Siria provoacă disensiuni ruso-americane

Radu Dobriţoiu - Bun găsit! "Euroatlantica" se îndreaptă din nou spre Orientul Mijlociu, unde Siria pare să se fi transformat într-un adevărat măr al discordiei între SUA şi Rusia. O reuniune internaţională pe tema conflictului din Siria, la care vor fi prezenţi şefii diplomaţiilor din SUA, Rusia şi ţări din Orientul Mijlociu se va desfăşura peste două zile în oraşul elveţian Lausanne, informează presa rusă şi internaţională. O altă reuniune internaţională, tot pe tema Siriei, este programată pentru duminică, la Londra, în timp ce Turcia a anunţat ieri că se teme că războiul din Siria se transformă într-un război mondial, în condiţiile în care tensiunea creşte între Rusia şi SUA, care sprijină părţi opuse în acest conflict sângeros, izbucnit în urmă cu peste cinci ani şi jumătate, relatează Agenţia FRANCE PRESSE. O situaţie, aşadar, tensionată, despre care vom discuta astăzi cu invitatul emisiunii, profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor în Istoria relaţiilor internaţionale contemporane. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI pentru a asculta "Euroatlantica". Tema emisiunii: Siria provoacă disensiuni ruso-americane.

Bună seara, dle profesor Ştefan Popescu! Bine aţi venit la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI!
Ştefan Popescu: Bună seara, bine v-am găsit!
Radu Dobrițoiu: Cred că şi mai corect ar fi: Siria provoacă noi disensiuni, neînţelegerile fiind o premieră în relaţiile dintre Washington şi Rusia. Este însă important că totul se întâmplă acum pe fondul crizei siriene, care pare să nu aibă rezolvare.
Ştefan Popescu: Aşa este. Este un conflict foarte complicat, greu să i se găsească o soluţie în momentul de faţă. Este epicentrul unei crize mondiale. Nu aş merge totuşi până acolo încât a afirma că riscăm un conflict mondial, un război între marile puteri, deţinătoare de arme nucleare, cred că este exclus. Asta nu exclude, desigur, o criză diplomatică majoră, mai ales pe fondul paraliziei SUA. Însuşi ministrul de externe, şeful diplomaţiei, dl John Kerry, recunoştea recent, la New York, la o întâlnire cu reprezentanţi ai opoziţiei siriene, că preşedintele SUA nu doreşte să se implice militar în Siria în momentul de faţă şi asistăm la un blocaj, locul liber este ocupat atât de Federaţia Rusă, care s-a angajat militar foarte mult, unele surse spun: 6600 de militari prezenţi la sol, prezenţi la sol.
Radu Dobrițoiu: Ei nu declară, ei spun că au început şi o retragere, care nu s-a mai încheiat...
Ştefan Popescu: Nu s-a mai încheiat. S-a intensificat angajamentul, a fost în sens invers, da.

Radu Dobrițoiu: Dar trebuie să precizăm un lucru. Războaiele moderne, dle profesor, nu se mai duc cu tancuri, cu arme. Războaiele se pot manifesta şi conduce şi altfel, nu neapărat în linia întâi sau... Ori prin interpuşi, ori economic, ori financiar. Ştim că există foarte multe...
Ştefan Popescu: Aşa este, da.
Radu Dobrițoiu: ... ori din punctul de vedere informaţional şi chiar informatic.
Ştefan Popescu: Absolut, şi diplomatic, pentru că asistăm şi la o ofensivă diplomatică rusă. Vedem tratativele cu Egiptul pentru găzduirea chiar a unei baze militare ruseşti. Nu ştim cât este zvon, dar în orice caz, au loc contacte în acest fel. Asistăm la o întreagă ofensivă rusă în Orientul Mijlociu, care nu datează de acum, trebuie spus, pentru că preşedintele Putin a făcut din revenirea în Orientul Mijlociu, numirea lui Evgheni Primakov, care a murit anul acesta, dar unul dintre marii specialişti pe Orientul Mijlociu, ca emisar special, includerea Rusiei ca stat observator al Organizaţiei Conferinţei Islamice, în 2003; în 2005, preşedintele Federaţiei Ruse participă la fiecare reuniune a Conferinţei Islamice. Îmbunătăţirea relaţiilor cu Arabia Saudită chiar, transformarea Iranului într-un pivot al influenţei ruse în regiune şi, desigur, recuperarea sau mai bine spus, ocuparea Siriei utile, pentru că în momentul de faţă, văzând frenezia cu care Federaţia Rusă construieşte baze militare, iar Duma de Stat, prin lege, le transformă în prezenţe militare permanente ale Federaţiei Ruse, asta arată o instalare permanentă în Siria.
Radu Dobrițoiu: Putem adăuga la acest buchet o floare din ce în ce mai mare, în creştere, de la boboc - şi ne referim aici la Turcia.
Ştefan Popescu: Da.

