Radio România la 90 de ani, împreună cu Armata Română, pentru România

Radu Dobriţoiu: Bun găsit! La zi aniversară, la împlinirea a 90 de ani de la prima emisiune a postului public de radio, avem o ediţie specială "Euroatlantica". La 1 noiembrie 1928 se difuza prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, aşa cum era denumit serviciul public de radiodifuziune în actul oficial de constituire. Atunci, românii au putut auzi pentru prima dată pe post, "Alo, alo, aici e Radio Bucureşti". Chiar din primii ani ai existenţei sale, radioul public a colaborat cu Armata României, emisiunile militare marcând cea mai îndelungată vechime după teatrul radiofonic, respectiv 72 de ani de colaborare neîntreruptă între Armata României şi RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, postul de radio considerat continuator al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică. Şi această poveste de succes continuă şi în 2018, evoluţie confirmată de emblema de merit "Partener pentru apărare", conferită cu data de 1 noiembrie de ministrul apărării naţionale postului RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI. La rândul său, astăzi, şeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ionel Ciucă, a conferit Societăţii Române de Radiodifuziune emblema de onoare a Statului Major al Apărării. Alături în timpul războiului, alături în teatrele de operaţii din Afganistan şi Irak, RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI şi Armata României se întâlnesc din nou la emisiunea "Euroatlantica" pentru a veni împreună pe calea undelor alături de dvs. Invitat în studioul RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI din Bucureşti este colonelul Constantin Spînu, directorul Direcţiei de informare şi relaţii publice a armatei, de astăzi, 1 noiembrie, partener pentru apărare, putem spune, conform atestatului semnat de ministrul Mihai Viorel Fifor. Mă va însoţi pe parcursul emisiunii, în direct de la Radio Reşiţa, colegul meu Mario Balint, jurnalist veteran al teatrelor de operaţii din Irak şi Afganistan. Vom fi în direct prin telefon şi cu un tânăr ofiţer de relaţii publice cu experienţă în Afganistan. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI pentru a asculta "Euroatlantica", ediţie specială Radio România la 90 de ani, împreună cu Armata Română, pentru România. Bună seara, domnule colonel Constantin Spînu! Am onoarea să vă salut!

Constantin Spînu: Bună seara! Am onoarea să vă salut şi am onoarea să salut cel mai statornic partener al Armatei României, aşa cum spuneaţi, împreună din 1940, foarte frumos aţi prezentat, împreună în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan, împreună şi acum privind la viitorul comunicării strategice în care suntem parteneri adevăraţi pentru apărare. Bună seara dvs şi ascultătorilor dvs şi la mulţi ani!

Radu Dobriţoiu: Mulţumim! Bun venit la emisiunea "Euratlantica" la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI! Domnule colonel, la rândul meu vă urez la mulţi ani pentru cei 25 de ani de la înfiinţarea Direcţiei de informare şi relaţii publice, 25 de ani împliniţi cu două zile în urmă.

Constantin Spînu: Am fost foarte bucuroşi să vă avem oaspeţi la ceremonia de acum două zile, unde, în prezenţa ministrului apărării naţionale, aşa cum aţi evocat, s-a consumat un moment foarte important: RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI a fost recunoscut ca partener al apărării printr-o distincţie pe care a meritat-o cu prisosinţă. Sunt 25 de ani pe care Direcţia informare şi relaţii publice, iată, a trecut în avangarda comunicării şi relaţiilor publice din România. Sunt câteva lucruri cu care ne mândrim şi despre care sper să avem ocazia să vorbim pe parcursul acestei emisiuni, pentru că sunt interesante.

