Serviciul de Medicină Medicală şi rolul său în misiunile armatei

Ediţia din 06.06.2013 poate fi ascultată și descărcată din secţiunea Podcast.

Pagina oficială de facebook a emisiunii: www.facebook.com/euroatlantica.

O ediţie dedicată Serviciului de Medicină Medicală şi rolului pe care medicii militari îl au pentru pregătirea şi desfăşurarea misiunilor internaţionale la care participă Armata României.

Este vorba de acei oameni foarte bine pregătiţi şi dedicaţi despre care putem spune că veghează la siguranţa medicală a militarilor din linia întâi, cu accent pe pregătirea misiunilor internaţionale, implicarea medicilor militari în aceste misiuni, importanţa lor în susţinerea militarilor după misiuni, mai ales pentru militarii care au suferit traume în teatrele de operaţii.

Pentru acest subiect, vom intra în legătură, prin telefon, cu ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa.

Şi în Studioul 31 al Radio România Actualităţi am trei invitaţi: doi medici militari şi un ofiţer, veteran rănit în Afganistan. Sunt alături de mine în cabina de emisie, şi le mulţumesc pentru amabilitatea de a participa la "Euroatlantica", colonelul doctor Adrian Stan, locţiitorul comandantului Direcţiei Medicale din Ministerul Apărării Naţionale. Bună seara!

Col.dr.Adrian Stan: Bună seara.

Realizator: Colonelul doctor Gabriel Cristian, şeful Centrului de Boli Cardiovasculare al Armatei. Bună seara.

Col.dr.Gabriel Cristian: Bună seara.

Realizator: Şi dl colonel Augustin Pegulescu, doctor în ştiinţe militare, rănit în misiune în Afganistan. Bună seara.

Col. Augustin Pegulescu: Am onoarea să vă salut.

