Parteneriatul Strategic România-SUA: 20 de ani

22 iunie, ora 21:05 - Emisiunea "Euroatlantica" - Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit. Parteneriatul strategic dintre România şi SUA, consolidat în ultimii 20 de ani, reprezintă tema ediţiei "Euroatlantica" din această seară. Probabil cel mai important aliat al României, Washingtonul şi-a demonstrat determinarea pentru apărarea flancului de est al NATO, inclusiv prin trimiterea de trupe cu tehnică militară în ţara noastră, în Polonia, în ţările baltice. În acest moment, militarii români execută misiuni umăr la umăr cu cei americani, în aceleaşi batalioane şi brigăzi din Afganistan, zona de operaţii unde trupele româneşti sunt alături de cele din SUA încă din 2002. Invitatul Euroatlantica este analistul militar Claudiu Degeratu. Bună seara, domnule Claudiu Degeratu, bun venit la Euroatlantica.

ASCULTATI EDITIA EUROATLANITCA DIN 22 IUNIE

Claudiu Degeratu: Bună seara.

Realizator: Domnule Claudiu Degeratu, vorbim, în această seară, despre parteneriatul strategic cu SUA, cel mai important aliat militar al României în acest moment. Cum a fost construit acest parteneriat?

Claudiu Degeratu: Parteneriatul a fost construit în mulţi ani şi cred că a fost, în primul rând, o viziune şi, după aceea, o necesitate. O viziune, pentru că administraţia americană, după finalul războiului rece, s-a gândit, de fapt, la viitorul Europei, dar, în acelaşi timp, deja în câţiva ani de zile, până în primii ani după '90, '95, '97, războiul civil din Balcani, deja au apărut şi multe elemente care au coordonat această apropiere româno-americană pe o agendă de securitate.

Realizator: Şi au dezvoltat, astfel, interesul pentru România, consolidându-se poziţia noastră cheie în această regiune şi în relaţia cu Balcanii de Vest, dar, iată, cum vedem acum, şi în relaţia cu apărarea flancului de est al NATO.

Claudiu Degeratu: Da şi să nu uităm, totuşi, momentul important al atacului de la 11 septembrie, care cumva ne-a dat şi această dimensiune de solidaritate aliată, dar, în acelaşi timp, a evidenţiat rolul României care încă nu era membru NATO, dar a acceptat să intre fără niciun fel de probleme în coaliţia internaţională condusă de SUA în lupta împotriva terorismului.

Realizator: Mai mult decât atât, România a decis să participe la Operaţiunea Enduring Freedom din Afganistan, condusă de SUA la acel moment, cu un batalion, şi decizia a fost luată foarte repede, adică n-am stat pe gânduri, n-am pregetat. Aveam acolo un batalion şi un pluton de Poliţie Militară, spre deosebire de Bulgaria, care, în aceeaşi perioadă, avea un pluton de mentenanţă acolo.

Claudiu Degeratu: Şi să nu uităm, totuşi, că a existat o viziune unitară şi politică la nivelul României. Trebuie să menţionăm măcar Declaraţia de la Snagov, care, totuşi, reiterează sprijinul tuturor forţelor politice din România vizavi de relaţia transatlantică şi de securitatea Europei. Deci, cred că, până la urmă, a contat foarte mult faptul că noi am păstrat un anumit traseu, un anumit parcurs, care a fost jalonat nu doar cu declaraţii, dar şi cu decizii cu implicări concrete.