Radu Dobriţoiu: Şi am fost împreună, Radio România alături de Ministerul Apărării Naţionale şi am contribuit în felul nostru, ca jurnalişti, acumulând experienţă în teatrele de operaţii din Afganistan şi Irak, am contribuit inclusiv la pregătirea unor ofiţeri de relaţii publice alături de noi în teatrele de operaţii, care s-au maturizat şi au evoluat în carieră mai târziu şi, bineînţeles, au ajuns acum în subordinea dvs şi sunt eficienţi şi foarte folositori în această perioadă în care, ştim foarte bine, arma cuvântului şi războiul hibrid desfăşurat pe palierele informatic şi informaţional, sunt în plină desfăşurare.

Constantin Spînu: Trebuie spus că relaţia dintre Armata României şi redacţia emisiunilor de radio n-a fost o relaţie de complezenţă, nu ne-aţi iertat atunci cand a fost de criticat, însă este adevărat că ne-aţi ajutat să evoluăm şi faceţi asta de 72 de ani, de la "Ora ostaşului" din 1940. Am învăţat practic cu dvs cum să depăşim obstacolele în ceea ce priveşte comunicarea şi cât de importantă este. Chiar îmi aduceam aminte cât de mândri am fost atunci când Radio România a fost unul dintre primele radiouri din lume care a reuşit să furnizeze jurnalişti ataşaţi pe lângă unităţile luptătoare, pe lângă unităţile Armatei României dislocate în Afganistan la început şi în Irak. Au fost tururi întregi în care am avut experienţa aceasta de a avea un jurnalist permanent pe lângă o unitate care executa misiuni de luptă şi am învăţat o dată cu dvs care sunt provocările unei asemenea relaţii în misiuni care nu sunt deloc jucate, misiuni adevărate.

Radu Dobriţoiu: Şi pentru că noi suntem la fel de parteneri ca instituţiile, să vorbim ca între prieteni în seara asta aniversară, dragă Costi, şi o să-l avem şi pe Mario. Cu arma la picior aşteaptă în Banat la Reşiţa pentru a intra în direct la "Euroatlantica" colegul meu Mario Balint, corespondent de război cu îndelungată experienţă acumulată în Irak şi Afganistan. Bună seara, Mario Balint! La mulţi ani!

Mario Balint: Bună seara, Radu Dobriţoiu! La mulţi ani, Radu Dobriţoiu! La mulţi ani, Radio România! La mulţi ani şi bună seara, Costi Spînu, pentru cei 25 de ani de relaţii publice militare. Într-adevăr, am onoarea să vă salut de aici, de la Reşiţa, cu peste 1.000 de zile în teatrele de operaţii.
Constantin Spînu: Bună seara, Mario! Mă bucur să te reaud.
Mario Balint: Şi eu mă bucur mult să fim din nou parteneri pe unde aici, la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, după ce am fost... uneori ne-am petrecut destinele şi zilele în teatrele de operaţii.

Radu Dobriţoiu: Mario Balint, iată, aşa cum am promis, Armata României şi Radio România, pe calea undelor la "Euroatlantica" în casele şi, de ce nu, în maşinile radioascultătorilor. Mario Balint, ce înseamnă pentru tine această relaţie îndelungată de colaborare cu Armata României, şi mă refer în primul rând la activitatea pe care noi am desfăşurat-o ca instituţie publică în Afganistan şi după aceea în Irak, alături de militarii români, de ostaşii din linia întâi?

Mario Balint: O, ai spus foarte frumos la început, Radu Dobriţoiu, despre această colaborare între Radio România, între serviciul public de radio şi armata română, armata română reprezentată de relaţiile publice militare, practic, am crescut împreună în aceşti 16 ani de teatru de operaţii, de teatre de operaţii, Afganistan, Irak, şi am avut parteneri o serie de ofiţeri de relaţii publice, unii nu mai sunt în sistem, alţii au crescut alături de noi şi în acest moment se află sub comanda domnului colonel Spînu în Direcţia de informare şi relaţii publice. Aş vrea să-i amintesc pe Liviu Flutur, pe Sorin Băcilă, dacă îţi mai aduci aminte, pe Oliver Anghel...
Radu Dobriţoiu: Sigur că da! Pe Oliver Anghel îl vedem cam des la Ministerul Apărării, acum a venit în Bucureşti. Cristian Cănuci...
Mario Balint: /.../ Pe Dan Anghel...
Radu Dobriţoiu: Pe Dan Anghel, bineînţeles! Cristian Cănuci!
Mario Balint: Pe Adi Gîtman...

