Securitatea economică naţională şi euroatlantică

Realizator: Radu Dobriţoiu
Producător: Nicu Popescu

O temă specială în această seară , securitatea economică naţională şi euroatlantică. Principii, abordări, perspective şi argumente pentru importanţa generală pe care o are economia şi, în mod special, influenţa ei asupra securităţii. Pentru această temă complexă, doi invitaţi pe măsură în această seară, profesorul universitar doctor Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe, membru corespondent al Academiei Române, preşedinte al Societăţii Române de Economie. În direct cu noi se va afla şi analistul economic Dan Suciu, de la televiziunea Money Channel, doctorand în economie. Vom avea şi corespondenţe din actualitatea externă de la Londra, Moscova şi Paris, pentru că, în această săptămână, liderii de la Londra şi Paris au semnat două acorduri speciale care prevăd, între altele, crearea unei forţe operative comune de aproape 5000 de militari, fără a avea în intenţie, declarau Nicolas Sarcozy şi David Cameron, constituirea unei armate europene, deşi, între noi fie vorba, Franţa doreşte de ceva vreme crearea unui stat majoritar operativ, la nivelul Uniunii Europene. Colegele din regia de emisie, Mirela Drăgan şi Mariana Băjenaru, îmi confirmă că avem legătura cu profesorul Daniel Dăianu. Bună seara, domnule profesor!

Daniel Dăianu: Bună seara!
Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat să participaţi la emisiunea Euroatlantica.

Avem legătura şi cu Dan Suciu, analist economic la televiziunea Money Channel. Bună seara, domnule Dan Suciu.
Dan Suciu: Bună seara!
Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia noastră.

Domnilor, recunosc de la bun început că nu sunt economist, nu mă pricep la economie şi de aceea vă rog ca în această seară să-l ajutaţi atât pe jurnalistul Radu Dobriţoiu, dar şi pe stimaţii ascultători, să înţelegem cât mai bine conceptul de securitate economică, sau cum spunea Voltaire, să ne definim termenii. Domnule profesor Daniel Dăianu, vă rog să vă referiţi la semnificaţia acestui concept, " securitate economică".

Daniel Dăianu: Societatea umană este prin excelenţă una economică, în sensul că ea are de gestionat resurse limitate, în condiţiile în care nevoile oamenilor au oprelişti numai în puterea lor de cumpărare, iar aspiraţiile oamenilor nu au piedici, mai ales într-o situaţie de criză economică profundă. Ceea ce numim securitate economică şi împletirea ei cu politica externă, cu diplomaţia în sensul cel mai larg, cu considerentele de securitate judecate prin prisma unor interese strategice de natură militară, această vinculaţie devine tot mai evidentă şi avem numeroase exemple, în ultimii ani, în privina acestei legături, fiindcă în ultimă instanţă capacitatea de apărare a unei ţări, capacitatea de disuasiune, de descurajare a unor ...
Realizator: Potenţiali inamici. Daniel Dăianu: Da. Nu numai, a unor inamici actuali sau a unor inamici potenţiali, depinde de forţa economică. Dumneavoastră chiar aţi evocat unele acţiuni recente ale unor lideri politici din spaţiul european, din Uniunea Europeană. Aici este vorba.... Mă gândeam, de pildă, la un acord încheiat recent între Franţa şi Marea Britanie, între preşedintele Sarkozy şi David Cameron, în privinţa unei gestionări mai bune resurselor limitate sau din ce în ce mai limitate, resurse de natură militară, modul în care port avioanele pot să fie utilizate astfel încât...
Realizator: În comun.

Daniel Dăianu: Da. Vedeţi dumneavoastră că ceea ce era de negândit poate cu... nu cu mulţi ani în urmă, devine o realitate, în circumstanţele în care şi Franţa este foarte ataşată acestui force de frappe, cum spune, forţei de lovire, suveranităţii naţionale, aşa cum rămâne şi Marea Britanie foarte ataşată acestui concept.
Realizator: De altfel, domnule profesor, există şi reciproca. Aceste interese pentru securitatea economică conduc la apropierea unor inamici istorici. Să ne referim, de exemplu, numai la faptul că Franţa vinde nave Mistral Rusiei sau haideţi să ne gândim la interesele, şi o să vedem din corespondenţele pe care o să le avem în emisiune, apropierea dintre NATO şi Rusia şi Rusia şi Statele Unite, de cealaltă parte, tot din anumite raţiuni şi interese economice pentru fiecare tabără. Iată că aceste strategii duc şi la apropierea între vechi duşmani.

