Războiul informaţional

Radu Dobriţoiu: Războiul informaţional nu este o noutate ca armă în luptele contemporane. Cu sau fără voia noastră suntem fie martori, fie actori la această luptă pe un front invizibil, dar extrem de dinamic, într-o strategie ce se bazează pe războiul hribid. UE şi NATO sunt prinse în acest război declanşat din Răsărit. România este la mijloc, la frontiera Occidentului, o delimitare geografică ce pare să se transforme într-o nouă cortină de fier. Vorbim la "Euroatlantica" de aproape un an despre un război informaţional în derulare. Treptat această confruntare în planul operaţiilor informaţionale a fost desluşită de NATO, de UE care iau treptat măsuri de contracarare. Fostul director al SRI, George Cristian Maior, a vorbit recent despre războiul tăcut al Rusiei împotriva Occidentului. George Cristian Maior avertizează că Rusia derulează un intens război informaţional cotra Ocidentului, prin acţiuni de propagandă care vizeaz numeroase ţări, inclusiv România. Invitatul ediţiei este colonelul Ioan Deac, profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Apărare, cunoscut pentru studiile sale în domeniul operaţiunilor informaţionale. Avem şi în această seară corespondenţe de la Moscova, Bruxelles şi din Statele Unite.

*
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor, Ioan Deac, bine aţi venit la RRA. Din păcate, domnule profesor, prea puţin se vorbeşte despre acest război informaţional. Cât de important este războiul informaţional în complexul război hribid, cum îl denumesc militarii, un concept militar dezvoltat şi putem spune chiar inventat de ofiţeri ruşi?
Ioan Deac: În ceea ce priveşte răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi adresat-o, cât de important este acest tip de conflict, el este unul foarte important în zilele noastre, fie şi pentru motivele pe care le-aţi amintit în preambulul emisiunii, dar este un tip de război important astăzi, pentru că ne aflăm într-o situaţie, într-o perioadă în care lumea încă nu este pe deplin aşezată după tot ce s-a întâmplat la sfârşitul războiului rece şi se caută noi repoziţionări, noi aranjamente de putere şi aranjamente mondiale. În acest sens este foarte evident că unul dintre perdanţii acestui război rece a fost Rusia, prin colapsul Uniunii Sovietice, dar Rusia nu a uitat gustul puterii, şi Rusia doreşte să redevină o mare putere, dacă nu cumva chiar este aproape o mare putere. Multă vreme sau poate prea multă vreme Rusiei i s-a refuzat acest statut de mare putere mondială şi cred că nu a fost foarte pe placul regimului de la Moscova acest aspect. De aceea, în această perioadă de care vorbim, când imaginile, când cuvintele, când reprezentările sunt extrem de importante şi ele sunt vehiculate cu foarte mare putere în mass media şi în societate, în general, actorii militari, actorii politici de mare importanţă caută să-şi formuleze nişte mesaje şi să realizeze nişte imagini care să le aducă un beneficiu net în această chestiune, în ceea ce priveşte imaginea pe care o promovează, puterea pe care o reprezintă şi importanţa pe care şi-o acordă şi pe care doresc să le-o acordăm noi, cei care suntem martori, cum spuneaţi, martori ai acestui conflict.
Radu Dobriţoiu: Sau chiat actori, pentru că deseori, alături de actorii militari, alături de actorii politici, actorii diplomatici, putem spune că suntem şi corporaţii de presă ataşate la acest război informaţională şi uneori chiar actori în persoane sau personalităţi cu impact în media.

Ioan Deac: N-aş vrea să vorbesc despre persoane, pentru că este destul de dificil acest subiect.
Radu Dobriţoiu: Sigur.

Ioan Deac: Dar putem spune că da, există instituţii mediatice, există structuri mediatice care sunt create în mod special pentru aşa ceva, Rusia are acel colos mediat "Russia Today", care are toate formele şi toate canalele de comunicare deschise spre lume, cu jurnalişti foarte, foarte bine pregătiţi şi care emite pe foarte multe limbi...
Radu Dobriţoiu: Şi foarte bine plătiţi.
Ioan Deac: Şi foarte bine plătiţi, evident, dar oricum, să ne fie clar şi să o spunem cu onestitate, Rusia nu face ceva cu totul şi cu totul nou. Acest gen de intervenţii, de dirijare a informaţiilor într-un anumit sens este făcut de multă vreme.
Radu Dobriţoiu: Nu face ceva nou, dar o face mult mai bine şi mult mai organizat. Aş adus aminte de "Russia Today", să amintim şi de "Sputnik", pentru că lupta se duce informaţional şi în spaţiul informatic.