Radu Dobriţoiu: Eu îmi aduc aminte şi de primul ofiţer de relaţii publice care a fost expus acestei provocări adevărate de a lucra cu un jurnalist de la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI. Se întâmpla în 2002 în Afganistan, eram cu Batalionul 26 Infanterie Neagoe Basarab, cei care urmau să fie recunoscuţi cu cognomenul de Scorponii Roşii. Este vorba de... era atunci locotenentul Coman, nu ştiu, Costi, dacă...
Constantin Spînu: Da, aşa este.

Radu Dobriţoiu: Şi am stabilit, Mario, să ne spunem pe nume, că noi în realitate ne cunoaştem de când Costi era locotenent, de când eu eram cu câteva zeci de kilograme mai subţire, mai slab adică... aveam TVA-ul pus, dar nu din punctul de vedere al kilogramelor... Bun, şi ne ştim de atâta timp, suntem prieteni, cum am spus, există acest parteneriat strategic nu numai între instituţii, ci şi între noi şi tocmai de aceea noi suntem pregătiţi chiar pentru a face faţă acestor provocări, reale provocări în zona de est a NATO şi la capătul de est al Uniunii Europene, unde, iată, a devenit extrem de importantă comunicarea şi mai ales manipularea comunicării prin propagandă. Şi aici trebuie neapărat, în 2018, să avem rolul nostru, dar să revenim la locotenentul Coman. Costi, îţi aduci aminte de el?
Constantin Spînu: Locotenentul Coman, da. Cu siguranţă nu mai este în sistemul de informare şi relaţii publice, cred că este colonel...

Radu Dobriţoiu: În altă structură.

Constantin Spînu: L-am văzut acum vreo doi ani, însă mi-aduc aminte cu mare drag de acea perioadă. Eram atunci jurnalist militar, mă uitam cu mare jind. Radu, aveai în rândul nostru o statură şi o aură respectabilă şi nu era dată de kilogramele, care erau mult mai puţine şi la mine şi la tine, ci pur şi simplu de faptul că te aflai acolo permanent cu camarazii noştri şi puteai să înţelegi din interior ceea ce noi puteam să trăim.

Radu Dobriţoiu: A fost greu pentru că în acel moment exista, în acea perioadă, mai degrabă, exista şi o atitudine de răceală şi de tratare cu neîncredere a unui jurnalist, pentru prima dată ataşat de trupele româneşti.
Constantin Spînu: E foarte corect ce spui.
Radu Dobriţoiu: Toată lumea era la început, ne tatonam unii pe alţii.
Constantin Spînu: Nu aveam proceduri, nu ştiam exact fiecare care sunt limitele. Şi noi ale noastre, şi jurnaliştii ale lor. Nu ştiam unde se intersectează.

Radu Dobriţoiu: Procedurile s-au făcut inclusiv pe această experienţă pe care voi, militarii, şi ofiţerii de relaţii publice ai Armatei, experienţă pe care aţi avut-o cu noi aplicată în teatrele de operaţii, pentru că şi acolo, de multe ori, aţi fost puşi în situaţia de a rezolva nişte probleme pentru jurnalişti în colaborare cu partenerii noştri NATO, ei erau obişnuiţi cu procedurile Alianţei, noi le învăţam atunci, nu aveam încă regulamente. Ţin minte că s-a luat ca model regulamentul britanic şi cel american pentru relaţii publice şi s-a adaptat după aceea, după mulţi ani de zile, inclusiv prin colaborarea cu mine şi cu Mario, s-a adaptat la situaţia Armatei Române.

