Securitatea în zona Mării Negre

Radu Dobriţoiu - Bun găsit. Discutăm în această ediţie despre securitatea în zona Mării Negre, regiune dominată în ultima perioadă de o dinamică impusă în special de acţiunile militare ale Rusiei. O zonă căreia îi acordă o atenţie specială şi flancul de est al NATO, subiect ce se va afla pe agenda summitului Alianţei de luna viitoare de la Varşovia. Invitatul ediţiei este fostul consilier prezidenţial Iulian Chifu, preşedintele Centrului de prevenire a conflictelor. Vom intra în direct cu domnia sa de la Iaşi unde se află în studioul Radio România. Bună seara.
Iulian Chifu: Bună seara!

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu în ultimii ani Rusia a reconturat dimensiunile frontierelor unor riverani la Marea Neagră. Mă refer nu doar la Ucraina ci şi la Georgia. În ce măsură a afectat echilibrul în zonă aceste reconfigurări?
Iulian Chifu: Fireşte că sunt importante şi modificările de frontieră prin simplul fapt că ele se petrec prin utilizarea forţei. Redesenarea frontierelor prin utilizarea forţei în cadrul dezmembrării unor state suverane, pentru că anexarea Crimeii, ocuparea în acel pseudorăzboi cu omuleţii verzi, asta a însemnat. Nu este însă singurul pas care s-a petrecut şi de fapt punctul cel mai important este formulat de militarizarea Mării Negre, de schimbarea echilibrelor de forţă, de amplificarea prezenţei unor capabilităţi militare la Marea Neagră, amplasate de Federaţia Rusă şi pe o zonă pe care o consideră noul său teritoriu. Trec nu degeaba, şi vreau să subliniez acest lucru, peste afirmaţia foarte clară a ministrului afacerilor externe Lavrov dar şi a numeroşi alţi oficiali ruşi în privinţa posibilităţii de a amplasa arme nucleare în Crimeea, o posibilitate virtuală faţă de care Federaţia Rusă a evitat să se pronunţe în sensul de a respinge o asemenea variantă. Din contră, având în vedere că este teritoriul său, ne spun oficialii ruşi, poate să ia în considerare şi o asemenea posibilitate. Deci suntem într-un context în care acest balans, acest echilibru de forţe de fapt se consumă în aceşti termeni ai militarizării Mării Negre pentru prima oară după foarte mulţi ani.

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, Crimeea, Sevastopolul şi bineînţeles ce a urmat după, sunt exemple mult mai la îndemână pentru că sunt repere apropiate din punct de vedere al cronologiei, al istoriei. Însă avem şi ce s-a întâmplat în Georgia. Mă refer la Abhazia, unde chiar şi acolo există tot o regiune, o ieşire la Marea Neagră unde Rusia şi-a impus un cap de pod.
Iulian Chifu: Este adevărat. De fapt, dacă vrem să respectăm cronologia, lucrurile au început în 2007 cu retragerea Federaţiei Ruse din Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa, o retragere formală, deşi acolo există o ambiguitate în privinţa bazei juridice şi a măsurii în care a fost încheiat acest proces. După care am avut august 2008, agresiunea rusă împotriva Georgiei cu ocuparea a două enclave, Abhazia care este într-adevăr litorală la Marea Neagră şi Osetia de Sud. În ambele aceste două enclave suntem în situaţia în care aceste enclave au fost militarizate, o prezenţă de circa 3000 de soldaţi ruşi, amplasarea unor capabilităţi militare sol-aer şi sol-sol. Şi pentru că vorbeam de zona Abhazia, deja anul viitor în 2017 vom avea de-a face cu un nou referendum de reintegrare cu Federaţia Rusă. Deci practic de transformare a unui teritoriu care în momentul de faţă este recunoscut unilateral drept independent de către Moscova într-o parte a teritoriului Federaţiei Ruse. Despre acest lucru vorbim. Deci consecinţele Crimeii se reportează şi în Abhazia şi în Osetia de Sud şi într-adevăr, dacă este să luăm lungimea litoralului pe care astăzi l-ar avea Federaţia Rusă cu zonele sale ocupate ne-am situa într-o realitate care ne arată un litoral de trei ori mai mare decât cel care aparţine Federaţiei Ruse şi care este recunoscut de dreptul internaţional public.

