Perspectivele securităţii euroatlantice pentru 2018

Radu Dobriţoiu - Perspectivele securităţii euroatlantice pentru 2018 sunt în atenţia în primei ediţii a emisiunii din acest an, evenimente ce pot anticipa, pe baza evoluţiilor, tot ce se poate întâmpla, a informaţiilor, analizelor, cu impact asupra securităţii euroatlantice. SUA şi-au redefinit anul trecut priorităţile privind securitatea externă într-o manieră distinctă impusă de preşedintele Donald Trump. Răspunsurile la ameninţările lansate de Coreea de Nord, recunoaşterea Ierusalimului drept capitală oficială a Israelului, mesajele clare transmise de Donald Trump pentru statele din NATO sunt repere principale ale reconfigurării politicii de securitate a Administraţiei de la Washington. Situaţia din Orientul Mijlociu, repoziţionarea Turciei faţă de NATO şi SUA, dar mai ales consolidarea militară a Rusiei sunt, de asemenea, teme importante pentru perspectivele de securitate ale acestui an. Invitatul 'Euroatlantica' este gen. lt. în rezervă Alexandru Grumaz, analist militar, fost consul general al României la Shanghai.

Bună seara, domnule general Alexandru Grumaz, bun venit la emisiunea "Euroatlantica'!

Alexandru Grumaz: Bună seara şi un La mulţi ani pentru toţi ascultătorii dvs.

Radu Dobriţoiu: Vă mulţumim foarte mult. Domnule general Alexandru Grumaz, în mod similar, în urmă cu un an, prima ediţie "Euroatlantica' din 2017 a fost dedicată perspectivelor de securitate. Împreună cu dvs am reuşit să anticipam evoluţii importante pentru securitatea euroatlantică. Sper să reuşim şi în această ediţie să conturăm orizontul principalelor evoluţii pentru 2018. Două subiecte importante ne-au atras atenţia la final de 2017: decizia preşedintelui Donald Trump privind Ierusalimul şi Coreea de Nord. Cum vor evolua cele două teme?

Alexandru Grumaz: În primul rând trebuie să înţelegem că cel de-al 45-lea preşedinte al SUA, Donald Trump, îşi va respecta în totalitate în cursul mandatului său promisiunile făcute în campania electorală. Să nu uităm, totuşi, că America este o ţară cu instituţii consolidate care ştiu să-şi ducă la bun sfârşit atribuţiunile, indiferent ce preşedinte este la Casa Albă. De asemenea, vă atrag atenţia că America, după primii 2 ani de mandat al lui Donald Trump, va arăta totasl schimbată şi trebuie să înţelegem că la Washington au venit republicanii duri, cei care întodeauna au pus America pe primul plan. Sunt cei care l-au dus pe Reagan la două mandate, sunt cei care au considerat că pacea se poate realiza printr-o putere militară deosebită, ceea ce se întâmplă şi la ora actuală. Vorbesc de procesul de pace din Orientul Mijlociu. Procesul de pace din Orientul Mijlociu a fost unul muribund. Îmi aduc aminte, Tenet, într-o carte de memorii despre activitatea lui CIA, a participat la un moment dat, în timpul preşedintelui Clinton, la discuţii cu Yasser Arafat. La un moment dat, la masă, la discuţii, la Ramallah, s-a aşezat lângă el unul din delegaţia palestiniană şi l-a întrebat: 'Ce faci? Nu te cunosc. Cu te-ai ocupat înainte?' "Am fost 20 de ani într-o închisoare pentru că am aruncat în aer un autobuz cu copii". Deci ăştia erau oamenii pe care Yasser Arafat îi aducea la negocieri cu americanii la vremea respectivă. Niciodată de fapt Yasser Afarat nu a dorit real un proces de pace. Venirea lui Abbas la conducerea palestinienilor a creat la început o stare de încredere că vor reuşi să desfacă acest proces de pace.

Radu Dobriţoiu: Cu un Obama mai puţin activ pe zona palestinienilor şi a Israelului, foarte atent însă la Iran.