Daniel Dăianu: Da. Duşmani şi... N-aş folosi neapărat această denumire de duşmani, ci de rivali.
Realizator: Inamici sau rivali... da.

Daniel Dăianu: E o mare diferenţă între fosta Uniune Sovietică şi democraţiile liberale sau rivalitatea de natură ideologică şi militară de dinainte de 1989 sau până la 1989, până la prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice şi ceea ce se întâmplă acum. Această rivalitate trebuie judecată şi prin prisma unei multipolarizări a sistemului de forţe în spaţiul global, trebuie să avem în vedere ascensiunea extraordinară a Chinei, ca putere globală şi nu numai a Chinei şi de aici, apropierea între Uniunea Europeană şi Rusia, chiar între NATO şi Rusia. Reuniunea care se va desfăşura la Lisabona, nu peste mult timp, are ca invitat şi pe preşedintele Medvedev.
Realizator: Are şi o întâlnire NATO-Rusia, e adevărat.
Daniel Dăianu: Da.

Realizator: O să revenim asupra acestui subiect cu o corespondenţă chiar de la Moscova, de la Alexandru Beleavski. Domnule Dan Suciu, istoria contemporană şi mai ales istoria recentă au confirmat o idee emisă la jumătatea secolului trecut, şi anume, aceea că o ţară nu se mai ocupă cu trupe, cu armată, o ţară poate fi ocupată foarte eficient şi economic. Din această perspectivă, în ce măsură ne putem teme de anumite ameninţări la adresa securităţii economice a României, în primul rând?
Dan Suciu: Da, aveţi dreptate. Poate că tocmai această ocupare economică sau agresiune economică este una mult mai profundă şi mult mai de durată decât una militară, dacă e să privim în aceşti termeni. Aproape că am spune, dacă nu am cunoaşte secolul XX, în istoria lumii amănunţită, în anecdotica faptelor miliatre şi am privi de la depărtare, am spune că Germania şi Japonia sunt marii câştigători ai secolului XX, când de fapt, istoria militară arată cu totul altfel. E o paranteză, dar cred că una elocventă, /.../ ideea /.../. Cred că marele pericol pentru România este unul de natură, mai de grabă, internă, aş spune, pentru că un risc economic înseamnă un risc democratic pentru o ţară ca a noastră, un risc de slăbiciune democratică. Din păcate, sau, nu ştiu, din fericire, dar aşa funcţionează democraţia, are o componentă prociclică, e bine dezvoltată într-o economie prosperă. Când economia prosperă, şi democraţia prosperă. Relaţia este clar demonstrată, dacă economia prosperă, există şanse pentru o democraţie funcţională şi prosperă. În consecinţă, dacă lucrurile stau prost economic, există slăbiciuni democratice şi acest lucru s-a văzut şi n-aş vrea să ajungem şi noi, în România, într-o asemenea situaţie. Lucrurile, într-o direcţie de genul acesta, se leagă. De altfel, există şi studii care spun, nu, că sub un anumit nivel de trai, aproape că este anormal şi inutil să vorbeşti de o democraţie funcţională. Nu e cazul nostru, avem umbrela, să spunem, asigurătoare a Uniunii Europene, dar dacă e să revin la întrebarea dumneavoastră, e o problemă care, sigur, implică semne de întrebare. Suntem o ţară dependentă. pentru buna ei funcţionalitate, pentru buna ei funcţionare pe capital străin şi nu spun aici în termeni evaluatori, adică prin, pur şi simplu că banii vin de afară. Dar această supradependenţă de capitalul străin ne face vulnerabili şi, pe logica pe care am încercat s-o schiţez, vulnerabili democratic. În termenul ultim sper, din nou, să nu fie cazul să ajungem acolo. Această, însă, vulnerabilitate economică e cu atât mai serioasă cu cât capacitatea de a negocia cu capilul străin este slabă. Nu ştiu dacă avem această capacitate organizatorică instituţională, de /.../, de a negocia, de a tempera excese şi de a stimula prezenţa, atunci când e cazul, asta, de fapt, nu înseamnă altceva decât o politică economică coerentă. Asta este situaţia şi pe această vulnerabilitate, cel puţin teoretică, în acest moment, trebuie să construim.