Constantin Spînu: Nu puteam să transpunem în zona noastră, pur şi simplu un regulament. El trebuia adaptat şi foarte bine ai spus, l-am testat în teren. Foarte mulţi dintre colegii mei, inclusiv eu, am avut şansa să ne şcolim în străinătate. Eu, personal, am absolvit cursul de formare al ofiţerilor publici în SUA, unde într-adevăr exista o experienţă de câteva decenii cu jurnaliştii care făceau deplasări împreună cu trupele luptătoare, însă nimic nu seamănă cu situaţiile din cărţi. Ele trebuie validate, adaptate, verificate şi din când în când din nou testate.
Radu Dobriţoiu: Şi după aceea a dat examenul cu Mario Balint şi cu Radu Dobriţoiu, direct în teatrul de operaţii.
Constantin Spînu: A fost o perioadă foarte frumoasă. V-aduceţi aminte...?

Radu Dobriţoiu: A fost tinereţea noastră. Şi eu, la rândul meu, am făcut studii în domeniul comunicării la UNAP, la Universitatea Naţională de Apărare, un master în comunicare strategică de doi ani de zile la fosta Academie Militară şi, bineînţeles, Colegiul Naţional de Apărare de şase luni, Mario, la fel, s-a specializat la un curs în afara ţării de corespondenţi speciali. N-a fost uşor nici pentru noi. Am învăţat, am pus în practică, am experimentat şi, bineînţeles, nu ne-a fost, nu-i aşa, Mario? Şi asta era întrebarea îndreptată către tine, Mario, acum ţi-a fost uşor, mai ales la început, în Irak, să spunem, unde ai venit aşa, în praf, dintr-o dată elicopterul acela şi...

Mario Balint: A coborât şi Nucu, dacă-ţi aduci aminte... Există o înregistrare video foarte scurtă de un minut şi jumătate, când trapa elicopterului cade în praful din Nassiriya şi din elicopter coboară un personaj cu casca şi cu vestă antiglonţ, târând după el o raniţă uriaşă şi o mână întinsă de la Radu Dobriţoiu, care nu mi-a fost mie adresată, ci s-a îndreptat spre rucsacul meu care cădea pur şi simplu. Asta a fost intrarea mea în teatrul de operaţii din Irak, acolo unde am avut cele mai frumoase momente, să spun aşa, dar şi cele mai grele, pentru că am fost alături de militarii români nu doar în momentele plăcute, în momentele, să spunem, uşoare, deşi niciun singur moment nu a fost uşor şi nu este uşor într-un teatru de operaţii atunci când te confrunţi nu doar cu mediul înconjurător, cu clima, dar şi cu insurgenţa care nu se joacă...
Constantin Spînu: Şi nu iartă pe nimeni.

Mario Balint: Absolut. Nu iartă pe nimeni, nu face diferenţa că eşti jurnalist, că eşti civil sau eşti militar, dar am fost alături de colegii noştri, de partenerii noştri militari şi atunci când au fost momente mai puţin plăcute şi chiar dureroase. Vorbeam de Coman la început şi am vrut să spun ceva atunci. Coman a dus relaţiile publice într-o altă dimensiune, la fel cum a făcut-o colonelul Cristian Dan şi colonelul Sorin Homeag peste ceva vreme.
Radu Dobriţoiu: Şi Cristi Cănuci.

Mario Balint: Şi Cristi Cănuci, exact. Iată că relaţiile publice militare reprezintă o rampă de lansare în carieră pentru că aici la relaţiile publice se adună, practic, toată esenţa comenzii, dacă vrei să admiţi lucrul ăsta, într-ul batalion care acţionează într-un teatru de operaţii, ofiţerul de relaţii publice ştie absolut tot ce mişcă. Şi te perfecţionează.

Radu Dobriţoiu: Şi pentru că avem şi o brigadă aniversată tot pe 1 noiembrie, ca Radio România, încercăm să stabilim legătura cu lt.col. Mirela Căpâlnean, ofiţer de relaţii publice la Brigada 9 Mecanizată. Mirela a executat deja o misiune în Afganistan, suntem în legătură telefonică. Bună seara!
Mirela Căpâlnean: Bună seara tuturor!