Realizator: Domnilor invitaţi, pentru început, stabilim legătura cu dl ministru Mircea Duşa. Domnia sa va rămâne alături de noi în prima parte a emisiunii, pentru a aborda atât subiectele anunţate, cât şi două teme de actualitate: Reuniunea miniştrilor apărării NATO, care s-a desfăşurat la Bruxelles, şi Acordul militar semnat ieri cu Polonia. Colegii din regia de emisie, Mirela Drăgan şi Victor Mihăescu, îmi confirmă că avem legătura cu dl ministru Mircea Duşa. Bună seara, dle ministru! Mircea Duşa: Bună seara! Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat să participaţi la "Euroatlantica". Mircea Duşa: Bună seara. Şi le doresc o seară bună şi dlor ofiţeri care sunt în studio. Realizator: Dezbatem în această seară rolul pe care îl are medicina militară pentru reuşita misiunilor internaţionale la care participă Armata României. Înainte de a ataca această problematică, profit de prezenţa dvs. în emisiune, dle ministru, pentru a vă întreba despre două evenimente la care aţi participat în această săptămână. Cu câteva zile în urmă, aţi fost la Bruxelles, la Reuniunea miniştrilor apărării din NATO. Ce aţi discutat acolo despre Afganistan, dle ministru? Mircea Duşa: Sigur că, aşa cum este regula, s-a organizat săptămâna aceasta Reuniunea formală a miniştrilor NATO, în prima zi numai cu miniştrii NATO, a doua zi şi cu partenerii forţelor internaţionale. În primul rând sigur că am discutat despre capabilităţile pe care NATO trebuie să le aprobe şi să le proiecteze după anul 2014. Şi un al doilea subiect foarte important, şi un subiect care este destul de dezbătut în ultimul timp, se referă la securitatea cibernetică. Legat de primul subiect, având în vedere ceea ce se doreşte legat de Afganistan după 2014, adică faptul că Armata afgană trebuie să preia controlul asupra teritoriului naţional şi că statele NATO şi capabilităţile NATO în Afganistan vor trebui să mai rămână o perioadă cu efective reduse, pentru a asigura instruirea şi pregătirea Armatei afgane şi, sigur, a le furniza şi informaţiile necesare pentru a asigura securitatea teritoriului naţional, nu este simplu acest lucru. Sigur că România este parte a întergului program de planificare a capabilităţilor pe care trebuie să le realizăm în Afganistan după 2014, cu reducerea substanţială a efectivelor. De altfel, şi în acest an am redus efectivele şi în primul trimestru al acestui an, le vom reduce şi în semestrul II al anului în curs şi ne vom respecta angajamentele internaţionale şi angajamentele pe care le avem în cadrul NATO şi în anii care urmează. Însă, având în vedere pericolele care ameninţă omenirea, în primul rând este vorba de criza economică, de faptul că au apărut noi forme de ameninţare a securităţii mondiale, se gândesc şi capabilităţi pentru perioada următoare, pe acel principiu pe care deja îl cunoaştem, pe principiul că pe bugete mult mai mici alocate Ministerelor Apărării şi apărării statelor din NATO, va trebui şi strategiile şi capabilităţile militare pentru perioada următoare regândite, astfel încât, chiar dacă alocările sunt mai puţine, să avem capabilităţi eficiente, pentru a asigura totuşi pacea mondială. Un subiect aparte şi un subiect are este foarte mult dezbătut este cel al securităţii cibernetice. S-au desprins două variante, o variantă susţinută de un număr mic de state, de fapt de trei state, acela ca NATO să asigure securizarea doar pentru instalaţiile şi capabilităţile pe care le are NATO, şi o a doua concluzie care s-a desprins şi este susţinută de majoritatea statelor este faptul că trebuie să asigure securitatea ciberbetică atât a capabilităţilor NATO, cât şi ale statelor membre şi România a susţinut cea de-a doua variantă, adică nu poţi să securizezi numai capabilităţile NATO şi să nu securizezi şi capabilităţile fiecărui stat naţional. În acelaşi timp, rămâne ca efortul fiecărui stat în acest domeniu să fie unul susţinut şi România este una dintre ţările care deja a investit în sisteme de securitate cibernetică. Există, de altfel, şi un organism creat la nivel naţional, aprobat printr-o hotărăre de guvern, care gestionează acest subiect. Realizator: Aţi discutat, domnule ministru, şi despre scutul antirachetă la această reuniune? Mircea Duşa: Sigur că am discutat. Era şi sceretarul apărării din Statele Unite şi chiar am avut un dialog de câteva minute pe acest subiect. Programul se va respecta aşa cum el a fost elaborat. În bugetul Ministerului Apărării din Statele Unite au fost cuprinşi banii pentru realizarea obiectivelor pentru acest an. De asemenea, în bugetul Ministerului Apărării Naţionale al României există aceşti bani şi există ca poziţie de investiţii acest obiectiv. De altfel, noi deja lucrăm de trei-patru luni la crearea capabilităţilor şi, în primul rând, la securizarea acelei locaţii unde vor fi amplasate radarele scutului antirachetă şi eu sunt în permanenţă informat cu ceea ce se întâmplă acolo. Am şi fost la Deveselu. Am schimbat puţin soluţia în acea zonă, pentru că era o soluţie care nu cred că satisfăcea cerinţele NATO şi considerăm că, aşa cum s-a stabilit în Parteneriatul Strategic între cele două state, între Statele Unite şi România, vom respecta graficul şi la termenele planificate capabilitatea de la Devesel va deveni operaţională. Realizator: Domnule ministru, al doilea subiect care v-a dominat agenda în această săptămânăa fost semnarea Acordului de cooperare bilaterală în domeniul apărării cu Polonia. Noi am avut o colaborare chiar pe câmpul militar cu polonezii în Irak, mi-aduc aminte, am avut acolo două detaşamente, în subordinea unei divizii multinaţionale. Mircea Duşa: Aşa este, şi în Irak şi în Afganistan. De altfel, generalii polonezi cu care m-am întâlnit ieri, din nou, au făcut aprecieri la adresa militarilor români şi la felul în care au cooperat în teatrele de operaţiuni în care au fost împreună. Sigur că noi cu Polonia avem un parteneriat mai amplu şi relaţiile bilaterale dintre cele două state pe tărâm militar sunt deosebite. Nu aveam un document juridic care să statueze cooperarea dintre cele două ministere şi dintre cele două state. De altfel, în prezenţa celor doi prim-miniştri, cu colegul polonez am semnat ieri acordul de cooperare între cele două state, pe mai multe domenii de activitate, dar şi pe frontul comun pe care trebuie să îl facem în Europa statele mici şi mijlocii pentru a nu rămâne în urmă. Având în vedere că NATO şi Statele Unite îşi regândesc capabilităţile şi ca Uniunea Europeană va trebui să îşi realizeze propriile capabilităţi militare şi în decembrie acest an se va hotărî ce capabilităţi militare va realiza Uniunea Europeană, am discutat şi cu colegul polonez şi au discutat şi ei prim-miniştrii că va trebui ca noi, ca ţări medii din Uniunea Europeană, ştiţi că Polonia est al şaselea stat ca mărime, România este al şaptelea stat, va trebui să jucăm un rol important, ca nu numai statele foarte dezvoltate sau mai marii Europei să realizeze aceste capabilităţi şi restul statelor mici şi mijlocii doar să cotizeze cu fonduri, ci şi statele mici şi mijlocii să fie implicate în realizarea acestor capbilităţi, pentru că până la urmă este vorba de economie, este vorba de producţie de industrie militară şi nu-i posibil ca unii să realizeze capabilităţi şi ceilalţi să cotizeze. Fiecare va trebui să realizeze o capabilitate, în funcţie de posibilităţile pe care le are în acest timp în domeniul producţiei militare şi a modului în care pot să realizeze aceste capabilităţi Realizator: Domnule ministru, armata Poloniei este dezvoltată şi are o foarte bună experinţă în domeniul forţelor militare. Ne aducem aminte în Irak, unde au acţionat cu un batalion de forţe speciale, mă scuzaţi, este vorba de celebrele forţe speciale poloneze care au acţionat în Bagdad. Şi noi avem de curând, nu de foarte mult timp... Mircea Duşa: Da, asta voiam să precizez că şi România a recuperat puţin pe acest domeniu, pe forţele de operaţiuni speciale. Cunoaşteţi foarte bine că avem şi noi... Realizator: La Târgu Mureş avem două... Mircea Duşa: La Târgu Mureş, aşa este. Realizator: Şi trei batalioane subordonate. Mircea Duşa: Care sunt practic unităţile noastre de elită, care pot executa orice misiuni şi am mai spus-o de câteva ori, că am primit un sprijin important din partea Statelor Unite în organizarea acestor unităţi de operaţiuni speciale şi care oricând pot să îndeplinească orice misiune, fie că este vorba pe teritoriul naţional sau în afara ţării. Realizator: Dacă nu mă înşel, chiar cel care a venit cu primele concepte a fost un colonel american de rangers, domnul Ira Queen. Voiam să vă întreb în privinţa acordului cu Polonia, dacă aveţi şi în vedere o colaborare în domeniul forţelor speciale, pentru că aşa cum am spus şi am amintit, Polonia este un pic mai avansată decât noi în această categorie de forţe. Mircea Duşa: Aşa este, şi în acest document au fost cuprinse mai multe obiective pe care trebuie să le realizăm împreună, începând de la doctrine militare. Ştiţi că din punct de vedere doctrinal şi al organizării apărării militare, polonezii şi-au schimbat de curând legea. De asemenea, avem obiective pe tărâmul cooperărilor în NATO şi în Uniunea Europeană, şi pe doctrine militare, şi pe strategii militare şi capabilităţi, avem de asemenea obiective legate de industria de apărare şi industria strategică în acest domeniu, şi de asemenea şi pe domeniul aviaţiei militare, având în vedere că deja ei au escadrile de aviaţie militară de câţiva ani de zile. Realizator: De 16 ani. Mircea Duşa: Aşa este. Au o anumită experienţă şi sigur că noi, care ne pregătim să ne refacem capacitatea de aviaţie militară în domeniul aviaţiei, avioanelor de atac, ne este de folos experienţa pe care deja polonezii o au în exploatarea avioanelor de vânătoare. Realizator: Pe de altă parte, şi noi avem o experienţă în domeniul aviaţiei de transport, pe care le-o putem împărtăşi partenerilor polonezi. Mircea Duşa: Aşa este şi chiar zilele acestea vom executa o misiune spre Mali cu avioanele noastre de transport, care sunt avioane noi, sunt capabilităţi moderne, cu avionică foarte modernă şi care pot executa misiuni de transport, fie că este vorba de transport cargo sau transport trupe, foarte eficient. Realizator: Domnule ministru, revenim la subiectul principal de pe agenda emisiunii din din această seară. De când aţi preluat mandatul, v-aţi dedicat problemelor cu care se confruntă militarii răniţi în Afganistan, zonă în care, trebuie să recunoaştem, s-au realizat progrese în ultimii ani, este vorba despre această zonă a sprijinului pentru militarii răniţi şi a intervenţiei în sprijiinul lor, ce veţi face în continuare pentru aceştia? Mircea Duşa: Deci, aşa după cum şi dumneavoastră ştiţi şi o ştiu invitaţii dumneavoastră, o dată cu participarea României la misiunile internaţionale şi practic în cele mai periculoase locuri din lume şi din punct de vedere al medicinei militare şi al strategiei în domeniul medicinei militare, capabilităţile pe care le avem trebuie regândite şi vor trebui regândite în continuare, în sensul că va trebui să fim pregătiţi să avem şi locaţii de specialitate, dar şi dotarea necesară ca îngrijirea medicală a militarilor care se întorc din Afganistan să se realizeze în ţară. Sigur că nu este uşor să faci acest lucru. În primul rând, din punct de vedere al planificării banilor şi a bugetării, mai ales că spitalele militare, aşa cum cunoaşteţi, din punct de vedere al actului medical ,sunt finanţate de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar din punct de vedere al modernizării, al achiziţiei de aparatură modernă, sigur că prin Ministerul Apărării Naţionale. Noi avem în momentul de faţă 11 spitale militare în ţară. Facem eforturi ca aceste spitale să fie modernizate şi dotate astfel încât la acreditare să aibă grade superioare, însă din păcate, datorită alocărilor bugetare mici din ultimii ani, aceste obiective, pe care de altfel militarii le-au pregătit şi mai ales medicii militari le-au pregătit, nu au fost realizate şi va trebui ca în anul acesta şi anii care urmează să avem în vedere acest lucru pentru ca într-adevăr spitalele militare să existe. Vedeţi, dumneavoastră, că există tot felul de discuţii, în dezbaterea publică, legate de spitale, în general, şi de felul în care ele se organizează. Având în vedere specificul spitalelor militare, ele vor trebui să existe, vor trebui să existe chiar la nivelul unui spital regional, aşa cum se gândeşte la nivelul Ministerului Sănătăţii, pentru că aceste spitale, în primul rând acordă îngrijire medicală şi servicii medicale militarilor şi rezerviştilor, dar şi personalului care provine din... Realizator: ...