Interviu cu fostul preşedinte Emil Constantinescu

Invitat: Emil Constantinescu, fost preşedinte al României

Realizatori: Radu Dobriţoiu şi Nicu Popescu

Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatalantica" vă spune Radu Dobriţoiu, din nou cu un invitat special în această seară, pentru a discuta despre strategia de securitate a NATO, evoluţia situaţiei din Bazinul Mării Negre şi principalele probleme de geostrategie ce implică România pe termen mediu şi scurt. Alături de Nicu Popescu, voi analiza aceste subiecte cu fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, doctor în geologie, doctor în ştiinţe la Universitatea Duke din Statele Unite. Profesor universitar recunoscut în mediile internaţionale pentru analizele sale, domnul Emil Constantinescu a fost distins cu Premiul "Omul de stat european al anului" conferit de Institutul de Studii Est-Vest din New York, Premiul Asociaţiei Barourilor Americane pentru merite excepţionale în promovarea statului de drept, Premiul "Aristide Calvani" pentru pace, democraţie şi dezovltare umană, Premiul pentru democraţie al Centrului Democratic din Washington, Premiul pentru contribuţia la dezvoltarea Europei şi libera circulaţie a ideilor. Sunt doar câteva dintre distincţiile fostului apreşedinte Emil Constantinescu, artizan al Parteneriatului Strategic dintre Statele Unite şi România. Domnule preşedinte Emil Constantinescu, de o bună perioadă se lucrează la noua strategie de securitate a Alianţei, la conceptul strategic al NATO. Dumneavoastră aţi participat la seminarii, conferinţe cu lideri mondiali atât în Statele Unite, cât şi la Oslo, la împlinirea a 60 de ani de existenţă pentru Alianţa Nord-Atlantică. Care este viziunea dumneavoastră şi ce ar trebui modificat esenţial în ce priveşte conceptul strategic al NATO?

Emil Constantinescu: În primul rând este foarte interesant, pentru cei care ne urmăresc şi care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă cu securitatea lumii, este foarte interesant de ştiut cum şi-a modificat NATO concepţia, în acord cu noile realităţi prin care lumea se transformă. Sigur că NATO a fost înfiinţată în condiţiile războiului rece, în care exista un singur inamic care era avut în vedere, Rusia, şi era vorba de un concept defensiv, de apărare în faţa expansiunii Rusiei pe continentul european, unde Statele Unite aveau obligaţii şi au dorit să facă un sistem de apărare colectivă. În 1989 şi, practic, în 1990 situaţia s-a schimbat. Sistemul comunist, imperiul comunist sovietic şi, mai ales, sateliţii săi din Europa Centrală şi de Sud-Est s-au prăbuşit prin implozie şi asta a creat dispariţia adversarului. Gorbaciov spunea: "O să vă pregătesc ceva la care nu vă aşteptaţi, o să vă lipsesc de adversar". S-a schimbat conceptul NATO şi atunci a fost elaborat un concept extrem de interesant, şi anume de asigurare a securităţii prin lărgirea NATO cu fostele ţări componente ale imperiului sovietic ca satelit în Europa Centrală si de Sud-Est pe de o parte, iar pe de altă parte o consolidare cu alte tipuri de instrumente, cum ar fi lărgirea Uniunii Europene, a conceptului NATO. Dar era evident caracterul unipolar al lumii din 1990, care îi făcuse pe americani să declare un "sfârşit al istoriei", pe un cumoscut politolog, Fukuyama, pe care îl cunoaşteţi, profesor la Harward. Acum deja existau semne că lumea începe să se schimbe şi atunci NATO a consolidat la Washington, la întâlnire, acest proiect al Parteneriatului pentru Pace, care a avut un succes foarte mare şi care de fapt acoperea practic zona OSCE, cu care NATO a început să coopereze. Acum, la 60 de ani de existenţă a NATO, situaţia este schimbată. La Conferinţa de la Oslo ideea nu a mai fost ca noul concept strategic să fie elaborat de experţi militari strategici şi funcţionarii din administraţia ţărilor NATO şi de structura NATO, ci s-a construit o lărgire spre societatea civilă. Pentru prima dată, noul secretar general s-a adresat societăţii civile, a construit o comisie de experţi, în fruntea căreia, cu experienţa sa şi în calitate de profesor, a fost aleasă Madeleine Albright, şi acest grup de experţi, la Oslo, m-a invitat ca să ţin discursul principal de deschidere la Conferinţa de la Oslo, unde s-a făcut un bilanţ a ceea ce se realizase şi s-au jalonat principalele elemente pentru noul concept strategic NATO. Lumea unipolară, în care numai Statele Unite decideau, a luat sfârşit, chiar dacă nu toată lumea este conştientă, în condiţiile în care, aşa cum spuneam, cu zece ani în urmă, când mulţi mai credeau acest lucru, Statele Unite s-au ferit să afirme că este o lume unipolară şi că numai ei decid. Deci este o conştiinţă că lumea este unimultipolară. De ce păstrez cuvântul "uni"? Pentru că în continuare, dacă examinăm problemele militare, care nu vor fi separate, din cadrul NATO şi problemele strategice, diferenţa dintre cheltuielile Statelor Unite, nu mă refer numai pentru înarmare propriu-zis, dar pentru cercetarea tehnologică...