Ioan Deac: În prezent lupta se duce în toate mediile care pot fi accesate şi care sunt accesate de către consumatori, pentru că aici este şi o problemă a lumii contemporane, a lumii în care trăim noi. Noi suntem, cei mai mulţi dintre noi, în bună parte cufundaţi în această situaţie a consumatorului, iar tipul de materie pe care o consumăm acum cel mai mult şi sutem extrem de dornici şi de porniţi pe acest consum este informaţia. De la mijloacele care sunt portabile, putem avea acum televizoare, radoiuri şi să le ascultăm în orice împrejurare, în orice situaţie, la reţele de socializare care sunt pe toate platformele şi toate deviceurile individuale, noi primim continuu, şi continuu informaţii.
Radu Dobriţoiu: McLuhan, vreţi să vă gândiţi la McLuhan....

Ioan Deac: McLuhan este...

Radu Dobriţoiu: McLuhan a anticipat această comunicare tribală în Galaxia Gutenberg.
Ioan Deac: Dar nici măcar nu a văzut tot ce se putea face.
Radu Dobriţoiu: N-a anticipat că se poate utiliza această armă, această comunicare tribală la care ne amintim, eEl spunea că vom ajunge după Galaxia Gutenberg; Marconi... Iacă că acum, în comunicarea tribală, ceea ce înseamnă o comunicare directă la nivel global este folosită ca armă această comunicare.
Ioan Deac: Da, suntem nişte triburi mondiale acuma. Suntem nişte triburi globale, în care ne regăsim din dincolo de orice frontiere, pentru că această comunicare contemporană facilitată de dezvoltarea tehnologică a spart orice limită, orice barieră. Nu mai există în prezent limite care să fie graniţe, nu mai există în prezent limite care să însemne statut social, nu mai există în prezent limite care să însemne sau bariere care să însemne limbă, pentru că cineva care nu cunoaşte o limbă oarecare poate să ia legătura cu un vorbitor al acestui prin faptul că avem 'google translate' care poate face automat translaţia. Deci suntem într-o situaţie de versatilitate extraordinară a mijloacelor de comunicare şi de versalitate extraordinară a formelor în care se produce comunicarea şi vrem, nu vrem, suntem, cum spuneam, suntem pe o masă de biliard, în care bilele sunt lovite şi se lovesc între ele producând efecte în cascadă.
Radu Dobriţoiu: În ciuda crizei economice dominate de deprecierea rublei, Rusia a suplimentat fondurile pentru canalele de radio şi de televiziune care susţin acţiunile Moscovei. După războiul din Cecenia şi apoi după cel din Georgia, Putin şi-a dat seama de importanţa pe care o are componentă informaţională în orice război pe care doreşte să-l câştige. Operaţiunile Rusiei sunt complexe şi extrem de complicate în domeniul războiului informaţional. De la Moscova transmite Alexandru Beleavschi./pvelisar
Reporter: În războiul contra oligarhilor una din primele măsuri ale lui Putin a fost distrugerea imperiilor media, ale lui Berezovski, cândva aliat, şi Gizinski, cele mai mari din Rusia. De atunci, statul a preluat controlul asupra aproape a îtrebului peisaj mediatic, în primul rând a televiziunilor cu acoperire naţională. Până la un punct, Kremlinul a neglijat însă spaţiul mediatic extern, mai puţin important pentru opinia publică rusă. De acel spaţiu el a început să se preocupe serios abia după războiul ruso-georgian din 2008. Atunci, afirmă experţii ruşi, Kremlinul a câştigat războiul militar dar l-a pierdut pe cel informaţional în care decisivă pentru impunerea punctul georgian de vedere a fost contribuţia unor companii de PR americane. De atunci, Rusia a investit masiv în proiectele mediatice destinate străinătăţii, mai ales în reţeaua de televiziune Russia Today, care emite în engleză, arabă, spaniolă, germană şi franceză. Oficial, aceasta afirmă că oferă un punct de vedere alternativ celui promovat de mainstream-ul internaţional, dominată de mediile anglo-saxone. În Occident, însă, RT este acuzată de propagandă. În acelaşi timp, o dată cu schimbările din politica oficială, propaganda în Rusia a devenit tot mai antioccidentală şi mai ales antiamericană. În contextul crizei din Ucraina aceasta a atins cote cu adevărat paroxistice. E adevărat, aceeaşi situaţie în sens antirusesc, desigur, se înregistrează în Ucraina. În acelaşi timp, Rusia, pe de-o parte, Ucraina şi Occidentul pe de altă parte se acuză reciproc şi simetric de război informaţional şi conform regulei jocului fiecare parte susţine că cea care câştigă este partea adversă. În ceea ce priveşte Rusia însă, un aspect care decurge direct din ceea ce Moscova numeşte lecţiile Maidanului este ridicarea securităţii informaţionale la rang de prioritate naţională. În pofida crizei a fost sporită finanţarea mediilor pentru străinătate. Reteaua RT având anul acesta un buget de circa 400 de milioane de dolari.
Radu Dobriţoiu: De la Moscova a transmis pentru "Euroatlantica" Alexandru Beleavschi. Domnule colonel Ioan Deac vorbeam mai devreme de Rusia ca mare putere. Din păcate, se pare că sunt paliere unde nu se poate impune ca mare putere. Iată în plan economic suferă anumite căderi, nu vorbim doar de rublă ci întreaga economie a Rusiei este într-o criză. Pe de altă parte în plan diplomatic vedem că lui Putin li se închid din ce în ce mai multe uşi şi probabil că doreşte să compenseze cu demonstraţiile militare, cum au fost cele de la 9 Mai, utilizând în cele din urmă ca scop şi ca armă comunicarea într-un război în care foloseşte propaganda mai bine ca Rusia sovietică.
Ioan Deac: Acuma că o foloseşte mai bine decât Rusia sovietică este foarte posibil pentru că are şi mai multe mijloace.