Radu Dobrițoiu: Şi prin Abhazia şi o apropiere de un important stat din NATO, mă refer la Turcia, probabil cel mai important aliat din zona Mării Negre, pentru că Abhazia a dus undeva mai aproape, mă refer şi peste Marea Neagră, dar şi mai aproape de graniţa terestră a Turciei, Rusia.
Iulian Chifu: Este advărat, şi în acest caz, şi cu mutarea în Crimeea din punct de vedere geografic apropierea dintre ţărmurile care astăzi sunt revendicate, asumate de Federaţia Rusă şi Turcia s-au apropiat. În afara acestor aspecte ştim foarte bine, în chestiunile legate de Siria, poziţiile celor două super puteri, cele două puteri regionale la Marea Neagră s-au ciocnit. Turcia a avut o poziţie foarte clară în privinţa susţinerii rebelilor şi a expulzării lui Bashar al-Assad, care a făcut genocid şi deci trebuie să plece. Pe când Federaţia Rusă şi-a apărat interesele inclusiv susţinându-l pe Bashar al-Assad şi acest lucru a dus la acel incident pe care îl ştim foarte bine cu doborârea avionului rus care a încălcat teritoriul Turciei. Din acel moment această confruntare tăcută, tacită, răbufnită şi în spaţiul războiului informaţional, şi în anumite ciorovăieli chiar pe mare, fie în Egee, fie chiar în Marea Neagră, când s-au întâlnit diferite categorii de nave, toate această evoluţie a ridicat la cote destul de importante posibilitatea ca relaţia dintre Rusia şi Turcia să se tensioneze şi ca un incident, plecat de la, ştiu eu, mai mare nervozitate a unui soldat, de la o viteză de reacţie mai mare să escaladeze până la confruntare directă între cele două state. Şi acest lucru să se petreacă, iată, chiar în Marea Neagră. Există această posibilitate, iar relaţiile dintre cele două state sunt departe de a fi clarificate, deşi a existat o perioadă în care tot cu Turcia stat membru al NATO, cu Federaţia Rusă tipul de comunicare, dar şi schimburi economice au făcut ca să avem o relaţie mult, mult mai apropiată. În momentul de faţă lucrurile sunt foarte clare, tensiunea creşte, militarizarea creşte, raportul de forţe s-a schimbat substanţial în favoarea Federaţiei Ruse. Este motivul pentru care şi România, şi toate statele NATO la Marea Neagră îşi doresc reasigurarea, inclusiv printr-o prezenţă comună a unei marine susţinute de către NATO în această regiune. E un deziderat care sperăm să se concretizeze la summitul NATO de la Varşovia. Este în rezoluţia summitului de flanc, mini-summitului de la Bucureşti al flancului estic şi aceasta este cred că principalul obiectiv al României la Varşovia, acela de a reasigura şi litoralul statelor membre ale NATO la Marea Neagră.

Radu Dobrițoiu: Preşedintele Klaus Iohannis a făcut o serie de precizări în această săptămână referitoare la zona de securitate a Mării Negre. Şeful statului a răspuns şi la recentele ameninţări lansate de Vladimir Putin la adresa României. Preşedintele Klaus Iohannis a făcut aceste declaraţii în alocuţiunea rostită la deschiderea programului academic "Securitatea în regiunea Mării Negre. Provocări comune, viitor sustenabil", dezbatere organizată de Administraţia Prezidenţială şi SRI. Oana Bâlă a realizat o sinteză a alocuţiunii susţinute de preşedintele României.