Realizator: Pentru înzestrare şi dezvoltare.

Emil Constantinescu: ... şi ale tuturor celorlalţi, este un decalaj foarte mare. Statele Unite au un decalaj...

Realizator: Comparativ chiar şi cu Europa.

Emil Constantinescu: Nici nu contează. Europa încă este sub umbrela Statelor Unite. Ce s-a schimbat? Această periferie anarhică, care acum îi îngrijorează pe toţi şi creează o nouă cauză de solidaritate, după cea care rezultă din conexiunea bancar-economică, din care nu pot ieşi, şi anume pericolul aşa-numitelor state aflate în disoluţie. Pe de altă parte, există un lucru bun, deci, practic, de la cel de-al Doilea Război Mondial nu a mai existat, şi mai ales după prăbuşirea, să spunem, a Zidului Berlinului, pericolul unui război mondial. Sunt râzboaie locale, unde este nevoie de o concertare între marile puteri şi, ca să mai dau o expresie sintetică, ce au înţeles Statele Unite şi ce a înţeles chiar şi NATO după câteva, să spunem, zone în care a fost implicat cu acţiuni militare? Că este uşor să câştigi războiul, pentru NATO este încă uşor să căştige orice râzboi în lume acum, dar este foarte greu să câştigi pacea. Şi de foarte multe ori câştigi războiul şi se pierde pacea.

Realizator: Ceea ce se întâmplă în Afganistan.

Emil Constantinescu: Da.

Realizator: A fost câştigat războiul, împreună cu Alianţa Nordului atunci.

Emil Constantinescu: Şi în Irak a fost câştigat cu o uşurinţă excepţională. Nimeni nu poate şă facă fată acestei maşini extraordinare de război. Pacea se câştigă mult mai greu. Pacea se câştigă în societate.

Realizator: Este mult mai scumpă pacea decât războiul.

Emil Constantinescu: Exact. Şi atunci NATO a pornit la o democratizare, care este de bun augur şi trebuie preluată, la o democratizare a construcţiei.

Realizator: Domnule preşedinte cum trebuie văzută, în această idee, relaţia dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Federaţia Rusă, pentru că, exceptând spaţiul nordic şi graniţa cu Turcia, atunci nu erau forntiere, acum, din Oceanul Îngheţat până la Marea Neagră, între spaţiul slav spaţiul Europei Centrale şi de Vest există o continuitate şi NATO este această continuitate?

Emil Constantinescu: Primul enunţ, sintetic şi de acesată dată, sunt condamnate să fie împreună. Sigur, negociind, negociind permanent, pentru că Rusia are acest statut, nu numai are o mare putere militară, statut de mare putere economică, acum şi în perspectivă, are un teritoriu vast, are o influenţă /.../ şi ea îşi negociază, într-un mod diferit deci faţă de ceea ce se întâmplase în timpul războiului rece. Dacă Rusia în timpul războiului rece, construindu-şi o enormă putere militară, ameninţa cu această putere militară, cerând în schimb avantaje economice, aceasta s-a întâmplat, şi i se dădeau, pentru pace, şi pentru Statele Unite, şi Uniunea Europeană, au plătit. Acum însă s-a întâmplat un lucru deosebit. Rusia îşi foloseşte puterea economică, în special puterea energetică, pentru a negocia avantaje strategic-militare. Deci lucrurile, practic, s-au inversat. Cu Rusia nu se poate trata în condiţii de dictat. Deci cu Rusia trebuie negociat, încercând să înţelegi punctul ei de vedere şi încerămd să negociezi, ceea ce noi am reuşit în condiţii extremn de grele, noi, adică Administratia Constantinescu, vorbesc, nu am lucrat singur, să construima cel sistem de trilaterale, care începeau cu trilaterala, prima construită şi de mare impact, Polonia, Ucraina, România, urmată de Polonia, Moldova, România, urmată de România, Bulgaria, Turcia; România, Bulgaria, Grecia. La Washimngton, pot să o spun, nu este o dovadă de orgoliu, se numeau Triunghiurile lui Constantinescu. Au fost iniţiativa noastră şi, este adevărat, a lui Kwa�iewski, care juca acest rol, pentru că Polonia nu s-a impus numai numai prin faptul că avea Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, fiind că este o ţară importantă, fiindcă a ştiut să facă o politică externă demnă şi acum culege rezultatele ei.

