Siria, încotro?

Radu Dobriţoiu: Bun găsit! Criza din Siria continuă să atragă atenţia comunităţii internaţionale. Un război civil cu puteri regionale şi globale implicate în această criză, cu diferite tabere militare şi paramilitare, cu alianţe şi antagonii greu de explicat într-o logică firească a evoluţiilor. Totul dezvoltat de cele trei elemente care au generat criza siriană: revolta populară, sectarismul şi interesele geopolitice regionale. Cu Rusia, care joacă atât rolul incendiatorului, cât şi pe cel al pompierului, cu un Iran dornic de influenţă regională şi o Turcie îngrijorată de formarea unui stat al kurzilor, ultimele zile ne-au arătat noi feţe ale războiului, în Ghouta de Est, regiune apropiată de Damasc, forţele militare ale lui Bashar al-Assad sprijinite de Rusia şi Iran bombardează zone urbane, provocând sute de victime în rândul populaţiei civile. Un nou capitol al crizei siriene de un dramatism nemaîntâlnit în istoria recentă, un război civil care a distrus o ţară independentă economic, cu un echilibru care a fost un exemplu multe decenii pentru Orientul Miijlociu. Iată că regiuni întregi care au generat cultură şi civilizaţie în antichitate sunt dominate în secolul XXI de instabilitate, terorism, crize umanitare. Siria încotro? Este întrebarea pe care ne-o punem în această seară la "Euroatlantica", avându-l invitat în studio pe generalul locotenent în rezervă Alexandru Grumaz, analist militar cu experienţă diplomatică dovedită în calitatea de consul general al României la Shanghai. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămaneţi alături de RRA pentru a asculta "Euroatlantica". O ediţie în care privim din nou spre Siria, destabilizată de o primăvară arabă eşuată. Tema ediţiei: "Siria, încotro?". Bună seara, dle general Alexandru Grumaz, bun venit la RRA!

Alexandru Grumaz: Bună seara! Mulţumesc de invitaţie.

Radu Dobriţoiu: Dle general, vorbim în această seară din nou despre Siria, acolo unde avem noi evoluţii, ne atrage atenţia criza umanitară din Ghouta de Est, subiect mai puţin abordat, poate şi din cauza numeroaselor teme interne analizate de presă. Cu toate acestea, Siria este aproape de România şi în Siria sunt în continuare mii de familii mixte cu cetăţeni români. Cum să interpretăm poziţia Rusiei care nu a fost de acord decât cu un armistiţiu de cinci ore pentru o criză umanitară?

Alexandru Grumaz: Siria a intrat într-o nouă fază a războiului. Având în vedere evenimentele de la Afrin şi de la Damasc, ofensivele militare pe spaţii largi se diminuează. Deja s-a trecut la un aliniament static, Alianţa..., Turcia, cu proxii ei, cu pro turcii, s-au consolidat în nordul Siriei.

Radu Dobriţoiu: Este vorba despre forţele militare turceşti care acţionează în principal cu forţe aeriene, iar pe teren sunt aşa-numitele forţe de opoziţie diferite de cele kurde.

Alexandru Grumaz: Da. Forţele democratice siriene şi SUA sunt în estul Siriei în zona petrolieră şi la graniţa cu Irakul, iranienii şi ruşii sunt în partea de sud şi în vest. Ceea ce este important de ştiut - frontul static nu înseamnă că nu vor fi confruntări, ba dimpotrivă, chiar s-ar putea la un moment dat, datorită multitudinii forţelor militare din Siria, să apară o confruntare internaţională.

Radu Dobriţoiu: Şi am ajuns deja la Rusia, care a amintit de asemenea că armele noi de tip nuclear o vor ajuta să-şi impună punctul de vedere în Siria. De asemenea vedem că la ONU Rusia a impus, a împiedicat de fapt o rezoluţie care dorea un armistiţiu la nivel naţional în Siria, reducând armistiţiul doar la cinci ore cu presiuni venite de la Moscova în cadrul ONU.

