca o linie ofensivă de lovire. Deşi NATO şi Washingtonul au declarat în situaţii asemănătoare că aceste Aegis-uri, aceste obiective, care sunt purtătoare, e adevărat, de rachete pe care /.../ Iranului /.../

Radu Dobriţoiu: Mk-41 ca platformă, dar Pentagonul a spus răspicat şi zilele trecute că, este adevărat, este o platformă de tip Mk-41, dar nu pot fi folosite alte rachete pe această platformă de la Deveselu. În schimb, Federaţia Rusă insistă în continuare că atât România, cât și Polonia pot deveni iar un cap de pod împotriva Federației Ruse.

Stan Petrescu: Şi ţinte - atenţie! - ţinte, pentru că Putin a spus de atâtea ori: acest Deveselu pentru noi reprezintă o ameninţare. Şi imaginaţi-vă ce unde puternice a putut să genereze declaraţia lui Trump de la întâlnirea cu preşedintele nostru la Washington, când a spus că Polonia şi /România/ rămân /parteneri/ de forţă în acest parteneriat cu SUA şi /.../ militar este concetrată de către SUA aici. Ei bine, această declaraţie să nu credeţi că nu a fost receptată de către strategii ruşi şi îşi redislocă şi ei forţele ţinând cont de aceste obiective. Acestea sunt declaraţii, că în Coreea de Sud avem acelaşi sistem pentru a face faţă unui eventual sau potenţial atac al Coreei /.../, Iranul - iată! - suntem într-o stare de confruntare cu ei şi ştim de ce se întâmplă în Golful Ormuz, numai că ruşii nu cred treaba aceasta şi ei s-au aşezat pe această frontieră de 2.500 de kilometri/ovidiu/gioan/între cele două capete de pod, şi anume /.../, de fapt Kaliningradul şi Transnistria, și această vizita a lui Şoigu în Moldova trebuie să ne dea dea gândit că Moldova deja a intrat sub influența militară a Moscovei și putem să denunțăm şapte tratate Ribbentrop-Molotov, că prezenţa lui Şoigu acolo spune mare lucru. Micile incendii sau acele focuri mocnite la frontiera cu Rusia, adică dintre Rusia și frontiera apuseană a ei cu ţările NATO, nu au fost întâmplător întreţinute și sunt întreţinute în continuare tocmai pentru a demonstra puterea ei militară, puterea ei nucleară şi faptul că îi /spune/ preşedintelui Trump, îi spun /ruşii/: vrem să recâştigăm statutul de superputere a lumii! Ceea ce încearcă printr-o propagandă foarte puternică, prin demonstraţii de acest război hibrid, iată, Ucraina este aproape despuiată de teritorii, Crimeea este a lor, /.../ este controlată, au șase baze aeriene, au baze maritime, au baza de submarine, rachetele dislocate acolo în maxim 12 minute ating ţărmurile româneşti. Aşadar, ei si-au redislocat forțele terestre, /forţele navale/, forțele aeriene și chiar forțele satelitare.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Stan Petrescu, vă mulțumim foarte mult pentru această intervenție și pentru informațiile pe care ni le-aţi oferit. Continuăm emisiunea "Euroatlantica". Iată, vorbim despre Tratatul privind forțele nucleare intermediare, este un subiect care pune România la mijloc, domnule profesor Ștefan Popescu, între Rusia, Federația Rusă, și Statele Unite. Amintea domnul general Stan Petrescu de proximitate noastră, de apropierea de Rusia. Ce putem să spunem despre România?

Ștefan Popescu: Apropierea, spunea bine domnul general...

Radu Dobriţoiu: De aceste rachete.

Ștefan Popescu: Într-adevăr, dar într-o zonă în care există un dezechilibru strategic în favoarea Federației Ruse. Să nu ne facem iluzii din acest punct de vedere. Crimeea a devenit o zonă supermilitarizată, anti-access/ practic!

Radu Dobriţoiu: Şase aeroporturi, trei sau patru baze navale.

Ștefan Popescu: Absolut!

Radu Dobriţoiu: Foarte multe vase, submarine, capacități de rachete, Iskander, sisteme antirachetă /.../.

Ștefan Popescu: În al doilea rând, aş lega Crimeea, pentru că sunt o legătură, o prelungire a Crimeei, bazele militare din Siria. Deci ne aflăm în principalul teatru de proiecție al puterii ruse. Şi, din acest punct de vedere, dispariția acestui tratat, riscul instalării, multiplicării unor baze de lansare a rachetelor intermediare ne situează într-o zonă foarte vulnerabilă! Dar, repet, trebuie să fim foarte atenți la ceea ce se va întâmpla în Europa, la idei de tipul unor noi arhitecturi de securitate europene care să se facă în afara Statelor Unite ale Americii.

Radu Dobriţoiu: Este foarte important să urmărim acest subiect, dar revin cu această întrebare: credeți că vom mai constata noi experimente, noi teste balistice?

Ștefan Popescu: Absolut, pentru că suntem deja într-o cursă a înarmărilor, nu că riscăm o cursă a înarmărilor. Ne aflăm în plină cursă a înarmărilor și asemenea teste și tratate care să devină obsolote, la care să se renunțe cred că vor deveni monedă curentă.

Radu Dobriţoiu: După incidentul din zece august, CNN a prezentat informații potrivit cărora în Rusia ar fi mai multe baze secrete unde se dezvoltă noi capacități, noi arme nucleare.

Ștefan Popescu: E clar. Armamentul strategic este unul dintre instrumentele de putere, printre puținele instrumente de putere ale Federației Ruse.

Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica", la final.

Transcriere RADOR