Realizator: Vă reamintim că ne puteţi asculta online, pe internet, la adresa româniaactualităţi.ro. La aceeaşi adresă puteţi găsi o arhivă cu ediţiile din acest an ale emisiunii "Euroatlantica". Invitat special în această ediţie este fostul preşedinte al României, domnul Emil Constantinescu. Ediţia este realizată împreună cu Nicu Popescu.
Revenim la această idee a dumneavostră, cu care sunt total de acord în ce priveşte cooperarea dintre NATO şi Rusia, pe viitor, trebuie să meargă împreună, mai ales în ce priveşte poziţia defensivă, şi iată România ca platformă de comunicare, pentru că vorbim aici de...

Emil Constantinescu: Nu unica.
Realizator: Nu unica, dar...

Emil Constantinescu: Una din ele. Polonia este...

Realizator: Sigur că da, dar să ne referim - şi o să vedeţi unde vreau să ajung -, să ne referim la scutul american antirachetă, scut american pe care NATO vrea să îl facă parte din Alianţă şi, recent, la Tallinn, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a lăsat o uşa deschisă pentru Rusia şi a invitat Rusia să participe la acest scut antirachetă, România fiind o platformă...

Emil Constantinescu: Exact. Pentru cei nefamiliarizaţi cu politica externă, vreau să spun că toate astfel de propuneri care se fac nu se trimit în eter, ele sunt negociate înainte. Scutul antirachetă, în a doua lui fază, a fost negociat înainte cu ruşii.

Realizator: Sigur că da.

Emil Constantinescu: S-au făcut concesii în ceea ce priveşte Kaliningradul.

Realizator: Sigur.

Emil Constantinescu: Acum s-au făcut concesii indirecte, prin presiuni. Sa făcut concesia cu flota din Marea Neagră, pentru că Ucraina nu acţionează ea de capul ei...

Realizator: Deci au cedat Ucraina...

Emil Constantinescu: Este o diferenţă. Şi ar fi foarte bine... Eu poate văd altfel lucrurile, pentru că le ştiu din interior şi ştiu cum se fac aceste lucruri.
Realizator: Sigur.

Emil Constantinescu: O astfel de propunere, cum este cea făcută de secretarul general, bineînţeles că a fost discutată înainte cu Rusia.
Realizator: Culmea este că Rusia nu a fost prezentă la Tallin.

Emil Constantinescu: Dacă examinăm izolat piesele acestui - cum spunea Brzezinski - "joc de şah mondial" nu înţelegem nimic. Aşa cum nu a înţeles nimeni, şi m-am tot străduit să le explic în România, că problema Transnistriei, indiferent că împreună cu preşedintele Elţîn şi Lucinski în '99 la Istanbul, noi am rezolvat. Deci, noi trei persoane, patru, pentru că era Ivanov, într-o sală am reuşit să deblocăm Conferinţa OSCE şi să se semneze tratatul adaptat, pentru că a acceptat Elţîn prima dată, ceea ce refuzase la Lisabona şi toată vremea, să accepte retragerea trupelor sovietice. Am fost conştienţi: s-a deblocat, dar nu s-a semnat mai departe, Rusia nu a semnat tratatul adaptat, spunând că este o ameninţare la graniţă. Dar care era substanţa? Substanţa nu era Transnistria, care nu mai interesează pe nimeni acum, substanţa era flota. Deci noi, dacă ne putem aştepta la o rezolvare pozitivă acum, în acest joc extraordinar de biliard, este că rezolvându-se problema flotei de la Sevastopol se depresurizează cumva problema Transnistria.