Alexandru Grumaz: Da. Toate statele din regiune au un interes în acest război. Regimul Assad vrea impunitate şi să rămână la putere. Turcia vrea eliminarea, cum aţi spus bine, a unui stat kurd, Israelul şi Arabia Saudită vor ca SUA să împiedice o axă şiită Teheran-Bagdad-Damasc. Dar pe teren este şi o confruntare între Rusia şi SUA şi am văzut...

Radu Dobriţoiu: Cu siguranţă! Şi prin interpuşi deseori!

Alexandru Grumaz: Pentru că Rusia îşi apără capetele de pod din Siria. În schimb, Statele Unite încearcă o revenire după retragerea din Irak, încearcă o revenire în zona Orientului Mijlociu. Ceea ce se observă la ora actuală este faptul că Rusia a revenit după 1973, când, datorită modului în care Kissinger a trecut la asigurarea păcii între Israel şi Egipt, politica acelor paşi mărunţi, Rusia a fost scoasă din Orientul Mijlociu. Ea acum revine în Orientul Mijlociu pe o chestiune care - trebuie să o spunem - o slăbiciune a Administraţiei americane...

Radu Dobriţoiu: Obama, mă şi gândeam...

Alexandru Grumaz: În momentul în care nu a intervenit, a trasat linia roşie care a fost încălcată de Guvernul Assad şi nu a intervenit. În momentul acela au intervenit ruşii şi au promis acea descongestionare a armelor chimice din zona respectivă. Descongestionarea nu s-a făcut.

Radu Dobriţoiu: A fost prilejul pentru Moscova...

Alexandru Grumaz: A fost prilejul pentru Moscova pentru a intra, a ocupa, pentru că în geopolitică nu există vid, în geostrategie nu există vid, şi atunci în momentul în care a profitat de ocazie şi a umplut acel spaţiu din Orientul Mijlociu.

Radu Dobriţoiu: Să mergem cu prima corespondenţă pe calea undelor spre Orientul Mijlociu, unde îl avem pe Dragoş Ciocîrlan. Iranul, prezent în toate jocurile geopolitice din Orientul Mijlociu, profită de criza din Siria, unde îşi întăreşte capacităţile militare, avansând spre Israel, întărind totodată o zonă şiită, cum aţi spus dvs, o axă şiită ce doreşte să despartă sunniţii din Nord de cei din Sud în Orientul Mijloociu. În această situaţie complexă Rusia duce mai departe lucrurile, susţinând cu forţe militare regimul lui Bashar al-Assad, la rândul său susţinut şi de Teheran. Evoluţia este privită cu îngrijorare de Israel, de unde transmite pentru "Euroatlantica" Dragoş Ciocîrlan.

Reporter: Moscova şi Teheranul s-au apropiat puternic în ultima perioadă pe fondul unor interese geopolitice comune. Iranul profită de Moscova pentru a-şi înrădăcina prezenţa militară în apropierea frontierei de nord a Israelului. În timp ce Teheranul îşi redesenează harta strategică, Rusia îşi testează în Siria capacităţile militare. Noile imagini-satelit prezentate de postul de televiziune FOX News, potrivit căruia Iranul a construit încă o bază militară la 12 km de Damasc, readuc în atenţie linia roşie stabilită de Israel. Se pune întrebarea cum va reacţiona Israelul. Desigur, Teheranul ar fi fost mulţumit dacă nimeni nu ştia de această bază militară iraniană din Siria. O altă dimensiune a realităţii din vecinătatea Israelului este prezenţa forţelor ruse. Mosocva şi-a dorit dintotdeauna un cap de pod la Mediterana, dar nu e numai atât. Rusia consideră Siria ca pe un teatru de operaţiuni pentru deprinderea utilizării tehnologiei militare de vârf, o experienţă similară fiind în Ucraina. Campania militară a Rusiei în Siria în ultimii doi ani este ca o revoluţie în afacerile militare. Cele două componente ale prezenţei Rusiei în Siria, una combativă şi cealaltă de testare a noilor arme, nu se pot separa, se sprijină reciproc una pe alta. Moscova a testat în Siria avioane, rachete de croazieră, muniţie cu ghidaj de precizie, blindate, drone de luptă şi sisteme electronice. Au fost introduse în luptă avioanele Suhoi, modelele 34 şi 35, din care 12 au fost vândute ulterior Algeriei. Alte ţări precum Indonezia, India şi Nigeria sunt interesate după ce avionul a fost testat în luptă în Siria. Săptămâna trecută, Moscova a adus în Siria şi avioane din a cincea generaţie. Suhoi 57 e considerat răspunsul Rusiei la avioanele americane F 22 şi F 35. Suhoi 57 încă nu este operaţional, dar pentru spectacol în ochii Occidentului Moscova mimează forţa în competiţia cu americanii.