şi familiilor. Mircea Duşa: ...şi persoanelor care provin din /.../ şi familiilor lor, dar aceste spitale au un rol foarte important în situaţii deosebite, pentru că medicul militar are şi o pregătire militară, este oricând pregătit să acţioneze şi în teatrele de operaţiuni. De altfel, medicii noştri fac acest lucru; atunci când detaşamentele care pleacă în Afganistan sau în alte zone în care militarii români sunt prezenţi îi însoţesc, asigură îngrijirea sănătăţii... Realizator: Există o subunitate medicală, da, în cadrul companiei logistice, de obicei. Mircea Duşa: Exact. Şi importanţa spitalelor militare nu trebuie minimalizată, având în vedere specificul acesta şi specificul într-o situaţie de urgenţă şi de criză. Acum, sigur că eu primesc foarte multe scrisori pe facebook şi este o metodă mai nouă şi la Ministerul Apărării, pentru că vreau să aflu şi ce se întâmplă în ţară şi /.../, primesc foarte multe scrisori, mai sunt şi nemulţumiri. Probabil că n-ar trebui să existe nemulţumirile acestea, dacă şi noi am fi făcut şi facem eforturi ca toţi militarii noştri întorşi din teatrele de operaţiuni să poată fi îngrijiţi la acelaşi nivel. Sigur că am avut şi cazuri deosebite pe care le cunoaşteţi, au fost foarte mult mediatizate, cu militarii care au suferit traume grave în teatrele de operaţiuni şi au fost trimişi prin spitalele din Statele Unite sau în spitalele din Germania. Şi acum avem în Statele Unite militari, avem şi în Germania militari, chiar recent aduşi din Afganistan, care au suferit anumite traume în... într-un accident de maşină, dar nu trebuie să uităm că chiar dacă sunt în Statele Unite, în spitalele din Statele Unite sau în spitalele din alte ţări, cheltuielile de spitalizare şi de transport, şi toate cheltuielile cu spitalizarea se suportă din bugetul Ministerului Apărării Naţionale. Chiar dacă avem acorduri încheiate cu aceste state, privind asistenţa sanitară şi asistenţa medicală, toate serviciile care se fac pentru militarii noştri, toate serviciile militare se suportă de către bugetul României şi de către bugetul Ministerului Apărării Naţionale, şi probabil că nu aţi sesizat, în săptămâna aceasta a trecut o lege, toată lumea s-a focusat aşa pe subiectul cu pensionările la nivelul generalilor, dar mai sunt acolo câteva articole foarte importante, şi unul din articolele importante care a fost modificat în Legea 80 este cel care se referă la personalul militar care are de suferit în misiuni. Pentru că era o oarecare diferenţiere între persoanele rănite sau care se îmbolnăvesc în teatrele de operaţiuni şi persoanele care se îmbolnăvesc sau sunt rănite în misiunile din ţară. De data aceasta, am făcut dreptate, reglementând şi cazurile acestea de militari care au de suferit în misiunile din ţară. Orice misiune militară este o misiune, oriunde ar avea loc este tot o misiune militară şi atunci am încercat să tratăm la acelaşi nivel bolnavii militari şi cei care au avut de suferit în operaţiuni din ţară sau din misiunile care sunt pe teritoriul naţional cu cei care sunt în misiunile internaţionale. Era o dispută destul de serioasă şi o discuţie între militari pe acest subiect. Odată cu modificările aduse la lege, şi deja legea este în Monitorul Oficial, este vorba de Legea 171 pe acest an, a reglementat acest subiect de a nu exista această discriminare între militari. ealizator: Domnule ministru, trebuie să recunoaştem, eu, de asemenea, pot să o spun, pentru că am fost alături de trupele româneşti din 2002 şi până în 2010, aproape patru ani, în total, în teatrele de operaţii s-au realizat progresii semnificative faţă de primele incidente în care erau răniţi sau şi-au pierdut viaţa militari români căzuţi la datorie pe câmpul de luptă şi ziua noastră, din păcate fiind o perioadă atât de mare, nu s-au putut vedea. Treptat, aceste progrese înregistrate, pornind chiar de la asigurările cu risc de război /.../ şi până la plata acestor asigurări, şi, mai ales, experienţa pe care noi am dobândit-o în acest domeniu, prin colaborarea cu partenerii americani. Realizator: Dumneavoastră aţi adus aminte de spitalul militar Landstuhl de lângă Ramstein, din Germania... Mircea Duşa: Aşa e. Realizator: ... şi, de asemenea, de sprijinul din SUA. Ce ne puteţi spune, pe scurt, despre această colaborare pe care trebuie să insistăm la nivel... cu americanii? Mircea Duşa: Sigur că această coalborare este una foarte importantă şi avem şi un document în acest sens semnat între cele două state, legat de colaborarea în domeniul sănătăţii şi acordării asistenţei medicale. Este foarte important de subliniat acest lucru, mai ales având în vedere că cazurile foarte grave, prin parteneriatul pe care-l avem, sunt urgent urmărite de Comandamentul ISAF şi, pe baza acordului pe care îl avem cu SUA, persoanele care au de suferit sunt trimise în SUA şi, după aceea, sigur că pe logistica lor, după perioada de convalescenţă, de tratament, să ajungă pe calea aerului în România. Repet, sigur că noi suportăm toate cheltuielile, dar faptul că este un sistem eficient şi foarte bine pus la punct ca un militar rănit să ajungă imediat într-o instituţie sanitară de nivelul celor pe care le avem în SUA este foarte important şi cred că mulţi militari români răniţi în Afganistan sau în alte zone, având acest sistem pus la punct, au putut fi salvaţi, le-a fost salvată viaţa sau trataţi imediat. Încă o dată repet, şi în momentul de faţă avem militari în SUA, alţi militari au revenit în ţară şi după o perioadă de timp au revenit în State la control. Dar întotdeauna... - nu vreau să minimalizez importanţa medicilor militari români - întotdeauna asistenţa medicală în spitalele din SUA sau din Germania se face în colaborare cu medicii români şi toţi militarii care au de suferit sunt asistaţi şi de medicii români. De altfel, cunoaşteţi foarte bine că am avut cazurile acestea deosebite în ultima perioadă; tot timpul, medicii militari români au fost alături de militarii pe care i-am avut în spitalele din Germania sau din SUA şi au vegheat la situaţia bolnavilor respectivi şi întotdeauna, atunci când am avut o situaţie deosebită, medicii români au fost, au preluat cazul respectiv, au preluat toate documentele de asistenţă medicală şi sigur că aducându-i în ţară, pe baza informaţiilor pe care le avem de la medicii noştri, de data aceasta, continuăm tratamentele şi ne ocupăm de militarii care au avut de suferit. Realizator: Domnule ministru, aţi anticipat şi ultima întrebare. Ştiu că aveţi o agendă încărcată, aş dori să ne referim la aceşti medici militari despre care, din păcate, nu se vorbeşte prea mult, care se află în spatele reuşitei misiunilor româneşti din Irak şi din Afganistan, pentru că au o contribuţie semnificativă la selecţia personalului care ajunge acolo. Vă rog să vă referiţi la... Mircea Duşa: Aşa este. Orice militar care pleacă în teatrul de operaţiuni nu pleacă până nu i se face un control medical foarte riguros şi sigur că numai după ce medicii noştri dau avizele necesare şi constată că pot să îndeplinească aceste misiuni. Aş vrea să vorbiţi de medicii militari. Eu întotdeauna, ca ministru, fie că am fost la interne, fie că sunt al apărare, întotdeauna mi-am apreciat colegii şi, într-adevăr, noi avem specialişti de înaltă clasă, avem şi secţii în spitalele militare, deosebite. Eu, sigur, n-am reuşit să... este destul de complicată activitatea unui ministru la apărare, dar am reuşit, totuşi, să ajung în trei spitale militare; am fost în cel de la Timişoara, am fost în cel de la Cluj şi în spitalul militar din Bucureşti, Spitalul Militar Central. Într-adevăr, avem şi secţii foarte bine dotate, cu profesori, cu specialişti în domeniu, /.../ cardiologie... este acolo domnul profesor... Realizator: Gabriel Cristian, da. Mircea Duşa: Am avut şi discuţii cu dânsul pe subiectul Secţiei de Cardiologie de la Spitalul Militar Central şi va trebui ca, în continuare, profesionalismul şi priceperea medicilor noştri militari să le apreciem şi să le şi acordăm sprijinul financiar necesar ca activitatea pe care o desfăşoară şi dotările pe care le au să fie de ultimă generaţie. Eu nu vă ascund faptul că există şi chestiuni care, probabil, nu sunt la locul lor, legate de anumite sectoare din domeniu, care trebuie să-şi schimbe puţin managementul şi, probabil, trebuie să fim mai serioşi. Însă atunci când vorbim de calitatea şi de profesionalismul medicilor militari nu avem decât a-i lăuda. Legat de felul în care unii sau alţii mai conduc domeniul de activitate din domeniul medicinei militare putem să mai discutăm, dar asta este tema ministrului, să facă ordine în ceea ce priveşte managementul administrativ al instituţiei, nu de specialitate, că nu o să facă ordine ministrul în domeniul soecialităţii unui militar. Dar au mai fost discuţii, discuţii create, până la urmă, de cei care îşi doresc funcţii de manageri administrativi ai unor instituţii. Dar încă o dată repet acest lucru, discuţiile şi disensiunile care mai există pe managementul administrativ al instituţiei nu au nicio legătură cu profesionalismul, responsabilitatea şi calitatea muncii pe care o fac medicii noştri militari. Realizator: Domnule ministru, vă mulţumim pentru că agenda dumneavoastră a inclus în această seară şi emisiunea "Euroatlantica" şi sperăm să mai fiţi şi în alte ediţii alături de noi. Mircea Duşa: Şi eu vă mulţumesc şi sper că medicii şi ofiţerii pe care îi aveţi invitaţi în studio vor confirma cele spuse de mine. Şi faptul că dânşii, în primul rând, au făcut eforturi deosebite ca medicina militară românească să fie una de calitate. Realizator: Sunt sigur de asta, tocmai de aceea i-am şi invitat în această seară. Vă mulţumimpentru participarea în emisiune şi vă asigur că suntem alături de dumneavoastră în demersurile dumneavoastră în sprijinul militarilor răniţi în misiuni. Mircea Duşa: Şi eu vă mulţumesc, o seară bună.