Realizator: Domnule preşedinte aţi amintit că un rol important îl reprezintă pentru zona noastră securitatea Mării Negre. Ea este nu numai securitate pe plan militar - şi aţi schiţat aici prezenţa celorlalte puteri la Marea Neagră -, dar şi pe plan energetic. Aţi fost susţinătorul unor relaţii trans-Marea Neagră extraordinare. Cum să vedem această securitate energetică? Ea este parte a sistemului de securitate globală.

Emil Constantinescu: Da, nu am fost numai susţinătorul, ci am fost creatorul unor proiecte concrete, care au fost urmate de ceilalţi, cum ar fi conducta Baku...

Realizator: Ceihan...

Emil Constantinescu: Nu, Ceihan este cea prin Turcia.

Realizator: Da, Baku la Marea Neagră.

Emil Constantinescu: ... Poti-Constanţa şi dusă mai departe până la Croaţia, Slovenia, în acea zonă, şi apoi prin Serbia. Şi am creat şi alte sisteme de mecanisme. Sigur la început, pentru că România nu avea atunci potenţialul, prin relaţiile personale cu foştii preşedinţi din zona Caucaz-Asia Centrală. Lucrurile acestea se construiesc într-un ansamblu de interese. Ca geolog, vreau să vă spun că resursele sunt atât de mari şi de importante, încât ele pot să satisfacă toate..., chiar o conductă mică, cum era cea pentru petrol din România, avea rolul ei în anumite condiţii de criză.

Realizator: Şi cum vedeţi această energie la Marea Neagră, de care să beneficiem şi noi?

Emil Constantinescu: România este aşa de bine plasată, încât poate să facă parte din toate sistemele. Sigur că eu vorbesc mereu, pentru că le ştiu mai bine, despre lucrurile pe care le-am făcut eu şi vă dau exemple pentru că s-a aşternut tăcerea asupra lor. Un exemplu pe care vi-l dau, primul, este decizia de a aduce gaz din Rusia printr-o companie germană. Puţini au înţeles atunci de ce am făcut acest lucru. Am făcut-o pentru că cunoşteam foarte bine, ştiam dinainte, ştiam din Germania care sunt relaţiile şi cum este privită Germania de către Rusia şi pentru că ştiam că va urma intervenţia NATO în Iugoslavia, ştiam foarte bine ce poziţie va avea România şi ştiam foarte bine că Rusia va încerca să penalizeze, lucru care s-a întâmplat cu Bulgaria, nu s-a întâmplat cu România. Nu s-a întâmplat cu România pentru că niciodată politica rusă, în care statul face politica economică, nu va face ceva ostil Germaniei. Şi atunci sigur că s-a plătit un preţ economic, dar s-a plătit de fapt independenţa României nu numai energetică, independenţa propriu-zisă. S-a tăiat la bulgari, nu s-a tăiat la România. România este astfel plasată încât de la Dumnezeu şi natură s-a construit un astfel de sistem încât poate să participe la toate sistemele, fără însă orgolii şi multă demagogie.

Realizator: Domnule preşedinte Emil Constantinescu ce semnificaţie are pentru Alianţă, dar şi pentru România, scutul american antirachetă? România este între NATO şi Rusia.

Emil Constantinescu: De la început, poziţia mea era că România trebuie să participe la acest scut. În al doilea rând, este mult mai favorabil pentru România, pentru că fostul, care nici nu era eficient, era reluat din timpul preşedintelui Regan, se referea la rachetele intercontinentale, el nu apăra în nici un fel România. Or, România, plasată în această zonă...

Realizator: Asigură la rândul ei şi apărarea...

Emil Constantinescu: Sigur că asigură ea la rândul ei, este ea apărată, este apărată pe termen lung, pentru că este o problemă strategică de lung termen, este apărată de rachetele cu rază medie, şi se ştie de ce s-a modificat, pentru că cercetările americane, grupul de experţi au dovedit că iranienii mult mai târziu vor putea să facă o rachetă intercontinentală, care ar fi traversat şi Rusia, pe când în această zonă Rusia nu este oricum ameninţată şi va putea să devină un partener. Pe de altă parte, a pus încă o dată în evidenţă rolul Parteneriatului Strategic pe care l-am lansat împreună cu preşedintele Clinton în 1997 la Bucureşti.