Radu Dobriţoiu: Şi la mulţi ani! Înţeleg că Brigada 9 Mecanizată, o mare unitate tânără în Armata României, aniversează tot la 1 noiembrie mai mulţi ani de la existenţă.

Mirela Căpâlnean: Este adevărat, astăzi aniversăm 140 de ani de la înfiinţare. Am preluat anul trecut tradiţiile de luptă ale diviziei active, iar astăzi la 1 noiembrie 2018 aniversăm 140 de ani de la înfiinţare.

Radu Dobriţoiu: Domnişoara locotenent, cât de importantă a fost experienţa Afganistanului?
Mirela Căpâlnean: A fost foarte importantă, prima misiune nu a fost o misiune uşoară, nu a fost exact cum mă aşteptam să fie. Când am plecat de acasă pot să spun că mi-am asumat rolul de purtător de cuvânt, am participat împreună cu Batalionul 341 Infanterie din Constanţa, Rechinii Albi.
Radu Dobriţoiu: Eu am fost cu ei în prima misiune când au ieşit în Irak, era atunci comandant colonelul Vreme, îi spuneam noi, îl poreclisem "Meteorologul".

Mirela Căpâlnean: De data aceasta a fost domnul colonel Necula Liviu. Aşa cum vă spuneam, şi corespondent din teatru, şi purtător de cuvânt, nu a fost uşor. Ca să facem în fiecare săptămână cel puţin câte o poveste despre oamenii noştri, presupunea să ieşim cu ei în misiuni.
Radu Dobriţoiu: Noi vedem zilnic domnişoară, să ştiţi, transmitem zilnic, de două ori.
Mirela Căpâlnean: Cel puţin două materiale, reportaje, adică, cu tot cu filmare.

Radu Dobriţoiu: Zilnic şi primii care au transmis înregistrări video şi a fost preluat acest model de succes cu mesaje de la militari de Crăciun şi aşa mai departe, am fost eu, Costi, dacă îţi aminteşti, era de Crăciun, eram cu Mihai Ursache, cu un aparat de fotografiat înregistram şi trimiteam către în ţară şi acel model a fost după aceea preluat.
Constantin Spînu: L-am păstrat, inclusiv anul trecut am avut un astfel de pachet, ce nu spune domnişoara locotenent este că nu i-a fost deloc uşor pentru că trebuia să găsească de fiecare dată alte unghiuri de abordare ale poveştilor, pentru că altfel nu treceau.

Radu Dobriţoiu: Şi pentru asta îţi trebuie exerciţiu, noi trebuia zilnic să găsim şi aveam oameni, şi aveam emisiuni pe canale diferite. Vă mulţumim foarte mult, domnişoara locotenent şi vă urez succes în continuare în activitate şi la mulţi ani încă o dată.
Mirela Căpâlnean: Mulţumesc! La mulţi ani.

Constantin Spînu: Iar eu vreau să îi spun domnişoarei locotenent că ofiţer de relaţii publice care şi-au început cariera în Afganistan sau în Irak sunt acum la comanda unor mari unităţi, spre exemplu Cristian Dan este comandantul Brigăzii Multinaţionale din Craiova, colonelul Dan Orza este acum în Afganistan în calitate de comandant de batalion, Sorin Homeag este la comanda Spitalului Militar din Timişoara. Aşa cum spuneai tu, Mario, eu aş fi fost subiectiv să spun asta, cei care trec prin experienţa de relaţii publice acumulează...
Mario Balint: Revenind la această poveste, este o experienţă importantă.