Realizator: O ediţie "Euroatlantica" dedicată serviciului de medicină militară şi rolului pe care medicii militari îl au pentru pregătirea şi desfăşurarea misiunilor internaţionale la care participă Armata României. Sunt alături de mine, în cabina de emisie, colonelul doctor Adrian Stan, locţiitorul comandantului Direcţiei Medicale din Minsterul Apărării Naţionale, colonelul doctor Gabriel Cristian, şeful Centrului de Boli Cardiovasculare al Armatei, şi domnul colonel Augustin Pegulescu, de la Brigada din Timişoara, rănit în misiune în Afganistan. Domnilor colonei, domnul ministru Mircea Duşa a adus deja aminte de rolul pe care îl aveţi dumneavoastră pentru susţinerea misiunilor şi îl rog pe domnul colonel Adrian Stan să se refere la cele trei etape în care Direcţia Medicală este implicată - pregătirea pentru misiuni şi selectarea personalului; mai ales, după aceea, prezenţa alături de militari - am adus eu aminte - cu subunităţi conduse de medici militari în teatrele de operaţii şi, bineîneles, ne interesează foarte mult revenirea militarilor din misiune şi, mai ales, sprijinul pentru militarii care au suferit traume importante şi au fost răniţi în misiuni de luptă în Afganistan şi Irak.