Radu Dobriţoiu: Şi mai elegant un pic.

Ioan Deac: Şi mult mai elegant, e adevărat. În ceea ce priveşte problemele economice de care aminteaţi, nu m-aş pronunţa pentru că nu este în competenţa mea, dar vreau să spun următorul lucru: că nu întotdeauna oamenii percep lucrurile cu acribia realităţii pentru că de multe ori noi percepem lucrurile şi aşa cum ne sunt furnizate. Iar dacă ele sunt bine ambalate, sunt cu inteligenţă dirijate şi diseminate de multe ori am putea să vedem griu o formă de alb strălucitor şi poate roşu să-l vedem, ştiu eu, un galben mai obosit sau mai închis. Aşa se face că trebuie să înţelegem că ceea ce vedem acum că se produce în spaţiul din jurul nostru, şi mai ales venind dinspre Est, este vorba şi despre un răspuns care conducerea de la Moscova trebuie să-l dea publicului intern. Nu poţi să spui publicului intern stăm rău din punct de vedere economic. Publicul intern trebuie să fie unul entuziast şi unul care susţine politica pe care o duce statul. Şi atunci evident că trebuie să fie confortat în acea direcţie în care statul are ce să spună, iar statul rus are ce să spună în ceea ce priveşte demonstraţiile de forţă. Şi aici regimul de la Moscova vine şi pe un pattern mai vechi al poporului rus care a fost hrănit, să zic aşa, vreme de decenii cu imaginea puterii sovietice, cu imaginea puterii ruse şi...
Radu Dobriţoiu: Maica Rusie, ciolovec-ul rus, cel usor de mulţumit...

Ioan Deac: Exact. Puterea pe care o exprimau ei şi forţa latentă care zace în întinderea Rusiei, iar această imagine trebuie revigorată. Această imagine trebuie servită înapoi publicului intern şi pe cale de consecinţă să ştiţi că sunt suficient de multe categorii de public, chiar şi în afara Rusiei, care reacţionează la aceste informaţii.
Radu Dobriţoiu: O Maică Rusie mult mai bine prezentată, mai tânără şi adaptată secolului XXI ca imagine.

Ioan Deac: Ca iamgine aş spune că e o Maică Rusă chiar şi mai morală, pentru că în multe situaţii Putin şi regimul pe care îl conduce a avut grijă să-şi prezinte acţiunile ca fiind nişte acţiuni mult mai morale comparându-le cu cele ale Uniunii Europene şi ale Occidentului în general sau prezentând lucrurile de aşa manieră încât să arate că nu fac altceva decât ceea ce face în general şi Occidentul, adică în multe situaţii cartea moralităţii politice a fost jucată cu destulă rigoare de către Rusia.
Radu Dobriţoiu: Manipularea mediatică a Rusiei este şi în atenţia Uniunii Europene. Tehnici sofisticate de comunicare publică şi de dezinformare, Bogdan Rădulescu transmite pentru "Euroatlantica" de la Bruxelles.

