Problematica migraţiilor spre Europa

Ediţie Euroatlantica 24 septembrie.
Radu Dobriţoiu: Discutăm, în această seară, la "Euroatlantica" despre migraţia spre Europa şi influenţele asupra securităţii continentale, o problematică aflată în atenţia forurilor europene, dar şi a ţărilor afectate până acum de zecile de mii de migranţi care au ajuns în Europa dinspre Orientul Mijlociu şi din nordul Africii. Aproximativ 400.000 de refugiaţi sunt aşteptaţi să ajungă în Europa după ce vor traversa Mediterana până la finalul anului 2015, în timp ce alţi 450.000 ar veni în 2016, potrivit unui raport publicat de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi. În timp ce Ungaria construieşte un gard din metal de-a lungul frontierei cu Serbia, urmând să procedeze similar şi la graniţa cu Croaţia, mai multe ţări din Europa şi-au închis graniţele în faţa valurilor de migranţi. Situaţia devine din ce în ce mai complicată şi, pe lângă problema direct generată de prezenţa migranţilor, acest aflux pare să afecteze şi relaţiile intercomunitare. Invitatul ediţiei este analistul Claudiu Degeratu şi vom avea şi corespondenţe de la Bruxelles, Washington, Ierusalim, Moscova şi Budapesta. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta "Euroatlantica", o ediţie dedicată zecilor de mii de migranţi care au ajuns în Europa şi impactului acestei probleme asupra securităţii continentale.
*
Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule Claudiu Degeratu! Bun venit la "Euroatlantica"!
Claudiu Degeratu: Bună seara!
Radu Dobriţoiu: O problemă care se complică şi încordează inclusiv relaţiile /.../ dintre statele din Uniunea Europeană, migranţii, cei care au ajuns până acum în Europa, reprezintă, se pare, doar preambulul pentru această ecuaţie complexă.
Claudiu Degeratu: Este preambulul unei estimări destul de pesimiste, dar bazată totuşi pe câteva informaţii certe: faptul că există o persistenţă a conflictelor, că vor persista pe termen lung surse structurale de sărăcie, de conflict social în Orientul Mijlociu, în Africa şi că tot pe termen lung vom găsi şi soluţiile la aceste situaţii. Este foarte greu de spus dacă pe termen scurt vom face altceva decât să gestionăm criza.
Radu Dobriţoiu: Încercam şi anticipam, gândindu-mă la SUA, SUA au anunţat că doar anul viitor vor putea primi aproximativ 15.000 de refugiaţi, de migranţi din Europa cu destinaţia SUA. Ne va ajuta cu ceva această cifră?
Claudiu Degeratu: Orice viaţă protejată şi salvată este foarte importantă. Indiferent de numărul respectiv, mai importantă este voinţa şi asumarea unor obiective. Este, aşa cum vă spuneam, mai puţin important numărul, cât important este că avem aceeaşi atitudine pozitivă şi peste Atlantic.
Radu Dobriţoiu: S-a întâmplat foarte repede. Europa este nepregătită pentru o astfel de problemă, o criză în plină dezvoltare, putem spune. Au venit într-o primă etapă oameni cu bani, oameni mai bine pregătiţi, care se pare că se coordonează cu cei rămaşi în spate şi se creează adevărate trasee migratoare spre Europa dinspre Orientul Mijlociu.

Claudiu Degeratu: Da, în perioada aceasta de dezbatere privind refugiaţii, eu am evitat să cataloghez profilul migranţilor, pentru că încă nu avem informaţii reale, certe, despre componenţa, demografia, structura, tipul de profesiuni ş.a.m.d. E foarte greu să facem asemenea afirmaţii, eu evit să le fac.
Radu Dobriţoiu: Există doar anumite procente, estimări de fapt. Se pare că doar 40%-42% dintre aceşti migranţi sunt sirieni, restul provin din alte ţări din Orientul Mijlociu sau chiar din nordul Africii sau din Afganistan.
Claudiu Degeratu: Părerea mea este că adevăratele estimări vor veni în 2016, după ce vom prelucra dosarele celor 640.000 de primi refugiaţi redistribuiţi în Europa. Numai după evaluarea celor 64.000 de primi redistribuiţi în Europa, în ţările Uniunii Europene, ne vom da seama cu adevărat care este componenţa, câţi sunt din Siria, câţi sunt din alte zone de conflict ş.a.m.d.
Radu Dobriţoiu: Sunt două paliere importante afectate de prezenţa migranţilor pe teritoriul Europei. Pe de o parte, este vorba chiar de prezenţa lor fizică, din punctul de vedere al numărului foarte mare într-un termen foarte scurt, dar şi de posibilitatea ca printre ei să se afle terorişti sau susţinători ai fundamentaliştilor. Pe de altă parte, această problemă generează o altă problemă la nivel comunitar, şi ne referim aici la neînţelegerile dintre anumite state europene privind aceste cifre alocate pentru imigranţi pentru anumite state, unele mai mari, altele mai mici, altele chiar nu primesc deloc, cum este cazul Marii Britanii.
Claudiu Degeratu: Da, Marea Britanie are, ca să încep cu ultima parte, Marea Britanie are cota personal asumată. Ea este destul de mare, din câte îmi aduc aminte. Chiar ieri s-a anunţat o sumă destul de importantă ca ajutor din partea guvernului britanic pentru Iordania şi celelalte ţări din regiune pentru taberele de refugiaţi. Asta, doar ca să dau exemplul Marii Brianii, care şi-a asumat tot voluntar cotele... o cotă suplimentară.
Radu Dobriţoiu: Dar nu este inclusă în acel, putem spune, tabel cu ţările cărora...
Claudiu Degeratu: Nu.
Radu Dobriţoiu: ...le vor fi alocate cote specifice de refugiaţi.
Claudiu Degeratu: Da, da, dar acum, sigur, discutăm într-o situaţie de luare a deciziei ad-hoc, nu discutăm de un mecanism pus la punct de redistribuire. Nu există, aşa cum solicita şi cancelarul german, un mecanism permanent de redistribuire a cotelor. Acest lucru va dura, dar ceea ce spuneaţi dumneavoastră la început era, este foarte important. Acum se vede cu adevărat ce înseamnă să protejăm infrastructura critică, adică drumurile, căile ferate, să promovăm o anumită cultură de cooperare transfrontalieră între state şi să nu anunţăm peste noapte că tragem garduri metalice doar pentru că avem o anumită situaţie. România a încercat să anticipeze cumva şi a avut câteva deplasări în zonă la nivel executiv. Premierul chiar a discutat aceste lucruri, tocmai pentru... măcar cu Serbia, şi cu Slovacia, şi cu Bulgaria...
Radu Dobriţoiu: Iată şi Croaţia.
Claudiu Degeratu: ...da, şi Croaţia, să se coordoneze cu câteva săptămâni înainte, dar dincolo de acest lucru rămâne partea cealaltă, că un flux masiv blochează instituţii şi sisteme întregi transnaţionale.
Radu Dobriţoiu: Bun, este foarte important şi nu putem trece cu vederea că este extrem de importantă fiecare viaţă salvată şi respectul pentru umanitate şi pentru ceea ce înseamnă civilizaţia în sine, înseamnă de fapt respectul reciproc şi protejarea vieţilor omeneşti în primul rând, dar această decizie a Consiliului European, a Uniunii Europene, de a primi refugiaţii şi chiar de a-i redistribui nu încurajează într-un fel şi următoarele valuri de migranţi, care pot sosi aici din Orientul Mijlociu, fie că este vorba de cei forţaţi să plece din anumite zone confruntate cu război sau de alţii, care pur şi simplu sunt migranţi socio-economici?
Claudiu Degeratu: Nu, pentru că, dacă vă uitaţi la întregul plan Juncker, există un angajament pentru a ajuta ţările vecine Siriei, să zicem, în primul rând să discutăm de Siria, pentru a încerca să localizăm sau să fixăm acest flux migrator doar în regiunea respectivă. În acelaşi timp, decizia de la consiliu nu blochează iniţiativele legislative naţionale. De exemplu, Germania vrea să reducă ajutorul acesta, tocmai pentru a da un semnal de descurajare, pentru că principala atracţie erau de fapt ajutoarele sociale acordate refugiaţilor. Deci această decizie a Uniunii Europene nu blochează iniţiativele pe plan naţional de a gestiona individual anumite fluxuri.
Radu Dobriţoiu: Vorbeaţi de ţările din regiune. Pericolul ca extremiştii, fundamentaliştii islamici, jihadiştii să se infiltreze printre migranţi este însă mare, sute de mii de persoane despre care nu se ştie aproape nimic, toate îndreptându-se spre Europa. Dragoş Ciocîrlan transmite din Ierusalim despre afluxul de migranţi dinspre Orientul Mijlociu spre Europa.
Reporter: Nu este un secret pentru nimeni, există preocupări legate de faptul că islamişti din Europa Occidentală, sub pretextul ajutorului umanitar, ar putea profita de valul de migranţi pentru a recruta solicitanţi de azil. Experţii avertizează că atenţia ar trebui să se concentreze pe tinerii migranţi care au ajuns deja în Europa şi care pot fi atraşi rapid de către islamişti prin intermediul aceleiaşi limbi, folosind argumentele aceleiaşi culturi./ovidiu/gioan/ Există, de asemenea, asociaţii care funcţionează pe lângă moschei despre care se ştie că susţin luptele din Siria. Comentariile sunt alimentate de dezbaterile conflictuale referitoare la modul în care ţările europene trebuie să facă faţă sutelor de mii de migranţi. De notat că în Europa există un număr de musulmani salafişti. O parte sunt femei care au fost în Siria şi Irak. Încă nu există avertizări specifice despre refugaţii infiltraţi de islamişti care au domiciliul în Europa. Pe de altă parte, în ţările Europei Occidentale există grupări cu doctrine intolerante cu privire la valul de migranţi şi care pot complica activitatea forţelor de ordine. Înaintea acestui val masiv de migraţie, Uniunea Europeană a primit, în perioada aprilie-iunie, 213.000 de solicitări de azil. Noile statistici, după luna august, se actualizează continuu. Modul în care migranţii sunt introduşi într-un sistem de adaptare şi integrare nu înseamnă doar hrană, adăpost şi bani. Din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, afluxul de migranţi spre Europa continuă.
Radu Dobriţoiu: Să explicăm, domnule Claudiu Degeratu, pentru ascultători ce reprezintă salafiştii. Sunt musulmani de un anumit rit, dar puţin mai acerbi.
Claudiu Degeratu: Da, şi sigur nu este singurul curent extremist. În corespondenţă s-a văzut foarte clar şi a fost foarte bine reliefat faptul că o populaţie traumatizată, mutată brusc are o anumită vulnerabilitate...
Radu Dobriţoiu: Şi închistare probabil, o deschidere mai mică faţă de tot ce înseamnă tot ce-i înconjoară...
Claudiu Degeratu: Cred că este vorba în primul rând de vulnerabilitate. Nu aş vorbi de închistare sau alte tipologii culturale, aş vorbi mai mult de vulnerabilitate şi trauma mutării şi a dizlocării forţate dintr-o zonă de conflict. Pe acest fond psihologic, se pot, sigur, recruta şi anumiţi radicali.
Radu Dobriţoiu: Problema migranţilor preocupă intens forurile europene, inclusiv posibilitatea ca printre aceştia să se afle terorişti susţinători al-Qaeda sau ISIS. Bogdan Rădulescu vine cu informaţii de la Parlamentul European în corespondenţa transmisă din Bruxelles.
