Iranul și stabilitatea Orientului Mijlociu

Emisiunea: "Euroatlantica" - Realizator Radu Dobriţoiu: Bun găsit. Situația din Orientul Mijlociu devine din ce în ce mai tensionată după ultimele incidente care au avut Teheranul ca principal actor. Declarațiile liderilor au fost însoțite în ultimele zile și de incidente. O dronă americană a fost doborâtă de Iran și, în replică, Statele Unite au lansat un atac cibernetic împotriva sistemelor de lansare a rachetelor din Iran, după ce președintele Donald Trump a anulat în ultimul moment un atac militar. Şi Iranul și-a intensificat propriile cyber-atacuri asupra Statelor Unite. Mai multe petroliere au fost atacate în strâmtoarea Ormuz, acțiuni pentru care Washingtonul a acuzat Teheranul, în timp ce Iranul neagă orice implicare. Armata iraniană a avertizat sâmbătă Statele Unite că cel mai mic atac asupra teritoriului său ar avea consecințe devastatoare pentru interesele americane din regiune. Statele Unite au anunțat că vor organiza împreună cu aliații lor o coaliție în vederea protejării rutelor maritime din Golf prin supravegherea tuturor navelor. În urmă cu două zile s-a desfășurat la Ierusalim reuniunea trilaterală Statele Unite-Rusia-Israel. În cadrul dezbaterilor consilierul american pentru securitate națională, John Bolton, făcând front comun cu Benjamin Netanyahu, a catalogat Iranul ca o sursă de teroare și violență, al cărui comportament provocator împotriva Statelor Unite face parte din amenințarea sa de a dezvolta o armă nucleară. Bolton a insistat că dacă Iranul depășește limita de îmbogățire a uraniului, așa cum anunțat, Statele Unite vor putea recurge inclusiv la un atac militar.

ASCULTAŢI AICI ÎNREGISTRAREA EMISIUNII

Invitatul acestei ediții este generalul locotenent în rezervă Alexandru Grumaz, analist militar, fost consul general al României la Shanghai. Tema ediţiei: Iranul și stabilitatea Orientului Mijlociu. Bună seara, domnule general Alexandru Grumaz, bun venit la Radio România Actualități, la emisiunea "Euroatlantica".
Alexandru Grumaz: Bună seara, domnule Dobrițoiu.

Radu Dobriţoiu: Domnule general, din ce în ce mai multe incidente în strâmtoarea Ormuz, o impresionantă forța navală deplasată spre regiune de Statele Unite, confruntări în spațiul cibernetic, amenințări cu atacuri militare. Iranul pune gaz pe foc și anunță intenția de a dezvolta programul nuclear dincolo de limitele stabilite. Cât de departe credeți că va merge Iranul, pe de o parte, și cum vor reacționa Statele Unite la aceste provocări, de cealaltă parte?

Alexandru Grumaz: De peste un deceniu, Iranul amenință cu blocarea traficului în strâmtoarea Ormuz. În 2012, Franța și Anglia au trimis o forță navală unită, în timp ce Statele Unite au trimis un portavion și nave de deminare, și distrugătoare, și fregate pentru a completa forța navală europeană comună. După trei ani de la reținerea unor nave, a unor petroliere de către iranieni, vasele militare ale Statelor Unite au început să escorteze navele care transportau petrol în zona strâmtorii Ormuz. Bineînțeles că, în fiecare din aceste cazuri, Statele Unite a reușit să restabilească echilibrul, împreună cu aliații, fără o formă violentă de răspuns la adresa Iranului. Trebuie să ținem cont de faptul că prin strâmtoarea Ormuz zilnic trec între 18 și 20 de milioane de barili de petrol și participarea la o coaliţie nu înseamnă numai participarea europenilor. Acolo pot să participe toți care sunt beneficiari ai acelei căi de comunicație, și mă refer aici la India, la Coreea de Sud, la Japonia - toate aceste state sunt beneficiare ale petrolului din Golf. De fapt, dacă stăm să ne uităm la situația actuală, aţi amintit de ceea ce spunea consilierul pe probleme de securitate Bolton, de fapt Bolton a făcut o afirmație la Ierusalim, și anume a spus că America a lăsat fereastra deschisă...
Radu Dobriţoiu: Uşa deschisă pentru negocieri...
Alexandru Grumaz: ...pentru negocieri. De altfel, și Pompeo, și reprezentantul Statelor Unite pentru Orientul Mijlociu sunt la ora actuală în diferite capitale din Orientul Mijlociu pentru a discuta problemele referitoare la reacția pe care aceste state trebuie să o aibă față de Iran. Un moment important care a avut loc în această perioadă și pe care dvs l-aţi amintit prin ceea ce a spus să consilierul pe probleme de securitate, John Bolton, este vorba de trilaterala Rusia-Israel-Statele Unite, trilaterală care... Este foarte interesant mesajul pe care l-a dat inițial prin acea așezare a discuțiilor la Ierusalim. Şi spun acest lucru pentru că știu care este relația Statelor Unite și știm cu toții care este relația Statelor Unite cu Israel prin mutarea ambasadei ...
Radu Dobriţoiu: Rusia acceptând să poarte aceste...
Alexandru Grumaz: Rusia a acceptat, dar a dat și un mesaj față de sensibilitățile pe care le au musulmanii față de această situație existentă la ora actuală în Ierusalim.