Realizator: Şi asta apreciază foarte mult SUA, nu doar vorbe, ci şi fapte. Şi, iată, am fost acolo şi suntem în continuare umăr la umăr cu trupele americane din Afganistan. Dar să amintim, domnule Claudiu Degeratu, că viziunea SUA pentru Europa, în relaţie cu Europa, s-a modificat în ultima decadă, cu accent în ultimii cinci ani, şi putem spune că atenţia s-a concentrat mai mult din partea Washingtonului pe Polonia şi pe România, în cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Claudiu Degeratu: Da, în primul rând, pentru că a existat o dinamică europeană a dialogului transatlantic, în care vocea României, dar şi vocea poloneză, aceste două voci au început să conteze din ce în ce mai mult la Washington, pentru că noi am şi inaugurat un fel de premieră vizavi de strategia americană. Strategia americană presupunea ca aliaţi strategici Marea Britanie şi încă vreo două, trei ţări, dar nu mai mult. SUA şi-au extins, de fapt, familia de aliaţi strategici cu Polonia şi cu România pentru prima dată - era o premieră, de fapt, nu numai în Europa, în toată zona transatlantică - şi aici şi finalul sau a doua preşedinţie Obama, dar şi actuala, am identificat ceea ce spuneţi dumneavoastră, că, de fapt, spaţiul european de securitate trebuie să fie indivizibil, aşa cum s-a şi declarat la summitul de la Bucureşti, atunci când discutam, de fapt, de apărarea antirachetă şi a fost o mare bătălie diplomatică câştigată de România în acel moment, pentru că şi americanii au susţinut ceea ce spuneam şi noi foarte mult: nu trebuie să existe zone cu acoperire de securitate sau cu asigurare militară diferenţiată Europa de Vest cu Europa de Est. Acelaşi lucru îl spuneau şi polonezii cu conceptul de Europa apărării, însemnând, de fapt, să nu uităm că, dincolo de operaţiunile expediţionare, noi trebuie să ne apărăm conform articolului 5 în Europa, dar trebuie să o facem omogen în toată această zonă...

Realizator: Şi inteligent, bineînţeles, pentru că este acel concept de Pooling and Sharing la nivelul Uniunii Europene şi, bineînţeles, similar în interiorul NATO. Trebuie să acţionăm astfel încât resursele să fie utilizate cât mai eficient şi ne referim aici la resurse militare, la trupe, la tehnică ş.a.m.d.

Claudiu Degeratu: Şi după această contribuţie românească la ideea de securitate indivizibilă pentru Europa, susţinută şi de americani, acum avem conceptul de apărare 360 de grade. Vedeţi chiar declaraţia recentă a ministrului apărării britanic care, în mod normal, Marea Britanie este dedicată apărării flancului nordic, acum este ţară care asigură, de fapt, activitatea şi prezenţa maritimă şi în Marea Neagră la nivel aliat. Deci, cumva avem o linie de continuitate de la ideea de integrare în zona euroatlantică la acest spaţiu indivizibil şi la apărarea, de fapt, pe toate graniţele Alianţei.

Realizator: La 20 de ani de parteneriat strategic România - SUA, preşedintele Klaus Iohannis a fost primit la Washington de preşedintele Donald Trump, o vizită importantă în contextul în care flancul de est al NATO, dar şi sistemul antibalistic de la Deveselu au devenit extrem de importante pentru Alianţă. Alina Stănuţă l-a însoţit pe preşedintele Klaus Iohannis în SUA.

Reporter: Lansat în urmă cu 20 de ani, în iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui american Bill Clinton, Parteneriatul Strategic dintre România şi SUA a fost marcat anul acesta de o vizită istorică a preşedintelui României, Klaus Iohannis, la Washington, unde s-a întâlnit cu omologul său american, Donald Trump, la Casa Albă. De la lansare şi până în prezent, parteneriatul a reprezentat un reper esenţial al politicii externe a României, precum şi un instrument eficient de sprijinire a eforturilor interne în domeniul reformei politice, economice, militare sau administrative. În cadrul conferinţei de presă comune pe care cei doi şefi de stat au susţinut-o pe peluza Casei Albe, preşedintele american, Donald Trump, saluta modul în care şeful statului român a gestionat relaţiile bilaterale.