Constantin Spînu: Sigur, această poveste de succes şi nu sunt cuvinte goale spuse cu uşurinţă a relaţiei dintre Radio România si Armata României, iată, extrem de consolidată după atâţia ani, şi îmi aduc aminte şi Mario ştie, în Afganistan, chiar la început, în 2002, Radioul a reprezentat o punte de legătură a ţării cu militarii, pentru că ştim, nu se prindea acolo niciun post de televiziune, Radio România a emis pe unde scurte şi transmitea pe o anumită frecvenţă şi cei de la S5 recepţionau cu nişte staţii ruseşti şi retransmiteau în tabără şi de asemenea jurnalistul de acolo, care era Radu Dobriţoiu, în fiecare zi transmitea câte o voce de militar dacă nu chiar câte două voci de militari români sau străini de acolo din teatrul de operaţii din Afganistan şi apoi s-a continuat acest obicei în Irak. Poveşti şi ieşit în misiuni, tot ceea ce am făcut noi au fost primii paşi pe care fără modestie pot să spun, au fost urmaţi paşii ăştia şi modelele noastre implementate chiar de ofiţerii de relaţii publice.
-: E adevărat, este ceea ce s-a dezvoltat ulterior ca şi legătura socială.

Radu Dobriţoiu: Şi ca proceduri, ce am de făcut în teatrul de operaţii, nu mai avem jurnalistul, că atunci când era jurnalistul, era mai simplu, colaborai cu el, venea, el avea experienţă, expertiza, avea de multe ori noi am avut şi tehnica necesară, telefon prin satelit, Mario şi mă îndrept către tine, adu-ţi aminte de acea perioadă de pionierat putem spune pe care noi am parcurs-o, alături de primii ofiţeri de relaţii publice şi am adus aminte de mulţi dintre ei, inclusiv de Liviu Flutur şi să aducem aminte şi de la Gelaledin Nezir, pentru că prima ieşire în Afganistan am făcut-o împreună cu el la Kabul, sigur că da, în 2002, ianuarie.
Mario Balint: Tiberiu Frăţilă, haideţi să îl aducem aminte în discuţie..

Radu Dobriţoiu: Să îl aducem aminte pentru că el a avut o contribuţie la ceea ce înseamnă regulă şi regulamente implementate din...
Mario Balint: Şi care a comandat Direcţia Informare şi Relaţii Publice înaintea mea.

Radu Dobriţoiu: Te provoc, Mario, să îţi aduci aminte, la aceşti primi paşi pe care i-am făcut împreună cu Armata României şi care nu au fost uşori.
Mario Balint: Am avut telefonul Thuraya, acel telefon prin satelit care era de multe ori singura punte de legătură între noi şi ţară, era important să transmitem de acolo nu doar misiunile pe care militarii români le execută, dar şi ce simt aceştia, dorul lor practic faţă de familie pentru că este cum să spun, e clar că şase luni într-o misiune externă îşi pun amprenta pe tine, pe personalitatea ta, depărtarea de casă, depărtarea de cei dragi. De cele mai multe ori, aşa cum spuneai tu, Radu, noi am fost singura punte de legătură între militarii din teatrul de operaţii şi familiile acestora rămase acasă. Noi transmiteam...până la urmă eram o rază de speranţă, o undă de speranţă că militarii sunt bine, îşi îndeplinesc misiunile şi se vor întoarce cu toţii bine acasă. Iată, timpul a trecut, tehnica a evoluat, acum legătura socială este directă, aş putea spune, militarii pot să vorbească, au acces la internet mult mai uşor, îţi aminteşti că noi aveam acces la internet limitat, îmi amintesc că...

Radu Dobriţoiu: Totul era limitat pe vremea aia şi să aducem aminte, Mario...
Mario Balint: Aveam o ţeavă de internet prin italieni, dacă îţi aminteşti.

