Forţele Terestre Române în teatre de operaţii

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (25 aprilie, ora 21:05) - Realizator: Radu Dobriţoiu - Ediţie dedicată forţelor terestre, cea mai importantă categorie de trupe a armatei României. Marţi, de Sf. Gheorghe, a fost marcată Ziua Trupelor de Uscat şi peste câteva zile, la 30 aprilie, va fi aniversată Ziua Infanteriei. Cei mai mulţi eroi daţi de Armata României în ultimii zece ani fac parte din această categorie de militari, pentru că cele mai importante efective care au participat şi participă la misiunile din Afganistan şi Iraq fac parte din forţele terestre. Sunt militari care au participat efeciv la eforturile Armatei României pentru integrarea în NATO, cu sacrificii însoţite de progrese remarcabile în executarea misiunilor şi pregătirea personalului.
Patru invitaţi în această ediţie dedicată trupelor de uscat: şeful Statului-Major al Forţelor Terestre, generalul-locotenent Ioan Sorin, doctor în ştiinţe militare, absolvent al Colegiului Regal petnru Studii de Apărare al Marii Britanii şi al Colegiului NATO de la Roma; comandantul Diviziei 2 Infanterie Gemina, generalul de brigadă Nicolae Ciucă, doctor în ştiinţe militare, absolvent al Colegiului de Război din Statele Unite; comandantul Batalionului 26 Infanterie Neagoe Basarab, colonelul Dan Ionescu, doctor în ştiinţe militare şi informaţii şi, în studioul Radio România Actualităţi, căpitanul Cosmin Savu din Batalionul 2 Infanterie Călugăreni. Bună-seara, domnule căpitan.
Cosmin Savu: Bună-seara.
Realizator: Bine aţi venit şi succes în cariera militară. Felicitări. Am înţeles că de curând aţi fost avansat căpitan.
Cosmin Savu: La sfârşitul anului trecut. Mulţumesc.
Realizator: Colegele din regia de emisie, Cristina Creţa şi Ileana Băjenaru, îmi confirmă că avem stablite legăturile telefonice. Bună-seara, domnule general Ioan Sorin.
Ioan Sorin: Bună-seara, bună-seara şi invitaţilor şi mulţumesc că v-aţi gândit să dedicaţi această emisiune forţelor terestre.
Realizator: Tot timpul am fost alături de dumneavoastră, domnule general, şi de forţele terestre, atât eu, cât şi Radio Româţnia Actualităţi. Bine aţi revenit la Radio România Actualităţi, domnule general. Avem legătura la Buzău, cu generalul Nicolae Ciucă. Bună-seara.
Nicolae Ciucă: Bună seara. Am onoarea să vă salut, domnule general-locotenent şi daţi-mi voie să-i salut şi pe ceilalţi doi camarazi ai noştri, cel din studio şi cel de la Craiova.
Realizator: Domnule general Ciucă, bine aţi revenit la "Euroatlantica". V-am pregătit o surpriză în această emisiune...
Nicolae Ciucă: Bine v-am regăsit.
Realizator: V-am pregătit o surpriză, o surpriză plăcută pentru dumneavoastră, dar sunt sigur că şi pentru ascultători. Avem legătura şi la Craiova, cu comandantul Scorpionilor Roşii, colonelul Dan Ionescu. Bună-seara, domnule comandant. Semper gloriosi!
Dan Ionescu: Semper gloriosi! Bună-seara, domnule Dobriţoiu, mă bucur să vă aud. Daţi-mi voie să îi salut pe cei doi generali sub comanda cărora am avut onoarea să lupt în Albania şi Irak şi nu numai şi, de asemenea, bună-seara ascultătorilor dumneavoastră.
Realizator: Domnilor comandanţi, daţi-mi voie să inversez pirmida militară la începutul acestei emisiuni şi să îndrept prima întrebare spre cel mai tânăr invitat, căpitanul Cosmin Savu, cu o misiune executată în Afganistan, cu Batalionul 2 Călugăreni. Domnule căpitan, aţi auzit prezentările. Vă rog să-mi spuneţi cât se poate de sincer, fără teama de a-i supăra pe domnii comandanţi - sunt sigur că în lumea forţelor terestre sunt cunoscuţi cei trei invitaţi - ce vă inspiră cele trei nume, Ioan Sorin, Nicolae Ciucă şi Dan Ionescu?
Cosmin Savu: În primul rând vă rog să-mi permiteţi să adresez 'Am onoarea să vă salut!' celor trei invitaţi. Încă de când am păşit în sistemul militar, în Liceul Militar, eram sigur sau îmi doream şi încă îmi doresc să sfârşesc cariera cu vipuşca roşie pe pantalon, exact aşa cum am început-o.
