Ascultă Radio România Actualitaţi Live

Primul Centru de Excelenţă NATO din România

În Irak şi Afganistan misiunile humint executate de militarii români au adus prestigiu Armatei României.

Primul Centru de Excelenţă NATO din România
Foto MApN

21 Martie 2010, 16:04

Euroatlantica 19 martie:
Cooperarea militară dintre România şi NATO. Primul Centru de Excelenţă NATO din România.

În Irak şi Afganistan misiunile humint executate de militarii români au adus prestigiu Armatei României.

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica", în care voi încerca împreună cu invitatul meu din studio să ne referim la specializările militare care au adus prestigiu Armatei României în interiorul Alianţei Nord Atlantice. Va fi alături de mine, domnul colonel în rezervă Ion Petrescu, fost director al trustului de presă al armatei şi în prezent analist militar şi editorialist la "Ziua veche". Bună seara domnule colonel.
Ion Petrescu: Bună seara dumneavoastră şi radioascultătorilor.

Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia noastră. Cooperarea militară dintre România şi NATO pe paliere, pe specializări, unde ţara noastră a reuşit să câştige respectul aliaţilor, aceasta este tema din această seară. Domnule colonel, Ion Petrescu, care sunt domeniile în care militarii români s-au remarcat în cei şase ani de când facem parte din NATO?
Ion Petrescu: În primul rând sunt domeniile specifice unor trupe de elită, şi mă refer la cunoaşterea zonei prin intermediul acestor contacte stabilite de experţii în HUMINT, de culegerea de informaţii. O să revenim asupra acestor date care sunt necesare comandanţilor de la nivel batalion, brigadă, divizie multinaţională, în Irak, respectiv în Afganistan. Şi apoi în misiunile specifice care nu au fost simple patrulări, pentru că fiecare misiune, fiecare ieşire din tabără cu transportoarele blindate ale militarilor români, după cum bine ştiţi, pentru că deseori i-aţi însoţit, au fost practic misiuni de relaţionare cu populaţia, bucuroasă că transportoarele blindate româneşti se opreau şi soldaţii noştri ofereau copiilor apă, ciocolată. Deci gesturi de apropiere, gesturi de prietenie şi nici pe departe gesturi care să creeze ostilitate.

Realizator: Trăgând linia, şi o concluzie: putem spune că ne-am remarcat în rândul partenerilor, şi mă refer aici la misiuni de gen coaliţie, partenerilor americani, sau în rândul aliaţilor, când vorbim de NATO, cu forţe de infanterie sau cu forţe pentru operaţiuni speciale.
Ion Petrescu: Eu aş spune că ne-am remarcat cu trupe bine antrenate în ţară, este vorba de mii de oameni care au fost în rotaţie în cele trei teatre de operaţii, chiar avem la ora actuală militari activi care au fost atât în spaţiul ex-iugoslav, Irak, Afganistan, dar şi în comandamente multinaţionale până la nivel de comandament pe o anumită zonă din teritoriile menţionate.

Realizator: Prin ce i-am impresionat pe aliaţi, şi mă refer în primul rând la aliaţii noştri de nădejde, la americani?
Ion Petrescu: În primul rând prin loialitate. Să nu uităm că deseori, atât italienii cât şi americanii solicitau pentru anumite misiuni specifice români, românii fiind mai răbdători, surâzători, cu o căldură pe care şi dumneavoastră deseori aţi descris-o în corespondenţele pe care le făceaţi săptămânal pentru Radio România Actualităţi. Şi mai era ceva, românul era acolo privind cu simpatie către cel din faţa sa. Această simpatie, această bunătate umană era sesizată imediat.

Realizator: Da, ajungem în actualitate astfel pentru că am vorbit de HUMINT, de forţe pentru operaţii speciale, şi să vorbim şi de Centrul de Excelenţă NATO de la Oradea, Centrul HUMINT, inaugurat oficial în această săptămână în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu. Încercăm să intrăm în legătură telefonică şi cu comandantul acestui centru, colonelul Eduard Simion. Avem legătura cu colonelul Eduard Simion, comandantul Centrului de pregătire HUMINT de la Oradea. Bună seara domnule colonel.
Eduard Simion: Bună seara dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră.