Radu Dobriţoiu: Trebuie spue că, în mare, s-au înțeles cele trei părți la aceste discuții de la Ierusalim, mai ales în privința Siriei, însă, în privința Iranului, Rusia a avut o părere diferită și distinctă.
Alexandru Grumaz: Rusia are un comportament de cameleon. Ea a jucat şi de o parte, și de alta, și de partea Israelului, și de partea Iranului - bineînțeles, împotriva Statelor Unite. Aş vrea să analizăm puțin ce vor părțile și ce au vrut referitor la această discuție pe care au avut-o inițial pe agendă cu Siria.
Radu Dobriţoiu: Să amintim de Siria, pentru că subiectul principal, situația din Siria, unde, de asemenea, Iranul a trimis trupe și a ocupat poziții, amenințând Israelul.

Alexandru Grumaz: Da. Israelul vrea Iranul afară din Siria și dezarmarea Hezbollah. SUA vor să distrugă influența Iranului, care se extinde terestru spre Mediterană, a creat două căi de transport echipamente militare către Hezbollah, Siria și Liban...
Radu Dobriţoiu: Către Liban.
Alexandru Grumaz: ...către Liban pe nordul Siriei și pe sudul Siriei. Ce aduce Rusia la masa? Interesul Moscovei s-a împlinit în Siria, și anume cele două baze militare pe care și le-a creat, Hmeimim şi Tartus.
Radu Dobriţoiu: Un port şi un aeroport.
Alexandru Grumaz: Un port şi un aeroport care acuma se modernizează, Rusia îl modernizează. Acum de fapt Rusia este interesată în afara Orientului. Rusia vrea înapoi regiunea de influență pe care a pierdut-o în 1992 în Europa Centrală și de Est; și vrea o creștere, atenție, a prețului petrolului, pentru a-şi stabiliza economia. De altfel, pot să vă spun aici că firma Lloyd's, cea care asigură transporturile navale și navele... firma cu sediul la Londra, a mărit deja taxele pentru asigurare ca urmare a condițiilor precare din zona Golfului.

Radu Dobriţoiu: Să precizăm că acțiunile Iranului în strâmtoarea Ormuz au avut ca impact direct scumpirea petrolului.
Alexandru Grumaz: Exact, nu cu foarte mult, dar prețul petrolului...
Radu Dobriţoiu: Treptat a început să crească.
Alexandru Grumaz: Da. Rusia nu este expusă, trebuie să spunem, nu este expusă militar.
Radu Dobriţoiu: E chiar interesată de creșterea preţului petrolului, indusă de acțiunile Iranului.
Alexandru Grumaz: Da, deci nu este expusă unui război în Orient. Rusia, singurul război pe care îl poartă acolo e sprijinirea guvernului Assad în nordul Siriei. De fapt, Rusia vrea să folosească Iranul ca monedă de schimb pentru ceea ce dorește în zona europeană. Israelul și Statele Unite nu vor nici ele un război deschis, un război convențional cu Iranul, dar, cu toate acestea, din cauza tensiunilor, Statele Unite au mobilizat trupe în zonă. Nu este o mobilizare decisivă, pentru că ar fi un flux mare de militari și de echipamente în zona respectivă, este una care să calmeze situația la ora actuală.
Radu Dobriţoiu: Şi să semnaleze că sunt dispuse Statele Unite să intervină în zonă chiar cu forțe suplimentare, cu forțe mai multe, pentru că vedem foarte clar că Teheranul, din ce în ce mai apăsat și mai clar, provoacă nu numai Statele Unite, ci și comunitatea internațională și țările din Europa.
Alexandru Grumaz: Rusia este aliată cu Iranul, dar asta nu o face dependentă de acesta și nici egala iranienilor, atenție, este foarte important, este tocmai invers: Teheranul este dependent de Moscova. Rusia este o putere regională care nu este ostilă Iranului, și, dacă le întorc spatele într-o anumite eventualitate, atunci Iranul se află izolat și este vulnerabil. Ce ar dori Moscova în schimbul unei alianțe cu Israelul și Statele Unite? Cum am spus, în primul rând ar vrea eliminarea sancțiunilor economice și financiare pe care Statele Unite și Europa le-au impus Rusiei, garantarea neutralității față de Ucraina și, un lucru foarte interesant, posibila retragere a forțelor americane din Polonia și România. Dacă cu primele două cred că SUA ar putea accepta acest lucru, în ceea ce privește retragerea forțelor americane din Polonia este exclus, pentru că Washingtonul nu are încredere în promisiunile Rusiei.