Col. dr. Adrian Stan: Aa cum a menţionat şi domnul ministru, medicina militară, medicii militari şi personalul medical din cadrul sistemului medical militar au un rol foarte important în cele trei mari etape referitoare la participarea într-o misiune internaţională. O primă etapă constă în selecţionarea militarilor care urmează să constituie detaşamentul ce va participa la misiuni în diferite teatre de operaţii...

Realizator: Este o selecţie foarte riguroasă, după câte am aflat....

Col. dr. Adrian Stan: Asta vream să vă spun.

Realizator: ... şi pe măsură ce a trecut timpul de la primele misiuni din Afganistan şi, după aceea, din Irak, din ce în ce mai puţini militari au reuşit să treacă cu uşurinţă peste aşa-numitele vizite medicale militare.

Col. dr. Adrian Stan: Sunt acele lecţii învăţate pe parcursul misiunilor care au avut loc, au fost îmbunătăţite şi baremele şi înăsprite, în sensul bun, de vizită medicală pentru a nu scăpa militari care, datorită unor afecţiuni, ar putea, ulterior, în teatrele de operaţii, să aibă neplăceri. În ceea ce priveşte participarea la misiune, vizita medicală este un factor eliminatoriu - situaţia în care este inapt în misiuni. Tot pe parcursul pregătirii misiunii, medicii militari, în funcţie de natura sau de teatrul de acţiune...

Realizator: Fac anumite vaccinări.

Adrian Stan: Sigur că da. Fac o pregătire şi teoretică în ceea ce priveşte partea epidemiologică, o informare, sunt predate lecţii de igienă, deşi pare banal, dar este foarte important, în funcţie de zona de dislocare.

Realizator: Sigur, sunt anumite zone unde trebuie /.../. Pornind de la apa potabilă, nu poţi să bei de pe... nu neapărat de igienă, să spunem, elementară.

Adrian Stan: Tot ceea ce presupune şi protecţia împotriva insectelor, a consumului de alimente, de apă din diferite surse.

Realizator: Mi-aduc aminte că şi în Afganistan, dar şi apoi, în Irak, ne-am confruntat cu acele musculiţe care ne provocau foarte multe necazuri. De asemenea, s-a făcut la un moment dat şi apărare împotriva malariei cu Cloroquine, Mefloquine şi compuşi din chinină, tot timpul se făceau vaccinări pentru militari în rapel sau pe etape; am făcut şi eu înainte de plecare acolo vaccinări antitifoidice ş.a.m.d.. Este un proces foarte complex.

Adrian Stan: În funcţie, repet, de natura teatrului, de locul de dislocare al detaşamentului, se fac şi imunizările respective.

Realizator: Specifice.

Adrian Stan: Sigur. De asemenea, sunt prezentate militarilor în cadrul pregătirii generale, înainte de plecarea în misiune, şi noţiuni de prim-ajutor, de autoajutor, pe care ar trebui să le cunoască, până la sosirea personalului medical calificat.

Realizator: Se fac de asemenea, în teatrul de operaţii, exerciţii permanente conduse şi coordonatede medicii militari de acolo, pentru acordarea acestui prim-ajutor; am fost martor deseori la aceste exerciţii. Să aducem aminte, domnule colonel doctor, şi despre experienţa pe care militarii români, medicii militari români au acumulat-o îndeosebi în Irak, unde, îmi aduc aminte că au fost echipe medicale militare mai întâi la Abu Ghraib şi după aceea s-a împărţit acest efort, s-au mutat de la Abu Ghraib la Camp Bucca şi bineînţeles în sudul extrem la sud de Basra, al Irakului, tot timpul aţi avut în ultima perioadă de misiune în Irak, câţiva ani, misiuni medicale care s-au rotit acolo. Cât de mult a contat experienţa şi transferul de experienţă de la aliaţi către aceşti medici, care au revenit în ţară.

Adrian Stan: Pe parcursul a câtorva ani au fost în cadrul spitalelor militare de campanie şi medici şi asistenţi medicali care au colaborat cu personal medical din alte ţări NATO, unde şi-au făcut datoria cu prisosinţă, chiar foarte mulţi au venit de acolo cu scrisori de mulţumire.

Realizator: În condiţii deosebit de dificile, putem spune, pentru că în ambele zone, cel puţin când ne referim la Irak, medicii şi asistenţii medicali militari au locuit o bună bucată de timp, ca şi spaţii de cazare, în celule de penitenciar - s-a întâmplat şi la Abu Ghraib şi în sudul Irakului; după aceea s-a îmbunătăţit la sud de Bagdad, la noul centru medical de acolo, de pe lângă penitenciarul de acolo de maximă siguranţă. Revenim la acest personal, cât de mult s-a făcut transfer către colegii dânşilor, de experienţă?