Realizator: Domnule Dan Suciu, aţi vorbit despre capital străin, capital naţional, dar, totuşi, până la urmă, această componentă de securitate economică nu pleacă de la securitatea economică a cetăţeanului? Că aţi amintit de prosperitate, o ţară se bazează, în primul rând, pe cetăţeni, şi dacă ei - pentru că acum, iată, există şi reciproca. În ce măsură, securitatea cetăţeanului poate afecta, în plan strategic, şi nu tactic, securitatea unei ţări?
Dan Suciu: O relaţie, cumva, /.../. Una o determină pe cealaltă. Securitatea cetăţeanului determină securitatea, sau insecuritatea, dacă vreţi să vorbim în termeni inverşi, nu, ai ţării şi lucrurile se influenţează reciproc. România spun că este o ţară dependentă de această integrare europeană, în funcţionalitatea ei şi în finanţarea ei. Am văzut ce înseamnă prosperitate, în termeni româneşti. Din păcate, în ultimii ani, /.../ a ţinut cont doar de... cu dinamica capitalului străin şi de o prezenţă subtanţială a acestui capital, iar prosperitatea cetăţenilor, la rândul ei, a fost determină de accesul la acest capital. Un acces, uneori, hazardat, alteori puţin necumpătat, dar în termenii aceştia s-a definit prosperitatea românească. În privinţa capitalului, nu s-a dat o evaluare, în acest moment, în termeni de bine şi rău; doar o constatare. Dar asta este...

Realizator: Vă rog...
Daniel Dăianu: Da, părerea mea că, totuşi, amestecăm câteva planuri şi nu cred că e fertilă o discuţie care este multiţintită. De ce fac această afirmaţie? Pentru că, în istorie, politica mare, uneori, este nevoită să facă alegeri în cunoştinţă de cauză, care nu poate evita - politica mare - nu poate evita acceptarea unor compromisuri. Uniunea Europeană alături de NATO sunt cele două cluburi, care, pentru ţările din Europa Centrală şi de Răsărit, ţările postcomuniste, au o semnificaţie fundamentală, şi anume nu numai întoarcerea în Europa, într-un sens profund, ci accesul într-un spaţiu definit de democraţia liberală şi de o capacitate de apărare colectivă, faţă de ameninţări din afară. Cât este mit şi cât este realitate, în funcţionarea acestor două cluburi, este de discutat, întrucât vedem şi noi că Uniunea Europeană, chiar înainte de izbucnirea crizei teribile, se confrunta cu o problematică care a devenit din ce în ce mai apropiată şi de cetăţenii români, de organizaţiile economice din România, mai apropiată de politica noastră. Fiindcă Uniunea Europeană, în realitatea ei, ce arată? Arată ţări mari, ţări mici, deci, actori care decfinesc politca la nivelul la Uniunii Europene şi alţi actori care, de cele mai multe ori, sunt obligaţi să achieseze, să accepte deciziile mari. Observăm, totodată, reguli ale jocului, fiindcă domnul Dan Suciu vorbea despre capitalul străin. Nu capitalul străin, în sine, este problema, ci reguli de funcţionare în spaţiul global. Şi pe noi ne interesează, mai ales, în spaţiul european, care, în mod nefericit, avantajează capitalul străin, organizaţiile economice mari, în detrimentul capitalului autohton. De pildă, şi permiteţi-mi să vă dau un exemplu. Una dintre regulile de bază ale funcţionării UE este circulaţia deplină a capitalului. Această liberatate fundamentală, prin care se esenţiealizează spaţiul economic european, a însemnat ca să nu putem, de pildă, să mai avem o participare, pe piaţa bancară, importantă, a capitalului autohon. În momentul de faţă noi avem grupuri bancare străine, care domină, precum în alte ţări din Europa Centrală şi de Răsărit, pieţele bancare. Nu în sine este rău aşa ceva, ci în momentul în care grupurile bancare nu sunt atât preocupate de ţesutul productiv, ţesutul industrial dintr-o ţară. Ele sunt interesate să facă profit. Şi de aici, putem să provocăm o discuţie întreagă.