Reporter: Analiştii de la Bruxelles consideră că războiul informaţional dus de regimul Putin în Ucraina are două aspecte importante: atacurile cibernetice la adresa unor instituţii vitale ale statelor membre dar şi manipularea mediatică sau ceea ce specialiştii numesc propaganda neagră. Referitor la dimensiunea militară de contracarare a acestor atacuri, Alianţa Nord-Atlantică are în planurile sale de reacţie rapidă şi o componentă a apărării cibernetice deloc neglijabilă. Statele baltice, membre ale NATO dar şi ale Uniunii Europene se simt direct vizate de agresiunile cibernetice ale Rusiei. Recent, preşedintele Estoniei avertiza că Alianţa Nord-Atlantică trebuie să fie pregătită să contracareze nu doar ameninţări nucleare ci şi atacuri cibernetice. Pe de altă parte, Parlamentul European a adoptat la începutul acestui an o rezoluţie în care definea ceea ce se întâmplă pe teritoriul Ucrainei drept un nou tip de război în care ruşii au folosit tehnici sofisticate de comunicare publică şi de dezinformare. Prin urmare, eurodeputaţii au cerut şefei diplomaţiei comunitare, Federica Mogherini să elaboreze un plan de măsuri prin care să fie susţinută libertatea presei şi valorile democratice din Rusia. Unul din obiective este înfiinţarea de posturi de radio şi de televiziune în limba rusă, unele cu direct impact în mediile de socializare pentru a contracara informaţiile false difuzate de maşina de propagandă a regimului Putin. Vicepreşedintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, declara recent că cel mai bun instrument în acest scop este acela de a furniza informaţii clare şi reale către cei care urmăresc programe din statele membre. El a spus că Uniunea Europeană doreşte să furnizeze surse alternative de informaţii în limba rusă în care să apară ştiri echilibrate despre ceea ce se întâmplă în Rusia sau în Ucraina pentru a nu lăsa să se manifeste doar maşina de propagandă de la Moscova.
Radu Dobriţoiu: Pentru Euroatlantica de la Bruxelles corespondenţă semnată Bogdan Rădulescu. Domnule colonel Ioan Deac unde putem face delimitarea între operaţiunile psihologice şi operaţiunile informaţionale?

Ioan Deac: Din punct de vedere teoretic această delimitare se poate face, şi nu este foarte greu de făcut. Problema este însă că ele sunt aproape imposibil de desluşit, de decelat atunci când se produc în viaţa reală, şi cu atât mai mult cu cât ele sunt foarte apropiate chiar de activitatea de informare pur şi simplu. În principiu, adesea le spun studenţilor când vorbim despre comunicare, despre conţinut de influenţare să ne fie clar că acest conţinut de influenţare nu este o pisică cu clopoţei, adică nu are etichetă, acesta este un conţinut de influenţare. Aveţi grijă, veţi fi influenţaţi. Nu, acest conţinut este un conţinut firesc, un conţinut real, normal, asemănător multor altora pe care noi le primim atât doar că este prins într-un sistem de planificare bine conturat, bine coordonat şi cu intenţii atent urmărite. Aici este diferenţa între informarea, să zicem, curentă, normală, informarea de actualitate şi informarea de influenţare care are ţinte şi care are obiective bine stabilite. Din punct de vedere al formei, conţinuturile sunt absolut identice, de aceea este foarte greu să le separăm. Chiar şi specialişti care urmăresc astfel de procese nu pot să identifice în mod nemijlocit aceste procese dacă nu cunosc sistemul de planificare al lor şi sistemul de diseminare. Este foaret greu de făcut acest lucru.
Radu Dobriţoiu: În Kosovo, la Priştina, Armata României a condus postul de radio PSIOPS de acolo, PSIOPS este abrevierea de la operaţiuni psihologice. Probabil că au fost acolo şi studenţi de-ai dumneavoastră. Cât de mare a fost succesul acestei misiuni?