Realizator: Domnule colonel Simion, care sunt argumentele care au stat la baza înfiinţării Centrului HUMINT de la Oradea?
Eduard Simion: Argumentele, din punctul meu de vedere, s-ar canaliza pe două direcţii mari. Unul dintre acestea ar trebui să facă recurs la necesitatea înfiinţării acestei organizaţii în cardul NATO, pe de o parte, şi pleacă de la o serie de neajunsuri, constatate atât la nivel de doctrină, cât şi în practica culegerii de informaţii din surse umane în teatrele de operaţii. Soluţia convenabilă a fost instituirea acestui Centru de Excelenţă, partea unei reţele mai largi, trebuie spus, aflată sub tutela Comandamentului Aliat pentru Transformare. Prin natura activităţii sale, Centrul de Excelenţă NATO HUMINT urmăreşte o implicare activă în dezvoltare doctrinară, în validare de noi tehnici, tactici şi proceduri, standardizare, interoperabilitate pe domeniul HUMINT şi nu mai puţin important, aş spune, în instruirea specialiştilor NATO şi în sprijinul activ al operaţiilor.

Realizator: În ce măsură credeţi că se regăseşte munca generalului Sergiu Medar la temelia instituţiei pe care o comandaţi?
Eduard Simion: Din punctul meu de vedere, într-o mare măsură dumnealui a fost unul din marii specialişti ai acestei specialităţi militare. Am avut şi onoarea de a-l avea ca şef o bună bucată de vreme şi din punctul meu de vedere, un mare aport în acest sens.

Realizator: În ce măsură sunt folosiţi în cadrul centrului ofiţerii şi subofiţerii care au executat misiuni în Irak şi Afganistan, foarte mulţi locuiesc în Oradea sau în apropiere de Oradea, după câte ştiu.
Eduard Simion: E corect. Pentru a răspunde la această întrebare eu zic că trebuie să ţinem cont de faptul că un ofiţer de informaţii militare de calitate se formează în timp. În acest sens este decisivă experienţa dobândită în teatrele de operaţii, experienţă care nu poate fi înlocuită de nici o altă formă de instruire. Centrul beneficiază de serviciul unor cadre atent selecţionate pe criteriul competenţei şi experienţei în astfel de medii de care vorbeaţi şi aţi pomenit, fapt ce asigură un cadru corect de desfăşurare a activităţii în mediul multinaţional, cum e cazul nostru.

Ion Petrescu: Domnule colonel, aş vrea să vă pun şi eu o întrebare. În ce măsură, dincolo de emoţiile începutului, vă consideraţi relaţia cu viitorii cursanţi străini, un ambasador al celor care în spatele anonimatului şi-au făcut datoria cu brio în Afaganistan în Irak, în spaţiul ex-iugoslav?
Eduard Simion: Vă mulţumesc foarte mult pentru întrebare, e un punct de vedere absolut corect. Pe de o parte, noi ne bazăm pe experienţa militarilor noştri în teatre de operaţii, cu siguranţă expertiza lor a făcut posibilă deschiderea acestei instituţii şi ne propunem, cum foarte bine aţi spus, să devenim un ambasador al României, în primul rând, şi al instituţiei armatei în special ca o interfaţă, dacă vreţi, ca un diamant şlefuit al Armatei Române, interfaţa cu aliaţii noştri.