Reporter: România va pleda la summitul NATO de la Varşovia pentru o atenţie sporită acordată Mării Negre considerată crucială pentru securitatea regională şi euroatlantică, a afirmat preşedintele Klaus Iohannis şi a subliniat că regiunea are o semnificaţie specială, în condiţiile în care este frontieră pentru NATO şi Uniunea Europeană. În opinia sa, acest spaţiu are o dinamică aparte, generată de interesele diferite ale statelor riverane în domeniile politico-militare, economic şi energetic, dar şi că prezenţa conflictelor, nivelul crescut al criminalităţii transfrontaliere şi diverse tipuri de presiuni fac din zona Mării Negre una problematică. Preşedintele României s-a referit şi la declaraţiile preşedintelui rus, Vladimir Putin, cu privire la sistemul
antirachetă de la Deveselu, pledând pentru întărirea securităţii în cadrul NATO.

Klaus Iohannis: Recentele declaraţii din partea Federaţiei Ruse sunt incorecte pe fond, pentru că sistemul nu are absolut nici o legătură cu Rusia. Ele nu pot să ne intimideze. Aceste ameninţări fără bază reală reconfirmă faptul că abordarea noastră de întărire a securităţii NATO ca reacţie legitimă la atitudinea Rusiei, regiunea Mării Negre, este cea corectă.

Reporter: Pe de altă parte, preşedintele Klaus Iohannis a menţionat că problema securităţii energetice în regiune a căpătat o dinamică şi o semnificaţie nouă odată cu anexarea ilegală a Crimeii de către Federaţia Rusă. El a amintit că România nu este afectată în mod direct, dar nu poate rămâne impasibilă când accesul Ucrainei la incintele de stocare de gaze naturale şi la resursele de hidrocarburi submarine din Marea Neagră este blocat de partea rusă.

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, aţi utilizat sintagma "militarizarea Mării Negre" şi v-aţi referit, de asemenea, la o flotă NATO. Cu siguranţă, însă că Rusia dacă nu se va opune la nave militare din partea ţărilor riverane este foarte posibil să fie deranjată de nave de luptă ale unor state care nu sunt riverane Mării Negre şi vin să alcătuiască o flotă unificată NATO aici în zona noastră de securitate.
Iulian Chifu: Trebuie să remarcăm foarte exact faptul că suntem într-o mare liberă, deschisă. Regulile de la Montreux dacă sunt respectate şi ele sunt respectate de navele statelor membre NATO care nu sunt riverane, nu trebuie să existe nici un fel de nervozitate suplimentară din partea Federaţiei Ruse. Pe de altă parte, daţi-mi voie să salut discursul preşedintelui Iohannis. Se vede o schimbare de tonus pe care eu aş pune pe nunmirea noului consilier pe politică externă, Bogdan Aurescu. Este salutar faptul că o afirmaţie regretabilă a preşedintelui Vladimir Putin, care ameninţă cu utilizarea forţei împotriva unui stat suveran că ia măsuri asupra unor capabilităţi militare aflate pe teritoriul unui stat şi care sunt capabilităţi defensive, fireşte că este de salutat o reacţie promptă şi consistentă pe această direcţie. Militarizarea este de subliniat şi este unul din argumentele României şi al statelor din regiune, din flancul sudic şi din litoralele la Marea Neagră în privinţa acestei viitoare flote. Să nu uităm că în Marea Neagră s-a făcut acel celebru exerciţiu aerian prin care a fost vizată blocarea strâmtorilor, ieşirii înspre Mediterană şi blocarea porturilor statelor membre NATO la Marea Neagră. Un asemenea exerciţiu executat de către Federaţia Rusă prin capabilităţile sale aviatice, nu are cum să nu pună în alertă statele din regiune, alianţa, care trebuie să-şi reasigure partenerii, să creeze o capabilitate de descurajare chiar a oricărora acestui tip de acţiuni şi să arate foarte clar dorinţa de luptă, aşa cum a fost de altfel anunţat de către noul şef al comitetului militar al NATO, proaspăt instalat, cum fusese anunţat şi de către generalul Breedlove anterior.

Radu Dobrițoiu: Moscova continuă să lanseze ameninţări la adresa României, aşadar, în paralel cu o nouă abordare a lui Vladimir Putin conturată de vizita în Grecia. Liderul de la Kremlin a profitat de prezenţa sa la Atena pentru a-şi transmite de acolo mesaje din capitala unui stat NATO. De la Moscova avem o corespondenţă semnată Alexandr Beleavschi.