Radu Dobriţoiu: Domnule general, putem spune că Rusia se foloseşte de ceea ce se întâmplă în Siria, de criza de acolo şi mai ales de ceea ce se întâmplă în Ucraina într-o perioadă de criză economică profundă pentru Moscova?

Alexandru Grumaz: Ruşii fac jocurile în Siria.

Radu Dobriţoiu: Sunt aceste instrumente externe necesare pentru ca Rusia să îşi susţină într-un fel această problemă economică internă?

Alexandru Grumaz: Nu. Nu îi ajută. Practic demonstraţia de echipamente pe care... sau expoziţiile de echipamente pe care ruşii au dus-o în Siria folosită în operaţiuni militare de război nu face altceva decât să crească exporturile Rusiei în ceea ce priveşte armamentul pe care l-a utilizat în Siria.

Radu Dobriţoiu: Avem exemplul cu Algerul, unde au vândut.

Alexandru Grumaz: De fapt este o pârghie importantă de a...

Radu Dobriţoiu: E un fel de expoziţie Siria şi... iată ce avem noi, cine vrea să cumpere! Din păcate, cu impact umanitar foarte mare.

Alexandru Grumaz: Surse din Afrin au declarat că ruşii stăpânesc jocul în timp ce nu au manifestat opoziţie faţă de partea turcă. Ei nu i-au lăsat pe kurzi singuri în această bătălie. Atenţie! Sursa a adăugat că ruşii transportă luptători kurzi de la Hasakah la Afrin. Ar fi interesant să ştim cum au primit inclusiv rachetele antitanc kurzii, lăsând la o parte faptul că au fost dotaţi cu echipamente ofensive de către americani.

Radu Dobriţoiu: Asta e ideea! Au rachete antitanc şi de la ruşi şi de la americani.

Alexandru Grumaz: Da, exact.

Radu Dobriţoiu: Sunt acolo nişte tabere pe care greu le putem înţelege.

Alexandru Grumaz: E foarte interesant, iranienii încearcă să negocieze o înţelegere între kurzi şi Armata siriană pentru a asigura desfăşurarea acestora în zonă alături de luptătorii kurzi... Kurzii /.../ aliate Iranului.

Radu Dobriţoiu: Da, kurzii s-au retras din Alep, unde controlau anumite zone şi au cerut sprijinul forţelor de la Damasc în lupta împotriva Turciei. Ce se întâmplă acolo este greu de explicat într-o logică uşor de înţeles pentru europeni.

Alexandru Grumaz: Da, ce vor turcii? Turcii, confruntaţi cu un război de uzură, pentru că ceea ce vedem acum la Afrin se pare că va deveni un război de uzură, Turcia pare dispusă să oprească avansul pe care îl ia în aceste operaţiuni militare, dacă Iranul şi Rusia ar fi de acord să transfere kurzii din Afrin şi Manjib, pentru că este unul din oraşele în care sunt interesaţi...

Radu Dobriţoiu: E următoarea ţintă a Turciei.

Alexandru Grumaz:... într-o zonă situată la est de Eufrat. Deci să micşoreze...

Radu Dobriţoiu: Teritoriul controlat de enclava kurzilor.

Alexandru Grumaz:... teritoriul controlat de enclava kurzilor. Exact.

Radu Dobriţoiu: Să amintim pentru ascultători, acele zone au fost de fapt eliberate de kurzi de ISIS.

Alexandru Grumaz: Da, aşa este. Kurzii au jucat un rol extrem de important în operaţiunile militare din Siria împotriva Statului Islamic şi au avut rezultate deosebite inclusiv în ocuparea capitalei Raqqa.