Radu Dobriţoiu: Sigur, cum să nu îmi amintesc, totul a fost greu şi tocmai de aceea să îi amintesc lui Costi pentru că noi nu am fost acolo numai pentru a căuta senzaţionalul sau atunci când găseam senzaţionalul în teatrele de operaţii nu ne grăbeam să îl transmitem, ca să facem noi valuri în ţară şi să vadă lumea, vai ce ştire a dat Dobriţoiu sau Mario Balint, pentru că am întâlnit situaţii pe care unele le-am gestionat acolo şi ne-au fost explicate, altele pe care am asteptat să le transmitem la momentul oportun înainte să spunem, nu înainte de a fi anunţate familiile unor militari care erau căzuţi la datorie sau erau răniţi, pentru că există nişte regulamente care s-au consolidat odată cu prezenţa noastră acolo şi am dovedit totodată că Radio România Actualităţi este un post de încredere şi asta a fost recunoscut nu numai de către Armata României, ci şi de către Armata SUA şi de către Armata italiană şi de ce nu, de Armata australiană, pentru că am fost alături de ei şi de Armata britanică. Noi am fost alături de ei şi bineînţeles că dacă am fi greşit, ei nu ar fi stat niciodată să aştepte înainte de a ne expulza pur şi simplu din acea zonă de teatru de operaţii, pentru că se putea face asta foarte simplu.

Mario Balint: E adevărat, procedurile erau foarte clare, aş vrea să te completez, jurnalismul de calitate înseamnă şi jurnalism responsabil, iar RRA asta ne-a oferit ca exemplu pe timpul cât voi aţi servit ţara alături de noi în teatrele de operaţii.

Constantin Spînu: Eu vreau să mai spun ceva, noi am fost foarte norocoşi, am fost norocoşi pentru că am întâlnit în ofiţerii de relaţii publice nu doar parteneri de comunicare, ci şi prieteni şi atunci când devii prieten cu cineva, este mult mai greu să îi înşeli aşteptările, să faci altfel de lucruri decât cele care ne convin reciproc.
Mario Balint: Este adevărat însă aţi fost prieteni obiectivi, nu ne-aţi iertat atunci când era...

Constantin Spînu: Niciodată nu mi s-a impus şi asta o spun cu mâna pe inimă, niciodată nu mi s-a impus un subiect, niciodată nu mi s-a spus cum trebuie tratat acel subiect, niciodată nu mi s-a interzis accesul într-un loc sau altul sau într-o misiune sau alta, decât dacă condiţiile o impuneau cu prisosinţă. Am fost parteneri egali şi loiali unii faţă de ceilalţi.

Radu Dobriţoiu: Să aducem aminte şi de Carol Florea, pentru că a spus foarte bine Mario Balint prieteni, pentru că ne-au fost alături chiar în momente dificile şi ei au constituit şi interfaţa dintre noi şi deseori comandantul batalionului, pentru că noi ... şi Toni Ene, mai ales, pentru că foarte mulţi au... cu Toni Ene ce să spun acuma, să se gândească ascultătorii că noi plecând din Bagdad de vreo 2 săptămâni, ni se terminaseră proviziile şi eu cu Toni Ene vreau să spun că nu mai aveam cu ce să ne schimbăm şi aveam eu o sticlă de şampon la mine şi ne spălam ciorapii cu şamponul lui Dobriţoiu, dormeam cu Toni Ene în două paturi apropiate şi foarte înghesuiţi şi la un moment dat ajunsesem iar dau măi de faţa ta, deci atâta de apropiaţi eram.
Mario Balint: Îi salutăm pe toţi, sper să ne asculte şi Carol Florea, şi Toni Ene.
Radu Dobriţoiu: Şi cei pe care nu i-am uitat, dar nu le-am rostit numele, au fost alături de noi.
Mario Balint: Renato, Dorin Chircă.

Radu Dobriţoiu: Au fost foarte mulţi alături de noi. O ediţie foarte spumoasă, cu toate că este una aniversară, Euroatlantica la final, ediţie specială, RRA la 90 de ani, împreună cu Armata Română, pentru România. Invitatul ediţiei a fost colonelul Constantin Spînu, şeful DIRP din MApN şi de la studioul RRA din Reşiţa, ne-a însoţit colegul Mario Balint. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Euroatlantica şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că ne-aţi ascultat la RRA.