Reporter: Vineri, la Atena, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat pentru prima dată în mod explicit că în urma operaţionalizării bazei americane de rachetă de la Deveselu, părţi ale teritoriului României pot deveni ţinte pentru rachetele ruseşti. Preşedintele rus a subliniat că este vorba de măsuri de răspuns şi că Moscova nu va face niciodată primul pas, astfel încât va răspunde la desfăşurarea bazei antirachete din Polonia numai după instalarea acolo a rachetelor americane. Faptul că Putin a făcut aceste declaraţii în capitala unui stat NATO, fie şi prieten cu Rusia, şi cu o lună înaintea summitului crucial de la Varşovia, arată destinaţia mesajului. Nu doar Statele Unite, ci şi NATO, şi în particular România şi Polonia. O arată şi propunerea inedită de a discuta situaţia tratatului dintre Moscova şi Washington, privind rachetele cu rază medie şi scurtă de acţiune, cu participarea - a spus Putin - a tuturor persoanelor interesate în negocieri amănmunţite şi concrete asupra acestor chestiuni. O explicaţie este accentul pus de Putin pe principala îngrijoare etalată acum de Rusia: amplasarea la Deveselu a lansatoarelor universale Mk-41 capabile să lanseze atât interceptoare SM-3, cât şi rachete de croazieră Tomahawk. Putin a declarat că substiuirea interceptoarelor cu rachete de atac se face extrem de uşor astfel încât nici românii nu o vor sesiza. Rusia tratează scutul antirachetă ca un sistem global, parte integranţă a forţelor nucleare americane. La Atena, Putin a declarat că Rusia are suficiente mijloace pentru a neutraliza bazele antirachetă din Europa, rachete de croazieră cu bazare aeriană şi navală, iar în cazul Poloniei şi rachete tactice Iskander.

Radu Dobrițoiu: Domnule Chifu, se pare că această nouă abordare se mulează pe jocul tipic al diplomaţiei ruseşti. Iată, Vladimir Putin se duce lansează mesaje dintr-un stat aliat, de la Atena, culmea, din Grecia şi în paralel cu nişte tensiuni existente între Rusia şi Turcia. Bineînţeles, ştim foarte bine de relaţiile istorice dintre Grecia şi Turcia. Iată un joc complex pe planul politico-diplomatic şi militar pe care iarăşi îl abordează liderul de la Kremlin.
Iulian Chifu: Sunt câteva nuanţe şi câteva etape. Prima etapă, vorbim efectiv despre pretenţia lui Vladimir Putin, vorbim despre o capabilitate de apărare marcată ca atare în Carta ONU, pentru că dreptul la autoapărare al fiecărui stat este menţionat acolo. În egală măsură vorbim despre o virtualitate, drobul de sare, dacă cumva sunt instalalte alte capabilităţi şi rampele ar fi utilizate, oare ce s-ar întâmpla. Deci evident că vorbim despre o argumentaţie care dovedeşte până la urmă lipsa reală de argumente a Federaţiei Ruse în această direcţie.

