Se poate stabiliza teritoriul sirian?

Radu Dobriţoiu: - Bun găsit! Situaţia din Siria pare să nu aibă soluţii şi devine mai degrabă din ce în ce mai complicată. Şi, din păcate, conflictele interne din această ţară au un impact negativ şi asupra situaţiei regionale de securitate. O nouă rundă de negocieri pentru Siria, a cincea, a început la Geneva, într-un nou demers pentru obţinerea păcii. Discuţiile din Elveţia, fără soluţii concrete în acest moment sau, mai degrabă, cu rezultate fragile, sunt dublate de negocieri separate în capitala Kazahstanului, Astana, unde SUA nu au fost încă invitate la dezbateri; Siria, unde se află teritorii controlate de autoproclamatul Stat Islamic, grupare teroristă ce şi-a stabilit capitala la Raqqa. Reamintesc că astăzi gruparea jihadistă a revendicat atacul terorist din Londra. Ieri s-a desfăşurat la Washington primul summit al coaliţiei internaţionale de combatere a jihadiştilor din Statul Islamic, organizat de Administraţia Trump. Reuniunea, la care au participat 68 de miniştri de externe, aprofundează temele abordate în cadrul conferinţei precedente, desfăşurate tot la Washington, la 21 iulie 2016. Tot ieri, la Moscova au avut loc convorbiri între ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, şi emisarul ONU pentru Siria, Staffan de Mistura. Pe de altă parte, autorităţile de la Ankara, prin vocea preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, ameninţă Europa cu noi valuri de migranţi, cei mai mulţi din Siria. Invitatul ediţiei este profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane. Vom susţine emisiunea cu informaţii primite de la corespondenţii Radio Români Actualităţii din Israel, SUA şi Rusia. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a ascultat "Euroatlantica". Încercăm în această seară să găsim un răspuns la o întrebare importantă: se poate stabiliza teritoriul sirian? Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu! Bine aţi revenit la "Euroatlantica"!
Ştefan Popescu: Bună seara! Bine v-am regăsit!

ASCULTATI AICI EMISIUNEA DIN 23 MARTIE

Radu Dobriţoiu: Discutăm, din nou, despre Siria, domnule profesor, o regiune ce odinioară exporta cultură şi civilizaţie, propagă în secolul XXI instabilitate, război şi teroare.
Ştefan Popescu: Aşa este. Din păcate, Siria, care era un exemplu de stabilitate, chiar până în anii '80, cu Hafez al-Assad, pe care toată lumea îl elogia pentru înţelepciunea sa de mare strateg în Orientul Mijlociu şi Apropiat, a devenit epicentrul unei crize de durată, placa turnantă din care, aşa cum bine spuneaţi în introducere, propagă unde care destabilizează întregul Orient Mijlociu în sensul larg al său. Este o criză aproape fără sfârşit, pentru că atâtea interese se întretaie, nu numai ale actorilor locali, dar şi ale puterilor regionale vecine şi ale marilor puteri.
Ştefan Popescu: Da. Există această situaţie complexă şi, vedem, din ce în ce mai complicată. Nu este vorba doar de confruntările interne, de diferitele facţiuni şi tabere, dar avem şi interesele regionale. Şi să amintim cele trei elemente importante ale conflictului din Siria. În primul rând este vorba de o revoltă populară, pentru că s-a suprapus cu Primăvara arabă.
Ştefan Popescu: Absolut.
Radu Dobriţoiu: De asemenea, avem acolo o a doua problemă importantă, şi este vorba de sectarism, de neînţelegerile între diferite confesiuni ale islamului. Şi, nu în ultimul rând, şi este foarte important, pentru că aţi adus aminte de interesul puterilor regionale, dar şi puterilor globale, este vorba de interesele geopolitice şi geostrategice din acea regiune, din ce în ce mai accentuate.
Ştefan Popescu: Absolut. Este clar că Statul Islamic nu este un produs al teologiei islamice, absolut, ci al geostrategiei din Orientul Mijlociu şi Apropiat. Este şi dorinţa suniţilor de revanşă împotriva şiiţilor, pentru că suniţii vedem că şi-au pierdut puterea în Liban, în Palestina, în Siria.
Radu Dobriţoiu: În Irak.
Ştefan Popescu: În Irak, sigur, şi aici este foarte important.