Radu Dobriţoiu: Iată, aşadar cum ne apropiem inclusiv, să spunem, de baza de la Deveselu, care face parte dintr-un scut antirachetă construit și constituit prima dată, este important să aducem aminte, domnule general Alexandru Grumaz, împotriva amenințărilor iraniene.
Alexandru Grumaz: Da, exact împotriva amenințărilor iraniene, pentru că vreau să vă spun o chestiune: dacă înainte de căderea Cortinei de Fier, adică de încheierea războiului rece, echilibrul bipolar avea măcar avantajul că adversarii erau obligați să respecte tratatele internaționale sau tratatele bilaterale care erau între ele și referitoare la cele convenționale de armament, și nucleare, acum aceste condiții sunt desuete. Acum există o puzderie de actori locali și să nu uităm faptul că, de exemplu, țările din Golf s-au dotat în continuu cu cele mai moderne echipamente militare.

Radu Dobriţoiu: Mai mult decât atât, domnule general, baza și facilitatea de la Deveselu nu ar avea niciodată capacitatea să oprească toate rachetele pe care Rusia ar putea să le lanseze spre zona respectivă. În schimb, dacă ne referim la capacitatea de atac a Iranului, da, ar putea face față cu brio la cele câteva rachete de care dispune Iranul.
Alexandru Grumaz: Da, și, cum spuneam, de la acest punct încolo, de la dotarea cu echipamente militare de ultimă generație, pentru că țările din Golf au cumpărat de la târgurile internaționale de armament ultimele tipuri de echipamente, au devenit puteri militare de temut, care pot răsturna echilibrul regional și să globalizeze un conflict în momentul în care cer ajutorul puterilor terțe de care sunt legate prin diverse tratate de cooperare și asistență reciprocă.

Radu Dobriţoiu: La reuniunea trilaterală Statele Unite-Rusia-Israel de la Ierusalim, consilierul american pentru securitate națională, John Bolton, referindu-se la Iran, a spus că președintele Donald Trump a deschis ușa pentru negocieri adevărate, în vederea eliminării complete într-o manieră verificabilă a programului de înarmare nucleară, a programului balistic, eliminarea sprijinului acordat terorismului internațional și alte comportamente perverse în lume - transmite corespondentul Radio România Actualități în Israel, Dragoș Ciocârlan. Se pare că, în privința Siriei, aşa cum am amintit, cele trei țări au avut un punct de vedere comun. În privința Iranului însă punctele de vedere sunt diferite și vedem o evoluție, o dezvoltare, domnule general, din ce în ce mai accelerată a evenimentelor, cum am spus, în strâmtoarea Ormuz, dar și în întregul Orient Mijlociu, cu impact, iată, și pe planiglob, dacă ne gândim la geopolitica mare, la relațiile dintre Statele Unite, Rusia și Uniunea Europeană chiar. Ce putem spune despre Uniunea Europeană în această relație, chiar dacă...
Alexandru Grumaz: UE nu este existentă în această ecuație, nu a participat. De fapt, sigura voce care s-a exprimat în această perioadă a fost a președintelui Macron, care a spus că merge la Washington să discute cu președintele Trump despre această situaţie.
Radu Dobriţoiu: Aceeași Franţă care nu a fost de acord, în cele din urmă, cu atitudinea și cu declarațiile foarte clare ale Iranului privind dezvoltarea programului său nuclear.