Radu Dobriţoiu: Unde se doreşte iarăşi Rusia, în contrapondere cu Ghouta de Est, doreşte şi acolo o intervenţie umanitară.

Alexandru Grumaz: Aici trebuie să fim foarte atenţi şi la relaţia pe care Turcia şi SUA o au, care a atins un punct de criză în ultima perioadă de timp. Decizia Washingtonului de a crea acea forţă de 30.000 de militari în Rojava a aprins de fapt mânia preşedintelui Erdogan.

Radu Dobriţoiu: Şi a determinat Turcia, într-o primă instanţă, l-a chemat pe înaltul diplomat american în Turcia să prezinte explicaţii şi după aceea, la 48 de ore, au început operaţiunile militare în acea regiune.

Alexandru Grumaz: Din păcate, această criză a relaţiilor dintre Turcia şi SUA este extrem de periculoasă pentru zona Orientului Mijlociu şi mai ales pentru zona Siriei datorită faptului că refacerea unei relaţii ca aceasta va dura o generaţie. Şi nu ştim dacă se va ajunge la aceleaşi rezultate, pentru că Turcia a fost un apropiat al SUA, e un membru NATO, este a doua armată ca mărime din NATO, este o armată care poate fi o contrapondere în Marea Neagră la capacităţile navale ruseşti. Deci sunt lucruri foarte importante în acest /.../

Radu Dobriţoiu: Revenim la criza umanitară, pentru că a fost şi prilejul pentru a continua discuţia despre Siria. Ghouta de Est, confruntată cu o criză umanitară majoră, este o regiune de conflict, unde este implicată şi Rusia. O zonă cu mai multe aşezări urbane, cu aproximativ 700.000 de suflete, zonă transformată în câmp de luptă între şiiţi şi suniţi, între aliaţii Damascului şi alte puteri implicate în conflictul din Siria. În tot acest gambit cu suflete umane, Rusia arbitrează desfăşurarea conflictului. Mai multe informaţii aflăm chiar de la Moscova în relatarea transmisă pentru "Euroatlantica" de Alexandr Beleavschi.

Reporter: Cea de-a treia pauză umanitară zilnică de cinci ore din Ghouta de Est, declarată luni de preşedintele Putin, s-a încheiat, ca şi primele două, fără rezultate. Militarii ruşi au acuzat din nou de acest eşec grupările jihadiste din enclavă, pentru că bombardează coridorul umanitar şi nu permit civililor să părăsească zona, folosindu-i pe post de scuturi vii pentru a bombarda Damascul. Opoziţia, la rândul ei, acuză Armata siriană de continuarea bombardamentelor enclavei. Din motive de securitate, Crucea Roşie nu şi-a trimis convoiul în Ghouta de Est, numind de altfel pauza umanitară de cinci ore insuficientă. Perioada limitată a pauzei umanitare se explică prin continuarea ofensivei Armatei siriene care, în cursul nopţii, a preluat controlul asupra unui nou sat din zonă. Rusia declară că principala problemă este faptul că Ghouta de Est este controlată de gruparea teroristă Jabhat al Nusra şi cele afiliate acesteia. Damascul şi Moscova doresc lichidarea enclavei de unde este bombardată capitala siriană şi care, în anumite condiţii, poate deveni capul de pod pentru o ofensivă împotriva regimului Assad. Anunţând pauza umanitară, preşedintele Putin a avertizat că Rusia nu va tolera la infinit acţiunile radicalilor. La rândul lui, Ministerul rus de Externe a declarat că radicalii din enclavă ar pregăti provocări cu arme chimice pentru a acuza apoi Damascul şi Rusia. Actuala situaţie din Ghouta de Est seamănă foarte mult cu cea din toamnă de la Alep, unde Rusia s-a înţeles în final cu Turcia, obţinând controlul asupra oraşului şi evacuarea radicalilor în provincia vecină, Idlib. Unii experţi ruşi consideră că, după Ghouta de Est, va urma provincia Idlib, de asemenea controlată de opoziţie, dar aflată în aria de răspundere a Turciei care va primi în schimb garanţii de securitate împotriva kurzilor. Rusia încercă acum o dublă şi extrem de delicată manevră diplomatică cu un joc cu sumă nulă, o alianţă kurdo-siriană la Afrin împotriva turcilor şi o înţelegere între Damasc şi Ankara împotriva separatismului kurd. Un interes major al Rusiei constă în slăbirea poziţiilor americane în Siria fără a intra însă pe terenul unui conflict armat. Rusia acuză Washingtonul că a înfiinţat structuri de putere şi militare indepedendente de Damasc şi ar încerca astfel să divizeze Siria, iar în replică la acuzaţiile privind situaţia umanitară din Ghouta de Est a cerut înfiinţarea unei comisii ONU pentru a investiga situaţia umanitară din Raqqa, idee respinsă însă de SUA. Pe fondul blocajului negocierilor de la Geneva, miniştrii de externe ai Rusiei, Turciei şi Iranului se vor întâlni în cadrul procesului de la Astana pentru a discuta ultimele evoluţii din Siria şi a pregăti un posibil summit trilateral. Deocamdată însă Rusia demonstrează că nu va slăbi prezenţa militară în Siria şi, după ce aviaţia americană a distrus o unitate de mercenari ruşi în slujba lui Assad, a trimis demonstrativ în Siria două avioane SU 57 de generaţie a cincea pentru teste tehnice şi de luptă, aparatele revenind deja în Rusia.