Radu Dobrițoiu: Peste care se vine şi cu mesajul că oricum le putem distruge. Adică nu ajunge că... domnule, dar ştiţi noi le putem distruge.
Iulian Chifu: Ameninţarea cu utilizarea forţei, cum spuneam şi mai devreme, este calificată în Carta ONU şi este respinsă şi este sancţionată. Nu este un comportament al unui stat democratic şi nu intră în regulile Cartei. Pe de o parte autoapărarea există, pe de altă parte ameninţarea cu utilizarea forţei este sacţionată. Dar vreau să vă spun că probabil trebuie să ne uităm la etajul al doilea care vorbeşte despre războiul informaţional. Scopul acestui mesaj este presiunea pe care, prin frică, prin teamă poate fi influenţată populaţia unui stat sau a altuia, care la rândul său să preseze asupra decidenţilor pentru a-şi schimba decizia. Este de asemenea un joc ieftin şi de mică capacitate de a avea succes. Dar cred că mai există şi o a treia dimensiune pe care nu mă opresc în a o sublinia, părerea mea în momentul de faţă este că Federaţia Rusă îşi doreşte un duşman. Are nevoie să-şi definească un duşman, nu poate trăi fără un duşman, ca să citez celebra butadă a lui Pascal Bruckner, şi are nevoie să reconstruiască un război rece ca prin contrapunere cu acest NATO, cu duşmanul său, să arate că şi Federaţia Rusă este ceva mai importantă decât este în mod real. Să nu uităm cele două mesaje purtate, şi bine aţi remarcat, de Vladimir Putin la Atena şi de Serghei Lavrov la Budapesta în acelaşi timp, care mesaje în subsidiar nu au fost altele decât: nu mai avem bani, într-un caz, să dezvoltăm centrala atomică de la Paks, unde trebuiau investite vreo 17 miliarde de dolari. În al doilea caz investiţiile în Grecia. Şi acest lucru s-a petrecut concomitent cu vizita premierului Dmitri Medvedev al Rusiei în Crimeea, unde mesajul către pensionari a fost acelaşi. Răbdaţi, strângeţi, nu avem bani, nu putem creşte pensiile. Deci vorbim despre acoperirea unor probleme interne majore ale Federaţiei Ruse cu acest discurs şi cu construirea în mod ideatic a unui duşman cu tendinţa de a se implica inclusiv în afacerile transatlantice sau în interiorul UE, cu posibilitatea de a rupe această coeziune europeană sau transatlantică.

Radu Dobrițoiu: Un alt actor în zona de securitate a Mării Negre, Bulgaria, un stat aliat din NATO. Bulgaria poate avea un rol mai mare în ecuaţia de securitate a Mării negre, acceptând forţe suplimentare, inclusiv navale. Astăzi, Parlamentul bulgar a aprobat achiziţionarea de aeronave şi nave de luptă moderne. De la Sofia transmite Petio Petkov:

Reporter: Bulgaria participă activ la acţiunile Alianţei prin care se urmăreşte întărirea securităţii în zona Mării Negre. Preşedintele Rosen Plevneliev a cerut la summitul de la Bucureşti al ţărilor membre NATO din Europa Centrală şi de Sud dislocarea în zonă a unor forţe suplimentare ca un răspuns la criza ucraineană, ocuparea Crimeii de către Rusia şi la acţiunile teroriste în Orientul Mijlociu. Bulgaria îşi va mări, în următorii 10 ani, bugetul apărării. Parlamentul a aprobat astăzi achiziţionarea de avioane de luptă şi nave militare compatibile cu standardele NATO. Eforturile financiare în această direcţie sunt evaluate la peste două miliarde de euro. Spre deosebire de alte ţări europene, Bulgaria, care este direct ameninţată de valul de migranţi, dezvoltă activ colaborarea regională cu Turcia. După ce producţia şi tranzitarea de petrol şi gaze au devenit o provocare pentru securitatea regională, guvernul Borisov a renunţat la importante proiecte energetice cu Rusia precum Centrala Atomo-electrică Belene, gazoductul South Stream şi conducta de petrol Burgas-Alexandroupolis. Urmând exemplul României, ţara a semnat acorduri cu mari companii internaţionale pentru realizarea de prospecţiuni în spaţiul său economic din Marea Neagră. Din dorinţa de avantaje economice, Sofia însă continuă să emită semnale contradictorii spre Moscova.

Radu Dobrițoiu: Domnule Chifu, un răspuns scurt, vă rog. Bulgaria nu este foarte vocală în aceste dialog între Moscova şi Alianţa Nord-Atlantică.
Iulian Chifu: Bulgaria nu a fost ţinta acestui atac şi nici nu are amplasat pe teritoriul său elemente ale scutului antirachetă. Acest lucru este foarte clar. Pe de altă parte, Bulgaria este solidară cu toate statele din flanc în a-şi creşte pe de o parte capacitatea internă, este vorba de contribuţia noastră, a ţărilor din regiune pentru propria securitate, după aceea să putem obţine solidaritatea aliaţilor noştri din NATO. Eu aş spune că Bulgaria este un aliat legitim şi un aliat serios al Alianţei şi va fi prezentă, inclusiv cu acea propunere de realizare a flotei NATO comună la Marea Neagră.