Donald Trump: Vă felicit pentru modul în care gestionaţi relaţiile dintre ţările noastre. România a contribuit enorm în cadrul NATO în relaţia cu SUA. Domnule preşedinte, vă aplaud pentru modalitatea în care în România luptaţi împotriva corupţiei şi pentru implicarea statului de drept. Aceasta creează un mediu în care economia poate prospera, cetăţenii o pot duce din ce în ce mai bine.

Reporter: Şi preşedintele României, Klaus Iohannis, a subliniat că parteneriatul strategic dintre cele două state trebuie nu numai să continue, ci să devină din ce în ce mai puternic.

Klaus Iohannis: Sărbătorim 20 de ani de parteneriat strategic, ceea ce este foarte important pentru ambele naţiuni. Şi este important să ştim, şi asta este ceea ce vreau să subliniez, că acest parteneriat cu SUA a făcut ca România să devină ceea ce este astăzi, o democraţie solidă, cu un sistem economic sustenabil şi cu o creştere observabilă. România stă alături de trupele americane în Afganistan, în Irak.

Reporter: De altfel, pe parcursul întregii vizite, la Washington, preşedintele Klaus Iohannis a avut numeroase întâlniri cu oficiali ai statului american care au evocat importanţa parteneriatului strategic dintre cele două state. secretarul american de stat, Rex Tillerson, a mulţumit României pentru soliditatea angajamentului său ca partener strategic al SUA, dar şi ca aliat al NATO, şi recunoaştea importanţa vitală a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică. În cadrul întâlniri cu directorul CIA, Mike Pompeo, preşedintele Klaus Iohannis a transmis aprecierea pentru excelenta şi complexa colaborare dintre CIA şi partenerii de intelligence din România, bazată pe încredere, deschidere şi sprijin reciproc în arii de extertiză specifice, aspect ce întăreşte şi mai mult parteneriatul strategic dintre cele două state.

Realizator: Domnule Claudiu Degeratu, Alina Stănuţă a amintit de întâlnirea dintre preşedintele Klaus Iohannis şi directorul CIA. În acest parteneriat strategic dintre România şi SUA ce pondere credeţi că a avut acest palier al informaţiilor, de intelligence, în relaţia dintre cele două ţări?

Claudiu Degeratu: Eu cred că această pondere este destul de crescută, o dată, pentru că avem această capacitate specializare de nişă, şi la nivel militar, şi la nivel naţional, de a contribui cu informaţii şi analiză în acest domeniu al securităţii internaţionale, al coordonării bilaterale cu SUA în anumite domenii, în special pentru prevenirea şi lupta împotriva terorismului, dar nu numai. Noi cred că, de asemenea, am demonstrat că facem acest lucru la un nivel profesionist nu doar în relaţia bilaterală şi la nivel NATO, prin recunoaşterea Centrului de Excelenţă Humint din România, de la Oradea, şi, de asemenea, şi avem aici şi menţiunea directorului SRI cu această contribuţie românească cu un număr important de analişti şi experţi în culegerea şi analiza informaţiilor pentru structurile aliate. Şi cred că, de fapt, aceasta confirmă, până la urmă, faptul că rămânem un partener privilegiat în domeniul colaborării schimbului de informaţii. Probabil că este chiar un model pentru Europa de Est, cel puţin pentru Europa de Sud-Est România devine un hub important în acest domeniu. Şi, bineînţeles, cu un capitol special legat de apărarea cibernetică, care are legătură şi cu domeniul informaţiilor, cu protecţia domeniului informaţiilor şi, bineînţeles, cu priorităţiler la nivelul Alianţei.

Realizator: Să amintim de faptul că forţele speciale româneşti din Armata României şi avem acum în întreaga armată, în directa subordonare a SMG-ului - Statul Major General - o brigadă de forţe speciale cu trei batalioane. Aceste forţe pentru operaţii speciale au fost construite după modelul american, importând cele mai valoroase informaţii din experienţa americană. /lbadiu/ Tot pe acest palier, să amintim că în Irak, unde România, la un moment dat, la un vârf de prezenţă cu efective militare acolo, avea aproximativ 850 de militari; iată, puteam prelua comanda unei brigăzi acolo, dar nu s-a întâmplat. Acolo am avut un detaşament special care s-a ocupat de cele trei elemente principale ale unor forţe speciale de culegere de informaţii, Humint, Sigint şi Imagery, bineînţeles, împreună cu avioane de cercetare fără pilot, şi am fost lăudaţi pentru că acest detaşament era în subordine directă americană. Şeful de la J 3, de la divizia poloneză de acolo, era un colonel american, pe care am avut ocazia să-l cunosc, care mi-a spus numai cuvinte frumoase despre militarii români din Brigada de Informaţii Militare. Iată, ne-am demonstrat valoarea chiar şi în linia întâi şi cred că acest lucru a contribuit la acest palier al intelligence-ului, care este extrem de valoros acum în tot ce înseamnă o alianţă militară cum este NATO.

Claudiu Degeratu: Da, şi în special, pentru că trebuie să ne concentrăm pe situaţia din Orientul Mijlociu, unde, la fel, avem câteva atuuri de partea noastră şi care sunt apreciate şi de către partenerul american vizavi de accesul la zonă, vizavi de înţelegerea şi dimensiunea culturală a acestor elemente de conflict din regiune şi, de asemenea, rămâne ceea ce vă spuneam mai devreme, capacitatea de analiză, care este foarte importantă, în domeniul informaţiilor.

Realizator: Trebuie să amintim şi de Rusia, pentru că această apropiere dintre România şi Statele Unite, bineînţeles că a deranjat, pentru că Rusia poate nu direct, dar este foarte aproape, putem spune că e la frontieră cu România, acuma după ce Rusia şi-a mai mutat un pic frontiera spre România, este extrem de aproape, ne despart aproximativ 200 de mile nautice de Crimeea şi este interesant să observăm ce se întâmplă şi acolo. Moscova consideră că România face parte din aripa dură a Uniunii Europene şi a NATO, alături de Polonia, Marea Britanie şi ţările baltice. În opinia Rusiei, forţa navală aliată dorită de România la Marea Neagră, dar şi baza de la Deveselu expun România. De la Moscova transmite Alexandru Beleavschi.

Reporter: După impunerea sancţiunilor americane şi europene împotriva Rusiei, ca reacţie la politica acesteia fată de Ucraina, Bucureştiul a îngheţat contactele bilaterale cu Moscova la nivel politic, diplomatic şi instituţional. România s-a plasat, astfel, în rândul aripii dure din UE, alături de Polonia, ţările baltice, Suedia şi până la Brexit, Marea Britanie, reuşind, însă, să menţină o atitudine lipsită de excese propagandistice, spre deosebire de acele ţări unde factorul rusesc este şi unul de politică internă. Oficialii români, pe de altă parte, nu au dat curs apelurilor Moscovei de a dezvolta relaţiile comerciale şi economice fără a încălca regimul de sancţiuni, aşa cum fac, de altfel, Statele Unite, Germania, Franţa Italia, dar şi ţări precum Austria, Ungaria sau Slovacia. În absenţa oricărui dialog politic româno-rus, discuţiile la nivel de experţi privind Tezaurul au revenit la punctul de pornire. Rusia a reuşit să-şi promoveze parţial interesele în Republica Moldova şi să blocheze iniţiativa românească a unei forţe navale NATO în Marea Neagră. Mai mult, preşedintele Vladimir Putin şi alţi oficiali de la Moscova au avertizat direct şi indirect că, desfăşurând pe teritoriul său o bază americană antirachetă, România se expune pentru prima dată în istoria sa unui atac cu rachete ruseşti în cazul unui conflict între Rusia şi Statele Unite sau NATO. Recent, liderul rus a declarat că NATO este un instrument al politicii externe americane, unde nu există decât vasali. În privinţa politicii externe şi de securitate, percepţia României la Moscova este cea a unei platforme de proiecţie în regiune a forţei militare şi intereselor politice ale Statelor Unite, statut determinat, în opinia experţilor ruşi, mai ales de prezenţa bazelor şi instituţiilor militare americane şi NATO, în special la baza antirachetă, şi relaţiile foarte strânse pe linie militară şi a serviciilor. Or, pentru Kremlin apărarea antirachetă este principalul factor de iritare în relaţiile cu Washingtonul. Doctrina nucleară rusă tratează sistemele antirachetă ca parte a forţelor nucleare, iar dezvoltarea scutului antirachetă o încercare a Statelor Unite de a câştiga un avantaj strategic global. Liderul de la Kremlin a declarat că Rusia va lua toate măsurile pentru menţinerea echilibrului strategic nuclear prin dezvoltarea de sisteme de atac ce pot depăşi orice apărare antirachetă. Un alt factor invocat de Putin este posibilitatea ca rampele de lansare a interceptoarelor americane de la Deveselu să fie amenajate foarte rapid pentru lansarea de rachete de croazieră Tomahawk de atac, ce pot atinge în câteva minute orice ţintă pe teritoriul Rusiei europene. În paralel, în ultimii trei ani, Rusia şi-a mărit de câteva ori potenţialul militar în Crimeea şi la Marea Neagră.

Realizator: Domnule Claudiu Degeratu, s-a vorbit prea puţin, poate, despre această vizită importantă a preşedintelui Klaus Iohannis în Statele Unite, însă o idee a fost conturată, şi anume aceea că România primeşte noi valenţe şi devine din ce în ce mai importantă după ce Turcia, iată, demonstrează o anumită apropiere faţă de Rusia şi, astfel, ar trebui regândit echilibrul de forţe în zona Mării Negre, inclusiv prin întărirea României.

Claudiu Degeratu: Da, acum, sigur, nu ştiu dacă în cadrul Alianţei chiar discutăm de regândirea echilibrului de putere, dar sigur discutăm de o diviziune a muncii, o anumită coordonare. Sigur, sunt decizii naţionale la nivelul Turciei vizavi de poziţia faţă de Moscova, dar în cazul României discutăm şi de apărarea conform articolului 5. Deci, până la urmă, Turcia neavând ce să facă decât să fie solidară cu ceilalţi aliaţi şi să-şi facă minimum de obligaţii în cazul aliat. În acelaşi timp, şi noi apărăm graniţa turcească în faţa conflictului sirian. Adică, în acest caz, şi Statele Unite, dar şi Alianţa, de fapt, dizlocă trupe pentru apărarea Turciei.

Realizator: Şi pentru că vorbim de Statele Unite şi, iată, în relaţia cu Turcia şi cu România, să amintim de importanţa din ce în ce mai mare a bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu şi la problemele cu care se confruntă americanii la Incirlik. Este posibil chiar ca acest centru de greutate deţinut de baza aeriană din Turcia să se mute treptat în România, ştim foarte bine că a şi fost utilizată baza de la Mihail Kogălniceanu pentru cisternele avioane americane pentru alimentarea în zbor şi, de asemenea, pentru tranzitul spre Afganistan şi este foarte bine conturată cu, acolo, un comandament înaintat al forţelor americane în Bulgaria, pe litoralul bulgăresc şi românesc, dar cu comandamentul în România, la Mihail Kogălniceanu.

Claudiu Degeratu: Da, adică, anul acesta, Statele Unite, împreună cu România şi Bulgaria, vor coordona un exerciţiu de 31 de mii de soldaţi. Deci, vă daţi seama că, până la urmă, şi Kogălniceanu trebuie să se ridice la un nivel care ar trebui, de fapt, să ajungă la nivelul unei forţe de răspuns NATO. Iar forţa de răspuns NATO este undeva la 65 de mii de soldaţi. Deci, trebuie să ne dăm foarte bine seama că trebuie să gestionăm la nivel de corp de armată, împreună cu sistemul sau facilităţile americane din România, dar, sigur, şi partea naţională, deci contribuţia românească în acest domeniu trebuie să fie la acest nivel.

Realizator: Statele Unite văd în România un aliat cheie, un stat mebru crucial al NATO pe flancul de sud-est al Alianţei. Ultimii ani, această relaţie privilegiată a fost consolidată inclusiv prin operaţiunile şi exerciţiile militare la care participă împreună militarii din cele două ţări. Din Statele Unite, transmite Doina Saiciuc.

Doina Saiciuc: Priorităţile parteneriatului strategic dintre Statele Unite şi România sunt formulate atât de partea americană, cât şi de cea română cu claritate - securitatea şi piaţa energetică. Washingtonul vede în România una din naţiunile contributoare cheie capabile să desfăşoare forţe pentru a sprijini operaţiunile din Irak şi Afganistan. Analiza americană este aceasta: importanţa geopolitică a României şi valoarea ca aliat cheie al Statelor Unite sunt astăzi, probabil, mai semnificative decât oricând înainte. Un stat membru crucial al NATO la flancul de sud-est al Alianţei, România a devenit un lider regional care urmăreşte să consolideze apărarea colectivă la şi în jurul Mării Negre. România este un important pilon de stabilitate lângă Balcani, o regiune unde fricţiunile fierb latent şi unde influenţa distructivă a Rusiei şi a islamiştilor a exacerbat tensiunile etnice şi religioase. O cooperare robustă în materie de securitate este o componentă vitală a parteneriatului strategic americano-român. România este o poveste de succes pentru Statele Unite, din perspectiva faptului că găzduieşte o importantă componentă a sistemului de apărare antirachetă al Statelor Unite şi NATO, găzduieşte trupe americane şi echipamente la baze cheie din România, a angajat două procente din PIB-ul său pentru apărarea colectivă, doreşte o relaţie transatlantică solidă şi o prezenţă americană puternică în Europa ca şi din perspectiva faptului că a desfăşurat trupe în sprijinul misiunilor NATO, inclusiv în misiunea Resolute Support în Afganistan, unde România este al patrulea cel mai mare contributor. Statele Unite apreciază, pe de altă parte, faptul că România promovează o piaţă energetică regională mai transparentă, mai predictibilă, integrată, diversă şi competitivă.

Realizator: A amintit Doina Saiciuc de Afganistan, treptat, misiunile de acolo îşi vor diminua din ponderea reprezentată în acest parteneriat strategic cu Statele Unite. Cu ce ar trebui completat parteneriatul cu Washingtonul de către România, în primul rând.

Claudiu Degeratu: În primul rând, cu o implicare în lupta împotriva terorismului, cu o pregătire a apărării teritoriale în România, pentru că aceasta este şi o prioritate asumată la summitul de la Varşovia, pentru că trebuie să susţinem prezenţa unor forţe aliate şi americane în Europa, trebuie să avem o pregătire a apărării teritoriale în Români, să dezvoltăm rezilienţa sau concepte noi de rezilienţă la nivelul statului, împreună cu partenerii americani şi europeni, pentru că şi acesta este un plan şi sunt mai multe angajamente luate de către toate ţările din cadru NATO vizavi de dezvoltarea rezilienţei, şi, bineînţeles, să ne implicăm în alte zone, cum ar fi Orientul Mijlociu. Este foarte clar că România va fi solicitată să ne implicăm atât în asistenţa pentru Irak, atât în lupta împotriva ISIS, cât şi în soluţiile care vor fi prefigurate pentru criza siriană.

Realizator: Da, pentru că, să amintim, NATO a anunţat că intenţionează, prin liderii săi, să se implice în criza siriană. "Euroatlantica" la final, am discutat în această ediţie despre parteneriatul strategic România - Statele Unite, avându-l ca invitat pe analistul militar Claudiu Degeratu. Vă mulţumesc pentru că aţi ascultat emisiunea "Euroatlantica" la RRA.