Alexandru Grumaz: Da. În schimb avem Japonia care s-a implicat, având în vedere că urmează G 20. Japonia s-a implicat în diplomația din Golf pe o anumită lecție a istoriei pe care a avut-o, venită din anii 1950. În martie 1953, un petrolier /.../ a pornit din vestul Japoniei, din Kobe, către portul iranian Abadan. Misiunea sa era de a transporta petrolul iranian. Cu doi ani mai devreme fusese instituită o blocadă de către englezi, dat fiind că iranienii naționalizaseră activele companiei British Petroleum.
Radu Dobriţoiu: Ne aducem aminte şi cu şahinşahul ce s-a întâmplat...
Alexandru Grumaz: Da, deci acest petrolier a reușit să spargă blocada și a transportat înapoi în Japonia 5.800 de galoane de benzină și de motorină. În Iran, gambitul acesta făcut de japonezi a fost salutat ca un act de solidaritate, curajos și sfidător al unui stat non-occidental.

Radu Dobriţoiu: Însă recent, să amintim, domnule general, acum câteva zile, un alt petrolier japonez în strâmtoarea Ormuz, exact pe fondul unei vizite a unui oficial japonez la Teheran, a fost atacat.
Alexandru Grumaz: Da, a fost atacat. Era vorba de vizita pe care premierul japonez, Shinzō Abe, a făcut-o, prima în ultimii 40 de ani, și a sperat că relația pe care au avut-o cu iranienii în anii '50 va fi suficientă ca să poată deschide ușa diplomatică de înțelegere între Teheran și Washington. Acest lucru nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă, o navă petrolieră japoneză a fost atacată.
Radu Dobriţoiu: A fost atacată chiar în timpul, în paralel cu această vizită. Domnule general, revin cu această întrebare despre atitudinea Statelor Unite. Statele Unite sunt totuși provocate de tot ceea ce face Iranul. Cât timp va mai rezista sau cum va reacționa pe viitor Washingtonul în fața acestor nu doar declarații, dar din ce în ce mai des acțiuni ale Teheranului?
Alexandru Grumaz: Se pare că la briefingurile clasificate care s-au derulat în Congres, dar scurse parțial în exterior, secretarul de stat Mike Pompeo şi ofițeri superiori ai Pentagonului au vorbit despre legăturile dintre Iran și Al Qaeda. Acest lucru i-a îngrijorat în mod serios pe senatori, pentru faptul că administrația a reîncercat să utilizeze legea autorizării de război din 2001 pentru a ataca Iranul. Nici vorbă de acest lucru. La ora actuală, este mai ușor să desfășori aşa-numitele grey zone operations, care sunt lipsite de consecințe militare grele, deci fără aceste măsuri luate, de exemplu atacarea navelor de patrulare mici, atacurile cibernetice, atacurile în mass-media... Eu vă aduc aminte, americanii au aceste lecții ale războiului cibernetic. Prima a fost desfășurată, s-a încercat desfășurarea ei în 1991, o dată cu primul război din Golf. Atunci a fost oprită pe generalul Schwarzkopf, care conducea operațiunile militare. A zis: nu, atacăm întâi cu aviația stațiile radar și punctele de comandă, și după aia intrăm. Au avut pierderi americanii... În 2003, o dată cu războiul din Irak împotriva lui Saddam, au atacat cibernetic sistemul secret al Ministerului Apărării al Iranului, iar pe computerele comandanţilor au apărut mesaje: lăsaţi armele, predaţi şi mergeţi acasă, vă vom chema în momentul în care vom încheia misiunea de eliminare a lui Sadam Hussein şi a celor doi copii ai lui. Acesta este un mesaj pe care unul din comandanţii de brigadă de lângă Basra a declarat că l-a avut pe computerul lui. Nu există dovezi, decât aceste declaraţii ale câtorva ofiţeri comandanţi de unităţi, dar acest lucru s-a întâmplat. Deci aşa a fost atacat Irakul.

Radu Dobriţoiu: Domnule general, să încercăm să abordăm şi perspectiva Teheranului, pentru că de o vreme Iranul se confruntă cu probleme economice din ce în ce mai grave. Acest embargo și aceste presiuni puse de Statele Unite au adâncit și mai mult criza, care, în cele din urmă, criză economică reflectată în societate, se răsfrânge asupra conducerii politice de la Teheran.
Alexandru Grumaz: Aripa dură iraniană ar putea vedea un mare avantaj în această confruntare cu Washingtonul, în tensiunile sporite, iar Iranul încearcă la ora actuală să producă o falie între Washington și Bruxelles. Deci Iranul încearcă această despărțire... Exact ce a făcut, ce a încercat Moscova să facă...