Adrian Stan: Pe o serie de misiune de şase luni au participat 20 de medici militari şi asistenţi medicali, împărţiţi câte zece în cele două locaţii...

Realizator: Şi o bună perioadă s-au rotit, dacă nu mă înşel, vreo trei ani şi jumătate a existat această rotire a echipelor medicale mai degrabă - detaşamentul îl văd undeva mai mare - şi a fost o experienţă foarte importantă. O să revenim la dvs, domnule colonel, pentru a ne spune despre sprijinul pe care îl primesc militarii după revenirea din aceste misiuni importate şi deosebit de dificile şi mai ales cu accent pe sprijinul acordat militarilor care au suferit traume importante, mă refer la accidente în timpul campaniei militare. Mă îndrept acum spre domnul colonel doctor Gabriel Cristian, şeful Centrului de Boli Cardiovasculare a Armatei. Aş vrea să ne spuneţi câteva lucruri, câteva informaţii despre centrul pe care îl conduceţi, pentru că înţeleg că, pe lângă faptul că aţi aniversat recent 23 de ani de existenţă, aveţi şi nişte reuşite remarcabile pe planul medicinei militare româneşti, dar şi al medicinei româneşti per ansamblu.

Col.dr.Gabriel Cristian: Eu aş pleca tot de la discuţia de dinainte şi cred, din punctul meu de vedere, că există lucruri perfectibile în asigurarea asistenţei medicale în teatrele de operaţii. Aş vedea eu, cred, o implicare mai mare a serviciilor medicale în teatrele de operaţii, şi ca număr, şi ca şi calitate. Doi, aş vedea îmbunătăţit sistemul de recuperare, după întoarcerea din misiune; şi nu neapărat numai asistenţa medicală pe care o acordăm răniţilor, după ce ei sunt preluaţi din spitale din Germania şi SUA. Am tot respectul pentru medicii din SUA şi din Germania, dar consider că există destule capabilităţi în instituţiile spitaliceşti militare ca această preluare a pacienţilor să fie făcută mai repede. Sunt convins că sumele care se cheltuiesc cu plata serviciilor medicale în SUA, cumulate în trei ani de zile, s-ar putea crea o bază în care să poată fi recuperaţi şi trataţi aceşti pacienţi în România, nu după un an de zile, ci după două luni, maxim trei luni de zile. Personal medical există, este vorba strict, cred eu, numai de baza materială care trebuie asigurată. O locaţie specială, cu acces pentru toate specialităţile, văd asta în incinta cazărmii Spitalului Universitar Militar Central, noi suntem acolo două spitale, asigurăm toate specialităţile capabile, pentru asigurarea tratamentului cred că acolo ar putea fi creată o bază solidă, ulterior ca bază de recuperare, cred că dl dr. Stan poate să aibă mai multe informaţii legate de o posibilă accesare a unei baze de tratament unde să se facă recuperarea pentru perioada post-misiune a militarilor respectivi. Nu cred că vor necesita prea mari amenajări. De ce spun asta? Pentru că eu, cel puţin, conduc o instituţie medicală care nu este foarte veche, are 23 de ani ca înfiinţare, ca dată de înfiinţare, 11 mai 1990, a fost, de fapt, primul spital de monospecialitate dedicat bolilor cardivasculare înfiinţat în România. Modelul a fost preluat de Ministerul Sănătăţii. Ulterior, s-au făcut celelalte cinci centre zonale, vorbesc de Iaşi, Timişoara, Cluj, Târgu Mureş, Craiova şi, ulterior, acum, Constanţa. Ele şi-au dovedit viabilitatea, au dovedit performanţă, faptul că suntem cooptaţi în programele naţionale şi noi, împreună cu ceilalţi şase, dovedeşte că se poate, lucrurile merg bine. Avem programe de medicină electivă, chirurgie cardiacă, vasculară, cardiologii intervenţionale, dar asigurăm deja, de doi ani, facem la 1 august trei ani de când s-a declanşat programul de tratament al infarctului miocardic acut, asta presupune că în fiecare zi fiecare spital din cele zece arondate preiau toate infarctele miocardice acute în 12 ore, noi avem ziua de vineri din cursul săptămânii. Vreau să vă spun că au fost zile de vineri şi cu 18 infarcte acute, care au fost rezolvate. La nivel naţional, asta a dus la scăderea mortalităţii prin infarct miocardic de la 6,8 la 3,4%. Asta spune ceva.

Realizator: Numai în rândul militarilor sau la nivelul populaţiei?

Col.dr.Gabriel Cristian: Nu, nu, nu. Ne referim la nivel naţional. Toate spitalele militare participă la activităţi medicale, în contextul în care, funcţionând pe Legea spitalelor, sunt finanţate prin contracte de servicii cu Casele de Asigurări şi asigură asistenţă militară specializată nu numai militarilor, ci şi...

Realizator: Aţi redus la jumătate aproape, practic, aceste incidenţe de...

Col.dr.Gabriel Cristian: Da. Am dat un singur exemplu. De la 1 octombrie anul trecut a început şi programul de urgenţă, de chirurgie cardiacă pentru urgenţe majore, care înainte aveau o mortalitate de 95%, se pare, după date neoficiale, după şapte luni de zile, că a scăzut undeva la 65%. Aşteptăm măcar un an, să tragem concluzii. Ce vreau să spun este că există posibilitatea de a face medicină performantă. Noi, ca spitale militare, încercăm să degrevăm bugetul Ministerul Apărării Naţionale de cât mai mult posibil. Am ajuns să ne autofinanţăm 93% din tot bugetul, prin servicii medicale, tocmai pentru a pune la dispoziţia medicinii operaţionale fondurile necesare.

Realizator: Asta înseamnă un bun management, în primul rând, şi al resurselor economice.

Col.dr.Gabriel Cristian: Sunt convins, că altfel nu se poate, deşi este foarte greu, în perioada pe care o traversăm este extrem de greu şi dificil, pentru că suntem într-o concurenţă pe piaţa serviciilor medicale din ce în ce mai acerbă. Şi nu vorbesc numai de spitale de stat, cele 368, vorbesc de spitalele private, care vin cu o bază logistică deosebită. Mă îndrept cu următoarea întrebare spre domnul colonel Augustin Pegulescu. Domnia sa este veteran al teatrelor de operaţii din Irak şi Afganistan. A trecut printr-o traumă severă în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat. Cum puteţi caracteriza, domnule colonel Pegulescu, sprijinul pe care l-aţi primit după acest accident nefericit şi pe care îl primiţi în continuare din partea Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţinale şi poate există şi - foarte scurt, să ne spuneţi - o evoluţie, pentru că acum cred că se simt progresele înregistrate de când vi s-a întâmplat dumneavoastră acest necaz şi ziua de astăzi.