Radu Dobriţoiu: De acolo cred că a pornit totul. Pentur că l-am avut pe Nouri al-Maliki, care a venit cu o atitudine revanşardă, de vendetă, faţă de...
Ştefan Popescu: Şi cadrele Partidul Baas, care s-au reconvertit la islamis, pentru că este clar că Statul Islamic este dominat de aceste cadre ale baasismului irakian şi care încearcă crearea unui stat clasic. Chiar îşi doresc, între Damasc şi Bagdad, pentru a opri această emergenţă a şiişmului, şi iată de ce cred că soluţia nu este atât militară, pentru că nimeni nu este interesat în momentul de faţă dintre actorii locali să învingă Statul Islamic. De ce? Pentru că fiecare are un duşman mult mai mare decât Statul Islamic. Turcii, mai mult decât Statul Islamic, îi au pe kurzi, Arabia Saudită îl are pe Iran ca principal duşman, Iranul o are pe Arabia Saudită şi iată că în această ecuaţie...
Radu Dobriţoiu: Şi doreşte, de asemenea, să se impună ca putere regională, chiar şi în faţa Turciei, pentru că avem un Iran şiit care doreşte să creeze o punte de legătură cu Libanul, bineînţeles prin intermediul Irakului şi al Siriei, şi Turcia este nemulţumită de această evoluţie. La fel, Statele Unite, situaţia este din ce în ce mai complicată şi devine complexă, chiar şi de aceste neînţelegeri. Iată, avem negocieri o dată la Geneva, unde, aşa cum aţi amintit, turcii nu doresc să participe kurzii, să aibă loc la masa tratativelor. De asemenea, o rundă separată de negocieri s-a deschis în capitala Kazahstanului, la Astana, unde nu sunt acceptate Statele Unite, pentru că se opune Iranul, o situaţie din care nu ştiu dacă putem avea vreo ieşire, pentru că, iată, suntem la a cincea întâlnire de la Geneva şi până acum nimic concret nu a ieşit de acolo.
Ştefan Popescu: Nimic concret şi nu ştim dacă regimul, însuşi regimul sirian are interes, din moment ce s-a răsturnat iniţiativa strategică în Siria, în momentul de faţă este de partea regimului - este drept, un regim aflat sub perfuzia Federaţiei Ruse şi a Iranului, în primul rând - şi, peste toate acestea, această repoziţionare globală, emergenţă a Federaţiei Ruse, pentru că această emergenţă nu trebuie să o vedem doar la Siria. Bazele militare ruseşti din Siria utilă reprezintă, poate sunt o continuare a Crimeii, şi reprezintă totuşi nucleul unei poziţionări mult mai largi în întreaga Mediterană Orientală. Vă aduc aminte de acţiunea Federaţiei Ruse nu numai în Egipt şi în Libia generalului Haftar.
Radu Dobriţoiu: Unde încearcă, de asemenea, o alianţă, pentru a deschide nişte baze pe care să le utilizeze. Poate să fie chiar un backup în cazul în care pierd Latakia şi Tartus, dar...
Ştefan Popescu: Împreună cu Algeria.
Radu Dobriţoiu: Sigur că da, să fie împreună, aţi spus foarte bine. Nu putem distanţa foate mult, ca acţiuni şi ca metode chiar şi de propagandă, Crimeea de Siria, pentru că toate s-au legat. Ne amintim, când a început razboiul din Crimeea au avut loc alegeri prezidenţiale în Siria şi Assad a câştigat. Atunci când Rusia a vrut să distragă atenţia, peste noapte ne-am trezit cu trupe ruseşti în număr foarte mare, cu un cap de pod format în Siria, ca trupe eliberatoare, ca lovituri de imagine. Totul se leagă.
Ştefan Popescu: Exact. Şi, pe de altă parte, Occidentul nu este deloc unit sau este mai dezunit ca oricând, cu Statele Unite, în momentul de faţă, care s-au dezangajat aproape complet.
Radu Dobriţoiu: Şi care îşi caută un nou drum şi nu-l găsesc.