Alexandru Grumaz: Da, soluția cu două state a fost, să zic aşa, standardul de aur pe care toate ţările l-au îmbră?i?at ?i au fost de acord cu ele, de?i niciodată liderii palestinieni nu au vrut decât să discute pacea cu precondi?ii, adică cu faptul că î?i doreau ca grani?ele dinainte de 1967, deci de războiul cu Israelul, palestinienii să revină la grani?e de dinainte de 1967, ceea ce este impozibil la ora actuală. La vremea aceea, Israel, capitala... Ierusalimul era împăr?it în două: Ierusalimul de Vest, sub patronajul israelienilor ?i partea de est sub patronajul palestinienilor, acolo unde se află ?i locurile sfinte ale cre?tinilor, musulmanilor ?i evreilor.

Radu Dobriţoiu: Să ne referim, totu?i, la această decizie a lui Donald Trump, făcută publică cu ocazia vizitei sale în Israel. Foarte clar a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului, anun?ând că Statele Unite î?i vor muta ambasada acolo, ceea ce a stârnit reac?ii nu numai în zona respectivă, în Orientul Mijlociu, dar avem o reac?ie importantă ?i din partea Turciei, dar ?i din partea unor state europene.

Alexandru Grumaz: Bine, acum reac?ia este depinde cum te ui?i la pahar. Este jumătate plin sau jumătate gol. Donald Trump n-a făcut altceva decât să respecte o decizie a Congresului american din 1995, care a considerat, a hotărât că această capitală a Ierusalimului va fi capitala Israelului.

Radu Dobriţoiu: În 2018 crede?i că ?i alte state vor lua exemplul Statelor Unite ?i-?i vor muta reprezentan?ele diplomatice, ambasadele la Ierusalim?

Alexandru Grumaz: Nu. Deci mutarea ambasadelor nu se va întâmpla neapărat în 2018. Este o perioadă de tranzi?ie în care se vor muta, într-adevăr, ambasadele acolo. Aici există mai multe variante referitoare la crearea unui stat palestinian, variante care au fost discutate după unele surse de Jared Kushner, care este reprezentantul lui Donald Trump, în Orientul Mijlociu ?i prin?ul Salman, cel care la ora actuală conduce Arabia Saudită ?i cel care vrea să reformeze Arabia Saudită având un plan, o viziune pentru 2030, o viziune economică pentru 2030. Este foarte important acest lucru, mai ales că perioada este foarte grea pentru statele producătoare de petrol, având în vedere pre?urle scăzute. Anul acesta, la sfâr?itul lui decembrie, pre?ul petrolului a ajuns undeva la 60, dar americanii sunt cei care vor conduce pia?a petrolului având în vedere tehnologia de extragere a acestea din ?isturi bituminoase.

Radu Dobriţoiu: Pentru a atinge un alt subiect mai departe, e adevărat, de zona de securitate euroatalntică, dar pe care este bine să-l amintim, Coreea de Nord, înainte de a trece la celălalte repere importante le acestei predic?ii.

Alexandru Grumaz: Domnule Dobri?oiu, există două regiuni care sunt volatile în lume la ora actuală: Orientul Mijlociu, de care am amintit, ?i Asia de Est. Aici avem, în Orientul Mijlociu, pe lângă războiul care s-a dus ?i se duce în Siria pentru eliminarea Statului Islamic ?i în propor?ie de 98% a fost eliminat, urmează ca americanii să desfă?oare opera?iunile sau coali?ia să desfă?oare opera?iunile de cură?are a celulelor în adormire, de cură?are a bombelor ?i /.../.

Radu Dobriţoiu: /.../ a unor zone.

Alexandru Grumaz: ?i de aducere ?i opera?iune nonmilitară de aducere înapoi a acelor refugia?i. Nu este o înfrângere spuneam, în general, care se ocupă de logistică a coali?iilor în /.../. Este o deschidere a unei ferestre de oportunitate la ora actuală ce s-a întâmplat prin înfrângerea pe teren a ISIS.

Radu Dobriţoiu: De care va profita cu siguran?ă Rusia.

Alexandru Grumaz: Rusia oricum profită în zona aia, pentru că faptul că Administra?ia Obama nu a intervenit la momentul în care sirienii au încălcat linia ro?ie, adică au folosit gaze toxice împotriva propriilor cetă?eni ?i atunci s-a intervenit cu cea solu?ie propusă de Lavrov de a distruge, sub comanda ru?ilor, de a distruge toate...

Radu Dobriţoiu: Sub controlul rusesc.

Alexandru Grumaz: Sub controlul rusesc, da. A creat oportunitatea de a se... de a ocupa, practic, militar, Rusia, Siria.