Realizator: Profit care pleacă din ţara respectivă.
Daniel Dăianu: Da, dar vedeţi că profitul, nu faptul că pleacă profitul este problema, ci ceea ce contează, pentru securitatea economică, în acest sens profund şi anum că, dacă oamenii nu o duc bine, dacă economia nu este prosperă, este afectată funcţionarea democraţiei, funcţionarea instituţiilor. Ei, atunci ne punem marea problemă, legitimă, a relaţiei între capitalul autohton şi capitalul străin. De aceea ce vreau să spun este că discuţia este mult mai amplă însă, în acelaşi timp, este bine să separăm aceste compartimente, fiindcă securitate economică, într-o accepţie tradiţională, este de tip "hard", puternică, şi anume nu am resurse economice, nu mă pot apăra sau nu pot întreprinde operaţiuni, în afara graniţelor naţionale, şi vedem că, cu o asemenea sfidare, provocare, este confruntată şi NATO, în momentul de faţă, care este angajată, pe mai multe fronturi sau ţări membre ale NATO şi, în acelaşi timp, UE, din punct de vedere economic, se confruntă cu mari probleme, nu? Legate de ascensiunea formidabilă industrială, comercială a ţărilor asiatice, concomitent cu slăbiciuni interne ale UE. Vedeţi că, în momentul de faţă, vorbim despre guvernanţa economică, înăuntrul UE. Toate acestea aduc cu ele un buchet de probleme, pentru economia României, pentru diplomaţia noastră, pentru securitate economică a ţării, şi nu numai securitatea econonomică, fiindcă România are trupe, care operează în afara graniţelor naţionale.

Realizator: Domnule profesor Daniel Dăianu, v-aţi apropiat de această componentă europeană a dialogului nostru de astăzi. Vă propun să ascultăm două corespondenţe, despre un eveniment din actualitatea externă, eveniment despre care aţi amintit deja şi dumneavoastră - acordurile semnate, în această săptămână, de Nicolas Sarkozy şi de David Cameron. De la Londra transmite Dan Vasiliu şi, despre aceleaşi subiecte, o corespondenţă de la Paris, semnată Roxana Vasile.

Dan Vasiliu: Semnarea tratatelor de cooperare militară cu Franţa a fost întâmpinată cu o oarecare reticenţă, în Marea Britanie, în special din cauza posibilităţii ca soldaţii britanici să se afle la ordinele unui comandant francez. De asemenea opoziţia laburistă a sugerat că armată britanică ar putea deveni dependentă de ajutorul francez, pentru a umple golurile lăsate de reducerile bugetare. Ministrul Apărării, Liam Fox, a insistat însă asupra faptului că armată îşi va păstra autonomia şi că Marea Britanie va fi capabilă să acţioneze independent, atunci când interesele naţionale o vor cere. În ceea ce priveşte posibilitatea ca militarii britanici să fie comandaţi de un francez, ministrul a precizat că acest lucru se întâmplă şi în prezent, în cadrul NATO, fără să fie afectate operaţiunile militare. Pe de altă parte, există o opinie comună, în ceea ce priveşte beneficiile economice ale unei astfel de colaborări. Recent Guvernul Marii Britanii a anunţat că reduce cu 8% bugetul Ministerului Apărării, ca parte a programului de austeritate. Acest lucru înseamnă că, în următorii ani, armata va trebui să disponibilizeze mii de soldaţi şi va trebui să renunţe la un portavion şi la escadroanele de avioane de tip Harrier. Colaborarea cu armata franceză ar urma să compenseze aceste pierderi, iar folosirea în comun a echipamentelor din dotarea ar urma să reducă substanţial costurile Ministerului Apărării.