Realizator: Domnule comandant, ce ne puteţi spune despre derularea procesului de pregătire, partea teoretică, dar mai ales despre partea practică?
Eduard Simion: În primul rând vreau să readuc atenţiei dumneavoastră şi a ascultătorilor multiplele valenţe ale Centrului de Excelenţă, activitatea sa nefiind limitată strict la pregătire, şi insist asupra acestui aspect. Centrul îşi proiectează capabilităţile, spre exemplu, şi în sfera de analiză a cercetării dezvoltării, a experimentării prin intermediul cărora sunt setate criteriile de performanţă şi interoperabilitate, care stau la baza procesului de instruire a militarilor din structurile NATO şi a statelor aliate beneficiare ale produselor şi serviciilor instituţiei. Revenind la întrebarea iniţială, doresc să evidenţiez şi faptul că pregătirea cursanţilor este o activitate absolut complexă care presupune atât instruire teoretică, conform doctrinei NATO, dar şi activităţi şi exerciţii practice asupra cărora, cu permisiunea dumneavoastră, nu voi intra în detalii.

Realizator: Vă înţeleg foarte bine argumentele... După România ce ţară are cea mai importantă contribuţie la acest centru şi de ce? Mă gândeam la Turcia, dar vă aştept pe dumneavoastră cu un răspuns.
Eduard Simion: Da, dincolo de poziţia particulară a României ca naţiune cadru, toate celelalte state participante au o contribuţie considerabil echilibrată şi sensibil egală, zic eu, atât din punct de vedere al sprijinului financiar, dar şi al personalului detaşat la post aşa cum este reglementat prin memorandumul de înţelegere, documentul care stă la baza înfiinţării acestui centru. Ne bucurăm în momentul de faţă de aportul Greciei, Sloveniei, Turciei şi Ungariei, în calitate de ţări-sponsor, cărora li se vor alătura în scurt timp şi Statele Unite ale Americii şi Slovacia. Fiecare participare este în egală măsură valoroasă, să ştiţi, şi oferă noi perspective. Sunt convins că atragerea în cadrul colectivului a cât mai multor specialişti proveniţi din medii diferite de expertiză cu viziuni fundamentate în experienţe particulare, va duce la dezvoltarea de produse valoroase cu o largă bază de susţinere în promovarea lor ca standarde şi repere de interoperabilitate la nivelul NATO.

Realizator: V-am întrebat de Turcia, pentru că este bine ştiut că forţele speciale ale Turciei sunt foarte bine pregătite şi foarte experimentate, mai ales în linia întâi. Şi îmi aduc aminte că domnul general Mihail Popescu a dorit să importe o parte din curricula de acolo de pregătire a forţelor speciale către înfiinţarea forţelor pentru operaţii speciale din România la Târgu Mureş şi probabil special pentru că trebuie să facem distincţia între HUMINT, SIGINT, IMAGERY şi ce înseamnă forţe pentru operaţiuni speciale luptătoare, dar s-a importat foarte mult din Turcia de aia v-am întrebat de Turcia. Iată şi o ultimă întrebare, aţi reuşit, acolo, să aduceţi împreună Turcia şi Grecia, cum s-a întâmplat?
Eduard Simion: Cu ambele ţări, şi în special cu specialiştii din zona noastră dezvoltăm o cooperare de destulă vreme şi una extrem de valoroasă, aş putea spune, Eu, personal, nu am resimţit niciun fel de problemă în această zonă, din ambele părţi existând o extrem de mare disponibilitate şi un sprijin real în tot procesul de negociere.

Realizator: Încă o întrebare de la domnul colonel Ion Petrescu.
Ion Petrescu: Ascultându-vă, îmi dau seama că sunteţi un om de dialog, fără a declasifica vreo metodă pe care o folosiţi acolo cu viitorii cursanţi, în ce măsură brainstorming-ul va fi baza antamării necesarului dialog cu oamenii care vin pentru prima oară în România?
Eduard Simion: E o întrebare absolut corectă. Fiecare etapă, dacă vreţi, a aplicării programului de lucru şi în subsidiar a activităţilor rezultate din acestea va avea la bază o etapă de brainstorming, ca să vă citez, în care vom încerca să implicăm în mod activ toţi partenerii prezenţi în centru, în final rezultând şi generând o expertiză mixtă, valoroasă, care să poată fi pusă în slujba tuturor partenerilor, tuturor aliaţilor în mod egal.