Radu Dobriţoiu: O Moscovă... în acest joc extrem de complicat. Până la urmă, domnule general, totuși, Iranul, chiar și pentru Statele Unite, este o nucă greu de spart.
Alexandru Grumaz: Păi, comunitatea de informații și militarii de la Pentagon lucrează la planurile aşa-numite clandestine referitoare la Iran, operațiuni care sunt derulate împotriva Gărzii Revoluționare Iraniene, distrugerea navelor, cum am spus, de patrulare rapidă, operațiuni acoperite în Iran, ceea ce este la modă, distrugerea grupurilor proxy din Orientul Mijlociu, pentru că problemele sunt următoare: Iranul poate lovi Statele Unite nu pe teritoriul Statelor Unite, ci poate lovi Statele Unite în bazele pe care...
Radu Dobriţoiu: Interesele americane din Orient.
Alexandru Grumaz: Da, în bazele pe care le au în Irak, Bahrain, Oman, în toată zona Golfului.
Radu Dobriţoiu: Să precizăm totuși, domnule general, că guvernul de la Bagdad este un apropiat al Teheranului, pentru că este un guvern șiit. Ştim foarte bine, după îndepărtarea lui Saddam Hussein, acolo șiiţii au venit la putere. Şiiții sunt majoritari, sunt predominanți în Irak și au o legătură specială cu Iranul. Așadar, un posibil război militar, acțiuni militare ale Statelor Unite împotriva Iranului ar însemna probabil că și Irakul va avea o poziție diferită de cea pe care o are acum, respectiv va deveni un dușman.
Alexandru Grumaz: Da... Moscova şi Teheranul au avut legături puternice în ultimii ani și există informații la ora actuală că Moscova se pregătește să sprijine Iranul într-un eventual atac aerian, prin dislocarea de sisteme S400 operate nu de iraniani, ci operate de ruși în Iran. Există această legătură între Teheran și Moscova, care s-au sprijinit reciproc în războiul din Siria.

Radu Dobriţoiu: Există și interesul economic al Moscovei. O dată, am amintit de prețul petrolului, pe care Moscova dorește să îl crească - bineînțeles, și cu sprijinul acțiunilor Teheranului -, dar, pe de altă parte, este vorba de industria de apărare a Rusiei, care are nevoie de finanțare. Şi de unde să primească această finanțare, dacă nu sunt vândute aceste sisteme S300, S400 către Iran, către Turcia, către alte state?
Alexandru Grumaz: Aşa este. Avem un moment iarăşi important în derularea acestei trilaterale de la Ierusalim, și anume discuția pe care președintele Donald Trump o va aveacu președintele Vladimir Putin la G20. Bolton și Patruşev s-au întâlnit înainte de trilaterală și au stabilit detaliile pentru întâlnirea G20 dintre Putin și Trump. Trump, bineînțeles, va mai avea încă vreo opt întâlniri, în care va discuta cu prim-ministrul Indiei, cu cancelarul Germaniei, cu președintele Chinei și cu prim-ministrul Australiei.
Radu Dobriţoiu: Să încheiem cu o concluzie, vă rog, domnule general, despre viitorul acestei evoluţii despre Iran şi stabilitatea Orientului Mijlociu - bineînţeles, cu interferenţa şi cu relaţia cu Statele Unite.
Alexandru Grumaz: Situaţia în Golf este una explozivă şi, cu cât se vor întâmpla mai multe evenimente de tipul celor petrecute până acum referitoare la petroliere şi la atacul convoaielor militare sau a bazelor militare...
Radu Dobriţoiu: Doborârea dronelor...
Alexandru Grumaz: ...doborârea dronelor, cu atât suntem mai aproape de un conflict militar în zona respectivă. Deocamdată, diplomaţia îşi face datoria, iar întâlnirea de la Ierusalim a dovedit acest lucru, că se poate discuta pe marginea problemelor fierbinţi din zona Orientului Mijlociu lărgit, zonă care este confruntată cu mișcări tectonice, ca să zic aşa, de reaşezare a structurilor de forță și a actorilor regionali în zona respectivă.
Radu Dobriţoiu: Regionali și mondiali, domnule general.
Alexandru Grumaz: Exact.
Radu Dobriţoiu: Pentru că implicarea Rusiei și a Statelor Unite este evidentă.

"Euroatlantica", la final. Tema emisiunii: Iranul şi stabilitatea Orientului Mijlociu.
Invitatul acestei ediţii a fost generalul locotenent în rezervă Alexandru Grumaz, analist militar, fost consul general al României la Shanghai.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica", şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pentru a ne asculta pe frecvenţele Radio România Actualităţi.