Radu Dobriţoiu: Ghouta de Est. Acolo este o criză umanitară de proporţii.

Alexandru Grumaz: Este o criză umanitară şi este comparată cu criza de la Srebenica. Deci acolo intervenţia trebuie să fie urgentă pentru că încetarea focului este imperios necesară, fiind mii de oameni în condiţii deosebit de vitrege de viaţă.

Radu Dobriţoiu: Sigur, dar în aceste condiţii, cu toate că în Consiliul de Securitate al ONU se dorea un armistiţiu la nivel naţional, bineînţeles, măcar pentru câteva zile, dar pe o durată mai lungă, Rusia şi-a impus punctul de vedere impunând doar un armistiţiu de 5 ore.

Alexandru Grumaz: Da. Se încearcă o accelerare a operaţiunilor din jurul Damascului pentru curăţarea efectivă a opozanţilor regimului Assad. Începusem să vă spun mai înainte de intervenţia colegului dvs de legătura strategică dintre Statele Unite şi Turcia, o legătură care s-a format ca un produs secundar la Războiul Rece.

Radu Dobriţoiu: Planul Marshall, ne aducem aminte...

Alexandru Grumaz: Preşedinţii Truman, Eisenhower au adus Turcia în poziţia de membru NATO, în principal pentru a împiedica răspândirea influenţei sovietice în Marea Mediterană şi pentru a asigura informaţii militare chiar din prima linie despre URSS.

Radu Dobriţoiu: Şi pentru a împidica ca Bosforul şi Dardanelele să ajungă sub controlul Rusiei.

Alexandru Grumaz: Exact. Acum să nu uităm că au fost momente delicate în această relaţie, a fost Ciprul în 1974, când americanii au pus un embargo asupra armelor pe care le livrau Turciei. După aceea...

Radu Dobriţoiu: În interiorul Alianţei s-a acceptat problema dintre Grecia şi Turcia.

Alexandru Grumaz: A fost războiul din Irak în 2003, când nu au acceptat turcii...

Radu Dobriţoiu: Eram în Turcia corespondent.

Alexandru Grumaz: Deci nu au acceptat aceasta. Şi, vedeţi, toată această construcţie a unei legături strategice între Statele Unite s-a făcut, s-a bazat pe încredere şi cooperare reciprocă. Acum sunt momente de criză şi se încearcă o revenire pe plus a acestei relaţii.

Radu Dobriţoiu: Să adăugăm la toate acestea, domnule general, şi intenţia Turciei confirmată de a cumpăra sisteme de apărare antiaeriană S 400 de la ruşi, ceea ce înseamnă o distanţare clară faţă de tot ceea ce înseamnă NATO.