Realizator: Mulţumim foarte mult, domnule colonel! Reamintim că am avut legătura cu colonelul Eduard Simion, comandantul Centrului de pregătire HUMINT de la Oradea.
Eduard Simion: Vă mulţumesc şi eu pentru invitaţie şi vă doresc mult succes în emisiunea dumneavoastră.

Realizator: Vă reamintim că ne puteti asculta online pe internet, la adresa romaniaactualitati.ro. Invitat în studio, domnul colonel în rezervă Ion Petrescu, analist militar şi editorialist la ziuaveche.ro. Vă propun, domnule colonel, să ascultăm un fragment din discursul susţinut de preşedintele Traian Băsescu la bilanţul Ministerului Apărării, când s-a referit la Centrul HUMINT al NATO de la Oradea.

Traian Băsescu: La Oradea se deschide Centrul HUMINT de instruire pentru NATO. Aş face aici menţiunea că prezenţa trupelor HUMINT româneşti în Irak şi Afgansitan au generat o nouă politică de culegere a informaţiilor în teatre. Până la începerea conflictelor din Irak şi Afganistan se credea că sateliţii fac tot. Realităţile din teatru au arătat că culegerea de informaţii de structuri specializate ale armatelor, cu oameni, culegerea de informaţii în teren rămâne vitală şi de cea mai mare importanţă. Iar aici trebuie să vă spun, şi o spun cu satisfacţie, armata română a fost, probabil, cea mai pregătită armată, din acest punct de vedere, şi în Irak, şi în Afganistan.

Realizator: Cred că meritul forţelor româneşti pentru operaţiuni speciale, cele care activează în HUMINT, este că au reuşit să treacă peste nivelul obţinut obişnuit de culegere a informaţiilor. În misiunea din Irak, de exemplu, nu s-au limitat doar la a culege informaţii, ci au trecut la niveluri superioare, i-au instruit, i-au pregătit pe informatorii recrutaţi din rândul populaţiei locale să afle cât mai multe date, informaţii, să îşi verifice informaţiile şi nu în ultimul rând, să se infiltreze în cercuri unde se vehiculează informaţii, iarăşi, de foarte multe ori, informaţii. Mai mult decât atât, aceşti specialişti români în HUMINT sunt tineri, sunt capabili să îşi perfecţioneaze metodele şi, mai mult decât atât, să pună bazele unei şcoli, să pregătească în viitor alţi specialişti. Domnule colonel Ion Petrescu, aş dori să ştiu şi părerea dumneavoastră despre prezentul şi viitorul acestor forţe pentru operaţiuni speciale.


Ion Petrescu: Aţi făcut un gest de fair-play, menţionând contribuţia generalului Popescu şi vizita pe care a întreprins-o în Turcia. L-am însoţit atunci şi pot să vă spun că dincolo de convorbirile oficiale, inclusiv la cel mai înalt nivel, e vorba de şeful statului turc, unde am şi sesizat legătura specială între preşedintele Turciei şi comandantul armatei, a fost la un moment dat o întrebare a generalului Popescu şi preşedintele nu s-a grăbit, s-a uitat către capul armatei turce şi i-a cerut părerea. Iată respectul real care există într-un stat unde uniforma militară este respectată. Pe timpul acelei prezenţe, într-adevăr, generalului Popescu şi delegaţiei care l-a însoţit li s-au arătat trupe de elită. Şi la un moment dat a fost şi o tragere a forţelor speciale, pentru operaţiuni speciale, în care ţintele erau oameni vii, oameni vii, adică militari care se ofereau să fie ţinte, sigur, protejaţi. Din acel moment, ne-am dat seama că intrăm într-o lume nouă, o lume pe care în Irak au văzut-o cei care au trăit acolo intens acţiunile de luptă. Ca o completare, o ştire, în Irak, americanii au rulat trei brigăzi de "military intelligence", ceea ce înseamnă capacitatea de a acoperi cu batalioane dedicate acestei meserii întreg teritoriul. Din start, comandanţii acestor brigăzi au solicitat comandanţilor celorlalte forţe ca echipele lor să fie lăsate să facă culegerea specifică de informaţii, pentru că una este când o simplă patrulă la un checkpoint, cum aţi văzut, opreşte cetăţeni care trec ocazional şi pune întrebări fireşti vizavi de posibile forţe rebele, insurgente, în zonă şi alta este când echipe calificate îşi construiesc relaţii. Ba mai mult, există un pericol, dacă este lăsată pe mâna amatorilor această relaţie cu cetăţeni de încredere din zonă, se poate ajunge...
Realizator: Să se folosească de tine.
Ion Petrescu: Nu, se poate ajunge la o situaţie mai gravă, respectivul să fie împuşcat...
Realizator: ...sau pus în pericol...
Ion Petrescu: ...iar familia lui să fie lichidată.
Realizator: Sigur că da.
Ion Petrescu: De aceea, americanii au apreciat foarte mult echipele noastre de HUMINT, pentru că au ştiut să-şi protejeze sursele şi au făcut-o de o manieră care nu a creat nici măcar o singură dată o situaţie care să poată fi reproşată românilor.