Radu Dobrițoiu: Vedem ce se întâmplă acolo.
Ştefan Popescu: O ţară într-un imps strategic, Turcia în momentul de faţă.
Radu Dobrițoiu: Sigur, din toate punctele de vedere, din care profită diplomaţia rusească şi trebuie să îi recunoaştem ţarului dacă nu Cezarului că şcoala de diplomaţie rusească este una dintre cele mai bune, metodele lor nu trebuie să spunem că sunt ortodoxe, referindu-ne tot la Rusia, dar iată că avem un joc foarte abil purtat de diplomaţii ruşi şi Putin se pare că are consilieri foarte buni.
Ştefan Popescu: Are şi consilieri şi are şi o şcoală de orientalistică foarte bună, că l-am amintit pe Evgheni Primakov, unul dintre străluciţii reprezentanţi ai şcolii de orientalistică, o şcoală care are apropae 500 de ani vechime. Dar toată această poziţie foarte bună a Federaţiei Ruse în Orientul Mijlociu are loc şi cu defecţiunea oarecum a Turciei, faptul că Turcia a căutat să îşi creeze o agendă proprie separată de cea a NATO, detaşându-se de partenerii occidentali, devenind primul partener al Rusiei în regiune, dar şi un partener important al Iranului, pentru că, totuşi, să ajungi la schimburi de peste 30 de miliarde de dolari pe an cu Federaţia Rusă, să construieşti o centrală centrală la Kuyu cu Rosatom, să semnezi acordul pentru Turkish Stream ...
Radu Dobrițoiu: Şi putem spune că Rusia pe de altă parte a fost şi presată să se apropie inclusiv de China şi de Japonia pentru a căuta noi pieţe de dezvoltare economică.
Ştefan Popescu: Aţi spus foarte bine, pentru că centrul de greutate al lumi, economic şi politic, dar asta priveşte nu numai Federaţia Rusă, şi SUA, centrul de greutate s-a mutat în Asia Pacific. Bine, acolo esteşi un stres geopolitic major care obligă SUA să facă un anagajment suplimentar poate în detrimentul acestei părţi a lumii, dar e drept că criza din Siria ar oferi Rusiei posibilitatea revenirii. Ea era prezentă din '71 acolo cu baze militare...
Radu Dobrițoiu: Ştim foarte bine şi sigur baza militară navală şi cea aeriană dezvoltată acum la Latakia, o să discutăm. SUA au criticat în ultimele zile operaţiuni militare ale Rusiei, în special cele din zona oraşului Alep. Cu toate acestea, îşidoresc o cooperare cu Moscova cu obiective clare: încetarea luptelor şi accesul misiunilor umanitare în zonele afectate de razboi.