Ştefan Popescu: Şi care îşi caută un nou drum, şi care se orientează mai mult spre zona Asia-Pacific, iar în această regiune trebuie să fim conştienţi că Federaţia Rusă a devenit puterea structurantă care determină orientări extraordinare - priviţi cazul Iordaniei, un aliat extraordinar al Statelor Unite ale Americii, care în momentul de faţă se reorientează. Israelul chiar începe să devină, să menţină acest echilibru între Federaţia Rusă şi Statele Unite, şi chiar Egiptul, care de la expulzarea consilierilor sovietici de către Anwar Al-Sadat, era iarăşi un aliat important al Statelor Unite şi, iată, acum câteva luni am avut exerciţii ale armatei libiene a generalului Haftar cu armata rusă pe teritoriul Egiptului.
Radu Dobriţoiu: Aţi adus aminte de Statele Unite. Ieri, s-a desfăşurat la Washington primul summit al coaliţiei internaţionale de combatere a jihadiştilor din Statul Islamic, organizat de Administraţia Trump. Au fost promise două miliarde de dolari pentru eforturile de stabilizare a zonelor eliberate din Siria. Din Statele Unite, transmite pentru "Euroatlantica" Doina Saiciuc.
Reporter: Preşedintele Trump a cerut Pentagonului să elaboreze planurile pentru ca militanţii grupului Stat Islamic să fie înfrânţi într-un an de zile. Daveed Gartenstein-Ross, analist în contraterorism, spune că, global, ISIS nu poate fi înfrânt într-un an de zile, dar că obiectivul este acela de a vedea că grupul Stat Islamic nu mai este o entitate teritorială şi acest obiectiv poate fi atins într-un an. Ieri, la reuniunea ministerială a coaliţiei globale anti ISIS de la Washington, secretarul de stat Rex Tillerson a explicat: "Obiectivul nostru principal în această etapă este eliminarea regională a ISIS prin forţă militară. Puterea militară a coaliţiei va rămâne unde a existat acest fragil califat, penru a stabili condiţiile unei depline reveniri din tirania ISIS. În curând eforturile nostre din Irak şi Siria vor intra într-o nouă fază, de tranziţie de la operaţiuni militare majore la cea a stabilizării". Participanţii la reuniune au promis două miliarde de dolari pentru eforturile de stabilizare a ariilor eliberate. James Jeffrey, fost ambasador al Statelor Unite în Irak, crede că prima mare provocare după căderea ISIS o vor constitui cel 20 de milioane de arabi suniţi care trăiesc între Bagdad şi Damasc. Esenţial pentru stabilizarea ariei pe termen lung şi împiedicarea revenirii ISIS va fi un acord regional amplu, care să permită reintegrarea populaţiilor sunite în structruile politice dominate de şiiţi în Irak şi Siria. Numai că un asemenea acord ar reclama pentru o perioadă de timp o prezenţă americană atât în Siria, cât şi în Irak, ca şi un anumit grad de înţelegere între Statele Unite şi puterea regională Iran, două precondiţii pe care Administraţia Trump s-ar putea să nu fie gata să le accepte.
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, este clar că până acum s-a demonstrat acest lucru, s-a conturat. Aceste iniţiative de la distanţă nu au succes în Siria, indiferent dacă s-au folosit bani pentru a antrena sau pentru a susţine militar facţiuni rebele de acolo. Iată, acum avem proiectul acesta cu două miliarde de dolari şi dorinţa Administraţiei Trump de a construi anumite zone libere, independente şi paşnice, în interiorul Siriei, ceea ce mie mi se pare de domeniul fantasticului, pentru că nu poţi să ridici nişte insule de pace într-o mare de război. Adică, ar fi nişte corăbii care s-ar scufunda imediat.
Ştefan Popescu: Absolut. Şi două miliarde este total insuficient pentru distrugerile care sunt în Siria, pentru că în momentul de faţă avem de-a face cu un scenariu mai rău decât scenariul somalez. 70% din populaţia siriană trăieşte sub nivelul sărăciei, jumătate dintre copii nu mai sunt şcolarizaţi, distrus aproape în totalitate sistemul medical, care era eficient înainte, sistemul educaţional, sunt generaţii întregi pierdute, jumătate din populaţia de 22 de milioane a Siriei este fie refugiată, fie deplasată. Deci, numai dacă luăm probleme sociale de reconstrucţie, şi două miliarde este foarte puţin. Şi, pe de altă parte, dacă nu eşti pe teren, şi avem o experienţă, cine este pe teren în momentul de faţă, şi este cum spun francezii "le maître du jeu" sau "les maîtres", pentru că sunt doi, Federaţia Rusă şi Iranul, prin Hezbollah, Iranul prin Hezbollah, iată ce eficient este...
Radu Dobriţoiu: Hezbollah, dar chiar şi prin propriile trupe trimise.
Ştefan Popescu: Şi prin propriile trupe, care s-au dovedit extraordinar de eficiente în punerea sub control a cartierelor orientale ale Alep-ului, acolo s-a văzut, şi kurzii, şi prin kurzi, deci, vedeţi ce înseamnă. Trupele la sol sunt foarte importante pentru stabilizare, dar asta înseamnă un efort pe termen lung.
Radu Dobriţoiu: Şi avem şi un paradox, vorbim de kurzi, care sunt sprijiniţi şi de ruşi şi de Statele Unite.
Ştefan Popescu: Exact, şi de Statele Unite ale Americii.
Radu Dobriţoiu: Şi care sunt în opoziţie cu Turcia, care Turcia este în aceeaşi relaţie bună cu ruşii şi cu Statele Unite. E un paradox greu de înţeles.
Ştefan Popescu: Şi chiar şi cu iranienii, pentru că la Astana, totuşi, marii artizani sunt Rusia, Turcia, Iranul, şi, pe de altă parte, înţelegerea cu Turcia a permis Hezbollah-ului iranian şi Federaţiei Ruse să se concentreze pe cartierele de Est ale Alep-ului şi să le recucerească.
Radu Dobriţoiu: Vorbim de Alep, dar aş dori să vin în actualitate, pentru că la Homs este o contraofensivă a rebelilor şi, împreună cu facţiuni jihadiste, care tocmai a început în aceste zile, iată, pe fondul unor negocieri de pace, la Geneva, s-a relansat o ofensivă, acolo unde armata siriană reocupase oraşul.
Ştefan Popescu: Da. Organizaţia Fatah al-Sham, fosta branşă Al-Qaida din Siria, este drept, jihadiştii refuză procesul de pace. Totuşi, dacă ar fi să văd o undă pozitivă la Astana, este că facţiunile moderate, aşa-numita opoziţie moderată, dându-şi seama că a pierdut teren în Siria, acceptă un proces de pace, dar jihadiştii, care sunt foarte..., şi Statul Islamic efectiv vor să continue lupta, iar dacă facţiunile jihadiste şi Statul Islamic sunt în recul în zona Mosul-ului şi în Irak, unde există o oarecare coordonare a forţelor anti-jihadiste, în Siria, din păcate, actorii pe care i-aţi enumerat au toţi agende diferite şi cred că va fi foarte dificilă dislocarea oraşului Raqqa, capitala Statului Islamic, pentru a...
Radu Dobriţoiu: Se pare totuşi că, dintre toate aceste forţe, tot kurzii sunt cei mai buni luptători şi cei mai omogeni, pentru că am văzut că au putut să comande chiar şi facţiunile rebele sunite.
Ştefan Popescu: Da, dar rămâne de văzut dacă nu vor fi folosiţi în jocurile de schimb dintre Federaţia Rusă şi Turcia, pentru că probabil că Turcia are mai mult de oferit.
Radu Dobriţoiu: Şi Statele Unite.
Ştefan Popescu: Şi Statele Unite ale Americii, dar în special aceşti doi mari actori, şi am văzut înţelegera globală dintre Federaţia Rusă şi Turcia săptămânile trecute la Kremlin.
Radu Dobriţoiu: Aţi adus aminte de Israel. Bineînţeles şi de Iran, dar şi de Hezbollah, şi nu putem să nu facem legătură şi cu Libanul. Conflictele din Siria, dar mai ales facţiunile militare de pe teritoriul acestei ţări, reprezintă o ameninţare pentru Israel. Statul evreu a fost inclusiv ţinta unor atacuri cu rachete lansate de pe teritoriul Siriei. Pentru "Euroatlantica", din Ierusalim, transmite Dragoş Ciocîrlan.
Reporter: Ameninţarea de securitate la adresa Israelului are patru focare: Iudeea şi Samaria, aşa-numita Cisiordania, Gaza, Liban şi Siria, ultimele două în conexiune cu Republica Islamică Iran, prin miliţiile şiite. În Liban, Hezbollah a câştigat încrederea de a face partea din tabăra câştigătoare în războiul din Siria. Guvernul şi preşedintele Libanului şi-au asumat responsabilitatea participării miliţiilor Hezbollah la războiul civil din Siria de partea regimului Assad. Din acest motiv, în eventualitatea în care se reaprinde focul la frontiera de nord a Israelului, un nou război nu va fi ca în 2006 împotriva Hezbollah, ci împotriva Libanului. Singura noutate este legătura extinsă a lui Bashar al-Assad cu axa şiită Hezbollah-Iran, care prin sprijinul Rusiei pare să fie tabăra câştigătoarea în războiul civil. Fiecare din cei patru parteneri amintiţi încearcă să obţină cât mai mult din această situaţie. Teheranul nu este străin de atacul cu rachete lansat din Siria spre Israel săptămâna trecută. Pe de altă parte, Bashar al-Assad a fost de acord pentru a-şi da legitimitate după 6 ani de război civil, soldat până acum cu sute de mii de morţi şi milioane de refugiaţi. Linia Teheran-Damasc-Hezbollah este proiectul pe care regimul ayatollahilor îl urmăreaşte de mult timp. Cu sau fără consultarea Moscovei, Israelul va interveni în Siria ori de câte ori este detectată o tentativă de transfer de arme moderne la Hezbollah în Liban. Moscova va juca un rol de chibiţ, eventual de arbitru. Săptămâna trecută Isralelul a utilizat pentru prima oară în condiţii de luptă sistemul antirachetă Hetz Săgeata pentru interceptarea unei rachete trase din Siria, iar ministrul apărării, Avigdor Lieberman, a avertizat explicit că sistemele de apărare ale Damascului vor fi distruse dacă situaţia se repetă.
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, colegul meu Dragoş Ciocîrlan a amintit de experimentele pe care le face Israelul cu noua instalaţie antirachetă şi este clar că Israelul stă şi se uită.
Ştefan Popescu: Exact, stă şi se uită. Eu mă întreb, racheta trasă de sirieni ce operatori erau pe instalaţie.
Radu Dobriţoiu: Dacă erau operatori de la Moscova sau doar instruiţi la Moscova. Da, Israelul mai are un cuvânt greu de spus la ce se întâmplă acolo şi cred că joacă o carte forte bine.
Ştefan Popescu: Joacă o carte foarte bună. E drept că şi Israelul este oarecum izolat, mai ales în faţa acestui viraj strategic operat de Turcia. În mometul de faţă Turcia nu ştim unde să o plasăm foarte bine. În niciun caz agenda nu este corelată cu marii actori occidentali, mă refer la Statele Unite şi anumite state europene, naţiuni unite.
Radu Dobriţoiu: E mai degrabă în Orientul Apropiat, decât în cel Mijlociu, Turcia.
Ştefan Popescu: Trebuie şi înţeleasă poziţia Turciei foarte dificilă. Când ai 822 de kilometri de frontieră terestră cu Siria, şi o frontieră greu de controlat, am văzut şi atentatele din Turcia foarte mari, este o poziţie delicată, dar e clar că Israelul rămâne o insulă a alianţei cu Statele Unite în regiune.
Radu Dobriţoiu: Şi bineîneţels că Iranul devine din ce în ce mai agaresiv şi, până la urmă, s-ar putea ca Israelul să reacţioneze.
Ştefan Popescu: Singur nu cred că are capacitatea Israleul să acţioneze împoriva Iranului, singur nu cred.
Radu Dobriţoiu: E dificil, dar, pentru că este important să amintim de Rusia, pentru că e actorul... e cel mai important jucător...
Ştefan Popescu: Cel mai important. Şi China, nu uitaţi, au trimis un reprezentant, chiar acum, la Geneva, şi China, solidaritatea chineză cu Federaţia Rusă, de cinci ori a opus veto-ul în Consiliul de Securitate pe chestiuni de Siria. L-au trimis pe ambasadorul Xie Xiaoyan, care este un mare cunoscător al Orientului Mijlociu, fost ambasador al Chinei la Teheran mai mulţi ani. Şi China joacă un rol foarte important în federarea poziţiilor moderate ale opoziţiei siriene pentru a fi un actor coerent în negocierile de pace.
Radu Dobriţoiu: Rusia doreşte implicarea tuturor părţilor în conflictul din Siria la negocieri. Este vorba de negocierile de la Geneva, de care am amintit şi care sunt programate să înceapă astăzi. Un deziderat dificil, atâta timp cât Turcia se opune participării kurzilor la aceste tratative. Între timp, Rusia a trimis trupe care s-au interpus între miliţiile kurde şi forţele turceşti din nordul Siriei. De la Moscova transmite Alexandru Beleavschi.
Reporter: Rusia nu are aşteptări prea mari de la nouă rundă de negocieri intersiriene care s-a deschis, astăzi, la Geneva, dar speră ca ea să contribuie la consolidarea fragilelor progrese de până acum. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, care ieri s-a întâlnit la Moscova cu emisarul special ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, a insistat din nou ca la procesul de la Geneva să participe toate grupările opoziţiei siriene. Serghei Lavrov a subliniat şi necesitatea participării la negociere a kurzilor sirieni, în pofida opoziţiei categorice a Turciei, dând de înţeles că Moscova va încerca să ajungă la o înţelegere cu Ankara în această privinţă. Turcia se opune invitării kurzilor, temându-se că aceasta va facilita apariţia în nordul Siriei a unei autonomii sau a unui cvasistat kurd. Ankara consideră că principalele formaţiuni ale kurzilor sirieni sunt afiliale Partidului Muncitorilor din Kurdistan, interzis în Turcia, ca terorist. Moscova, la rândul său, a confirmat sosirea, în ultimele zile, în zona oraşului Afrin, din Kurdistanul sirian, a unui contingent militar rus ca forţă de interpunere între miliţiile kurde şi armata liberă siriană, susţinută de Turcia. Aceasta previne o confruntare directă între forţele kurde şi cele turce şi pro-turce şi, totodată, le închide acestora ultima direcţie de continuare a ofensivei din nordul Siriei, în cadrul operaţiunii Scutul Eufratului, celelalte fiind blocate de armata siriană şi formaţiunile kurde susţinute de Statele Unite. Mişcarea rusă facilitează, pe de altă parte, participarea kurzilor la operaţiunile coaliţiei americane împotriva oraşului Raqqa, capitala de facto a Statului Islamic. Prezenţa militară rusă în zona kurdă din nordul Siriei este rezultatul înţelegerii cu miliţiile kurde şi, posibil, Statele Unite. Ministerul rus al Apărării a anunţat că va înfiinţa în zonă o filială a centrului rus de reconciliere intersiriană de la Hmeymim, nu însă şi o bază militară. Conform unui purtător de cuvânt al forţelor kurde, Rusia le va acorda acestora ajutor militar, va instrui luptătorii kurzi şi va înfiinţa un punct de legătură directă între miliţiile kurde şi comandamentul rus din Siria.
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor, Rusia joacă tare în Siria.
Ştefan Popescu: Joacă tare, dar asta ne arată că, totuşi, este incapabilă, singură, să recucerească sau să-l ajute la Bashar al-Assad şi forţele aliate să recucerească întreg teritoriul sirian. Soluţia nu poate fi decât politică.
Radu Dobriţoiu: Există şanse pentru a avea pace pe teritoriul Siriei?
Ştefan Popescu: În momentul de faţă, nu, nimeni nu are, pentru moment, interesul să se ajungă la un proces de pace. Şi în niciun caz aşa cum l-a formulat ONU, pe baza Rezoluţiei 2254 din decembrie 2015.
Radu Dobriţoiu: După o posibilă pace, Siria va rămâne geografic...
Ştefan Popescu: Doar cu numele, de ce să nu o spunem.
Radu Dobriţoiu: Da, asta era problema.
Ştefan Popescu: Da, situaţia este mai complicată decât Somalia, în momentul de faţă.
Radu Dobriţoiu: Este greu să întrevedem un orizont...
Ştefan Popescu: Este greu şi este foarte greu de văzut, pentru că arabii suniţi au fost total marginalizaţi şi nu cred, până nu li se va da satisfacţie, în sensul creării unei statalităţi arabe sunite pe teritoriul între Damasc şi Bagdad, nu vom avea pace.
Radu Dobriţoiu: Da, este greu, sunt şi kurzii la mijloc. "Euroatlantica", la final. Am discutat despre situaţia din Siria. Invitatul ediţiei a fost profesorul universitar Ştefan Popescu. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de Radio România Actualităţi, pentru a asculta "Euroatlantica".