Alexandru Grumaz: Acum trebuie să ţinem cont şi de faptul că în ultimii ani preşedintele Turciei a folosit toate ocaziile pentru a centraliza întreaga putere în mâna sa, iar soluţia cu armament cumpărat de la ruşi este o demonstraţie de forţă, mai ales având în vedere că urmează alegerile. Mai e o chestiune foarte importantă: trebuie să fim atenţi la faptul că zilele acestea s-a derulat un război de o zi, de 24 de ore, între Israel, Siria şi Iran, în care au fost lovite după dărâmarea dronei, după lovirea dronei iraniene de către elicopterul Apache israelian, după căderea avionului F 16 I, care este primul după 1984 de la războiul cu Hezbolahul când au dat jos un elicopter...

Radu Dobriţoiu: Un avion.

Alexandru Grumaz: Un avion, da, un avion; a urmat un atac extraordinar de complex asupra tuturor bazelor importante din Siria ale armatei lui Assad şi au fost lovite inclusiv comandamentul chimic, unde şeful comandamentului chimic a fost omorât, generalul Ali Chimicul, aşa i se spunea, sirian.

Radu Dobriţoiu: Omologul irakian.

Alexandru Grumaz: Omologul irakian, da.

Radu Dobriţoiu: SUA sunt îngrijorate de evoluţiile din Siria, dar şi de jocul pe care Moscova îl face în această ţară, unde şi-a stabilizat baze militare, o ţară devenită câmp de testare pentru armele şi tehnologiile militare ale Rusiei, aceeaşi Rusie care instigă Turcia şi Iranul deschide negocieri de pace separate de cele de la Geneva pentru Siria, cu o atitudine ambivalentă faţă de populaţia kurdă. Cum se văd aceste lucruri la Washington - aflăm din corespondenţa Doinei Saiciuc.

Reporter: Terorism, conflictele violente, masive populaţii refugiate, stagnare economică, tulburări sociale, competiţia marilor puteri, ameninţări nucleare şi cu rachete balistice, crize umanitare şi ideologii radicale violente pentru a nu numi decât câteva dintre provocările regiunii, a arătat marţi într-o audiere la Capitoliu şeful Comandamentului Central al SUA, generalul Joseph Votel.

Joseph Votel: Diplomatic şi militar, Moscova joacă atât rolul incendiatorului, cât şi pe cel al pompierului, alimentând tensiuni în rândul tuturor părţilor în Siria, regimul sirian, Iran, Turcia, forţele democratice siriene, SUA şi alţi parteneri din coaliţie, pentru ca apoi să servească drept arbitru şi să rezolve dispute, subminând şi slăbind poziţia în negocierea părţilor. Siria în particular, a arătat generalul Joseph Votel în declaraţia sa scrisă, a devenit un teren de testare a noilor arme şi tactici ale Rusiei, adesea fără ca Rusiei să îi pese de civili. Generalul Votel a acuzat fără echivoc Rusia pentru eşecul armistiţiului aprobat în unanimitate la sfârşitul săptămânii de Consiliul de Securitate ONU, iar la New York, ieri, într-o reuniune deosebit de contencioasă a Consiliului de Securitate, SUA şi aliaţii occidentali, pe de o parte, şi Rusia împreună cu Guvernul Assad, pe de cealaltă parte, s-au acuzat reciproc pentru eşecul armistiţiului. Adjuncta ambasadorului SUA la ONU, Kelley Currie, a calificat armistiţiul zilnic de cinci ore decretat de Rusia pentru a permite asistenţa umanitară şi evacuarea medicală drept cinic, crud şi în flagrantă sfidare a cererilor de încetare a ostilităţilor timp de 30 de zile în fiecare zi, întreaga zi. Mark Lowcock, subsecretarul general al ONU pentru afaceri umanitare, a reafirmat în reuniunea de ieri a Consiliului de Securitate că este imposibilă trimiterea de ajutoare umanitare în cinci ore. Convoaiele umanitare nu ajung într-o zi întreagă decât la punctele de verificare.

Radu Dobriţoiu: Dle general, Siria încotro?

Alexandru Grumaz: Nu ştim încotro se îndreaptă, cert este că forţele care sunt acolo încearcă să modereze intervenţiile militare.

Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica" la final. Am discutat despre criza din Siria. Invitatul ediţiei a fost generalul locotenent Alexandru Grumaz.