Realizator: Pot dezvălui că am fost întâmplător sau neîntâmplător la multe întâlniri de genul acesta, când era foarte clară admiraţia şi prietenia pe care irakienii, pe care localnicii le-o arătau militarilor români specialişti în HUMINT. Adică pe lângă faptul că era o muncă foarte serioasă, se stabilea chiar şi această socializare, dacă îi putem spune, o relaţie de prietenie foarte intensă, sinceră sau nu, nu ştim, dar important este că militarii români reuşeau să-şi îndeplinească obiectivele şi să lase în urma lor o imagine foarte bună despre Armata României. Nu o singură dată, pe baza acestor informaţii, se anticipau atacurile cu... să zicem, rachete asupra bazelor în care erau militari români şi chiar şi un SMS care te anunţa cu două minute înainte sau în momentul lansării rachetelor, îţi putea salva viaţa. Am fost în această situaţie şi pur şi simplu numai un pumn bătut în uşă, ştiam cine bate în uşă şi fugeam repede într-un adăpost şi prindeam, număram explozia rachetelor din adăpost, ceea ce era mult mai confortabil decât să nu apuc să le număr. Foarte multe întâmplări de genul acesta sunt...


Ion Petrescu: Probabil că veţi de acord cu mine, că toate aceste elemente pe care le-aţi descris cu trăirea de atunci, cu căldura momentului, deci toate clipele în care vieţile militarilor noştri au fost salvate se datorează acestor echipe HUMINT, pentru că dacă ei nu relaţionau de o anumită manieră cu diferiţi reprezentanţi ai societăţii irakiene, de la autorităţi până la cei care făceau comerţ sau cei care erau în zonă cu... de ce să nu o spuneam, în turmele de oi, nu ar fi reuşit să protejeze trupele proprii. Trupele româneşti, totuşi, sunt printre cele care au avut cele mai mici pierderi şi asta datorită calităţii comandanţilor de a încuraja specialiştii din domeniul HUMINT, să aibă necesara legătură zi şi noapte, trebuie s-o spunem, pentru că au acţionat deseori şi noaptea, pentru ca a doua zi să fie feriţi de drumurile în care au fost puse explozive sau erau alte capcane.

Realizator: Mai trebuie spus ceva, militarii români specialişti în HUMINT, spre deosebire de alte trupe cu misiuni similare, nu se rezumau numai la a afla că un anumit dispozitiv exploziv împrovizat a fost amplasat pe o anumită stradă sau pe un anumit drum, într-un anumit loc. Ei continuau să culeagă informaţia, să afle cine s-a aflat în spate, să afle cine a susţinut, cine a închis ochiii ş.a.m.d. Un lider local care doreşte, de exemplu, să-şi câştige influenţa, era chemat şi o întreagă strategie de a afla. Nu se rezumau ca alte trupe: domnule, suntem bucuroşi că am găsit acel dispozitiv exploziv improvizat, nu, românii nu erau bucuroşi că au identificat asta, ei vroiau să afle şi cine l-a pus şi cine a închis ochii şi cine a trecut pe acolo şi toate aceste informaţii ajutau foarte mult la a anticipa şi la a preveni viitoarele incidente şi, cu siguranţă, au salvat foarte multe vieţi, nu numai de români, ci şi de americani sau alţi aliaţi din Irak sau Afganistan.