Reporter - Doina Saiciuc: Washingtonul rămâne ferm în ce priveşte un angajament multilateral profund pentru a reduce diferenţa în Siria, ceea ce ar implica în mod necesar şi Rusia - a arătat ieri Casa Albă, referindu-se la reuniunea de sâmbătă de la Lausanne. Purtătorul de cuvânt George /.../ s-a grăbit însă să specfice în conferinţa de presă de ieri că nu este vorba despre consultări bilaterale în contextul care ar fi putut menţie perspectiva unei cooperări militare cu Rusia, pentru că "Rusia şi-a pierdut credibilitatea că ar fi capabilă să încerce să cadă de acord". La Departamentul de Stat, purtătorul de cuvânt John Kirby a spus în conferinţa de presă de ieri că John Kerry continuă să creadă că trebuie să existe o soluţie politică a războiului civil din Siria şi o va face atâta timp cât va fi secretar de stat. "Pot promite şi vă pot asigura că secretarul de stat va merge la această reuniune cu obiectivul de a încerca să obţină un cadru mai bun, mai de succes, pentru a realiza încetarea ostilităţilor şi accesul asistenţei umanitare". Între timp, în contextul temerilor că miliţiile sprijinite de SUA pierd rapid teren în războiul civil din Siria, CIA îşi extinde efortul de a antrena luptători ai opoziţiei. În ultimele săptămâni, CIA a trimis mai multe echipe paramilitare la baza secretă din Iordania în încercarea de a creşte numărul lucrătorilor antrenaţi de CIA, ca şi al armelor acestora înainte de a fi trimişi înapoi în Siria. Pe de altă parte, săptămâna trecută s-a aflat din nou pe masă la Casa Albă opţiunea loviturilor militare limitate împotriva regimului Assad. Se pare însă că din nou există puţine şanse ca preşedintele Obama să le aprobe în cele din urmă.
Radu Dobrițoiu: Dle profesor Ştefan Popescu, europarlamentarul Vctor Boştinaru a publidat recent un comentariu despre situaţia din Siria şi a folosit termenul de pax russica, cu trimitere probabil la Pax Aureliana. Revenim la ce se întâmplă în aceste zile. La Alep au fost ucise 70 de persoane doar în ultimele 48 de ore. Cât de mult să credem în pacea promisă de Rusia pentru Siria?
Ştefan Popescu: Cât să credem? Bombardamentele se vor intensifica. Ruşii trebuie să profite până pe 20 ianuarie, atâta timp cât dl Barack Obama se mai află la Casa Albă şi este oarecum paralizat, să profite de acest timp.
Radu Dobrițoiu: Acţiuni importante ale diplomaţiei americane sunt într-un fel blocate...
Ştefan Popescu: Absolut! Sunt blocate. Până se mai instalează şi administraţia următoare, vom vedea cine va câştiga, dar obiectivul este clar: ocuparea Sirei utile, iar Alepul, cartierele orientale ale Alepului sunt absolut importante, instalarea unui radar de cercetare avansată la Palmyra, pentru că este important. Şi desigur asistăm la o împărţire a Siriei între Rusia şi Iran, Iranul care s-a angajat cu vreo 60.000-70.000 de luptători, inclusiv interpuşi, pentru că asta văd în momentul de faţă...