Col. Augustin Pegulescu: În primul rând, daţi-mi voie să vă mulţumesc că m-aţi invitat. Este greu să vorbesc după ce domnul ministru a subliniat o grămadă de lucruri pozitive vizavi de serviciul medical. Pot să confirm, dacă mă pot exprima aşa, faptul că din 2009 şi până în prezent lucrurile au luat o turnură oarecum pozitivă şi, dacă-mi perniteţi, foarte pe scurt să spun că în 2009, când am avut accidentul, eram în Germania şi am stat vreo şapte luni singur, fără niciun del de sprijin din partea medicilor români.

Realizator: Mi-aduc aminte, pentru că am ţinut şi o corespondenţă atunci şi ştiam ce se întâmplă.

Col. Augustin Pegulescu: Absolut. Între timp, lucrurile se pare ca s-au îmbunătăţit şi până la urmă am găsit şi noi oportunitatea de a trimite acolo un medic care să se ocupe de răniţii noştri şi dacă-mi permiteţi să deviez un pic de la subiect şi vreau să fac aşa, cum se spune pe la Universitatea de Apărare, un mic laudatio pentru medicii militari şi pentru subunităţile care sunt în teatrele de operaţii - spun asta nu din complezenţă, ci gândindu-mă la faptul că am fost în patru misiuni, i-am văzut la lucru şi cu mâna pe inimă pot să spun că şi-au făcut cu prisosinţă datoria, chiar dacă este vizibil de departe că dotarea şi tehnica medicală de care dispunem nu este de cea mai bună calitate şi nici extrem de îndestulătoare. Îmi aduc aminte doar de incidentul pe care îl ştim şi l-am petrecut împreună în anul 2007, în Irak, atunci când sublocotenetul Grosaru a decedat şi aduceţi-vă aminte ...

Realizator: Era comandantul batalionului atunci, să aducem aminte, domnul colonel Cristian Dinulică. Dumneavoastră eraţi locţiitorul.

Col. Augustin Pegulescu: Absolut. Locţiitor, da şi îmi aduc aminte de măiestria cu care un caporal, da?

Realizator: Ganea, caporalul Ganea, sanitar care este plutonier major acum.

Col. Augustin Pegulescu: Da, i-a salvat viaţa lui Marius ...

Realizator: Îmi aduc eu aminte povestea, el fiind mai durduliu, pentru a intra rapid în acel transportor blindat, şi-a dat vesta jos şi a întins-o, ca să-i aşeze pe răniţi pe vesta lui şi a intrat în acest transportor blindat. Marius Iovi a fost salvat atunci. Din păcate, poetul soldat - cum este cunoscut Grosaru - a murit, pentru că şi-a sacrificat viaţa aşteptând să se respecte procedurile de evacuare din transportorul blindat. El n-a mai avut timp să iasă şi a ars acolo, în interiorul transportorului blindat. A fost un incident tragic la care eu n-am asistat direct, dar eram în timpul acestui atac la câţiva kilometri în baza Tallil, unde era atunci dislocat batalionul de infanterie.

Col. Augustin Pegulescu: Au fost momente extrem de neplăcute şi sperăm să nu se mai întâmple niciodată, deşi ştiţi că teatrele de operaţii sunt aşa cum sunt, iar perfidia de care inamicul dă dovadă, de cele mai multe ori, nu are limită - şi dacă mai îmi permiteţi, tot aşa, un scurt remember, să ne aducem aminte, de exemplu, de prima misiune din Afganistan ...

Realizator: Unde am fost împreună şi atunci.

Col. Augustin Pegulescu: ... de doctorul Mişu Răileanu sau de Dragoş Bobârnac.

Realizator: Doctorul Bob care era un tip imens şi ...

Col. Augustin Pegulescu: Da şi cu care tratam tot felul de copii afgani din satele respective, chiar şi femei, deşi cu câtă greutate, şi eforturile pe care aceştia le-au făcut în diferitele misiuni. Este un lucru de lăudat şi de apreciat cu toată sinceritatea.

Realizator: Mă îndrept din nou cu o întrebare către domnul colonel doctor Adrian Stan. A adus aminte domnul colonel Augustin Pegulescu deja despre aceste probleme cu care se confruntă poate chiar şi indirect militarii români în teatrele de operaţii şi îmi aduc aminte de perioade în care eram în baza din Tallil în Camp Dracula de acolo şi erau săptămâni în care aproape în fiecare zi eram atacaţi cu rachete de 122 de milimetri lansate împotriva bazei şi eram sub o presiune permanentă. Domnule doctor, ce ne puteţi spune despre această presiune permanentă, care bineînţeles că se regăseşte în psihicul militarului român reîntors din misiune. În Statele Unite s-a vorbit foarte mult de "sindromul Afganistan" şi de... postcampanii militare. La noi există aşa ceva? Am luat măsuri? Pentru că nu cred, că natura umană este la fel şi pentru militarul..., şi pentru omul american şi pentru omul român, ce ne puteţi spune despre...?

Col.dr.Adrian Stan: Acest risc sigur că există. Au fost situaţii în care unii dintre militari au trebuit să revină din misiune până la încheierea acesteia, tocmai ca urmare a faptului că nu au putut să facă faţă acestei presiuni psihice. Până în momentul de faţă, nu am avut situaţii de dezvoltare a unui stres posttraumatic din teatre, care se poate dezvolta şi la o distanţă mai mare chiar de la încheierea misiunii. Până în momentul de faţă nu am avut situaţii de genul acesta şi sper nici să nu fie.

Realizator: Dar, vă pot spune, domnule doctor, cu siguranţă, că psihicul militarilor este afectat. Nu aş vrea să îl întreb pe domnul colonel Pegulescu dacă vreodată a avut coşmaruri în privinţa incidentelor prin care a trecut. Eu să ştiţi că de multe ori am visat astfel de atacuri cu rachete, şi nu este foarte confortabil, şi m-am întors, ţin minte, dintr-o misiune, în luna decembrie, când pocneau acele petarde, pur şi simplu, îţi sare inima din piept şi prima reacţie, întors, imediat în ţară, este să cauţi buncărul ca să te adăposteşti, când auzi nişte expolzii. Nu cred că este uşor pentru militari când se întorc.