Realizator: Aţi fost artizanul parteneriatului...

Emil Constantinescu: Şi-a mai produs o dată efecte, aşa cum şi-a produs efecte...

Realizator: ... şi loialitatea noastră militară...

Emil Constantinescu: ... atunci când avem o bază americană, nu NATO, avem o bază americană în România. Este foarte uşor ca ei să-i fie asociată şi o participare la acest scut.

Realizator: Probabil că şi loialitatea noastră ca aliat cu Statele Unite a contat foarte mult în Afganistan, în Irak, pe lângă tot ce aţi spus dumneavoastră. Şi, bineînţeles, Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, al cărui artizan aţi fost.

Emil Constantinescu: Care este o formă instituţionalizată a unei loialităţi care apoi a fost dovedită. Şi aici este un merit al tuturor administraţiilor, pentru că ,indiferent cine a fost la conducerea ţării în România, indiferent de orientarea politică, orientarea către NATO, către Uniunea Europeană, către NATO şi cu Statele Unite nu a fost pusă în discuţie şi asta contează.

Realizator: Mai contează ceva, domnule preşedinte, securitatea în interiorul statului, a cetăţenilor, criza economico-financiară afectează pe toată lumea.

Emil Constantinescu: Dacă vă amintiţi, în timp ce eram preşedinte am propus, s-a aprobat în CSAT şi apoi a aprobat şi parlamentul, în urma unui discurs pe care l-am ţinut în parlament, un nou concept strategic pentru apărarea intereselor României, în care am introdus pentru prima dată - şi acest lucru a fost extrem de apreciat în Occident - conceptul civic, am introdus conceptul de societate şi am pus în evidenţă... Este considerat ca un pas înainte în întreaga zonă a fostelor state comuniste, importanţa pe care o are ţesutul social. Ei bine, aceasta este problema nevralgică a României, pentru că România în momentul de faţă din punct de vedere militar, fiindcă suntem la NATO, este văzută perfect, din punct de vedere legislativ face faţă cerinţelor, din punct de vedere instituţional face faţă cerinţelor, din punct de vedere politic România nu are o situaţie care să trezească îngrijorări în Occident şi văd aceasta zi de zi, cum spuneam, în think-tankuri la care particip, în schimb România are o societate civilă prăbuşită şi are o societate a cărei slăbiciune este dublată de o lipsă de conştiinţă publică. Or, asta face un stat vulnerabil. De aceea eu spun că singurul pericol cu care România se confruntă real în momentul de faţă este criza morală a societăţii. Criza economică este un episod trecător pentru România, este ridicol să vorbim serios despre ea, indiferent de ce simte un om sau altul, numai dacă o comparăm cu situaţia din '97-'96, cu bănci prăbuşite... Despre ce vorbim atunci? Dacă asta este criză, aia ce era? Deci nu problema aceasta este, a crizei economice sau politice, problema este a crizei morale a societăţii, a unor oameni care nu îşi asumă, nu au spirit comunitar, care pot să fie manipulaţi, care pot să fie manevraţi, care îşi pierd nu sentimentul patriotic, că poate este un cuvânt prea înalt, care îşi pierd sau sunt gata să îşi vândă demnitatea, onoarea. Acestea sunt probleme care aparent nu au nici o legătură cu probleme strategico-militare, dar au o foarte mare legătură şi ele explică de ce ţări mici, omogene, unde există o credinţă într-un ideal naţional, rezistă şi nu pot să fie înfrânte de nici o forţă militară pe termen lung şi sunt ţări mari, imperii, cu forţe uriaşe, care se prăbuşesc ca un castel de cărţi de joc.

Realizator: "Euroatlantica" la final. Invitat special în această ediţie a fost domnul Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României. Nu încheiem înainte de a vă aminti că secretarul general al NATO, Andres Fogh Rasmussen, a efectuat ieri şi astăzi prima sa vizită oficială în România. Vom reveni asupra acestui subiect pe larg în ediţia de săptămâna viitoare. Tot din actualitate, mâine, la Ministerul Administraţiei şi Internelor va fi Ziua Porţilor Deschise. La sediul ministerului din Piaţa Revoluţiei nr.1 este organizată şi o expoziţie şi vor avea loc exerciţii demonstrative.

Realizatori: Radu Dobriţoiu şi Nicu Popescu
Transcriere RADOR