Roxana Vasile: "Istorice, excepţionale", astfel caracteriza presa din Hexagon acordurile semnate marţi, la Londra, de preşedintele Nicolas Sarkozy şi de premierul David Cameron. "Împreună şi numai în câteva luni, cei doi au reuşit să facă ce nu s-a putut în 15 ani, în vederea creării unei veritabile apărări europene", exclama cotidianul "Le Figaro". Conţinutul tratatelor este considerabil, iar amploarea parteneriatului, inedită, apropierea franco-britanică vizând, practic, toate domeniile. Unul însă, cel nuclear, este mai sensibil şi mai simbolic decât toate celelalte, rămânând în continuare suverane, în materie de disuasiune nucleară, Parisul şi Londra vor putea întreprinde, în viitor, acţiuni comune de simulare a funcţionării arsenalelor lor, într-un laborator situat în Franţa. În paralel, un Centru de cercetare va fi deschis specialiştilor francezi şi britanici, în sud-estul Angliei. faptul că s-a ajuns la un acord, pe această temă majoră, scoate în evidenţă un grad de încredere de neegalat, până acum, între cele două ţări, declara un oficial de la Palatul Elysée. Pentru a rămâne puteri globale, Londra şi Parisul trebuie să coopereze mai mult, făcând din austeritate o oportunitate, pentru că s-a spus: această apropiere militară a fost forţată de criza economică, care a impus restricţii bugetare şi de o parte, şi de cealaltă a Canalului Mânecii. Pe de altă parte, în viziunea Parisului, această apropiere cu Londra ar putea ajuta şi la constituirea unei Europe a apărării, idee foarte dragă preşedintelui Nicolas Sarkozy. Realitatea economică şi bugetară, ok-ul pe care americanii l-au dat acestei alianţe şi revenirea Franţei în comandamentul militar al NATO pare că au schimbat radical datele problemei.

Realizator: Domnule Dan Suciu, cum pot fi interpretate, din punct de vedere al securităţii economice, cele două acorduri între Londra şi Paris?

Dan Suciu: Cred că ele punctează un mecanism de integrare economică, politică şi militară, care se vrea unul tocmai consolidat, iar acest lucru arată că, până la urmă, negocierile celor implicaţi ţin de o politică bine conturată, comună, bine conturată. Există acest semnal şi cred că e un semnal încurajator, pentru că, dintr-o perspectivă economică, cel puţin, am văzut o serie întreagă de mesaje diferite, în cursul anului trecut, poate chiar şi la începutul acestui an - interpretare şi reacţie la criză şi la rolul statului, în temperarea sau în acţiunea împotriva crizei economice. De vreme ce acolo nu am ajuns la un pact comun sau există interpretări diferite şi reacţii diferite, până la un punct, şi acelea s-au mai temperat, aceste elemente militare, care intră acum în joc, nu vin decât să arate că, cel puţin pe plan european, în vestul Europei, există o înţelegere mai bună, comună, să spun, a conceptului de securitate şi se acţionează în consecinţă, şi militar, şi economic. Este un semnal, cred că, încurajator, în acest moment, în care am văzut o serie întreagă de elemente, care pot fi interpretate, în acelaşi timp, ca fiind îngrijorătoare, în ceea ce înseamnă mecanism de integrare europeană, de exemplu.

Realizator: Domnule profesor Daniel Dăianu, înainte de a vorbi din nou despre ce am amintit mai devreme, şi anume apropierea din raţiuni, în primul rând economice, dintre NATO şi Rusia, vă propun să ascultăm încă o corespondenţă, de la Moscova, de această dată, despre reuniunea NATO-Rusia, ce se va desfăşura, în cadrul apropiatului summit al Alianţei de la Lisabona. Cu o perspectivă de la Moscova, Alexandru Beleavski:

Alexandru Beleavski: Potrivit şefului diplomaţiei de la Moscova, Rusia aşteaptă ca summitul de la Lisabona să marcheze trecerea, a relaţiilor NATO-Rusia, de la stadiul depăşirii efectelor războiului rece, la cel de construire a unui parteneriat veritabil, bazat pe principiile securităţii egale şi indivizibile. Ultimele evoluţii confirmă interesul Rusiei şi NATO, pentru dezvoltarea cooperării în probleme de interes comun, chiar dacă rămân în divergenţă, asupra unor chestiuni, precum integritatea teritorială a Georgiei sau extinderea Alianţei. NATO, a declarat Anders Fogh Rasmussen, aşteaptă ca summitul să aducă rezultate concrete, pe cel puţin trei direcţii ale cooperării NATO-Rusia. Este vorba de trecerea în revistă a ameninţărilor comune, ale sec. XXI, Afganistanul şi scutul antirachetă, comun NATO-Rusia. În problema Afganistanului, care rămâne problema nr. 1 a NATO, Alianţa speră într-un acord cu Rusia, privind livrarea a cca 20 elicoptere ruseşti, pentrua armata afgană, furnizarea pieselor de schimb şi pregătirea piloţilor. Există un acord de principiu al Rusiei, dar condiţiile se discută în continuare. De asemenea NATO speră în extinderea acordului privind tranzitul prin Rusia a încărcăturilor destinate forţelor sale din Afganistan, acord care, în prezent, se rezumă la încărcăturile neletale. Or traseul prin Rusia devine tot mai important, pe măsura creşterii nesiguranţei celui prin Pakistan. La rândul său, Rusia doreşte o mai mare implicare a NATO în combaterea drogurilor, în Afganistan, principala sursă a pieţei ilegale, din Rusia, Moscova fiind interesată şi în succesul militar al aliaţilor, singurul care poate preveni propagarea islamismului din Afganistan spre Asia Centrală post-sovietică şi graniţele Rusiei. Însă atât Rusia, cât şi NATO exclud orice implicare directă a trupelor ruseşti, în Afganistan.