Radu Dobrițoiu: Bun. Şiiţii din Irak, ştim foarte bine, majoritari - Iranul este prezent acolo cu 'consilierii militari' - doresc să facă probabil o legătură terestră cu Hezbollahul din Liban şi, pentru a avea acest sprijin, această punte, are nevoie de alawiţii lui Bashar Al-Assad...
Ştefan Popescu: O axă şiită care trece prin Irak - Irak, 60% sunt şiiţi -, Iran...
Radu Dobrițoiu: Şi să împartă lumea musulmană, suniţii, să-i despartă prin această axă impusă. Să nu uităm de Yemen, cu ce se întâmplă acolo; recent au avut loc nişte incidente, inclusiv trei radare iraniene astăzi au fost lovite cu rachete trase de pe un vas american de luptă, probabil reacţie la atacurile lansate de houthi, de miliţiile houthi aspra aceluiaşi vas militar american. Dar probabil că, aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, şi folosim tot un termen din istorie, Putin se va folosi de acest interregn care va fi la Washington înainte şi după alegerile prezidenţiale şi bineînţeles încearcă să devină un jucător mult mai important şi mult mai puternic. O să vedem la Lausanne oamenii de la Moscova ce vor face, probabil şi la Londra...
Ştefan Popescu: Da, nu prea sunt optmist, dar e clar că implicarea rusă în Siria trebuie pusă în legătură şi cu obiectivul Rusiei de reafirmare, de reconstruire a puterii mondiale ruse, pentru că nu trebuie să detaşăm... Sigur că prezenţa în Siria este... Într-un fel, eu văd bazele din această ţară ca o prelungire a Crimeei, dar le-aş pune în legătură şi cu angajamentul în Asia-Pacific, redeschiderea facilităţilor militare la Cam Ranh, din Vietnamul de Sud, exerciţiile comune cu marina militară chineză, deci trebuie văzute într-un context mai larg.
Radu Dobrițoiu: Este foarte interesant, pentru că nu putem să desprindem total ce s-a întâmplat în Crimeea de ceea ce s-a întâmplat în acelaşi timp în Siria. Ne amintim că, în acelaşi timp cu începutul operaţiunilor din Crimeea, au avut loc în Siria alegeri prezidenţiale. Bashar al Assad, profitând de atragerea atenţiei internaţionale către ceea ce face Rusia în Crimeea, el a organizat în zonele controlate sunite şi allawite alegerile prezidenţiale şi a câştigat cu 90%. Plus că avem şi acele rezerve de gaz, care sunt contractate deja cu Rusia. Poate că şi interesele Rusiei în Egipt sunt legate tot de o recentă descoperire legată de rezerve importante de gaz...
Ştefan Popescu: Plus că Egiptul se află într-un impas. El depinde de turiştii ruşi în momentul de faţă. Dacă negocierile dintre Egipt şi Rusia vor reuşi, este posibil ca preşedintele Putin să dea drumul din nou turiştlor ruşi să revină în staţiunile egiptene.

Radu Dobrițoiu: Situaţia complexă din Siria este complicată de luptele din oraşul Alep, cu un impact negativ asupra dialogului ruso-american pentru Siria. Din Ierusalim, transmite pentru "Euroatlantica" Dragoş Ciocîrlan.

Dragoş Ciocîrlan: Terestru, armata siriană, susţinută de miliţiile de sorginte iraniană, şi-a întărit controlul asupra principalei artere de circulaţie la periferia localităţii Alep. După ce săptămâna trecută Moscova şi Damascul şi-au redus atacurile aeriene în nord, loviturile asupra unor cartiere din Alep s-au intensificat în special în estul oraşului. Guvernul sirian îi îndeamnă pe insurgenţii din Alep să plece cu familiile lor dacă depun armele. Insurgenţii au denunţat această ofertă ca pe o tentativă de înşelare, în condiţiile în care Bashar al-Assad încearcă să preia controlul în totalitate asupra oraşului Alep, cel mai mare din Siria până acum cinci ani şi jumătate. Rusia, care a intervenit în războiul intern din Siria, încă din 2015, alături de regimul Assad, a acţionat pe mai multe fronturi, inclusiv la Alep, în sectorul controlat de opoziţie şi care este încercuit de câteva săptămâni. Imaginile de la Alep după bombardamente arată distrugeri masive în unele cartiere. Zilnic, potrivit relatărilor locale, se înregistrează zeci de morţi în urma bombardamentelor aeriene. În faţa acestor imagini, ambasadorul Federaţiei Ruse la ONU, Vilali Ciurkin, neagă implicarea forţelor ruseşti în distrugerile din estul oraşului Alep, dar regretă victimele în rândul civililor, în urma sprijinului acordat armatei siriene. Oficialul rus spune că nu sunt vizaţi decât terorişti în legătură cu Al Qaeda, iar distrugerile masive de la Alep nu pot interveni în doar câteva zile de bombardamente. Vitali Ciurkin nu a spus nimic despre capacităţile militare folosite în zona Alep. De la Beirut, Hezbollah a promis continuarea jihadului în Siria. Şeicul Nasrallah a descris implicarea miliţiilor şiite libaneze în Siria ca pe un mijloc de apărare împotriva musulmanilor suniţi. Potrivit lui Nasrallah, implicarea miliţiilor şiite în Siria are rolul de a proteja blocul regional susţinut de regimul de la Teheran.