Bogdan Rădulescu: Criza generată de valurile emigraţioniste masive către Europa au întors privirile Bruxelles-ului către cauzele acestui fenomen. Dincolo de măsurile luate rapid de relocare a cotelor de emigranţi, de asigurare a unui control mai riguros la frontierele externe ale Uniunii Europene, liderii europeni au ajuns la concluzia că problema trebuie tratată acolo unde ea a apărut iniţial: conflictul din Siria şi expansiunea organzaţiei teroriste a Statului Isamic în Irak. Dincolo de banii pe care Uniunea Europeană încearcă să-i aloce pentru soarta refugiaţilor din aceste zone, se pune acut problema dacă nu ar fi mai oportună o intervenţie militară internaţională motivată umanitar pentru eliminarea de pe teren a maşinii de război a fanaticilor musulmani din ISIS. Problema se complică însă din cauza faptului că în Siria a început să se simtă din ce în ce mai mult prezenţa militară a Rusiei, venită în ajutorul regimului lui Bashar al-Assad. Ce atitudine pot adopta occidentalii în asemenea situaţie? Un răspuns ne-a oferit europarlamentarul român Traian Ungureanu, membru în Comisia de afaceri externe a Parlamentului European.
Traian Ungureanu: Se poate crea o forţă militară care să rezolve problemele în Orientul Mijlociu, în primul rând în zona Siria-Irak. Apariţia lui Putin în Orientul Mijlociu, în Siria, a complicat şi mai mult lucrurile. În câteva zile, s-a produs o sciziune între cei care spun în Occident "să n-auzim de Assad sub pretextul că numai dacă îl menţinem la putere putem rezolva situaţia" şi cei care spun "acum să închidem ochii şi să dăm mâna cu Putin şi împreună, cu Assad şi cu Putin, să venim de hac Statului Islamic". Riscul este să ne trezim cu un Orient Mijlociu în care jucătorii-cheie sunt de fapt o triplă alianţă, Rusia-Iran-Damasc.
Radu Dobriţoiu: O mişcare a Rusiei care a luat prin surprindere atât Alianţa Nord-Atlantică, cât şi Statele Unite: trimiterea de trupe şi tehnică militară în Siria, inclusiv o flotă aeriană militară formată din 28 de avioane Suhoi şi aproximativ 12 elicoptere de luptă. Rusia suprinde de două ori, o dată prin implicarea militară terestră în lupta împotriva Statului Islamic autoproclamat, ceea ce evită statele occidentale şi au evitat până acum, intervenţia terestră, şi pe de altă parte îşi demonstrează puterea expediţionară militară.
Claudiu Degeratu: Da, este surprinzătoare decizia Rusiei, dar în acelaşi timp nu trebuie să uităm că în ultimii ani Rusia a blocat prin veto la Consiliul de Securitate de patru ori orice rezoluţie despre Siria./mdudea/gioan/ Deci ea este consistentă, această decizie, cu poziţia Federaţiei Ruse din ultimii ani de a-şi apăra aliatul din Orientul Mijlociu şi acum, sigur, a decis să ajute şi militar regimul care era lipsit de iniţiativă pe teren, probabil în perspectiva activizării coaliţiei sprijinite de Washington pentru a intensifica acţiunile în Siria.
Radu Dobriţoiu: Va fi interesant de urmărit ce strategie militară va aplica pe teren Armata Rusiei. Acolo este vorba, în principal, de puşcaşi marini. Este foarte clar că, în primul rând, doresc să-şi păstreze portul - e vorba de Latakia, de Tartus, ceea ce au acolo, ultima bază din Mediterana.
Claudiu Degeratu: Da, se vede foarte clar că Rusia, de fapt, dezvoltă un task-force, un grup de luptă. S-a anunţat deja că va exista şi un exerciţiu militar naval cu flota...
Radu Dobriţoiu: În Mediterana.
Claudiu Degeratu: ...da, cu flota din Marea Neagră, care va avea un exerciţiu în toată Mediterana de est, dar probabil că de fapt sprijină toată activitatea de pod aerian sau port naval, probabil cu mutarea altor tehnici de luptă şi pe cale navală în Siria şi cred că Rusia va încerca să-şi demonstreze noile capacităţi /reformate/ de a lupta cu teroriştii, de a propune o nouă strategie antiteroristă.