În opinia mea, şi am mai spus asta, generalul Sergiu Medar, cred eu, este artizanul şi cel care a început şi implementat modernizarea şi restructurarea serviciilor de informaţii militare, respectiv Direcţia Generală de Informaţii a Apărării. Nu este întâmplător că proiectul a demarat în 2002, odată cu participarea Armatei României la prima misiune de luptă din istoria postbelică. Aţi adus dumneavoastră aminte şi de spaţiul ex-iugoslav. Mă refer, însă la misiunea din Afganistan, vara anului 2002, terminalul aeroportului din Kandahar, unde a funcţionat prima celulă naţională de informaţii, cu trei ofiţeri foarte bine pregătiţi care acum se află în vârful acestor structuri, era pionieratul, pe atunci se lucra cu cercetaşii de la batalionul dislocat acolo. Cu timpul, aceste forţe speciale au căpătat experienţă, celula s-a transformat în structuri mai complexe, s-a întărit partea de comunicaţii şi partea de tehnică şi cred eu şi vreau să vă întreb aici pe dumneavoastră, cred eu că vârful a fost atins la Diwaniya, în Irak, unde detaşamentul special românesc a avut trei elemente foarte importante, cel de "HUMINT", de culegere de informaţii din surse umane, acela de "signal intelligence", monitorizarea comunicaţiilor radio, dar şi a posturilor de radio şi "imagery", culegerea de imagini cu ajutorul avioanelor de cercetarea fără pilot şi bineînţeles o foarte bună structură de analiză şi de interconectare a acestor informaţii culese de forţele româneşti.

Ion Petrescu: Eu aş vrea să nuanţez un pic cele spuse de dumneavoastră. Trei locotenenţi-colonei din armata americană au scos un manual de "HUMINT" în 2009, în vara anului 2009 şi acolo au arătat că una din bolile profesionale ale comandanţilor americani era iluzia că ei sunt pe locul întâi în stăpânirea acestui domeniu, era vorba de comandanţi de batalioane şi de brigadă. Ei bine, comandanţii batalioanelor româneşti care au fost rulate în Irak niciodată nu s-au substituit celor care se ocupau de "HUMINT" şi a fost, cel puţin din cele văzute de mine şi în Irak şi în Afganistan şi în spaţiul ex-iugoslav, o relaţie de preţuire a confidenţialităţii unor date care erau livrate în condiţiile adecvate, în aşa fel încât doar lanţul de comandă să ştie să-l folosească şi batalionul astfel să cunoască mai bine, dacă vreţi aidoma unui proiector pe timp de noapte, ce se întâmplă în jurul său. Deci, marea calitate a comandanţilor batalioanelor româneşti a fost de a respecta munca acestor specialişti. Pe de altă parte, trebuie să spunem că şi aceşti specialişti beneficiau de multe lucruri pe care şi le doreau ceilalţi militari, mă refer la specificitatea misiunii, faptul că stăpâneau primii situaţia operativă, dar niciunul dintre ei nu a putut să fie mediatizat de presa civilă sau militară tocmai datorită faptului că ei au restricţii în mod firesc la apariţia pe micul ecran sau în faţa microfonului.