Radu Dobrițoiu: Turcia rămâne cel mai important aliat NATO din zona Mării Negre, cu o contribuţie semnificativă de forţe navale, iar strâmtorile Bosfor, Dardanele reprezintă o zonă atent monitorizată de Statul Major General de la Ankara. Carmen Gavrilă are mai multe informaţii despre acest subiect.

Reporter: România a promovat de-a lungul timpului mai multe iniţiative, inclusiv cu componente de securitate pentru Marea Neagră la care Turcia nu s-a raliat, dar după ce Rusia a anexat ilegal Crimeea, în condiţiile în care Turcia se consideră un apărător al comunităţii tătare din peninsulă şi după ce Rusia şi Turcia s-au plasat clar pe poziţii diferite în ce priveşte regimul din Siria, Ankara s-a arătat deschisă la propunerile româneşti. Este vorba, în special, de colaborarea în Marea Neagră sub egida NATO, respectiv o prezenţă militară a Alianţei. Formula cuprinde România, Turcia şi Bulgaria şi tema va fi abordată şi la summitul NATO de la Varşovia, asta pentru că potrivit tratatelor internaţionale, în Marea Neagră pot naviga doar navele de luptă ale ţărilor riverane membre NATO, respectiv România, Bulgaria şi Turcia. Ideea este susţinută, atât de SUA, cât şi de înalţi oficiali din NATO. Recent, Alexander Vershbow, secretar general adjunct al NATO a declarat că aliaţii cu ieşire la Marea Neagră, adică Turcia, România şi Bulgaria discută despre o mai mare integrare a forţelor şi operaţiunilor lor navale. Este drept că nave ale NATO patrulează deja în Marea Neagră, însă Alianţa ar putea avea o prezenţă întărită în zonă, asta pentru că, inclusiv din punctul de vedere al Turciei, Rusia are o strategie de a bloca manevrele aeriene, terestre şi navale ale NATO prin poziţionarea de baterii de rachete sol-aer şi rachete anti-navă, inclusiv în Marea Neagră. Până acum, România este cea care a luat iniţiativa de întărire a cooperării cu Turcia în chestiunea securităţii la Marea Neagră, iar Ankara a răspuns, deşi discret, în mod pozitiv. Nu este clar însă în ce măsură, odată creată, formula de cooperare cu România şi Bulgaria în Marea Neagră, Turcia va accepta şi participarea prin rotaţie a altor forţe NATO pe viitor.
Radu Dobrițoiu: Domnule Chifu, o evoluţie complexă, complicată de mişcările greu de anticipat ale Rusiei în zona Mării Negre. Cum putem concluziona pentru securitatea în această regiune, iată, deosebit de complexă pentru că sunt foarte mulţi actori şi cu Rusia care joacă diferit cu fiecare actor în parte, putem spune. Foarte scurt, vă rog.

Iulian Chifu: Este vorba despre coeziunea Alianţei, coeziunea flancului, coeziunea cu statele partenere şi aceste lucruri sunt extrem de importante. Pe de altă parte, Federaţia Rusă trebuie avut grijă în perioada următoare ca mişcarea către o formulă întărită a unei frontiere întărite să nu genereze tangaje şi ştiu eu alte izbucniri de natură belicoasă. Este o perioadă într-adevăr extrem de complicată.

Radu Dobrițoiu: Credeţi că Rusia va face noi mişcări în viitorul apropiat?
Iulian Chifu: Din punctul meu de vedere, modul în care se aglomerează forţele şi capabilităţile militare în Donbas îmi arată că se pregăteşte acolo o reizbucnire a conflictelor.

Realizator Radu Dobritoiu, producator Nicu Popescu.