Radu Dobrițoiu: Amintea Dragoş Ciocîrlan de importanţa Alepului în ceea ce se întâmplă acolo. Distrugerile masive făcute la Alep, Siria, sunt o consecinţă a confruntărilor ce durează de-a lungul a peste cinci ani în Siria, adică înainte de participarea forţelor aeriene ruse la operaţiunile militare, a declarat ambasadorul Federaţiei Ruse la ONU, Vitali Ciurkin, într-un interviu publicat astăzi de BBC. Răspunsul diplomatului rus vine după recenta declaraţie a emisarului special al Naţiunilor Unite pentru Siria, Staffan de Mistura, în care acesta susţinea că dacă operaţiunile militare vor continua, atunci oraşul Alep va fi distrus complet până de Crăciun. Este o dramă acolo, domnule profesor. De Alep să ştiţi că ne amintim, este legată şi istoria românilor, pentru că tiparul a fost dus acolo de Antim Ivireanul. Prima tipografie siriană la Alep a fost înfiinţată de...
Ştefan Popescu: Şi descrierea Ţărilor Române, de Paul de Alep, celebrul călător.

Radu Dobrițoiu: Da, da, da, suntem strâns legaţi şi noi de Alep, care, iată, dintr-o zonă superbă, cum o ştim foarte bine, un bazar...
Ştefan Popescu: O fortificaţie medievală extraordinară, da.

Radu Dobrițoiu: ... cu morminte, cu moschei şi culmea, sfinţi creştini lângă... Adică exista acolo, era o zonă cosmopolită şi extrem de dezvoltată.
Ştefan Popescu: Da, şi de toleranţă. Din păcate, a dispărut această toleranţă. Lumea musulmană s-a radicalizat. Gândiţi-vă ce însemna Afganistanul înainte de invazia sovietică. O femeie putea să meargă singură în Afganistan înainte de invazia sovietică, să fumeze marijuana. Era o zonă absolut tolerantă. Ce a devenit Afganistanul de atunci şi până acum? Ce s-a întâmplat cu Irakul? Care, iar, era o zonă în care exista o mixitate, în ciuda dominanţei şiite şi iată ce ajunge în momentul de faţă Siria.

Radu Dobrițoiu: Ne putem aminti de cultura arabă, de Avicenna şi...
Ştefan Popescu: Absolut!
Radu Dobrițoiu: Averroes, de cei care au fundamentat algebra şi ştiinţe matematice. Iată, probabil că este un concurs pierdut cu timpul şi cu istoria pentru aceste zone.
Ştefan Popescu: Dar aţi spus foarte bine că avem tendinţa de privi relaţiile internaţionale de sus, aidoma unei table, imense table de şah, dar pe toate aceste interese, sub aceste interese se ascunde drama a milioane de oameni, iar Alepul ilustrează în mod perfect drama poporului sirian şi a tuturor comunităţilor de acolo.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Popescu, Kofi Annan, ştim foarte bine, primul emisar special, apoi Brahimi, au eşuat ca emisar special pentru Siria. Se pare că ONU nu reuşeşte să-şi impună punctele de vedere. Vedem acum şi situaţia în care se află Mistura. Vorbim despre diplomaţi cu o foarte mare experienţă, care nu au reuşit să obţină rezultate clare în Siria.
Ştefan Popescu: Da, pentru că sunt statele care fac, până la urmă, jocurile, Organizaţia Naţiunilor Unite nu are capacitatea de a impune, până la urmă. Vedem foarte bine că membri ai Consiliului Permanent de Securitate, ai Consiliului de Securitate, membri permanenţi, precum Franţa, fostă putere mandatară, are dificultăţi în a intra pe dosarul sirian. Vedem că până la urmă, jocurile cele mari sunt făcute de actorii prezenţi pe teren, în primul rând Federaţia Rusă. Desigur, SUA au o capacitate, Iranul, mai puţin Turcia, aflată într-un impas şi Arabia Saudită şi Qatarul.
Radu Dobrițoiu: Şi Emiratele, sigur că da.
Ştefan Popescu: ... şi Emiratele, desigur.