Realizator: Este adevărat. Trebuie însă să vă mărturisesc că, înaintea unui Crăciun petrecut în Irak, am reuşit să public mai multe materiale în care m-am referit la aceşti specialişti români din HUMINT numai cu numele mic şi amintind lucrurile foarte bune pe care ei le-au făcut.
Ion Petrescu: Amintiţi-vă cât de greu v-a fost pentru asta.
Realizator: Sigur că da. Ei şi-au dat seama şi am obţinut aprobarea, dar nu mă refeream la misiunea lor, ci pur şi simplu la trăirile lor din acea perioadă a Sărbătorii Crăciunului, departe de casă, în linia întâi, ştiind că toţi cei dragi sunt acasă şi te aşteaptă, se bucură de Sărbătoarea Crăciunului. Cred că trece mai greu Sărbătoarea Crăciunului decât Paştele acolo pentru că urmează şi Revelionul, dar am făcut o poveste foarte frumoasă pe care am transmis-o la radio, am publicat-o şi în câteva ziare şi ei au fost foarte fericiţi că, în sfârşit, cineva a scris şi a vorbit şi despre ei, dar nu ştia nimeni de unde sunt acei militari pentru că am folosit, pur şi simplu, numai numele mici şi referindu-mă la Sfânta Sărbătoare a Crăciunului.

Ion Petrescu: Aş face totuşi precizarea că în niciuna din corespondenţele dumneavoastră de acolo nu aţi folosit poveşti. Relatările dumneavoastră au avut pertinenţă pentru că veneau cu fapte concrete şi chiar şi o ştire scurtă transmisă la buletinul de la ora 16:00 liniştea comunitatea de acasă.

Realizator: Emisiunea "Euroatlantica" la final. Invitat în această seară, colonelul în rezervă, Ion Petrescu, analist militar şi editorialist la "Ziua veche" şi comandantul Centrului HUMINT de la Oradea, colonelul Eduard Simion.

Realizator Radu Dobriţoiu
Producător NIcu Popescu
Text: RADOR

Euroatlantica: Ediția din 5 septembrie 2024
Euroatlantica 09 Septembrie 2024, 16:28

Euroatlantica: Ediția din 5 septembrie 2024

Ucraina, noutăți în plan militar și politic.

Euroatlantica: Ediția din 5 septembrie 2024
Fonduri pentru Ucraina - renaşterea speranţei
Euroatlantica 26 Aprilie 2024, 11:10

Fonduri pentru Ucraina - renaşterea speranţei

Euroatlantica, ediția din 25 aprilie 2024.

Fonduri pentru Ucraina - renaşterea speranţei
Euroatlantica - Ediția din 28 aprilie 2022
Euroatlantica 29 Aprilie 2022, 21:44

Euroatlantica - Ediția din 28 aprilie 2022

După războiul din Ucraina un nou îngheţ al relaţiilor Est - Vest?

Euroatlantica - Ediția din 28 aprilie 2022
Jurnal de război; Corespondenții speciali ai RRA în Ucraina
Euroatlantica 11 Martie 2022, 10:09

Jurnal de război; Corespondenții speciali ai RRA în Ucraina

Euroatlantica: Ucraina - Jurnal de război; Radio România Actualități. Invitații emisiunii au fost colegii mei Ilie Pintea și...

Jurnal de război; Corespondenții speciali ai RRA în Ucraina
Euroatlantica - Ediția din 10 februarie 2022
Euroatlantica 11 Februarie 2022, 21:28

Euroatlantica - Ediția din 10 februarie 2022

Securitatea Europei, între baletul diplomatic și zâmbetele autocrate

Euroatlantica - Ediția din 10 februarie 2022
Euroatlantica - Ediția din 20 ianuarie 2022
Euroatlantica 21 Ianuarie 2022, 10:20

Euroatlantica - Ediția din 20 ianuarie 2022

"Euroatlantica" - "Est-Vest, dialog sau confruntare"

Euroatlantica - Ediția din 20 ianuarie 2022
Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022
Euroatlantica 07 Ianuarie 2022, 11:53

Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022

Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022

Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022
Euroatlantica - Securitatea internațională 2021, deteriorată spre critică
Euroatlantica 03 Ianuarie 2022, 13:09

Euroatlantica - Securitatea internațională 2021, deteriorată spre critică

Euroatlantica - Ediția din 30 decembrie 2021.

Euroatlantica - Securitatea internațională 2021, deteriorată spre critică