Realizator: Să le spunem ascultătorilor că în Liceul Militar uniformele au vipuşcă şi, la fel, pe pantalonii generalilor există această vipuşcă. Pot spune, la rândul meu, că este vorba de trei legende ale forţelor terestre, trei veterani ai celor mai dificile misiuni executate de Armata României în istoria postbelică./mdudea/ Sunt mândru că am fost alături de aceşti lideri militari în Afganistan şi în Irak, acolo unde am înţeles cu adevărat ce înseamnă trupele de uscat, ce rol important a avut Armata în eforturile de integrare euroatlantică. Un fapt inedit, necunoscut de cei mai mulţi dintre ascultătorii "Euroatlantica" - în ordinele de zi ale Batalionului 26 Infanterie este menţionat şi Radu Dobriţoiu, primul jurnalist care a însoţit un batalion românesc de infanterie într-o misiune de luptă. Dle general Sorin Ioan, este al doilea mandat al dumneavoastră la conducerea forţelor terestre. Aţi participat direct la modernizarea trupelor de uscat, la pregătirea şi conducerea operaţiilor din Afganistan şi Irak. Vă rog să vă referiţi la rezultatele obţinute de forţele terestre de la operaţiunea la care aţi participat în Albania, în 1997, unde, dacă nu mă înşel, aţi fost împreună cu colonelul Dan Ionescu şi momentul actual, când suntem cu aproximativ 1800 de militari în Afganistan.
Ioan Sorin: /.../ s-au realizat progrese remarcabile în 1997, la misiunea din Albania. /.../ nu eram membri NATO, mai mult decât atât, eram singura ţară şi singurele forţe din afara Alianţei care participam la acea misiune. Am acumulat experienţă. Între timp, am trecut şi la o armată profesionistă, am intrat în structurile de securitate colectivă. Nu suntem izolaţi, lucrăm în echipă, cu celelalte forţe terestre din ţările aliate, din NATO şi din UE. Avem programe comune de transformare, progresele sunt semnificative şi experienţa acumulată în operaţii, aşa cum aţi menţionat, în Irak şi în Afganistan, şi-au pus amprenta foarte pregnant asupra competenţei profesionale a militarilor. În fiecare misiune, militarii se întorc mult mai maturi profesional şi mai bine pregătiţi pentru orice fel de acţiune militară din tot spectrul acţiunilor militare. Progresele sunt vizibile.
Realizator: Dle general, îmi aduc aminte, în Afganistan mi-aţi povestit despre experienţa pe care aţi acumulat-o în Regatul Unit al Marii Britanii, atunci când aţi fost la Colegiul de război de acolo şi îmi aduc aminte, pentru că poveştile acestea le-am ascultat când eram în Afganistan, sub acel cer senin, pentru că Afganistanul, fiind foarte puţin poluat, cerul era foarte senin şi îmi povesteaţi dumneavoastră că aţi reuşit să acumulaţi experienţă sau măcar o minimă practică la Colegiul de Război de acolo, iar pe tancurile lor, pe avioane de vânătoare. Cum putem compara acum experienţa pe care aţi acumulat-o dumneavoastră în Marea Britanie, în aceste teatre de operaţii, cu ce se întâmplă acum în Armata României?
Ioan Sorin: Acea şcoală, Colegiul de Studii de Securitate, e cea mai înaltă şcoală de profil, cu membri studenţi civili, reprezentanţi ai Ministerului Apărării, dar şi militari cu grad de general din mai multe ţări. Eu am un principiu, fiecare dintre noi reprezentăm suma experienţei noastre, cu ce am văzut, cu ce am studiat, paradigma pe care o avem despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. O asemenea şcoală de securitate de nivel înalt te ajută să ai un schimb de experienţă, să înveţi mai mult despre fiecare zonă din acest glob, să înţelegi oamenii, te învaţă să asculţi opinii, chiar dacă ele sunt diferite, să îţi formezi o imagine mult mai concretă despre fenomenele sociale şi mai ales cele de securitate. Într-adevăr, am avut o ocazie unică, deşi nu era un colegiu de pregătire pur militară, dar prin modulele organizate în interiorul acestei şcoli foarte înalte, erau şi participarea la acţiunile forţelor navale, la cele ale aviaţiei şi forţelor terestre. Sigur că am avut o /.../ să conducă tehnica sau să /.../ cu toate categoriile de armament, aşa cum am avut ocazia să pilotez un avion.
Realizator: Da, îmi aduc aminte, povesteaţi despre acest lucru şi eraţi fascinat chiar şi de acea perioadă de la Colegiul de Război. Eram în Afganistan cum am menţionat, şi eraţi într-un avion cu două locuri, de vânătoare.
Ioan Sorin: Un avion, bineînţeles, cu un pilot cu dublă manşă, dar am avut plăcerea şi ocazia unică, fiind forţă terestră, să pilotez o oră şi 45 cu mâna pe manşă şi chiar să fac acrobaţii aeriene şi, sigur, este o experienţă unică. S-a simţit experienţa şi în continuare, fiindcă s-au legat prietenii, oameni care au ajuns în funcţii înalte în armatele lor... ne-am întâlnit de foarte multe ori şi de fiecare dată căile de comunicare erau deschise şi foarte simplu de rezolvat orice fel de problemă sau de schimbat idei sau opinii sau sesiuni despre dezvoltarea forţelor noastre.
Realizator: Domnule general Nicolae Ciucă, dumneavoastră aţi studiat la Colegiul de Război al Forţelor Terestre din Statele Unite. Cât de mult din ce aţi învăţat acolo timp de un an v-a fost util şi aţi aplicat în experienţa dumneavoastră în Armata României, în Forţele Terestre Române?
Nicolae Ciucă: Înainte de toate trebuie să specific că selecţia mea pentru a participa la acest colegiu s-a datorat în primul rând experienţei acumulate şi subscriu întru totul la ceea ce preciza domnul general locotenent Ioan Sorin mai devreme, că fiecare dintre noi suntem o sumă de experienţe acumulate într-o carieră. Prezenţa la Colegiul de Război s-a făcut chiar când domnia sa era în primul mandat de şef al Statului Major al Forţelor Terestre.
Realizator: 2004-2007, dacă nu mă înşel.
Nicolae Ciucă: Da. Şi de asemenea, trebuie să fac precizarea că sub comanda domniei sale, noi am deschis misiunea din Afganistan în anul 2002, atât în executarea primelor recunoaşteri în Afganistan, cât şi introducerea forţelor. Am să mi-l aduc aminte toată viaţa mea cum dânsul aştepta pe fiecare eşalon în parte şi executa acea pregătire introductivă pentru ceea ce însemna teatru de operaţii. Vă mulţumim încă o dată, domnule general locotenent. Revenind la întrebarea dumneavoastră, sigur, experienţa pe care am acumulat-o şi toate cunoştinţele pe care le-am dobândit pe timpul acelui an de participare la cursurile uneia dintre cele mai înalte şcoli ale Forţelor Terestre Americane, ea a fost cât se poate de relevantă pentru ceea ce urma să fac după ce am absolvit. Colegiile de război ale categoriilor de forţe pregătesc ofiţeri de stat major şi de comandă pentru funcţii de nivel operativ şi strategic. Ca atare, este cât se poate de relevant faptul că orice absolvent al acestui colegiu nu poate decât să exprime faptul că este foarte bine pregătit pentru ceea ce urmează să facă în funcţiile de - încă o dată - de stat major şi de comandă pe care urmează să le ocupe în carieră.
Realizator: Domnule colonel Dan Ionescu, dumneavoastră aţi preluat de la colonelul Toma comanda Batalionului 26 Infanterie, colonelul Toma Gabriel, care a preluat comanda batalionului de la generalul Nicolae Ciucă, locotenent colonel pe atunci, dacă îmi aduc bine aminte. Aţi crescut în grad şi în vârstă, domnule colonel Dan Ionescu. Iată, alături de domnul general Sorin Ioan, alături de domnul de domnul general, acum, Nicolae Ciucă, cât de mult a contat transferul de experienţă de la aceste două legende ale trupelor de uscat?
Dan Ionescu: Aşa cum spuneam mai devreme am avut privilegiul să lupt sub comanda celor doi generali. În momentul în care domnul general Ciucă a început să vorbească şi să afirme acelaşi lucru - că suntem, până la urmă, suma tuturor experienţelor noastre - m-am bucurat, pentru că în acelaşi mod aş fi dorit şi eu să încep. Şi aşa o voi şi face. Până la urmă, suntem suma tuturor experienţelor şi suntem ceea ce facem./mpetre/ Aşa cum şi dl general Ciucă spunea mai devreme, preluăm unii de la alţii experienţa, preluăm unii de la alţii toate cunoştinţele pe care le putem acumula şi la rândul nostru, o punem în practică. Eu am avut privilegiul să învăţ de la dl general locotenent Ioan Sorin cum să intre cu nişte forţe în /.../ şi am convingerea că dânsul îşi aduce aminte foarte bine de acel moment, în a doua zi după ce ajunsesem în Albania şi la fel, de la dl general Ciucă, cum se intra în /.../ în Irak. La fel am făcut-o, la rândul meu, sper, cu aceeaşi experienţă bună, cu aceleaşi decizii bune, în Zabul, în Afganistan, mai târziu, comandând Batalionul 26.
Realizator: Aşadar, o experienţă acumulată impresionantă, în Irak şi Afganistan, pot spune, cele mai periculoase teatre de operaţii în care a executat misiuni Armata României în perioada post-belică. Mă îndrept din nou cu o întrebare spre tânărul căpitan Cosmin Savu, de la Batalionul 2 Infanterie Călugăreni. Dle căpitan, aveţi o misiune executată în teatrul de operaţii din Afganistan, în zona Zabul. Cât de greu a fost acolo?
Cosmin Savu: Într-adevăr, am executat o misiune ca şi comandant companie, în anul 2011, prima mea misiune într-un teatru de operaţii. Pregătirea din ţară, pe care am desfăşurat-o, a jucat un rol hotărâtor. Impactul cu Afganistanul a fost unul deosebit. Ceea ce vezi când ajungi acolo e imposibil să nu te marcheze. Însă, v-am spus, pregătirea ne dăduse tuturor sentimentul că vom face faţă provocărilor. A fost greu, a fost greu în principal pentru că am plecat de acasă cu obiectivul de a-mi îndeplini misiunile şi de a veni sau de a ne întoarce în ţară toţi cei care am plecat.
Realizator: Aţi avut pierderi?
Cosmin Savu: Nu. Nu. Am reuşit, la finalul misiunii, să raportăm că ne-am întors cu efectivul complet.
Realizator: Cu toate că - le aduc aminte ascultătorilor - Armata României a pierdut în Afganistan, de la începutul misiunilor de acolo, din 2002, aproximativ 22 de militari români au căzut acolo la datorie şi peste 120 au fost răniţi, unii dintre ei foarte grav. V-aţi mai duce, dle căpitan, într-o astfel de misiune?
Cosmin Savu: Cu siguranţă, cu siguranţă. Pentru asta am învăţat, pentru asta ne pregătim continuu. În nume propriu, cu siguranţă, aş mai merge. Experienţa pe care am acumulat-o în prima misiune îmi va fi de un real folos şi în următoarea. Iar dacă voi avea în subordine aceiaşi oameni sau oameni cel puţin la fel de bine pregătiţi, fără nici o ezitare, voi mai executa încă una, două.
Realizator: Aţi simţit acolo această responsabilitate a oamenilor pe care i-aţi avut în subordine, pentru ei, pentru familiile lor, pentru faptul că sunteţi obligaţi să faceţi tot ceea ce se poate ca ei nu numai să-şi îndeplinească misiunile, dar să ajungă teferi şi nevătămaţi alături de cei dragi, după cele şase luni de misiuni, v-a apăsat acest lucru pe timpul misiunii din Afganistan? Sunteţi comandant de companie, aţi fost acolo comandant de companie.
Cosmin Savu: Da, da, da. Cu siguranţă, asta este una din grijile pe care le ai, constant. Însă v-am mai spus, datorită pregătirii şi datorită provocărilor pe care le ai de înfruntat acolo, la un moment dat ajungi ca chestiunea să nu te mai apese chiar atât de mult. Ştii ce oameni ai în subordine, ştii cât sunt de bine pregătiţi, fiecare se perfecţionează pe zi ce trece, iar pericolul este înfruntat în cunoştinţă de cauză, ca să zic aşa.
Realizator: Se poate compara participarea la o astfel de misiune, timp de şase luni, în condiţii reale de luptă, cu o aplicaţie militară într-un poligon sau o aplicaţie care este chiar de durată mai mare?
Cosmin Savu: Să începem prin a spune că pregătirea într-un poligon, aplicaţia de care spuneaţi dumneavoastră, este fundamentală pentru executarea unei astfel de misiuni. Iar pe timpul instrucţiei, încercăm să facem condiţiile cât mai asemănătoare cu cele ale unei viitoare sau eventuale provocări reale. Nu reuşim sută la sută...
Realizator: Nu se compară totuşi, experienţa finală este covârşitoare.
Cosmin Savu: Vine în completarea pregătirii pe care ai executat-o.
Realizator: Aminteam la începutul emisiunii de o surpriză. Este vorba de o înregistrare pe care am făcut-o acum aproape 9 ani în Irak, cu comandantul de atunci al Batalionului 26 Infanterie Scorpionii Roşii, locotenent colonelul Nicolae Ciucă. Un fragment din documentarul "Bătălia de la Nassiriya", pe care îl pregătesc colegii mei, Mario Balint şi Ilie Pintea. Să ne aducem aminte de prima luptă angajată de o unitate românească după cel de-al Doilea Război Mondial.
*
Nicolae Ciucă: La intrarea în localitatea Nassiriya, subunitatea noastră a fost atacată cu armament de infanterie şi armament greu de infanterie, incluzând aici aruncătoare de AG7 şi mortierele de 82 de milimetri. A fost scoasă în evidenţă capacitatea de reacţie a militarilor noştri, stopând orice exacerbare a acţiunilor din partea insurgenţilor, prin riposta militarilor noştri, cu toate categoriile de armament pe care le-am avut în dotare, mai puţin aruncătoarele de grenade de 40 de milimetri. Am avut şi două probleme: o lovitură de aruncător de grenade de 40 de milimetri a lovit roţile din faţă ale unui transportor amfibiu blindat şi o altă roată de la puntea din spate au fost lovite. Ca atare, transportorul a rămas într-o singură roată. De asemena, a mai fost o explozie destul de aproape de un alt transportor, care prin suflul ei a dislocat puntea cardanică în acel transportor. Am reuşit să ieşim din ambuscada respectivă şi ne-am continuat deplasarea către obiectivul final.
*
Realizator: În timpul misiunii, plutonierul major Cornelia Pegulescu se afla într-unul dintre transportoarele lovite cu armament greu.
Cornelia Pegulescu: Am văzut doar două focuri de mitralieră în faţa transportorului, după care am auzit prima bubuitură, a doua, mi-am strâns casca şi mă aşteptam ca la a treia bubuitură să nu mai aud. Mă gândeam că n-o să mai scăpăm. Cred că pentru fiecare există un Dumnezeu. În momentul când s-a tras cu armamentul greu, în primul rând, mecanicul conductor a avut o reacţie de moment, o reacţie foarte bună, cred că el ne-a salvat viaţa, în primul rând. Deci, a încercat să nu se oprească deloc. Eram sub tirul de focuri şi nici acum nu-mi vine să cred că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat şi că pot să vă dau un interviu./rduinu
*muzică*
Realizator: Dle general Nicolae Ciucă, au trecut nouă ani, aţi traversat o perioadă dificilă atunci, în Irak, împreună cu colonelul Dan Ionescu, maior în 2004 şi colonelul Gabriel Toma. A fost dificil si pentru mine. Eram şi eu atunci cu Scorpionii Roşii. Cum a fost această primă bătălie efectivă dată de Armata României după cel de-al Doilea Război Mondial? Ştiaţi că mergeţi şi sunt şanse foarte mari să angajaţi inamicul.
Nicolae Ciucă: Aş reveni un pic la discuţia pe care aţi avut-o cu domnul căpitan mai devreme, întrebându-l care este diferenţa între pregătirea executată în ţară şi ceea ce se întâmplă în misiune şi revin pliindu-mă oarecum la răspunsul pe care l-a dat în interviu doamna plt. adj. Cornelia Pegulescu. Aţi văzut, ea a reliefat foarte clar că s-a simţit salvată de ...
Realizator: ... mecanicul conductor...
Nicolae Ciucă: ... măiestria mecanicului-conductor. Aş completa un pic ce-a spus domnul căpitan, spunând că, până la urmă, pregătirea din ţară nu reprezintă nimic altceva decât un registru al consecinţelor a ceea ce se întâmplă în teatrul de operaţiuni, pentru că, cu cât pregătirea din ţară este mai asiduă, cu cât este mai aproape de tot ceea ce putem noi imagina că se poate întâmpla într-un teatru de operaţii, cu atât consecinţele sunt mai pozitive pentru fiecare structură în parte. Sigur, întorcându-mă la întrebarea pe care mi-aţi adresat-o, nu este pentru prima dată când o abordăm. Privind în urmă şi rememorând ceea ce v-am spus mai devreme, ceea ce aţi redat dumneavoastră din interviul respectiv, cred că multe alte aspecte specifice nu sunt de adăugat. Exact ceea ce s-a întâmplat atunci am...
Realizator: ...Aţi retrăit momentele de atunci, probabil, cu acest fragment sonor de două minute.
Nicolae Ciucă: Am retrăit acest fragment şi nu pot decât să-mi aduc aminte de toţi subordonaţii cu care am fost atunci în misiune, de reacţia excepţională pe care ei au avut-o, de comportamentul lor curajos, fără teamă, fără să se abată deloc de la ceea ce noi discutaserăm şi planificaserăm înainte să plecăm în misiune. Sigur, aveam aşteptări că urmează să se întâmple astfel de chestiuni, situaţia se tensionase destul de mult în acea perioadă şi pot spune, fără teamă că greşesc, am avut o structură foarte bine pregătită, o unitate căreia îi voi fi recunoscător pentru tot parcursul pe care eu l-am avut în cariera militară. Nu există rezultate pozitive obţinute în orice activitate dacă nu există această legătură intrinsecă între ceea ce înseamnă echipa de comandă şi cea de execuţie. Este fără echivoc acest aspect.
Realizator: Să le spunem ascultătorilor, să le dăm şi alte informaţii despre această misiune adevărată de luptă. S-a desfăşurat în noaptea de 14 spre 15 mai 2004. Dumneavoastră, domnule comandant, atunci, al Batalionului 26 Infanterie Neagoe Basarab, Scorpionii Roşii, cum mai sunt cunoscuţi aceşti militari. Aţi plecat la ora 23:00 într-o astfel de misiune, cu zece transportoare blindate şi aproximativ 70 de militari. Aţi ales, domnule general Nicolae Ciucă, atunci să vă comandaţi singur militarii în luptă, să nu însărcinaţi cu această misiune pe locţiitorul dumneavoastră sau pe şeful de Stat-Major de atunci, care nu este altul decât domnul colonel Dan Ionescu. Domnule colonel Dan Ionescu, vă mai aduceţi aminte de acea noapte?
Dan Ionescu: Nu cred că a uitat-o niciunul din cei 70 de militari pe care i-aţi nominalizat mai devreme şi am convingerea că domnul general Ciucă îşi aduce aminte de toate acele pregătiri pe care le-am făcut înainte de plecarea în misiune, fiecare parte concentrată, lumea nu vorbea, decât îşi pregătrea armamentul, muniţia, planurile, transportoarele şi eram gata să ne îndeplinim misiunea, cu o tensiune specifică unui astfel de moment. N-o vom uita niciodată, vă garantez.
Realizator: Da, nu voi uita nici eu că m-aţi lăsat în unitate alături de domnul maior Toma Gabriel şi eu ascultam comunicaţiile pe cât puteam să trag cu urechea şi ştiam cam ce se întâmplă. Eram foarte îngrijorat. În fine, după aceea au urmat 48 de ore de nesomn pentru mine, care am transmis totul în ţară. Domnule general Sorin Ioan, dumneavoastră bănuiesc că cunoaşteţi acest moment din istoria batalionului 26 Infanterie, cunoscut şi sub titlul "Bătălia de la Nassirya". Cât de mult credeţi că contează astfel de acţiuni de luptă pentru Armata României?
Ioan Sorin: Este o experienţă unică pentru fiecare militar participarea la o misiune reală, cu grad mare de dificultate. Personal, aş prefera să discutăm aceste povestiri reale din război după ce se va încheia misiunea noastră în Afganistan, când totul se va sfârşi, că mă gândesc să nu creăm o tensiune în plus pentru membrii familiilor care au militari în teatrul de operaţii şi poate creşte niveul de îngrijorare. Aţi pomenit însă de militarii pe care i-am pierdut şi vreau să adresez familiilor lor cele mai frumoase gânduri şi un gând special pentru caporalul Hâncu, care şi-a pierdut viaţa în Irak chiar într-o zi de Paşti, în urmă cu şapte ani şi vreau să le transmit părinţilor cele mai frumoase gânduri de sprijin şi de solidaritate pentru suferinţa pe care sigur că n-o s-o poată depăşi niciodată. Suntem alături de familiile militarilor care şi-au pierdut viaţa. De asemenea, suntem alături şi de militarii răniţi, unii foarte grav, şi încercăm să contribuim la vindecarea lor, dar să-i şi reintegrăm în unităţile din care fac parte şi marea lor majoritate lucrează în aceleaşi unităţi.
Realizator: Dacă nu mă înşel, domnule general, sublocotenentul post-mortem Bogdan Hâncu era dintr-o familie de militari. Tatăl său era colonel, dacă nu mă înşel. Sincere condoleanţe şi ...
Gl.Ioan Sorin: ... şi mama sublocotenentului Hâncu /.../...-
Realizator: Şi să aducem aminte tot despre Iraq pentru că acolo am pierdut doi militari... Cel de-al doilea, este vorba de sublocotenentul post-mortem Ion Grosaru care a murit într-un atac terorist similar cu cel în care şi-a pierdut viaţa Bogdan Hâncu, Ion Grosaru, cunoscut şi sub numele de soldatul-poet pentru că are trei volume de poezie publicate şi ajuta şi celula de relaţii publice de acolo. Era un om foarte activ. Suntem cu sufletul alături şi de familia lui Ion Grosaru şi de familiile celorlalţui militari care şi-au pierdut viaţa cu onoare căzând la datorie sub drapelul României. Domnule general, vă rog să continuaţi ce doreaţi să spuneţi. Nu puteam să nu aduc aminte şi de Ion Grosaru Iertaţi-mă, sunt emoţionat pentru că am fost acolo când şi-a pierdut viaţa soldatul-poet.
Gl.Ioan Sorin: Da, sigur că acea bătălie, ca şi altele, au fost bine organizate şi pentru fiecare militar reprezintă o experienţă unică, contribuie la creşterea competenţei profesionale, la dezvoltarea în cariera militară pentru că până la urma urmei misiunea noastră este de a fi pregătiţi pentru situaţiile cele mai dificile. Aş vrea să-i dau dreptate domnului căpitan. Am avut ocazia să văd în teatrul de operaţii şi în Iraq şi în Afganistan ofiţeri tineri, sublocotenenţi, locotenenţi în primul sau al doilea an în prima funcţie de lider de pluton. Foarte mulţi dintre ei îmi erau cunoscuţi de pe timpul când erau studenţi în Academia Forţelor Terestre şi am fost deosebit de plăcut impresionat de maturitatea lor şi de flexibilitatea, de modul în care s-au adaptat la condiţiile unei misiuni şi cei care au participat la misiuni ştiu foarte bine, se pregătesc înainte, studiază zona, studiază tradiţiile, cultura, istoria acelor locuri, aspecte de geografie care oricât de bine te-ai pregăti din ţară când ajungi acolo descoperi şi lucruri noi sau cu totul altceva şi trebuie să te orientezi şi să te adaptezi la starea adevărată din acea misiune şi mai ales trebuie să găseşti toate căile de a comunica cu populaţia locală. Pilonul de rezistenţă al unei misiuni în afara ţării, pilonul principal îl contituie consolidarea credibilităţi în faţa populaţiei civile pe care de fapt doreşti s-o sprijini şi în folosul căreia participi la acea misiune.
Realizator: Domnule general, dumneavoastră sunteţi şi specialist în operaţiuni psihologice şi acestea se bazează chiar şi pe aceste idei pe care le-aţi spus dumneavoastră mai devreme. Voiam să vă întreb cât de mult credeţi că a contat - şi contează - dar cât de mult credeţi că a contat contribuţia forţelor terestre, această categorie importantă din Armata României, cât de mult a contat contribuţia forţelor terestre la eforturile noastre de integrare în NATO în primul rând pentru că ne aducem aminte, eram în Afganistan atunci când s-a lansat invitaţia de la Praga?
Gl.Ioan Sorin: Contează foarte mult şi aş vrea să spun că nivelul de pregătire şi de cmpetenţă în cadrul misiunilor după 11 ani de participare în Afganistan, după participarea în Iraq şi în alte misiuni care s-au desfăşurat în această perioadă în Balcanii de Vest au sprijinit pregătirea militarilor într-un mediu multinaţional. Toţi militarii participanţi la misiune au avut ocazia să discute, să se consulte cu militarii din alte naţiuni membre NATO sau ai Uniunii Europene sau partenere participanţi la misiune. Nivelul de pregătire nu este cu nimic mai prejos şi imaginea pe care aceşti militari au creat-o în mediu multinaţional, în NATO şi Uniunea Europeană este cu totul deosebită.
Realizator: Domnule general Nicolae Ciucă, dumneavoastră aţi avut posibilitatea să cunoaşteţi ambele teatre de operaţii, şi Afganistanul, cât şi Iraqul. Credeţi că se pot compara ca şi grad de dificultate, ca şi pericol cele două misiuni executate acolo de forţele terestre?
Gl.Nicolae Ciucă: Comparaţie se poate face între cele două teatre de operaţii, numai că de asemenea în această analiză, în această comparaţie se pot identifica şi anumite similarităţi. Situaţia în sine este complet diferită. Discutăm de două situaţii diferite, discutăm de două ţări diferite, discutăm de două populaţii diferite pentru că - şi Ioan Sorin a făcut vorbire despre această chestiune şi reprezintă unul din elementele princiaple pentru îndeplinirea oricărei misiuni. Ca atare, nu putem să punem semnul de egalitate între cele două teatre de operaţii.