Radu Dobriţoiu: De a aborda lupta într-un teren ostil, într-o manieră total diferită de ce ne-am obişnuit până acum.
Claudiu Degeratu: Dacă discutăm de noi, da, ce ne-am obişnuit noi, dar Federaţia Rusă a mai avut un experiment în Afganistan şi în Caucazul de Nord.
Radu Dobriţoiu: În Afganistan, sigur, similar, dar diferit...
Claudiu Degeratu: Da...
Radu Dobriţoiu: ...pentru că acum noi vorbim de ISIS. Bun, Rusia a construit şi o tabără de refugiaţi recent în Siria, surprinzând şi susţinând în acelaşi timp umanitar soarta refugiaţilor, dar mai este o informaţie, pe care este bine să o aducem în actualitate. Se vorbeşte despre o foarte mare pungă de gaze, resurse de gaze în zona controlată acum de Assad. Ruşii vor să aibă, într-un fel, un cuvânt de spus, pentru a se impune pe piaţa mondială a gazelor şi poate că şi acesta este un interes al Moscovei acolo, în Siria.
Claudiu Degeratu: Da, pe termen lung, Rusia a fost interesată de tot ce înseamnă resursă energetică, începând din Africa de Nord, Libia în special, până în zona Siriei şi Iran.
Radu Dobriţoiu: SUA privesc cu interes acţiunile Rusiei în Siria, Washingtonul fiind dispus să discute cu Moscova în situaţia în care Kremlinul va propune soluţii pentru îndepărtarea lui Bashar al-Assad. Din SUA, transmite Doina Saiciuc.
Reporter: Administraţia Obama spune că speră ca Rusia să sprijine o tranziţie politică în Siria. Secretarul de stat, John Kerry, a arătat că susţinerea preşedintelui Assad de către Rusia şi Iran nu va face altceva decât să prelungească războiul. Domnul Kerry a adăugat, marţi, că administraţia americană este gata să înceapă imediat un dialog cu Rusia pentru un acord de pace care l-ar înlătura de la putere pe Bashar al-Assad. Potrivit unui oficial de la Washington care s-a referit la convorbirea telefonică de vinerea trecută dintre ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, şi cel american, Ashton Carter, partea rusă a încercat să asigure că activităţile militare ale Moscovei în Siria sunt defensive în natura lor, că ar fi menite să onoreze angajamentele luate de Moscova faţă de guvernul Assad. Oficialii americani sunt însă din ce în ce mai îngrijoraţi că planul Rusiei de a apăra şi sprijini militar guvernul Assad ar putea intra în conflict cu loviturile aeriene ale coaliţiei conduse de SUA şi cu alte operaţiuni militare împotriva Statului Islamic. Intenţiile finale ale Rusiei în Siria sunt neclare, spune administraţia. Fostul director CIA, generalul David Petraeus, considerat una dintre cele mai strălucite minţi militare în ceea ce priveşte tacticile contrainsurgente, a arătat marţi în faţa senatorilor din Comitetul pentru Servicii Armate că obiectivul imediat al preşedintelui Putin în Siria ar fi acela de a consolida un coridor pe coasta Mediteranei între provincia siriană Latakia, care găzduieşte o bază aeriană rusească, şi Tartus, oraşul sirian de pe coasta mediteraneeană a Siriei unde există o bază navală rusească, singura de altfel bază navală rusească rămasă în Mediterana. Generalul Petraeus a arătat că SUA ar trebui să ia în considerare folosirea forţei militare împotriva preşedintelui Assad.