Col.dr.Adrian Stan: Nu este uşor. Au fost situaţii în care la a doua misiune unii militari nu au mai participat.

Realizator: Au cedat şi au cerut să revină în ţară.

dr.Adrian Stan: Pe de altă parte, unii s-au călit şi au fost de trei - patru ori, poate şi de mai multe ori, în misiuni externe. Referitor la aceea ce presupune grija faţă de militarii răniţi sau bolnavi în teatrele de operaţii, şi nu numai în teatrele de operaţii, vă pot spune că prima staţie este Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central. Aici, militarii răniţi, bolnavi, sunt preluaţi de către o comisie multidisciplinară, sunt evaluaţi, urmându-se a se stabili conduita terapeutică. Este adevărat ce spunea domnul doctor Cristian, noi avem personal medical foarte bine cotat.

Realizator: Personal uman, medicii militari sunt foarte bine pregătiţi.

Col.dr.Adrian Stan: Numai că trebuie să avem şi o cotă puţin mai mare de la buget, pentru dotările medicale.

Realizator: Mă îndrept spre domnul doctor Gabriel Cristian, pentru că nu mai avem decât cinci minute din această emisiune, după cum vedeţi, timpul trece foarte repede, tema este extrem de interesantă. Domnule colonel doctor, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre locul medicinei militare în contextul global al medicinei româneşti.

Col.dr.Gabriel Cristian: Pentru a fi cât mai scurt, pot să vă spun că, într-un clasament oficial şi neoficial al celor 368 de spitale din România, cele 11 spitale militare se află în primele 48. Sunt spitale şi în poziţia a 2-a, în poziţia a 5-a, a 11-a, important este că suntem acolo, în faţă, şi criteriile pe care se fac aceste clasamente sunt legate de nivelul de acreditare. Vreau să vă spun că în momentul acesta sunt 4 spitale militare acreditate din 11, din totalul de 24 de spitale în România, deci, un procent semnificativ, că sunt clasificate spitale la nivel maxim de competenţă: Spitalul Universitar Militar Central, Centrul de Boli Cardiovasculare. La nivelul doi de competenţă, încă şase spitale.

Realizator: ROL 2, cum se numeşte în teminologia NATO, sau...

Gabriel Cristian: Nu. Ne referim la clasificarea făcută de Ministerul Sănătăţii, pe baza căreia se face finanţarea spitalelor, ceea ce este esenţial pentru noi.

Realizator: Pentru că ştiu că spitalele militare sunt clasificate la nivel primar, ROL 1, ROL 2 şi ROL 3.

Col.dr.Gabriel Cristian: Ei, şi al treilea lucru, exact ce spunea domnul ministru, avem o concepţie şi noi, la nivelul Direcţiei Medicale, să creăm spitale militare regionale, pentru că, de exemplu, centrul meu este singurul spital militar admis în sistemul naţional strategic al celor 28 de spitale regionale din România. Important ar fi ca mai multe spitale militare să capete acest statut, pentru că vor avea şi o altă pondere în acordarea asitsenţei medicale, nu numai pentru teatrele de operaţii, ne referm şi la cei de acasă, că şi cei din teatre se întorc acasă după aceea.

Realizator: Sigur că da. Domnule colonel Adrian Stan, foarte pe scurt, pentru că am adus aminte de acel nivel din teatrele de operaţii - ROL 1, ROL 2, ROL 3 -, la un moment dat noi am avut un spital militar de campanie, îmi aduc aminte de domnul general Bâtcă, care a fost unul dintre pionierii acestor misiuni, ce ne puteţi spune într-un minut despre un spital militar românesc de campanie, suntem pregătiţi cu aşa ceva?

Col.dr.Adrian Stan: Clasificarea a ceea ce presupune acordarea ajutorului medical în teatrele de operaţii se referă la nivelul de competenţă. Ceea ce presupune, că aţi amintit mai adineauri de ROL-urile 1, 2, 3, 4, se face, repet, în funcţie de capabilitatea medicală. Nivelul ROL 1 este nivelul de bază, cu ce participă România în cadrul detaşamentelor...

Realizator: Este la nivel de ROL 1.

Col.dr.Adrian Stan: ROL 1, urmează ROL 2, ceea ce presupune un nivel de asistenţă medicală specializat, cu chirurgie, anestezie, terapie intensivă şi urgenţe, posibilităţi de investigaţii. ROL 3 este ceva peste ROL 2 ca şi competenţă şi ROL-urile 4 sunt de obicei spitalele de recuperare şi de definitivare a tratamentului.

Realizator: Noi avem un astfel de spital militar de campanie pregătit şi de ce nivel este?

Adrian Stan: Avem. Este un spital de ROL 2 extins, aceasta presupune că are o capabilitate chirurgicală mai mare. Este pregătit, este destul de costisitor de transportat totuşi în teatre. Este un spital modular, pe containere.

Realizator: Îi adresez ultima întrebare înainte de încheierea emisiunii domnului colonel Augustin Pegulescu, pentru că, din păcate, a fost nevoit să simtă pe pielea dânsului toate aceste etape ale sprijinului medicilor militari români, inclusiv sprijinul posttraumatic. Domnule Pegulescu, dacă doriţi să adăugaţi ceva, să faceţi, să spunem aşa, ca un fel de recomandare, foarte pe scurt, atât pentru medici, cât şi pentru militarii care pleacă în misiuni.

Col.Augustin Pegulescu: Nu ştiu dacă o recomandatre specială pentru medici, dar cu certitudine se simte nevoia finanţării mai consistente a serviciilor medicale militare şi, dacă îmi permiteţi o remarcă foarte scurtă, nu am înţeles şi nu înţeleg de ce Societatea de Cruce Roşie din România nu este implicată în misiunile din Afganistan şi alte misiuni internaţionale ale militarilor români.

Realizator: "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată medicinei militare şi rolului pe care medicii militari îl au pentru pregătirea şi desfăşurarea misiunilor internaţionale. Invitaţi în emisiune au fost ministrul apărării Mircea Duşa şi coloneii Adrian Stan, Gabriel Cristian şi Augustin Pegulescu. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica", şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere!