Orientul Mijlociu, între Europa şi America

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit! Ne îndreptăm din nou atenţia spre Orientul Mijlociu, regiune dominată de instabilitatea din Siria şi Irak, acolo unde se duc în continuare lupte cu gruparea teroristă Stat Islamic, dar totodată, influenţată de puterile regionale şi globale. Vom analiza la "Euroatlantica" evoluţia geopolitică din Orientul Mijlociu, cu interese şi abordări diferite ale Europei şi Statelor Unite. Pornind de la denunţarea unilaterală de către preşedintele Donald Trump a acordului nuclear cu Iranul, continuând cu mutarea Ambasadei SUA la Ierusalim, fără a omite însă problemele ce continuă în Siria, acolo unde regimul lui Bashar al-Assad, cu sprijinul Rusiei şi al Iranului, continuă să alimenteze criza din regiune. Avem, pe de o parte, interesele geopolitice ale puterilor din regiune şi, pe de altă parte, implicarea puterilor globale - Rusia, Europa şi SUA. Interesele geopolitice reprezintă unul dintre elementele care au generat criza din Siria şi aceleaşi interese domină în prezent Orientul Mijlociu. Invitatul ediţiei este generalul de brigadă în rezervă profesor universitar doctor Stan Petrescu. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica". Tema ediţiei: Orientul Mijlociu, între Europa şi America.

Bună seara, dle general Stan Petrescu! Bun venit la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI!

Stan Petrescu: Bună seara, dle Radu Dobriţoiu şi vă mulţumesc pentru invitaţie.

Radu Dobriţoiu: Dle general Stan Petrescu, discutăm din nou despre Orientul Mijlociu, o temă importantă pentru securitatea atât a regiunii respective, dar şi cu impact asupra securităţii euro-atlantice. Decizia SUA de a-şi muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim a provocat foarte multe reacţii, inclusiv din partea unor ţări importante din UE. Cum va influenţa această decizie evoluţiile geopolitice din Orientul Mijlociu?

Stan Petrescu: La aceasta mai trebuie adăugată şi întreruperea, sau ruperea raportului cu Iranul, dintre SUA şi Iran.

Radu Dobriţoiu: Vom aborda separat, dar...
Stan Petrescu: Vreau să spun că a pus un fel de paie pe foc şi această chestiune, incendiind şi mai mult Orientul Apropiat. Iată, deci, Orientul Apropiat se află între două mari puncte de interes şi anume, hai să le spunem, "Statele Unite ale Europei", pentru că este o mare putere, însumând cele 27 de state, chiar şi Regatul Unit al Marii Britanii, care influenţează zona, fără îndoială, şi Statele Unite ale Americii.

Radu Dobriţoiu: O putere globală, Europa.

Stan Petrescu: O putere globală, fără îndoială. Şi cu rezonanţe. Mai ales că din această uniune fac parte, nu-i aşa, sau face parte un stat nuclear, o mare putere nucleară - Franţa, şi Marea Britanie. Fără îndoială. Aşadar, nu putem să spunem că "Statele Unite ale Europei"- am spus, deocamdată, în ghilimele - Uniunea Europeană nu beneficiază sau nu are un statut de mare putere pe malul european al Atlanticului. Pe malul celălalt al Atlanticului, iată că SUA, prin această chestiune, au creat un fel de zâzanie între UE şi SUA. Ţările UE contestă mutarea acestei ambasade de la Tel Aviv la Ierusalim, pentru că se încalcă o rezoluţie a ONU şi ţările europene rămân constante în a respecta tratatele internaţionale, pe de o parte. Pe de altă parte, SUA, trecând, mai ales după declaraţiile extrem de agresive şi, dacă vreţi, sonore, ale preşedintelui Trump, au spus că nu îi va împiedica nimeni să transfere sau să mute această capitală, mai ales că Israelul este aliatul lor puternic în Orient şi trebuie să le dea o mână de ajutor. Sigur că au mai fost atrase aici o serie întreagă de state, dar fără un statut puternic în ceea ce priveşte /actor/ geopolitic, dar să nu uităm că şi România a fost atrasă, de la o simplă declaraţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor, iată, s-a ajuns la nişte discuţii de natura aceasta între autoritatea preşedintelui, între guvern şi mai ales preşedintele Camerei, dacă această mutare este oportună sau nu. Sigur că evreii ne-au curtat, prin Netanyahu, prin ambasador, spunând că România este aceea care ar putea să influenţeze unele state europene şi ar putea să balanseze între ţările arabe şi Israel, pentru că această capital, dacă ne mutăm de la început, cum spunea ambasadorul, ar fi un punct câştigat pentru că am genera mai multă încredere celorlalte. Deocamdată şi prin declaraţia preşedintelui nostru, România se raliază părerii statelor UE de respectare a rezoluţiei ONU de a nu se muta deocamdată ambasadele statelor de la Tel Aviv la Ierusalim.

Radu Dobriţoiu: Dle general, dar să privim şi din altă perspectivă. Israelul este un stat suveran şi are dreptul să îşi proclame, sa îşi impună capitala acolo unde doreşte.
Stan Petrescu: Este foarte adevărat, numai că statutul acestui oraş istoric, antic, Ierusalimul, este numit în viziunea unor ziarişti extrem de inspiraţi "un oraş - două capitale". O capitală care este a statului Israel sau jumătate din acest oraş, din Ierusalim, este a statului israelian, cealaltă jumătate a statului arab şi nu palestinian, pentru că ei nu recunosc un stat palestinian.
Radu Dobriţoiu: A fost sub administraţie iordaniană.
Stan Petrescu: Iordaniană, da, fără îndoială. Şi sigur că acolo, dacă vreţi, sunt stări de tensiune şi stări conflictuale mai degrabă de natură religioasă pentru că acolo, în acest oraş sau acest oraş se află la confluenţa a trei mari religii ale Cărţii: cea islamică, cea iudaică şi cea creştină. Ei bine, şi aceste chestiuni pot să influenţeze deciziile sau pot să aibă o influenţă foate puternică a menţinerii stării de tensiune, pentru că arabii nu-şi trag din capitala lor Al Aqsa şi Domul, acolo de unde Mahomed se presupune că a plecat la cer. Aşadar interesele sunt foarte aprinse acolo, sunt foarte delicate şi foarte subtile şi în ciuda faptului că Israelul proclamă o diplomaţie practică, pentru noi, între Rusia dar şi între SUA, ea caută să îşi găsească dacă vreţi justificarea acestei mutări pe tabla de şah a geopoliticii Orientului şi să ceară sprijin şi de la o /.../, dar trebuie să forţeze rezoluţia ONU, ceea ce poate să se întoarcă împotriva lor această hotărâre.
Radu Dobriţoiu: Dle general Stan Petrescu, Europa şi SUA au din ce în ce mai multe divergenţe, se pare. Constatăm aceste abordări diferite şi în zona geopolitică reprezentată de Orientul Mijlociu?
Stan Petrescu: Nu aş putea să cred treaba aceasta. Sigur că sunt interese şi de o parte şi de cealaltă - nu? - am spus-o. Israelul este un prieten foarte puternic şi un pion foarte important pentru SUA acolo, dar şi UE are interese, mai ales de securitate, în această zonă. Să nu uităm că Mediterana poate oricând şi statele arabe constituie la un moment dat, după ce "primăvara arabă"s-a oprit în palatul lui al-Assad - nu? - s-a deschis o cale foarte puternică de migraţie dinspre Orient înspre UE şi ştiţri cu ce s-au confruntat statele, cu ce au conotat preşedinţii, ce reacţii au creat din partea unor state care sunt anti-migraţie. Dra nu numai despre aceasta este vorba, este chstiunea locării şi alocării de resurse acestor imigranţi, de găzduire a acestora şi cheltuielile care se impun aici. Aşadar, /.../ decât un factor de risc, UE deja s-a confruntat cu reale acte de terorism - să nu uităm Parisul, să nu uităm Londra, să nu uităm Bruxellesul - şi care a îngrozit dacă vreţi sau ţine într-o stare de panică şi de teroare şi de tensiune unele state ale UE. Aşadar este preocupată, pentru că rădăcinile actelor de terorism pleacă de aici, de la statul islamic, dar cum am spus, un flux imigraţionist care pleacă din mijlocul Africii sau din Africa australă, pe drumul acesta al ţărilor pe care "primăvara arabă"le-a redus la tăcere - mă refer la Irak, mă refer la Libia şi aşa mai departe. Prin urmare, este interesată ca...UE ca să menţină o influenţă aici şi să pună problema foarte deschis cum să stopeze această imigraţie sau mai degrabă sunt unele voci din statele UE "mai bine să contribuim cu bani, să refacem Siria dar şi celelalte state", adică UE să ajute şi cu forţe şi cu mijloace şi financiar şi invită şi SUA, pentru că fără SUA nu se pot reface...
Stan Petrescu: Fără îndoială, fără îndoială. Nu se pot reconstrui aceste state din punct de vedere economic şi politic fără sprijinul SUA, să fie clar.
Radu Dobriţoiu: Retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul a schimbat relaţia dintre Teheran şi restul semnatarelor acordului, în special relaţia cu europenii, care sunt în acest moment şi cei mai mari investitori în Iranul care încă nu reuşeşte să îşi redreseze economia după anii de sancţiuni economice internaţionale din cauza programului său nuclear, suspectat.

Radu Dobriţoiu: Vă invit să ascultăm un comentariu semnat de Carmen Gavrilă.
*

Reporter: Iranul, dar şi Europa, Rusia şi China susţin că acordul nucelar poate fi salvat. Poate merge mai departe chiar şi fără Statele Unite, atât că în Iran, la nivelul percepţiei publice, acordul a fost prezentat mai ales de tabăra politică a pragmaticilor, în frunte cu preşedintele Hassan Rohani, drept o victorie în relaţie cu Statele Unite, o dovadă că dialogul poate îmblânzi chiar şi ceea ce propaganda iraniană a numit, vreme de decenii, marele Satana, adică America. Retragerea din acord, decisă de Donald Trump, a fragilizat nu doar poziţia preşedintelui Rohani în plan politic intern, ci şi tabăra celor care în Iran susţin că dialogul, nu izolarea şi violenţa, reprezintă soluţii pentru viitorul ţării. Pe de altă parte, Iranul, în ultimii ani, s-a implicat profund în diverse conflicte din regiune, din Siria până în Yemen, ceea ce a şi oferit argumente preşedintelui Trump pentru ieşirea din acord şi pedepsirea Teheranului cu noi sancţiuni. Europenii, în schimb, nu au la fel de dur cu regimul de la Teheran în ce priveşte implicarea în Siria, de exemplu, de partea lui Bashar al-Assad. Deşi în mentalul colectiv iranian, acordul nuclear a fost aproape totuna cu un acord cu Statele Unite, acum tabăra politică a pragmaticilor trebuie să ambaleze diferit acordul, cu accent pe Europa şi pe avantajele economice pe care le poate aduce continuarea aplicării lui. Problema este că deşi europenii fac eforturi să ţină acordul viu, companiile de pe continent nu pot ignora posibilele sancţiuni americane în cazul în care continuă să facă afaceri în Iran. Piaţa iraniană este extrem de atractivă, pentru că e poate singura piaţă mare rămasă neatinsă până în prezent, însă marile companii europene sunt nevoite să calculeze dacă nu cumva vor pierde piaţa americană şi deja sunt semne că multinaţionalele vor renunţa cel mai degrabă la Iran decât la Statle Unite. Până şi a doua cea mai mare companie petrolieră din Rusia se abţine de la a-şi sontinua, deocamdată, planurile de investiţii în Iran de fricas ancţiunilor americane. În ce-i priveşte pe europeni, ce pot oferi deocamdată Iranului este o mai mare prezenţă a întreprinderilor mici şi mijlocii, dar care nu pot aduce beneficiile economice rapide pe care le-ar fi adus multinaţionalele. În plus, Iranul trebuie să aplice pentru asta o serie de reforme structurale mahore care, cel mai probabil, vor fi încetinite sau chiar blocate de Gărzile Revolu?ionare (Pasdaran), ale căror interese economice ar fi profund afectate într-un cimat economic mai transparent şi mai echitabil.
*
Radu Dobriţoiu: Domnule general Stan Petrescu, retragerea Statelor Unite din Acordul nuclear cu Iranul a luat Europa prin surprindere şi impune Europei anumite demersuri pe care trebuie să le întreprindă în raport cu Iranul. Este dificil pentru Europa să oprească dintr-o dată contracte de valori financiare foarte mari cu Iranul.
Stan Petrescu: Fără îndoială, pentru că ...
Radu Dobriţoiu: Airbus-ul este un singur exemplu pe care vi-l dau.
Stan Petrescu: Nu numai Airbus-ul, dar o mare parte din infrastructura economică americană este desfăşurată prin multinaţionale într-o serie întreagă de state europene, state puternic dezvoltate economic şi mai ales în Marea Britanie, care merge în siajul Americii fără niciun fel de îndoială. Sigur că retragerea unilaterală a creat probleme, şi de natură economică, dacă vreţi, şi de natură politică. I-a dat Iranului curaj, într-un fel, denunţarea unilaterală. N-are aprobarea Congresului, deci doar pe jumătate acest acord este întrerupt. Sigur, el l-a numit un fel de worst deal ever, un fel de cel mai mare rău în acest contract. Îl critică pe preşedintele Omaba că s-a implicat şi a semnat acest contract. Sigur, în ciuda faptului că Agenţia Atomică a prins zece rapoarte,a demonstrat Americii şi tărilor europene , şi lumii că iranienii îşi respectă acest contract, că nu fac cercetări nucleare, sigur, el spune că acordul n-a prevăzut faptul că iranienii îşi dezvoltă infrastructuri ale rachetelor cu rază medie de acţiune, care pot să pună la un moment dat şi încărcături nulceare, dacă ei în ascuns, cum spun evreii - şi evreii, foarte delicat, prin premierul lor au prezentat lumii întregi o serie întreagă de dovezi asupra faptului că aceştia vor să producă arma nucelară. De aici şi ostilitatea evreilor faţă de Iran să plece urgent din Siria, altminteri rachetele israeliene vor porni către toate obiectivele iraniene.
Radu Dobriţoiu: Analiştii şi presa occidentală au scris despre 50 de tone de documente aduse se agenţii Mossad din Iran in Israel, care dovedesc aceste eforturi de construire de rachete cu rază medie şi lungă de acţiune din partea Teheranului. Mai mult decât atât, Statele Unite au declarat că decizia lor a fost influenţată şi după o consultare intensă cu Israelul, care a venit probabil cu aceste dovezi ce l-au convins pe Donald Tump.
Stan Petrescu: Aceste dovezi, care vin din partea serviciilor de informaţii ale lumii, ne-au mai pus în anumite impasuri. Chiar unii premieri, cum este Blair, şi-ar fi cerut scuze că un anumit serviciu britanic le-a oferit date false şi iată că au intrat degeaba în Irak sau i-au suspectat... Că nu produceau aceste arme. Fără îndoială, este o prezentare publicistică şi mai ales este un bun comunicator Netanyahu să îi convingă pe americani să rupă acest acord, pentru că lor nu le convine un acord şi de ani de zile i-a atras atenţia şi lui Obama, pentru că îi suspectează pe iranieni de producerea uraniului /îmbogăţit/ şi de aici primul pas către arma nucleară este ca şi făcut. Si, fără îndoială, Iranul este în coasta Israelului, rachetele acestea operativ-tactice pot oricând să lovească, iar cele strategice pot lovi de acolo şi România, şi Europa, adică poate să vină un pericol foarte mare şi să se transforme într-o putere regională nucleară extrem de importantă. Numai că diplomaţia israeliană trebuie să ţină cont şi de părerea Rusiei, iar Rusia joacă între Iran şi Israel, convingându-i pe iranieni să îşi retragă forţele de lângă Înălţimile Golan, şi pe evrei, să accepte această situaţie. Cât priveşte cu America, a făcut un avans foarte mult în faţă, de când cu retragerea acordului şi insuccesele cu mutarea ambasadei, astfel că Rusia a devenit mult mai populară în Orient decât America, America izolându-se, prin retragerea din acord, faţă de ţările UE, ţări care, iată, se află acum în plin război comercial, pentru că SUA au impus taxe de 25% la oţel, 10% la aluminiu. Europenii, prin...
Radu Dobriţoiu: De la 1 iunie trebuie să intre în vigoare această taxă.
Stan Petrescu: Sigur, şi se gândesc chiar la un proces comercial comercial cu Organizaţia Comerţului, pentru a impune Americii să nu mai ridice aceste taxe, sigur, în această situaţie fiind statele europene, Canada şi Mexic. Acest război comercial pune într-o situaţie dificilă şi statele UE, şi SUA.
Radu Dobriţoiu: Amintea colega mea Carmen Gavrilă de implicarea Iranului nu doar în Siria, dar şi în Yemen, şi în Irak. Iată, este o altă acuzaţie pe care SUA au adus-o Teheranului, şi anume faptul că Iranul sponsorizează foarte multe organizaţii şi mişcări teroriste, inclusiv pe teritoriul Siriei. Este un motiv acesta, şi acesta, întemeiat pentru retragerea SUA?
Stan Petrescu: Este un motiv foarte întemeiat, deoarece ei sunt sponsorii Hamas, Statului Islamic, Hezbollahului, iată, evreii au descoperit recent un alt tunel din enclava lor care pornea din Egipt către... L-au bombardat /.../, rachete...
Radu Dobriţoiu: S-au dus lupte recente, foarte multe...
Stan Petrescu: ...rachete ale Hamas au plecat către obiective israeliene şi mai ales de infrastructură şi sigur că şi bombe, s-au bombardat unele obiective militare israeliene, iar acestea sunt de provenienţă iraniană. Aşadar, Iranul în coastele Israelului sigur că n-o să convină niciodată. Şi atunci este obligat ca Israelul să riposteze şi, dacă Israelul este, să spunem, strâns ca într-un cleşte de către Teheran şi aliaţii săi, Israelul nu se va sfii să îşi întrebuinţeze toate forţele, inclusiv cele nucleare, pentru a ieşi din această situaţie. De aceea, SUA, ca aliat al Israelului, sigur că grăbeşte şi printr-o diplomaţie activă, şi în discuţiile cu Rusia, dacă vreţi, şi cu statele UE ca Iranul să îşi retragă urgent toate forţele din sud-vestul Siriei, chiar şi acele obiective de lângă Damasc. Altminteri, Israelul va continua cu bombardamente şi chiar şi Arabia Saudită va sprijini acest demers, ca să nu mai spunem de SUA. Aşa se înfierbântă, se încinge, iată, conflictul în Orientul Apropiat.
Radu Dobriţoiu: Putem spune că Iranul a profitat în mare parte şi de administraţia Obama, care s-a concentrat foarte mult pe încheierea acestui acord nuclear şi a trecut cu vederea alte acţiuni ale Iranului, inclusiv această intervenţie militară în Siria şi înfiinţarea de baze militare iraniene pe teritoriul Siriei, ceea ce deranjează şi Israelul?
Stan Petrescu: Păi, sigur că da. Prin extinderea acestor baze, prin extinderea aliniamentelor înaintate către alte teritorii...
Radu Dobriţoiu: În alte teritorii.
Stan Petrescu: ...în Siria şi în alte teritorii, sigur că dă de gândit Israelului, pentru că cu Siria are o relaţie specială, armatele siriene asigură la frontieră, sunt sub control, Assad a declarat că nu are nicio problemă cu Israelul, numai că o dată ce a bombardat Înălţimile Golan, care sunt pe frontiera cu Israelul, şi au plecat din aceste obiective care sunt pe teritoriul Siriei, atunci automat forţele militare israeliene vor ataca şi Siria, pentru că acolo sunt aceste obiective.
Se pare că Federaţia Rusă l-a temperat pe Netanyahu, încercând... şi Lavrov, printr-o declaraţie făcută ieri, le-a spus, toate armatele străine să se retragă din sud-vest, atenţie către Iran, să-şi ia toate obiectivele şi să plece acasă, iar în această parte a lumii unde este Siria să începem fie reconstrucţia ei, fie un nou moment de pace şi să alungăm zeii războiului din zonă.
Radu Dobriţoiu: Federaţia Rusă recent a făcut un apel pentru întreaga comunitate internaţională, cu scopul de a gândi deja planul de reconstrucţie pentru Siria. Siria este într-o situaţia catastrofală în acest moment. Credeţi că Siria poate fi reconstruită în adevăratul sens al cuvântului fără sprijinul Statelor Unite şi al Europei, al UE?
Stan Petrescu: Fără îndoială că nu, deoarece Statele Unite dispun de forţe şi mijloace, şi, am spus, mai ales de resurse financiare foarte mari, numai că şi Statele Unite ale Americii s-au pronunţat ca prin Organizaţia Naţiunilor Unite să se încerce şi reconcilierea, dar şi reconstrucţia şi în programul lor de cinci puncte, la numărul patru spun americanii că toţi sirienii trebuie să vină acasă, în vetrele lor, să înceapă reconstrucţia statului, cu Assad sau fără Assad, trebuie să înceapă această reconstrucţie, chestiune cu care au fost de acord inclusiv ruşii, pentru că, nu-i aşa, Siria este devastată, este ruinată şi mai mult de zece milioane de cetăţeni sirieni au părăsit din motive de război teritoriul Siriei. Practic, Siria este un /oraş/ ruină fără populaţie şi atunci, pentru a reîncepe viaţa economică, în planul păcii, naţional, sănătate, educaţie etc., etc., trebuiesc făcute investiţii foarte mari, dar aici trebuie să intervină diplomaţia celor mari şi mai ales a Statelor Unite, pentru că sunt un actor de putere global foarte important şi mai ales şi Federaţia Rusă, care are, şi, iată, acum, un cuvânt foarte puternic de spus, în condiţiile respectării şi al cerinţelor Israelului, să-şi retragă Iranul toate acele forţe care menţin o stare de conflict în zonă.


Radu Dobriţoiu: Pentru a face un joc de cuvinte, aţi amintit dvs de sirienii care ar urma să vină acasă. Să ne referim în acest moment la sirienii care au plecat de acasă şi au urmat, să spunem, drumul Turciei. Turcia a jucat această carte a refugiaţilor foarte puternic în relaţia cu UE.
Stan Petrescu: Au primit şi bani pentru asta, destui de mulţi, sigur că da. Da, au făcut şi au exploatat această chestiune, având acolo copii, deschizând şcoli, acolo s-au născut generaţii şi generaţii de copii, sunt câteva milioane şi sigur că această chestiune au făcut-o din dorinţa de a permite unor forţe ale Turciei de a tempera zelul acesta al kurzilor care au declarat sus şi tare că ei vor un stat al lor. Au şi indicat anumite coordonate şi pe ce anume frontieră, de aceea şi turcii îşi menţin acolo o forţă, condiţionând faptul că ei menţin această enclavă cu foarte mulţi sirieni acolo, dar să nu treacă de frontiera roşie în ceea ce priveşte raportul dintre ei şi kurzi. Sigur că aceia vor veni acasă, sau vor fi obligaţi să vină acasă, în condiţii de pace.


Radu Dobriţoiu: În ce măsură UE este mai interesată de Orientul Mijlociu decât Statele Unite, şi nu doar din punct de vedere geografic sau geopolitic?
Stan Petrescu: Păi, din punct de vedere geografic, pentru că trebuie să ştim de la Mackinder că politica diplomatică a unui stat se face în raport de poziţia sa geografică. Păi, statele UE sau cele mai avansate state către Orient, cuma r fi, eu ştiu, Italia, cum ar fi Grecia, sunt mai aproape de Orientul Apropiat decât Statele Unite ale Americii, care trebuie să treacă, să spunem aşa, Atlanticul. Şi atunci interesele sunt foarte puternice pentru UE să sprijine reconstrucţia, nu numai a Siriei, şi a celorlalte ţări europene, şi să stopeze fenomenul migraţionist. Îi costă mai ieftin să investească în ţări acolo şi să-i ţină pe oameni acasă decât să investească aici prin aceste blocuri de găzduire, de cheltuire, nu muncesc, nu sunt încadraţi, bariera limbii, o serie întreagă de consecinţe etc...

Radu Dobriţoiu: Putem face o paralelă între doctrina Monroe şi interesele pe care Europa le-ar avea în Orientul Mijlociu, ca regiune, mult mai apropiate de oicumena europeană?
Stan Petrescu: Păi, doctrina Monroe ce a făcut? A trecut negrii în Africa şi au făcut un stat, Liberia, cu capitala la Monrovia, nu? Ca să scape... Da, poate...
Radu Dobriţoiu: Nu la asta mă refeream, domnule general...
Stan Petrescu: Păi, asta a fost una din... Mai este şi doctrina...
Radu Dobriţoiu: Era vorba de interese regionale mai importante...
Stan Petrescu: Mai există şi o doctrină, tot americană, a îndiguirii, sigur că da. Doctrina Statelor Unite este asta, dar ea impune condiţii politice. Şi condiţiile politice sunt ca Israelul să nu fie afectat în această chestiune şi Iranul să plece din zonă. Astea sunt condiţiile impuse de Statele Unite.
Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica"la final. Tema ediţiei - Orientul Mijlociu între Europa şi America. Invitatul emisiunii a fost generalul de brigadă în rezervă, profesor universitar doctor Stan Petrescu. Sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi ascultat "Euroatlantica"la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI.