Început de an cu o noua conducere UE

Realizator: O temă de actualitate în această seară şi cu un invitat special: profesorul dr. Ioan Mircea Paşcu, europarlamentar, fost ministru al apărării, cu o bogată expertiză în domeniile diplomaţiei şi apărării, experienţă recunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional, pe mandatul domnului Ioan Mircea Paşcu în calitate de ministru al apărării, România a fost invitată şi apoi a devenit membră a Alianţei Nord-Atlantice.

În această seară vom trece în revistă ultimele evoluţii, ultimele evenimente din UE şi pentru început, în primul rând, pentru ascultători, parafrazându-le pe Voltaire, voi încerca să lămuresc câţiva termeni de bază, în primul rând, Consiliul European este format din şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre, miniştrii de externe şi preşedintele Comisiei Europene. Urmează apoi Comisia Europeană, organul executiv al UE, un fel de guvern al comunităţii europene. Apoi Consiliul UE, Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European. De curând au fost validaţi noii comisari şi, aşa cum vom arăta în continuare, de la 1 ianuarie, UE are o conducere bicefală în urma aplicării Tratatului de la Lisabona. Acelaşi document stabileşte de la finele anului trecut că înaltul reprezentant pentru politică externă are şi portofoliul securităţii comune. Iată, securitatea europeană devine mult mai importantă decât în trecut. Aşadar, o conducere bicefală, o acvilă bizantină. Avem o dată preşedintele permanent ales pe doi ani al Consiliului European, conform Tratatului de la Lisabona, este vorba de Van Rompuy, secondat de baroneasa Catherine Ashton, cu portofoliul de înalt reprezentant pentru politică externă şi securitate comună, pe de o parte şi la Madrid, preşedinţia semestrială a UE deţinută de Spania, prin premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero. Colegii din regia de emisie, Victor Mihăescu şi Cristina Creţa îmi confirmă că avem legătura cu domnul profesor Ioan Mircea Paşcu. Bună seara.

Ioan Mircea Paşcu: Bună seara.

Realizator: Domnule Ioan Mircea Paşcu, profit de această ocazie pentru a vă ura la mulţi ani, ştiu că tocmai ce a fost ziua dvs de naştere.

Ioan Mircea Paşcu: Da, vă mulţumesc mult şi pentru urare dar şi pentru prezentare.

Realizator: Domnule profesor Ioan Mircea Paşcu, aminteam mai devreme despre conducerea bicefală a UE, preşedinţia semstrială şi preşedintele Consiliului European. Cum va influenţa această realitate comanda la nivelul UE şi în aceeaşi marjă a întrebării, ne va costa mai mult această dublă preşedinţie?

Ioan Mircea Paşcu: Da. Acum, lucrurile nu sunt armonizate şi nici nu aveau cum, pentru că aveam transpus în practică prevederea din Tratatul de la Lisabona. De altfel, s-a şi întâmplat un mic accident la summit-ul UE-SUA au fost trimise două invitaţii. Una din partea domnului Rompuy Administraţiei Americane, în care aceasta preşedintele american a fost invitat să vină la Bruxelles şi în acelaşi timp, alta din partea premierului Zapatero, care îl anunţa că acest summit urmează să aibă loc la Madrid. Bineînţeles că americanii nu au ezitat să facă publice aceste două invitaţii şi să folosească acest incident să spunem aşa pentru a declina prezenţa la acest summit. Mai degrabă cred însă că e vorba de faptul că SUA, în momentul de faţă, sunt confruntate cu probleme foarte foarte serioase. Au solicitat sprijinul europenilor şi nu l-au solicitat de-abia de ieri de azi, ci de anul trecut. Acest sprijin vine cu inima îndoită când vine şi atunci destul de insuficient şi probabil că Administraţia Americană a considerat că are alte probleme decât încă un prilej de fotografie comună cu liderii europeni şi atunci s-a folosit probabil, bănuiesc, de acest incident, care provine din faptul că lucrurile încă nu sunt armonizate la nivelul conducerii Uniunii, pentru a declina invitaţia.

Realizator: Da, iată o primă ciocnire, un prim accident. A doua parte a întrebării: credeţi că ne va costa mai mult această dublă preşedinţie din punct de vedere financiar, mă gândesc, menţinem, iată...

Ioan Mircea Paşcu: Nu, nu cred că sunt probleme de genul acesta. În orice caz, cred că în momentul de faţă avem o situaţie în care avem noul preşedinte al consiliului şi acesta... dvs cunoaşteţi foarte bine situaţia din NATO şi acest preşedinte de consiliu ar putea fi asemănat cu funcţia de secretar general al NATO. El este practic cel care organizează coordonează activitatea activitatea consiliului. Preşedinţia aceasta semestrială ea rămâne în continuare şi ea răsspunde, să spunem aşa, de toate problemele Uniunii pe parcursul celor şase luni. Ori spaniolii, fiind primii care sunt confruntaţi cu această situaţie, probabil că nu au vrut să renunţe la nimic din prerogativele pe care le-ar fi avut în cazul în care ar fi fost vorba numai de preşedinţia semestrială şi, ca atare, de aici apar probleme. Nu cred că e vorba de un cost suplimentar, pentru că nu este vorba de o nouă construcţie instituţională. Sunt foarte multe lucruri care sunt preluate deja atât de Rompuy, dar şi doamna Ashton, care existau deja şi într-un fel, mai degrabă, cred că e vorba de rearanjare decât de o completare a ei cu alte instituţii.

Realizator: Se vorbea despre un acord al gentlemenilor, preşedinţia semstrială nu va face concurenţă preşedinţiei permanente, a asigurat ministrul spaniol de Miguel Angel Moratinos, citat de AFP: "Am adoptat un acord un acord al gentlemenilor. Van Rompuy va conduce reuniunile, iar Zapatero va fi alături de el şi va avea un rol de prim-plan" - a explicat şeful diplomaţiei spaniole. Cum se împacă propunerile preşedinţiei semestriale cu cele ale preşedinţiei permanente, dle Ioan Mircea Paşcu?

Ioan Mircea Paşcu: Acum au apărut o serie, adică practic un program al preşedinţiei spaniole, aşa cum fiecare preşedinţie până acum avea un asemenea program. Pe de altă parte însă, sunt şi chestiuni care necesită întrunirea consiliului, cum a fost acest mini summit, de fapt n-a fost mini pentru că au participat cu toţii, dar un summit important legat de situaţia din Grecia, situaţia financiară, care a fost convocat de dl Rompuy. Deci, aici cred că cei doi, într-un fel sau altul, sunt confruntaţi, şi preşedinţia semestrială, dar şi preşedintele, până la urmă sunt confruntaţi cu aceleaşi probleme şi, ca atare, trebuie să-şi unească forţele pentru a da cel mai bun răspuns din partea uniunii la agenda cu care este confruntată uniunea. Deci, eu cred că există un asemenea gen de ... Cred de asemenea că dl Moratino s-a gândit la noi în Comisia de afaceri externe, a avut o expunere apreciată şi, de altfel, cred că armonizarea pe care o face o face şi cu dna Ashton, care, într-un fel sau altul, este peste domnia sa, el nici nu mai conduce reuniunile miniştrilor de externe, cum se întâmpla până în momentul de faţă, acestea fiind de acum, trecând în sarcina baronesei Ashton. Deci, iată şi aici sunt probleme care mai trebuie încă puse la punct şi probabil că practica va fi cea care va crea precedentele, pentru că în tratat nu toate situaţiile şi-au găsit o rezolvare. Am avut o situaţie de genul acesta când baroneasa Ashton, pe data de 1 decembrie, a devenit reprezentantă pentru politica externă şi de securitate şi apărare şi, în acelaşi timp, ea urma să vină în calitate de vicepreşedintă a comisiei la audierea din ianuarie. Avea o perioadă de aproape două luni de zile neacoperită din punctul de vedere al Parlamentului European şi atunci s-a improvizat. Improvizaţia fiind o audiere pe data de 2 decembrie, în comisia noastră, nu în plenul parlamentului, fără vot, drept pentru care dsa a primit un fel de scrisoare în care s-a spus că a venit în faţa comisiei, că a expus anumite lucruri şi această scrisoare a ţinut de un fel de aprobare din partea parlamentului până când dsa a venit la audieri. Deci, trebuie să ne mai aşteptăm de acum încolo la asemenea situaţii care provin din realitate, din transpunerea în practică a tratatului şi care vor fi rezolvate prin soluţii ad-hoc care, la rândul lor, vor crea precedente.

Realizator: Aţi amintit mai devreme de relaţia dintre UE şi SUA. În urmă cu câteva zile, după implementarea Tratatului de la Lisabona, UE a luat o decizie importantă, un vot ce a stârnit reacţia misiunii diplomatice a SUA la Bruxelles. Poate prima ciocnire politică din ultimii ani între cele două state unite: cele de peste Ocean şi cele Europene. Este vorba de blocarea unui acord între UE şi SUA. A fost blocat acordul swift, care permitea accesul direct al Washingtonului la datele despre conturile bancare ale cetăţenilor din UE şi mutarea implicită a datelor de pe serverul din SUA în Elveţia. Se spunea despre o strategie antiteroristă ca stând la baza acestui acord swift. Ce ne puteţi spune despre această decizie a Parlamentului European?

Ioan Mircea Paşcu: O primă chestiune este că în general în Parlamentul European nu a existat o prea mare disponibilitate pentru a da curs solicitărilor americane de transfer a acestor date. Asta este o chestiune generală şi parlamentul a mai avut luări de poziţie pe această temă, inclusiv pe scannere de pildă, care au fost refuzate în Europa, deşi ele sunt amplasate pe aeroporturile americane, problema a revenit acum şi a fost redezbătută în Parlamentul European fără prea mult succes. A doua chestiune care cred că a deranjat foarte mult este o greşeală tactică. Prin Tratatul de la Lisabona, parlamentul European care a intrat în vigoare pe data de 1 decembrie, trebuie să aprobe toate tratatele încheiate de Uniune. Lucrul acesta este o noutate. Or, această situaţie a încercat să fie prevenită prin acest acord care a fost încheiat de comisie cu SUA cu o zi înainte de intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, încercându-se într-un fel scurtcircuitara parlamentului. Lucrul acesta a produs bineînţeles nemulţumire în rândul parlamentului. Partidul Popular a încercat să amâne votul, ştiind că acesta va fi negativ şi până la urmă această coaliţie care s-a realizat în parlament a singularizat popularii care au pierdut acest vot. Drept pentru care, mandatul pe care comisia l-a primit este să înceapă să negocieze un acord pe termen lung, iar comisia a şi informat parlamentul că va proceda de această manieră în viitor.

*

Realizator: Invitat special în această seară domnul profesor Ioan Mircea Paşcu. Îi mulţumesc din nou pentru că a acceptat invitaţia de a participa la emisiunea "Euroatlantica". Domnule profesor Ioan Mircea Paşcu, potrivit Tratatului de la Lisabona apare această componentă a securităţii comune. Lady Ashton tocmai ce a vizitat Bosnia-Herţegovina, unde acţionează o forţă militară europeană. Care sunt primele măsuri în direcţia securităţii europene întreprinse de noua conducere a UE?

Ioan Mircea Paşcu: Eu cred că principala problemă la început a fost de ordin instituţional. Şi avem aici o schimbare de proporţii, pentru că militarii din cadrul Uniunii era direct responsabili în faţa Consiliului, cu alte cuvinte în faţa şefilor de stat şi de guvern, în faţa forului cel mai important al Uniunii. De data aceasta, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona militarii sunt subordonaţi acestui Înalt Reprezentant, deci doamnei Ashton. Ei nu mai raportează direct în faţa şefilor de stat şi guvern, ci raportează baronese Ashton şi aceasta este cea care aduce punctul lor de vedere în interiorul Consiliului. Asta a creat o oarecare aprehensiune, ca să spun aşa, militarii nefiind obişnuiţi cu o treaptă intermediară, mai ales că avuseseră acest contact direct, şi au existat anumite reţineri anterior. Oricum, toate aceste servicii, şi cele pe linie militară şi cele pe linie civilă, sunt contopite astăzi sub conducerea baronesei Ashton, iar în plan tehnic cred că lucrurile vor continua. Să nu uităm că spectrul de acţiune al UE se bazează mai mult, pune accentul mai mult pe factorul civil, pe intervenţia să spunem civilo-militară decât pe cea militară sau militaro-civilă. Şi, din punctul ăsta de vedere, cred că aici lucrurile în timp vor căpăta mai multă coerenţă şi mai multă integralitate, pentru că e nevoie de o asemenea acţiune coerentă. Uniunea s-a angajat până acum, din 2003 până acum, începeau 20 şi ceva de operaţiuni. Problema principală este că aceste operaţiuni au fost întreprinse nu cu instrumentele militare care se află în curs de creare, ci cu instrumente care au fost puse la dispoziţie de statele membre. Se aşteaptă de acum încolo ca aceste instrumente să fie finalizate şi atunci vom avea probabil mai multă coerenţă şi forţă în acţiunile Uniunii.

Realizator: Tot pe componenta de securitate comună, domnule profesor Ioan Mircea Paşcu, Lady Ashton a spus că este sceptică în ceea ce priveşte crearea unui cartier general militar european la Bruxelles, idee pe care Franţa o susţine fără succes de ani de zile, dar care este respins de ţara sa, de Regatul Unit al Marii Britanii. În ceea ce priveşte o structură de comandament unic pentru forţele europene trebuie să fiu convins asupra oportunităţii, spunea baroneasa Ashton. Dumneavoastră ce părere aveţi, este un proiect cu şanse de reuşită acesta, al unui cariter militar al UE?

Ioan Mircea Paşcu: Noi avem un raport, săptămâna viitoare va fi discutat în Comisia de afaceri externe, pe care îl face preşedintele subcomisiei de apărare. În acest raport există un articol care se referă la acest centru şi, cum aţi spus şi dumneavoastră foarte bine, el reflectă poziţia franceză că trebuie să structurăm un asemenea punct de comandă, ca să spun aşa. Există ceva incipient în această privinţă, dar cred că până la urmă inevitabil, pe măsură ce Uniunea îşi va pune la punct instrumentele şi va deveni mai coerentă în acţiunea ei, inevitabil se va pune problema ca un asemenea cartier general să existe. Cred că va trebui rezolvată problema cu structurile NATO şi acest lucru nu se poate rezolva decât în ansamblul relaţiilor dintre cele două instituţii. Deci, baroneasa reflectă în momentul de faţă o opinie britanică care e mai sceptică, dar, în acelaşi timp, există şi structurarea inevitabilă a Uniunii şi la un moment dat acest aranjament în care comandantul suprem din Europa adjunct este cel care coordonează eforturile europene şi asigură legătura cu NATO va fi probabil un aranjament care va suferi îmbunătăţiri.

Realizator: Nominalizarea baronesei Ashton la sfârşitul lunii noiembrie pentru postul de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă şi Securitate Comună, post creat de Tratatul de la Lisabona, a fost foarte criticată din cauza lipsei sale de experienţă diplomatică. Să nu vorbim şi de cea în domeniul securităţii şi apărării. Lady Ashton a încercat să-şi convingă auditoriul pledând în comisii pentru o Europă mai credibilă. Lady Ashton a spus că doreşte ca vocea Uniunii Europene să se facă auzită în lume, deşi mulţi se întreabă dacă ea va avea capacitatea de a depăşi tutela marilor puteri din Uniunea Europeană în privinţa subiectelor diplomatice. Dansa a spus că doreşte ca vocea Uniunii Europene să se facă auzită în lume, deşi mulţi se întreab dacă ea va avea capacitatea de a depăşi tutela marilor puteri din Uniunea Europeană în privinţa subiectelor diplomatice. Cum credeţi domnule profesor Iona Mircea Paşcu că se va descurca Lady Ashton cu postofoliul externelor şi securităţii? Vă pun această întrebare după audierile din Parlamentul European ştiut fiind că specializarea baronesei Ashton este pe comerţ. S-a şi remarcat în comisie când s-a referit la forţele Uniunii Europene din Afganistan... Iona Mircea Paşcu: Cunosc toată această situaţie. Şi pot spune că de principiu aceste poziţii şi cea de preşedinte al Consiliului şi aceasta de înalt reprezentant sunt poziţii importante şi Uniunea, cei care au hotărât, respectiv şefii de stat şi de guverne nu aveau nevoie aici, după părerea mea de oameni cu prea multă personalitate, pentru că aceşti oameni mi-ar fi dat o altă, un alt format al funcţiilor respective, aveau nevoie mai degrabă de nişte funcţionari care să asculte în continuare de hotărârile lor şi să aducă la îndeplinire hotărârile lor. Din cât ştiu e un foarte bun mediator, un om care nu are tendinţa să iasă în faţă, comparativ cu Tony Blair, de pildă, ar fi fost cu totul altceva. Adică Tony Blair este o personalitate puternică care, bineînţeles ar fi dat alt conţinut acestei funcţii. Pe de altă parte nici Baroneasa nu a fost prima obţiune pentru că din partea britanică a fost vizat ministrul de externe domnul Miliband. Dar domnul Miliband a optat în bună tradiţie britanică să rămână în politica internă britanică cu perspectiva de a deveni preşedinte al Partidului Laburist şi eventual chiar prim-ministru. Un lucru pe care cred eu că la făcut în mod corect pentru că această funcţie nu va dispărea foarte curând şi nu are ce să piardă după ce va ajunge şi prim-ministru şi dacă îl va interesa probabil că va putea accede la această funcţie. În ceea ce o priveşte pe baroneasa, într-adevăr calificarea nu este exactă în aceste domenii. Dar, să nu uităm două lucruri sau de fapt trei. O primă chestiune este că domnia sa a vut o performanţă relativ bună, cum aţi spus şi dvs în calitate de comisar pe comerţ. Al doilea lucru: ea este produsul unei şcoli de administraţie foarte bine pusă la punct, respectiv cea britanică. Şi în al treilea lucru: nu este o femeie proastă, este o femeie inteligentă care ştie să se descurce. Aşa că una peste alta eu cred că va face faţă nu la superlativ, nu putem să o comparăm cu domnul Solana care era un specialist pur sânge, dar în oricecaz cred că va avea o performanţă mai mult decât onorabilă în această funcţie.

Realizator: De altfel Baroneasa a rămas evazivă în privinţa, în comisii, în privinţa unor subiecte mai arzătoare ale actualităţii în ce priveşte securitatea comună şi securitatea în general, cum ar fi Afganistanul sau Orientul Mijlociu limitându-se să aprecieze ca fiind absolut vital progresul în negocierile de pace. Ea a promis că va merge în regiune dar a precizat că prima sa vizită oficială o va face la Washington. Iată din nou Washington, Statele Unite cum anticipaţi că se va derula această nouă relaţie datorită acestei noi funcţii între Bruxelles şi Washington?

Iona Mircea Paşcu: Ea ar trebui să se desfăşuare bine, pentru că până la urmă baroneasa va fi ministrul de externe al Uniunii Europene şi va trebui să aibă o legătură directă şi strânsă cu doamna Clinton care este secretarul de stat. Dacă aceste două femei vor reuşi să obţină această relaţie între ele cred că lucrurile vor merge bine. Dar în ansamblu să nu uităm că, aşa cum spuneam la început Statele Unite sunt într-o perioadă foarte dificilă pentru ele cu foarte multe probleme pe agendă cărora trebuie să le găsească rezultat, există o disponibilitate a actualei administraţii de a implica mai mult aliaţii comparativ cu administraţia anterioară la care europenii, proabil şi inerţial ţinând seama de rezistenţa faţă de iniţiativele administraţiei anterioare nu au răspuns pe măsura aşteptărilor americane. Şi atuncea aicea ne aflăm, agenda arde, ea nu aşteaptă hotărâri, să spunem aşa, care vin târziu din Europa ci europenii vor trebui, dacă vor să rămână importanţi şi pentru Statele Unite să obţină sprijinul american să hotărască să livreze şi ei, ca să spunem aşa. Şi cred că aicea va fi cheia. Dar în plan personal şi în plan instituţional cred că legătura dintre doamna Clinton şi Baroneasa Ashton, o americancă şi o britanică este esenţială pentru această relaţie.