Radu Dobrițoiu: Sunt extrem de implicate acolo. Alepul reprezintă probabil cheia pentru îmbunătăţirea dialogului dintre SUA şi Rusia pe subiectul sirian, după ce Moscova şi-a creat un adevărat cap de pod în Latakia şi Tartus, cu un Putin dornic de a se impune în regiune ca jucător important. Avem acum în această imagine şi Turcia, din ce în ce mai apropiată de Rusia şi din ce în ce mai departe de Washington, se pare. Din Moscova transmite pentru "Euroatlantica" Alexandr Beleavschi.
*
Alexandr Beleavschi: Urgenţa şi discreţia cu care a fost organizată reuniunea de sâmbătă de la Lausanne a miniştrilor de externe din Rusia, Statele Unite şi unele ţări din regiune privind Siria arată importanţa critică a bătăliei pentru Alep în evoluţia conflictului sirian. De sperat, de asemenea, şi înţelegerea de către Moscova şi Washington a riscurilor globale ale confruntării dintre cele mai mari două puteri nucleare, cea mai periculoasă după războiul rece. Rusia, care susţine regimul Assad, doreşte ca întrunirea să ducă la restabilirea încetării focului, niciodată existentă, pe baza acordului ruso-american din 9 septembrie, niciodată respectat. Statele Unite şi ţările din Golf, care susţin opoziţia, vor oprirea ofensivei siriene la Alep, scop în care vor invoca argumentul umanitar, argument acceptat de Rusia şi care poate crea terenul pentru un compromis. Reluând imediat ideea emisarului ONU, Staffan de Mistura, Moscova a declarat că este gata să asigure un coridor pentru retragerea din estul oraşului Alep a jihadiştilor al-Nusra, aliaţilor radicali şi a formaţiunilor moderate. Alăturarea prin forţă a regimului Assad a devenit imposibilă în prezent, după implamantarea militară masivă a Rusiei în Siria. Crearea însă a unui sistem integrat de apărare antirachetă şi antiaeriană de către Rusia în Siria reprezintă un avertisment explicit adresat Statelor Unite împotriva oricărei intervenţii militare directe împotriva regimului direct împotriva regimului sirian. Preşedintele Putin a profitat de întreaga situaţie pentru a-şi afirma pretenţiile la un rol de "playmaker" în Orientul MIjlociu, ca să folosim acest termen sportiv. Permanentizarea celor două baze, aeriană şi navală, şi desfăşurarea de sisteme avansate de rachete sol-aer reprezintă o creştere calitativă a prezenţei militare ruseşti în zonă. Un rol nou în această ecuaţie îi revine Turciei, după reconcilierea dintre Putin şi Erdogan Însăşi reuniunea de la Lausanne a fost anunţată de liderul rus în timpul vizitei sale la Istanbul. LIderii Rusiei şi Turciei au anunţat intensificarea contactelor pe linie diplomatică, militară şi a serviciilor secrete, iar Erdogana vorbit chiar despre posibilitatea unei strategii comune în nordul Siriei, în contextul operaţiunii turce "Scutul Eufratului".
*