Ioan Deac: Succesul misiunii din Kosovo aş spune că este unul chiar de genul lecţiilor învăţate. Adică este o acţiune de succes acolo. Însă trebuie să mai înţelegem un a spect. În acţiunile de influenţare sunt patru tipuri, patru etaje, patru paliere ale influenţării care sunt urmărite. Şi anume, este vorba de influenţarea percepţiilor, de influenţarea opiniilor, de influenţarea atitudinilor şi a comportamentelor. Dacă vorbim de primele niveluri, adică de influenţarea percepţiilor şi opiniilor, aceste două niveluri pot să suporte influenţări şi să reprezinte succes într-un timp foarte scurt. Adică influenţarea unei percepţii sau unei opinii se poate face de la câteva minute, aş spune, până la un interval de câteva ore, un om poate să-şi modifice opinia. În ceea ce priveşte modificarea unor atitudini, acestea necesită un timp mult mai îndelungat. Îndelungat în sensul că poate fi vorba de săptămâni sau poate chiar de luni de zile. Dar când vorbim despre comportamente ne găsim pe un teren foarte necunoscut încă. Este posibil ca influenţarea ori comportamentul să dureze ani. De aceea în Kosovo există un succes dar nu ştiu dacă putem vorbi de un succe în ceea ce priveşte influenţarea comportamentelor.

Radu Dobriţoiu: 30 de milioane de dolari în plus alocate de SUA pentru a riposta în războiul informaţional cu Rusia. Tacticile Moscovei nu sunt noi, susţine Washingtonul, dar Rusia le combină diferit într-un mod eficient. Operaţiunile informaţionale ale Rusiei sunt o provocare la adresa NATO, transmite din Statele Unite Doinea Saiciuc.

Reporter: Comitetul pentru Servicii armate al Camerei Reprezentanţilor a suplimentat finanţarea operaţiunilor de contracarare a agresivului război informaţional al Rusiei cu 30 de milioane de dolari. Demersul a urmat unei recente vizite în Ucraina a preşedintelui Comitetului, congresmenul republican, Mac Thornberry, care s-a declarat îngrijorat de faptul că armata americană nu este dotată pentru a contracara noua formă a razboiului informaţional. Creşterea finanţării pentru Comandamentul american al operaţiunilor speciale, SOCOM, la 54,7 milioane de dolari este menită să extindă activităţile de informare şi influenţă globală împotriva Rusiei şi grupurilor teroriste, ca Statul Islamic şi Al Qaeda. Rezoluţia Comitetului spune că tacticile Moscovei nu sunt noi, dar că Rusia le combină în moduri noi, eficiente şi îngrijorătoare. Profită de dispute etnice pentru a întrena, a forma şi echipa o armată separatistă în Ucraina sub direcţia Rusiei. Tacticile Moscovei combină aceste eforturi cu propagandă, măsuri diplomatice şi economice pentru a încerca să reducă eficienţa răspunsului Ucrainei ca şi pe aceea a reacţiilor Statelor Unite şi Europei şi să-şi menţină şi să extindă sfera de influenţă. Operaţiunile informaţionale ale Rusiei sunt o provocare la adresa sistemului NATO. Autoapărarea sa colectivă a fost subminată de războiul politic şi sub acoperirea Rusiei în Ucraina, cred congresmenii americani, care cer Pentagonului şi Alianţei Nord Atlantice, ca şi fiecărei ţări membre a sa să dezvolte mecanisme de descurajare împotriva unor activităţi ca cele ale Rusiei în Ucraina. Tacticile Moscovei includ, spune Rezoluţia, propaganda media, subversiune politică, război economic, cel cibernetic, acte criminale, mişcare de forţe pentru a ameninţa cu invazia, ameninţări publice, exerciţii nucleare la scară amplă, negocieri menite să inhibe intervenţia occidentală şi operaţiuni secrete. Profesorul Phillip Karber de la Universitatea Georgetown şi expert în Ucraina a arătat după ce a vorbit cu comandanţii ucraineni de pe teren pe parcursul a 13 vizite că "cea mai importantă bătălie militară pe care aceştia au pierdut-o este cea informaţională.
Radu Dobriţoiu: Din Statele Unite a transmis pentru Euroatlantica Doina Saiciuc. Domnule profesor Ioan Deac, colega mea, Doina Saiciuc, transmite despre această bătălie pierdută, cea în planul informaţional. Pot contracara Statele Unite propaganda rusească?

Ioan Deac: N-aş fi chiar atât de tranşant să zic că este vorba de o bătălie pierdută. Poate că este doar un moment în care Rusia pare mai evidentă în acţiunile sale şi în care statele membre NATO parcă au fost luate prin surprindere. Uneori, trebuie spus asta, şi cred că recunoaşterea acestui fapt nu este deloc dificilă, uneori statele occidentale au şi momente de naivitate. Un astfel de moment de naivitate a fost şi la Soci.