Radu Dobriţoiu: Înţeleg, domnule Claudiu Degeratu, că există şi o linie specială de comunicaţii stabilită între forţele militare ruseşti şi cele americane, pentru a evita anumite incidente la întâlnirea trupelor din cele două ţări, mai ales a forţelor aeriene, în zona Siriei./ovidiu/gioan
Claudiu Degeratu: Da, şi nu numai cu americanii, dar s-a anunţat că va exista un grup de lucru ruso-israelian care va începe activitatea în octombrie, după 5 octombrie, se estimează că va fi chiar o primă reuniune a acestui grup, tocmai pentru a rezolva aspectele operaţionale legate de evitarea unor posibile conflicte aeriene sau de altă natură între cele două forţe, ştiind faptul că Israelul are o anumită rutină de supraveghere a anumitor zone din Siria, de unde au fost lansate rachete spre teritoriul israelian, şi, la fel, există opţiunea militară a Israeluui de a bombarda aceste zone când există pericolul de a fi lansate şi alte rachete.
Radu Dobriţoiu: Kremlinul şi Casa Albă au anunţat astăzi simultan că preşedinţii Putin şi Obama se vor întâlni luni la sediul ONU. Potrivit corespondentului nostru la Moscova, este foarte posibil ca Putin şi Obama să discute şi problema Siriei.
Alexandr Beleavschi: În timp ce blogosfera şi mediile occidentale, dar şi cele din Rusia sunt invadate de informaţii neconfirmate şi imposibil de verificat despre militarii ruşi din Siria şi chiar participarea acestora la acţiuni de luptă, tăcerea şi eschivările oficialilor de la Moscova de la răspunsuri directe, plus intensificarea manevrelor politico-diplomatice par să confirme probabilitatea ridicată a posibilităţii implicării directe a Rusiei cu forţe combatante în războiul sirian de partea lui Assad împotiva forţelor islamiste. Acest scenariu este confirmat indirect şi de convorbirile, inclusiv la cel mai înalt nivel, consacrate prevenirii unor ciocniri accidentale în Siria între militarii ruşi pe de o parte, cei americani, respectiv israelieni pe de altă parte. Informaţia crucială a venit însă în această seară, Kremlinul şi Casa Albă anunţând simultan că preşedinţii Putin şi Obama se vor întâlni luni în marginea sesiunii Adunării Generale ONU. Potrivit surselor din capitala rusă, este posibil ca în discursul său de la ONU preşedintele Putin să facă noi propuneri privind criza din Siria, ca şi cea din Ucraina, detronată din fruntea agendei internaţionale de mişcările Moscovei în Siria şi de criza refugiaţilor. În ceea ce priveşte Siria, Putin ar putea propune din nou înfiinţarea unei coaliţii anti-ISIS largi, cu participarea Damascului, dar şi cu suportul militar al Rusiei. În caz contrar, nu este exclus ca Rusia să trimită unilateral trupe combatante care să lupte de partea armatei siriene.
Radu Dobriţoiu: Ungaria construieşte un gard de metal de-a lungul frontierei cu Serbia, un altul urmează să fie aşezat la graniţa cu Slovenia, după cum ne informează corespondentul nostru la Budapesta Emil Groza, urmând să se procedeze similar şi la frontiera cu Croaţia. Se pare, domnule Degeratu, că Ungaria este una dintre cele mai afectate ţări în această problemă, a migranţilor din Orientul Mijlociu, care au luat cu asalt graniţele ţării vecine. Să vorbim însă şi de implicarea pe care doreşte să o aibă Uniunea Europeană în sprijinul taberelor de refugiaţi din Orientul Mijlociu. Vorbim aici de Turcia, Iordania şi Liban.
Claudiu Degeratu: Da, în primul rând că Uniunea Europeană a demonstrat voinţă politică pentru a acorda un miliard de euro ajutor pentru agenţiile ONU care se ocupă de refugiaţii din aceste tabere. Este un mesaj important politic, dar şi un ajutor economic semnificativ. Vor urma probabil acorduri speciale cu Turcia şi cu celelalte ţări din regiune, pentru ca Uniunea Europeană să dezvolte pe termen lung un acord de cooperare. Rămâne însă marele semn de întrebare, acest segment balcanic, cu ţări precum Bulgaria, Macedonia, Albania, Bosnia ş.a.m.d., Croaţia, cu care, la fel, Uniunea Europeană ar trebui să abordeze mult mai intensificat această problemă, a gestionării graniţelor.