Realizator: Dumneavoastră aţi fost şi în misiuni de patrulare cu armata americană în Afganistan. Dar, iată, aducem aminte şi într-o adevărată luptă alături de brigada italiană, atunci în 2004.
Domnule colonel Dan Ionescu, aţi mai pleca într-o astfel de misiune cu o astfel de responsabilitate? Dacă nu mă înşel, în Afganistan aţi avut în subordine şi o companie americană...
Col.Dan Inescu: Aş vrea să vă spun că, aşa cum spuneam mai devreme, suntem până la urmă ceea ce facem nu ceea ce ne dorim să părem sau ceea ce ne-am dori să spună altcineva despre noi. Pot să spun un sigur lucru: că în 1994 comandam un pluton de cercetare am intrat în Batalionul 26, ulterior am progresat şi în vârstă şi în carieră şi mi-am continuat studiile, fie că am mers în Academia Militară, am revenit în Batalionul 26, fie că mi-am continuat cariera şi am făcut următorul pas ca şef de informaţii la Comandamentul de Brigadă, am revenit în batalionul 26. Asta înseamnă ca, din punctul de vedere al opţiunii mele de a lupta, de a comanda o astfel de unitate nu se poate pune o astfel de întrebare pentru că este în sine ceea ce consider că reprezint la acest moment şi trăiesc cu speranţa că oricine pe lanţul de comandă n-are nici un dubiu că Batalionul 26 sub comanda mea este gata să-şi îndeplinească misiunea pentru orice fel de situaţie.
Realizator: Domnule colonel Dan Ionescu, pentru că atmosfera emisiunii a devenit extrem de serioasă aş dori s-o destind un pic... Vă aduceţi aminte că în Iraq am fost vecini de cort...
Col.Dan Ionescu: Cu siguranţă că da...
Realizator: Vă aduceţi aminte că la un moment dat...
Col.Dan Ionescu: Sper că n-am fost incomod...
Realizator: Nu... Dintr-o dată în cortul dumneavoastră au apărut foarte mulţi şoareci. Vă aduceţi aminte?
Col.Dan Ionescu: Şi asta e adevărat...
Realizator: Şi nu ştiţi de ce. Pot mărturisi acuma pentru că dumneavoastră sunteţi la Craiova şi eu la Bucureşti: pentru că au plecat de la mine din cort, am reuşit să-i conving... Nu v-am spus atunci şi metoda prin care am reuşit acest lucru pentru că s-ar fi putut să-i fi convins să se întoarcă la mine, aşa că v-am lăsat pe dumneavoastră cu acest disconfort ca eu s-o duc mai bine în acel minim confort din cortul meu din Iraq.
Ne îndreptăm din nou spre tânărul căpitan Cosmin Savu. Domnule căpitan, ce faceţi în continuare? Aţi fost la misiuni... Cum vă desfăşuraţi activitatea ca şi comandant de companie în Batalionul 2 Călugăreni? Care este activitatea dumneavoastră obişnuită?
Cpt.Cosmin Savu: După desfăşurarea misiunii am revenit în batalion, cum aţi spus şi dumneavoastră, ca şi comandant de companie. Activitatea este cea de care vorbeam şi înainte, de pregătire continuă pentru executarea oricăui tip de misiuni ce ni s-ar putea încredinţa.
Realizator: Cât timp petreceţi pe terenul de instrucţie împreună cu oamenii dumneavoastră dintr-o lună, dintr-o săptămână?
Cpt.Cosmin Savu: Eu sunt zi de zi alături de oamenii mei, mai puţin weekendurile...
Realizator: Am înţeles. Ca şi instrucţie efectivă ...
Cpt.Cosmin Savu: Ca si instrucţie, nu lipsesc de acolo decât foarte puţin, o oră, două ore pe zi dacă lipsesc./mdudea/dstanesc
Realizator: Ce le-aţi spune tinerilor care ar dori să îmbrăţişeze cariera militară? Iată, au aici exemplul tânărului căpitan dar şi exemplul unor generali care au avut succes şi au făcut carieră în Forţele Terestre.
Cosmin Savu: Le-aş spune în primul rând că a fi militar nu se compară cu nimic, trebuie să realizezi lucrul acesta înainte să-ţi doreşti să fii militar. Ai parte de foarte mari satisfacţii, toate venind după o muncă deosebit de grae pe care trebuie să o faci continuu, atât pentru pregătirea ta cât şi pentru pregătirea celor din jurul tău.
Realizator: Dar există şi anumite restricţii la care sunteţi supus.
Cosmin Savu: Tocmai de asta am spus că trebuie să te gândeşti dinainte...
Realizator: Să pună în balanţă şi sacrificiul dar şi avantajele şi beneficiile şi frumuseţea acestei meserii de care aţi vorbit, o meserie de bărbat, de om care îşi ia viaţa în mâini. Domnule general Ioan Sorin, o întrebare, să spun, mai mult tehnică. Înţeleg că sunt vreo 42.000 de trupe, 42.000 de militari în categoria pe care o comandaţi, Forţele Terestre. Dintre acestea, câte batalioane sunt pregătite la nivel foarte bun, cum este cazul Batalionului 26 Infanterie, Batalionul 2 Infanterie Călugăreni, ca să nu se supere nimeni, sau Batalionul 32, care se află acum în misiune în Afganistan, sau batalioanele de vânători de munte? Nu pot să le spun pe toate, sunt aproximativ patru brigăzi importante care îşi rotesc efectivele în teatrele de operaţii. Din acest efectiv de 42.000 de militari, cât reprezintă crema trupelor de uscat?