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, Turcia a afirmat miercuri ce teme că războiul din Siria se transformă într-un război mondial, în condiţiile în care tensiunea creşte între Rusia şi Statele Unite ale Americii, care sprijină părţi opuse în acest conflict sângeros, izbucnit în urmă cu peste cinci ani şi jumătate, relatează France Presse. Ştim foarte bine, situaţia este şi complexă, dar şi complicată de aceste alianţe dar şi de aceşti inamici greu de prevăzut. Vorbeam de kurzi, kurzii aliaţi totodată şi cu Statele Unite, dar şi cu Rusia. Turcia, aliată a Rusiei, iată, vedem acum, aliată şi cu Rusia şi cu Statele Unite. Hezbollah-ul, care vine şi intervine. Iranul, miliţiile ş.a.m.d.. Deci, este un amalgam acolo de interese şi ale marilor puteri şi ale puterilor regionale, că am adus aminte de Turcia şi Iran, să amintim şi de Israel. Situaţia complexă devine din ce în ce mai complicată de aceste evoluţii şi de aceste tabere. Credeţi că se va întâmpla ceva în Elveţia?
Ştefan Popescu: Nu cred că se va întâmpla absolut nimic. Nu cred că se va întâmpla până când nu se va schimba administraţia americană, pentru că până atunci, exact cum am spus şi la început, nimeni... marii actori implicaţi pe teren, Fderaţia Rusă şi Iranul, nu au nici un interes. Ruşii vor avansa tot mai mult, vor consolida prezenţa regimului de la Damasc asupra Siriei utile, aşa-numita Sirie utilă, unde se află concentrată populaţia cea mai importantă, marile oraşe, Alep, Damasc, Homs, Hama. Desigur, industria, care în mare parte era concentrată în această zonă şi rămâne intactă şi de cealaltă parte, în est...
Radu Dobrițoiu: În zona de litoral...
Ştefan Popescu: ... în zona de litoral în special, zona strategică, şi de cealaltă parte Iranul. Turcia, din păcate sau... mă rog, din fericire, se află într-un impas pe Siria, a fost practic exclusă şi nu are decât o mică parte în zona Raqqa, unde i s-a permis să intervină pentru a sparge unitatea blocului kurd din nordul Siriei. Dar asta s-a făcut cu acordul Federaţiei Ruse.
Radu Dobrițoiu: Bineînţeles, şi al Statelor Unite, care au solicitat kurzilor...
Ştefan Popescu: Da, kurzii sunt folosiţi ca un as în mânecă.
Radu Dobrițoiu: ... să nu depăşească linia Eufratului. Ştim foarte bine, Rojava e Rojava, rămâneţi în Rojava şi nu avansaţi peste Eufrat, pe teritoriul Siriei. Domnule profesor, foarte scurt, mai avem un minut, profit de expertiza dvs, de apropierea pe care o aveţi pentru Franţa, implicarea directă a Parisului în criza siriană nu este poate la cel mai eficient nivel.
Ştefan Popescu: Nu, nu. Franţa şi ea este exclusă din jocul sirian. Fostă putere mandatară, nu poate, este complet paralizată pentru că acţiunea franceză depinde de acceptul atât al Statelor Unite, cât şi al Federaţiei Ruse, o situaţie greu acceptată de francezi, care încearcă şi ei să fie activi în Consiliul de Securitate, dar fără succes.
Radu Dobrițoiu: Un alt subiect important ar fi ISIS, Statul Islamic, dar într-o altă ediţie, într-o altă emisiune probabil vom aborda acest cartof fierbinte de pe Terra care, iată, se extinde din ce în ce mai mult ca o pecingine. "Euroatlantica" la final, am vorbit despre dimensiunile relaţiilor ruso-americane în acest moment şi despre neînţelegerile dintre Washington şi Moscova provocate de tema siriană. Invitaul ediţiei a fost profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane.

Realizator Radu Dobritoiu, producator Nicu Poescu, transcriere realizata si asumata de RADOR.