Domnule profesor Daniel Dăianu, iată, aşadar, interese de fiecare parte, cu componente foarte clare economice, interese vizate clar şi putem pune la socoteală şi resursele minerale importante litiu, cobalt, descoperite recent în Afganistan. Domnule profesor, Daniel Dăianu, credeţi că aceste interese economice vor avea ca rezultat apropierea dintre Rusia şi NATO şi, respectiv, dintre Rusia şi Statele Unite, mai mult decât aceste tatonări?

Daniel Dăianu: Eu nu m-aş grăbi să spun accentul pe interese economice convergente. Este drept că...
Realizator: ...fiecare are interesul său. Asta am scos în evidenţă. Nu sunt aceleaşi însă.

Daniel Dăianu: Interesele economice nu...De pildă, apropierea dintre Marea Britanie şi Franţa nu este dictată atât de faptul că asistăm la o numitorizare comună a problematicii legate de securitate, fiindcă acolo sunt constrângerile de ordin economic. Germania, de pildă, are o altă viziune privind forţa de lovire nucleară, sau forţa de descurajare. Eu cred că în ceea ce priveşte NATO şi Rusia, intervin nu atât interesele economice, pe primul plan şi interese de ordin geopolitic şi interese de securitate, nu economic în primul rând, securitate propriu-zisă în accepţia tradiţională. Chiar corespondenţa dumneavoastră de la Moscova. a enunţat, între altele, de pildă lupta împotriva terorismului, să nu uităm că o piesă de rezistenţă în noua strategie care rămâne să fie dată publicităţii a NATO, pentru secolul XXI, una dintre piesele de rezistenţă este lupta împotriva terorismului, pericolelor nonconvenţionale, asistăm la atacuri, ceea ce se numeşte cyberfare, adică utilizarea Internetului pentru a se periclita structuri care înseamnă Securitatea Naţională. E, în asemenea circumstanţe, eu zic că apropierea este pe deplin de înţeles, apropierea între NATO şi Rusia, mai ales că aceste probleme mari, mai mult decât precumpănesc asupra unor divergenţe, de pildă, situaţia din Georgia, să spunem, care, în continuare, se pare, este în termeni flagranţi.
Realizator: Şi în acest moment este ferbinte. Da...
Daniel Dăianu: ...în termeni flagranţi ţările NATO, de Rusia. Deci, eu privesc această apropiere într-o perspectivă mult mai largă şi nu legată strict de considerentele de ordine economică.

Realizator: Mai avem două minute. Domnule Suciu, pe aceeaşi temă, pentru că...şi cu referire, bineînţeles la Afganistan, acolo unde există, cum spunea domnul profesor Dăianu, foarte multe interese geopolitice şi geostrategice de securitate, dar iată că există şi aceste componente economice, pornind chiar de la resursele descoperite recent. Cum puteţi comenta?

Dan Suciu: Asta cred că, oricum ne grăbim cu aceste interese economice puse deja în faţă. Situaţia încă nu are liniştea politică şi socială necesară, care să-i permită exploatarea unor acţiuni de interese. Poate că aceste rezerve, de care vorbiţi, să catalizeze, până la urmă, un sens politic la nivelul societăţii afgane şi o politică, de aia aplicată în NATO.
Realizator: ...şi, iată, NATO cumpără elicoptere de la Rusia. Iată, NATO cumpără...
Dan Suciu: Da. Probabil că e un interes comun bine determinat, şi sigur este, de securitate în zona respectivă e nevoie de o securitate care să depăşească 20 sau chiar 25 de ani de nelinişte în zonă. Ea a făcut ca toate interesele economice să treacă pe planul doi, dacă nu trei.

Realizator: Radu Dobriţoiu
Producător: Nicu Popescu
Transcriere: RADOR