Radu Dobriţoiu: Bineînţeles, şi cu o influenţă foarte importantă a relaţiilor dintre Rusia şi Turcia, dar vom reveni la aceste teme, pentru că aduceaţi aminte de Asia şi vorbeam, pentru a închide acestă temă, de Coreea de Nord.

Alexandru Grumaz: Coreea de Nord a făcut o declaraţie chiar în ziua de Anul Nou, preşedintele acestuia, deşi în speech-ul pe care l-a făcut - fac o paranteză şi după aia o să dau declaraţia pe care a făcut-o - în timpul speehc-ului pentru Anul Nou a declarat că trebuie să devină, Coreea de Nord, o ţară caer să se susţină singură. Deci, înseamnă că toate măsurile coercitive luate de comunitatea internaţională îşi fac efectul la ora actuală. De fapt, ceea ce încearcă Coreea de Nord, prin acest anunţ de întâlnire cu Coreea de Sud, la nivel înalt, pentru participarea la Jocurile Olimpice...

Radu Dobriţoiu: Deschiderea unor căi de negociere şi de discuţii...

Alexandru Grumaz: Nu, nu. De fapt, încearcă o despărţire a Coreii de Sud de Statele Unite. Asta se încearcă, la ora actuală. Şi primul exemplu este faptul că exerciţiile militare care trebuiau să se desfăşoare între americani şi sud-coreeni s-au oprit până după jocurile olimpice. Deci, ăsta, eu îl consider ca un câştig de partea Phenianului. De asemenea, să nu credeţi care cumva că Coreea de Nord este, la ora actuală, pe deplin stăpână a unui sistem de rachete balistice, care să lovească Statele Unite. Au făcut o rachetă balistică care atinge o distanţă de 13 mii de kilometri, dar, la care, nu ştim dacă la reintrarea în atmosferă este controlată, nu ştim dacă nu... Pentru că partea cea mai grea, balistica, este partea de reintrare în atmosfera...

Radu Dobriţoiu: Să spunem, ei o lansează, dar...

Alexandru Grumaz: Ei lansează, dar nu ştiu unde se duce. Da, este un astfel... Dar, de fapt, trebuie să ne gândim că ceea ce a început ca o criză a rachetelor a devenit deja un proiect Manhattan. Deci a început a o criză, cum a fost criza rachetelor cubaneze şi, acum, ne aflăm în faţa unui proiect Manhattan, condus de Phenian. Deci, ceea ce Phenianul încearcă sa facă, chiar dacă declară că toate instalaţiile, rachetele acestea vor fi pentru apărare, este o problemă pentru ţările din jur, pentru Japonia şi Coreea de Sud.

Radu Dobriţoiu: Revein la securitatea euroatlantică. Prezenţa militară a Statelor Unite în Europa şi interoperabilitatea cu armatele din NATO - sunt subiecte importante pentru agenda de securitate a anului 2018; consolidarea militară a Federaţiei Ruse, ultimul exerciţiu ZAPAD pun accente pe importanţa securităţii europene colective. Să ascultăm o corespondenţă transmisă pentru "Euroatlantica" din Statele Unite, de Doina Saiciuc:

Reporter: Doina Saiciuc - pentru a face capacitatea de descurajare a NATO mai eficientă şi credibilă, este crucial - spun experţii militari americani - ca Alianţa să rezolve constrângerile care ar împiedica forţele de reacţie rapidă şi aşa-zisele forţe follow-on să ajungă la timp într-o zonă de criză. Soluţionarea constrângerilor ar implica obstrucţionarea capacităţilor de acces ale Rusiei în nordul Europei printr-o prezenţă aliată aeriană şi maritimă consolidată. Regiunea Arctică este o de o extraordinară importanţă strategică pentru comerţul global şi pentru securitatea naţională a Statelor Unite. Or, masiva consolidare militară a Rusiei în Nord reclamă adoptarea de către Statele Unite şi NATO a unei noi strategii. Aşteptata creştere, anul acesta, a finanţării de către Statele Unite cu până la 4,8 miliarde de dolari a iniţiativei de reasigurare europeană ar trebui să sprijine şi o prezenţă aeriană şi navală mai importantă a Statelor Unite. Experţii militari americani cred, pe de altă parte, că este urgentă nevoie de a repara deficienţele interoperabilităţii transatlantice. Din fericire - spun ei - a realiza cu adevărat interoperabilitatea nu este o chestiune în primul rând de bani, este o chestiune de coordonare şi voinţă politică. Experţii oferă câteva sugestii pentru realizarea cu adevărat a interoperabilităţii şi, ca atare, pentru realizarea unei mai puternice securităţi europene colective. Ar trebui, între altele, desfăşurate exerciţii militare de identificare a fracturilor în interoperabilitate şi este nevoie ca NATO să-şi impună standardele. Respectarea regulilor de interoperabilitatea ar trebui să fie o prioritate în evaluările forţelor aliate - cred analiştii de la revista "Defense One". Mai mult, ţările membre NATO care sunt şi membre ale Uniunii Europene ar trebui să facă presiuni, pentru că Uniunea Europeană să adopte standardele de interoperabilitate ale NATO.

Radu Dobriţoiu: Statele Unite, prin Administraţia Donald Trump, domnule general Alexandru Grumaz, par chiar mai interesate de această apărare colectivă europeană, decât chiar statele europene.

Alexandru Grumaz: Da, aşa este. De fapt, Donald Trump urmăreşte pas cu pas politica pe care Reagan a dus-o şi politica lui Reagan a fost foarte simplu o politică de apărare, realizarea unui scut defensiv de apărare al SUA, aşa-numit Star Wars, şi al doilea - de îngrădire a expansiunii ruseşti. Au fost foarte simple, au fost două elemente pe care a mers. Donald Trump nu a renunţat la sprijinul acordat Europei, dar acest sprijin se canalizează pe Europa de Est, unde sunt şi problemele importante. Acolo există confruntarea între americani şi ruşi pe problema Ucrainei, deşi, la ora actuală, Ucraina este într-o zonă, zona de est este o zonă îngheţată şi nu cred că niciunii nici alţii vor avea dorinţa de a dezgheţa această zonă foarte curând, având în vedere faptul că anchetele care se derulează faţă de alegerile din SUA, prezidenţialele din SUA, sunt...

Radu Dobriţoiu: Acuzaţiile în continuare că...

Alexandru Grumaz: ...sunt încă în faza de cercetare şi aşteaptă avizul Congresului pentru ca relaţiile dintre SUA şi Rusia să se dezgheţe în sensul lui. Nu că nu există relaţii, ele există relaţii în Siria, având în vedere acele zon e de deconflicting, cum le zic specialiştii militari, deci de evitare a întâlnirilor accidentale a avioanelor celor...

Radu Dobriţoiu: De luptă a celor două ţări. Ne îndreptăm - aţi anticipat - atenţia spre Orientul Mijlociu, unde Israelul are un rol important în menţinerea securităţii şio stabilităţii regionale, un factor de echilibru ce poate influenţa şi stăvilirea valurilor de migranţi spre Europa, o Europă interesată să coopereze cu Israelul in lupta împotriva terorismului. Din Israel transmite pentru "Euroatlantica" Dragoş Ciocîrlan .

Reporter: Israelul cooperează în primul rând cu SUA şi anumite ţări europene în care are încredere, furnizând baze de date şi alte informaţii referitoare la terorişti. În ultimii ani, Israelul a contribuit la dejucarea multor atacuri teroriste majore în Europa, având expertiza necesară în combaterea terorismului, în monitorizare şi prelucrare eficientă a datelor. Israelienii au învăţat să supravieţuiască într-o regiune istilă. Este esenţială confruntarea datelor pe care le detin celelalte ţări, prin împiedicarea prăbuşirii unor zone din Orientul Mijlociu vecine Israelului şi care pot ajunge sub controlul extremismului islamic, se poate opri un nou val de milioane de migranţi spre Europa. Israelul a avertizat cu mult timp înainte despre pericolul organizaţiei teroriste Stat Islamic şi despre consecinţele valului masiv de migranţi. Statul Israel joacă un rol foarte important pentru securitatea Europei, declara în luna decembrie premierul Benjamin Netanyahu. Parteneriatul cu Europa este vital nu doar pe israelieni, este mai important pentru Europa, însă Israelul nu va accepta o soluţie impusă în procesul de pace cu palestinienii, care refuză să accepte un stat naţiune evreu. Israelul contribuie la apărarea valorilor occidentale în interesul europenilor şi este importantă împiedicarea unei alte migraţii masive spre Europa. În zona Orientului Mijlociu, miliţiile şiite Hezbollah şi Iranul sunt factori de instabilitate regională şi favorizează migraţia spre Europa. Israelul va interveni în continuare pentru a împiedica înarmarea miliţiilor şiite, sprijinite de regimul de la Teheran. Preşedintele rus, Vladimir Putin, a fost avertizat de mai multe ori că Israelul va interveni. În comentariile sale publice, premierul Netanyahu a repetat că este în interesul Europei să coopereze cu Israelul în lupta împotriva terorismului şi în dezvoltarea tehnologiei pentru viitor. Israelul este un bastion al democraţiei în inima unei regiuni cu o realitate sumbră. Multe ţări arabe împărtăşesc interesele de securitate ale Israelului, care servesc preocupărilor lor de securitate şi e timpul ca Europa să îşi reevalueze relaţiile cu Israelul. Un alt domeniu în care Israelul poate coopera, dar despre care nu se vorbeşte prea mult este securitatea cibernetică. S-a investit foarte mult în securitatea cibernetică şi, practic, a devenit o armă defensivă şi de ripostă, în acelaşî timp.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Alexandru Grumaz, amintea Dragoş Ciocîrlan despre războiul cibernetic. Va deveni spaţiul virtual un câmp de luptă mai important, din ce în ce mai important?

Alexandru Grumaz: Deja a devenit. Americanii au şi luat o măsură: au despărţit, au creat Cyber Command, US Cyber Command, sub patronajul Pentagonului, şi a fost extras din partea agenţiei NSA; deci s-au făcut două entităţi, la ora actuală.

Radu Dobriţoiu: Ceea ce putem spune că se întâmplă şi la noi, domnule general, pentru că s-a înfiinţat, nu este încă operaţionalizat, dar va fi, un comandament de apărare cibernetică.

Alexandru Grumaz: Da, este normal. Două lucruri voiam să mai spun despre Coreea şi ce am discutat despre Asia. Important este că sistemele antirachetă din Pacific vor avea un nou impuls, mai ales în Japonia şi Coreea de Sud, şi aici vorbim de sistemele Aegis, cu vectorii SM-3 Block II A, care îi avem şi noi la Deveselu şi, de asemenea, Coreea de Sud va primi în câteva luni avioanele F-35S pentru a contracara eventualele atacuri ale aviaţiei nord-coreene. De asemenea, întrucât Coreea de Nord se apropie de dezvoltarea unui vector nuclear credibil - că deocamdată nu ştim cât de credibil este - SUA şi Israelul îşi aţintesc atenţia şi eforturile pentru a împiedica Iranul să facă acelaşi lucru. Vedeţi dvs, este uşor pentru Iran să domine, care este unul din câştigătorii la ora actuală după războiul din Siria, să domine zone din jurul tău, limitrofe, care sunt mai slabe economic şi militar decât tine, dar costul unui imperiu este prea mare pentru Iran, în acea zonă.

Radu Dobriţoiu: Vom vorbi şi despre Iran, dacă mai avem timp, pentru că acolo sunt deja o serie de evenimente care vor influenţa regimul din Iran probabil într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Dar revenim la relaţiile ruso-americane ce vor influenţa cu siguranţă securitatea euroatlantic în 2018. Avem, pe de o parte, pericolul reizbucnirii conflictului din estul Ucrainei şi, pe de altă parte, implicarea Moscovei în Siria, unde Rusia şi-a consolidat bazele militare şi va influenţa şi procesul de pace din regiune. Este interesant şi jocul pe care Rusia îl face în relaţia cu Turcia. Vă propun să ascultăm o analiză transmisă de la Moscova pentru 'Euroatlantica' de Alexandr Beleavschi.

*

Reporter: Situaţia de securitate din regiunea euroatlantică va depinde, ca şi în anii trecuţi, în mare măsură de relaţiile ruso-americane şi evoluţiile din zonele de instabilitate de la graniţele de est şi de sud ale Uniunii Europene şi NATO, Rusia fiind implicată în toate acestea mai mult sau mai puţin. Dar actualele previziuni legate de politica Moscovei au ca orizont alegerile prezidenţiale din martie şi Campionatul Mondial de fotbal din vară, găzduit de Rusia, Kremlinul fiind interesat ca realegerea lui Vladimir Putin şi campionatul de fotbal să se desfăşoare fără perturbaţii. Aici, însă, din punctul de vedere al Rusiei, există câţiva factori de risc. Noile sancţiuni americane din februarie, ce pot afecta activele câtorva sute, posibil câtorva mii de membri ai elitei politice de afaceri ruse, sunt privite ca o încercare a SUA de a dezbina această elită şi de a orienta împotriva lui Putin. De asemenea, Kremlinul a avertizat că nu va permite destabilizarea situaţiei inetrne prin proteste de stradă şi nu va permite susţinerea acestora de către guvernele străine. Un alt factor este pericolul reizbucnirii în aceste luni a conflictului din estul Ucrainei. Aici devine esenţiale negocierile ruso-americane privind desfăşurarea în zona de conflict a unor forţe ONU de menţienere a păcii. Siria va rămâne însă în centrul politicii Moscovei, care a reuşit să menţină la putere regimul Assad, să readucă sub controlul acestuia cea mai mare parte a teritoriului ţării şi să-i asigure implicit un loc în procesul de reglementare post-conflict. În plan militar, Rusia şi-a permanentizat în Siria cele două baze: aeriană la Hmeimim şi navală la Tartuse, aceasta din urmă urmând să fie extinsă şi să devină baza forţelor navale permante ruseşti din Marea Mediterană, oficializată recent de preşedintele Putin. Din Siria, în pofida problemelor ce vor continua, Rusia îşi poate proiecta influenţa politică şi forţa militară atat în Orientul Mijlociu, cât şi în zona adiacentă de răspundere a NATO. Acest vector este complementar celui din Crimeea, transformat într-o entitate militară autosuficientă, după cum subliniază autorităţile ruse. În acelaşi timp, Rusia a eşuat în principalul său scop politic, de a stabili o cooperare militară cu SUA în Siria ca platformă pentru relansarea relaţiilor bilaterale. Deteriorarea relaţiilor ruso-americane este conturată şi în disputa legată de tratatul privind rachetele cu rază intermediară. Rusia acuză SUA că au încălcat acest tratat desfăşurând la baza antirachetă din România lansatoare capabile să lanseze rachete de croazieră, în timp ce SUA acuză Rusia de dezvoltarea unei rachete cu rază medie care, la rândul ei, încalcă tratatul. Problema se va accentua în acest an după finalizarea bazei antirachetă din Polonia, Rusia, pe acest fond, mărindu-şi considerabil potenţialul militar din regiunea Kaliningrad.

*

Radu Dobriţoiu: Europa faţă cu Rusia, putem spune, domnule general. Cum va fi anul 2018?

Alexandru Grumaz: În 2018 Rusia va fi nevoită să-şi folosească pe plan intern rezervele strategice pentru a-şi cumpăra mai mult timp în încercarea disperată de a calma populaţia rusă care trăieşte în sărăcie. De asemenea, Rusia va avea în continuare relaţii adverse cu SUA şi nu cred că aceste lucruri vor ajuta la rezolvarea conflictului din Ucraina. Cum spuneam, este îngheţat şi nicio parte nu are apetitul de a dezgheţa acest conflict. Referitor la uşurarea sancţiunilor, din punct de vedere american, acestea le va face Congresul şi nicidecum administraţia de la Casa Albă şi atunci problemele sunt mult mai complicate. Congresul va trebui să decidă, iar un congres republican... republicanii nu au fost întotdeauna prietenii ruşilor, în situaţii de criză. De asemenea, ar trebui să ţinem cont de faptul că Europa se confruntă cu o serie de elemente foarte importante: negocierile cu Anglia şi politica de azil şi de imigraţie. Astea sunt două elemente esenţiale. De asemenea, avem la anul summitul NATO de la Bruxelles, extrem de important pentru discutarea situaţiei şi paşii făcuţi după summitul din Ţara Galilor şi Summitul de la Varşovia. De asemenea, să nu uităm un lucru foarte important, şi Rusia şi America au alegeri la anul. Rusia are alegeri prezidenţiale, America are alegeri pentru Congres, ceea ce înseamnă că, de fapt, pentru noi toţi cei din Europa sau din lume, politica externă a SUA este cea care contează.

Radu Dobriţoiu: Euroatlantica la final. Am discutat despre perspectivele de securitate pentru 2018. Invitatul ediţiei a fost gen. lt. în rezervă Alexandru Grumaz.

Transcriere realizată de RADOR.