Ioan Sorin: Vă răspund la întrebarea dvs, dar înainte, nu ştiu cât timp mai avem în emisiune...
Realizator: Mai avem aproximativ 10 minute.
Ioan Sorin: Aş vrea să profit de invitaţia dvs şi să mă adresez militarilor din teatrele de operaţii care sunt departe de ţară, mai ales că se apropie Sfintele Sărbători de Paşti, ştiu că ascultă emisiunea dvs, dacă nu direct, online, să le transmit cele mai frumoase gânduri de sărbători, să ştie, aşa cum le-am spus mereu, că ei nu sunt singuri, chiar dacă sunt la o mare depărtare de ţară şi de familie, ei trăiesc într-un spirit de echipă, se ajută unii pe alţii, sunt convins că vor găsi un moment de relaxare să se apropie de tradiţiile noastre de Sfintele Sărbători, dar fără să-şi slăbească concentrarea şi vigilenţa pentru misiunile pe care le vor îndeplini chiar şi în aceste zile. Nu sunt singuri acolo şi mai mult decât atât, au acasă familiile care sunt tot timpul cu gândul la ei, şi colegii, noi toţi care ne gândim zi de zi la misiunea lor la mare depărtare. Ca să revin la întrebarea dvs, trebuie să înţelegeţi că structura Forţelor Terestre este formată din forţe luptătoare, forţe de sprijin şi de susţinere logistică. În cadrul forţelor luiptătoare, nici o armată nu-şi permite să le ţină 100% într-un nivel de capacitate de reacţie maximă, fondurile nu permit un nivel de pregătire şi atunci există un ciclu, în fiecare an un număr de batalioane se află într-un nivel ridicat de pregătire, un alt set de unităţi se află într-o perioadă de refacere, după cea de pregătire intensivă. Trebuie să nu uitaţi că avem peste 1.500 de militari care fac parte din rezerve ale NATO sau din structuri de intervenţie în cadrul NATO, acreditaţi la NATO, şi se află de asemenea în permanenţă la un nivel de pregătire ridicat. Şase batalioane sunt în fiecare an în permanenţă pregătite. Vă gândiţi că cele două batalioane care se află în Afganistan au parcurs o perioadă de şase luni de pregătire intensivă, şase luni în misiune, şase luni vor fi la refacere când se întorc, dar în timpul acesta în ţară sunt alte două batalioane care se pregătesc intensiv pentru următoarea rotaţie ş.a.m.d.. Deci, pentru cele două batalioane desfăşurate în Afganistan în ciclul de pregătire şi de rotire sunt angajate şase batalioane.
Realizator: Un efort considerabil pentru o ţară România. Să sperăm că ne va aduce beneficii pe termen lung, pentru că, iată, dle general Ioan Sorin, am reuşit în timp să ne impunem, dacă pot spune aşa, la masa ţărilor care au un cuvânt de spus în ceea ce priveşte contribuţia cu forţe militare terestre, chiar şi de aviaţie, chiar şi navale şi avem un cuvânt de spus la cartierul general...
Ioan Sorin: Aş vrea să vă întrerup, fiindcă aţi pomenit de această relaţie. De opt ani de zile, noi facem pregătire în comun cu militarii americani, înainte de a ne desfăşura în Afganistan şi pregătirea se execută atât în Germania, în poligoanele unde se pregătesc militarii americani, prin deplasarea militarilor noştri, cât şi în România, prin prezenţa militarilor americani. Relaţia este deosebită, şi ei, şi noi suntem încântaţi de pregătirea comună şi au ocazia să se cunoască dinainte de a fi desfăşuraţi în acea zonă, în teatrul de operaţii. Este un parteneriat solid, care s-a dovedit a fi eficient şi în beneficiul ambelor armate.
Realizator: Dle general Nicolae Ciucă, este dificil să petreci sărbătorile departe de ţară, departe de casă, într-un teatru de operaţii dificil, cum este Afganistanul. Ştiu că am trăit de multe ori acest sentiment, chiar şi alături de dumneavoastră, în Irak, dar şi în Afganistan, dar de foarte multe ori am prins şi în Irak, şi în Afganistan, atât sărbătorile pascale, dar şi Crăciunul şi Revelionul. Ce le transmiteţi, dle general Nicolae Ciucă, militarilor de acolo, după modelul propus de dl general Ioan Sorin? Pentru că trebuie să ne gândim la dânşii, mai ales că noi ştim ce înseamnă acest efort sufletesc acolo, departe de ţară. Îmi aduc aminte, de asemenea, dacă nu mă înşel, era preotul militar Nicu Lulă şi transmiteam în 2004 o slujbă de Înviere la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI din capela militară a Batalionului 26 Infanterie.
Nicolae Ciucă: În aceste momente, sigur, este greu să treci peste sărbătorile, fie ele de iarnă, fie cele pascale, fără să ai nici un fel de sentiment. Sentimentele sunt atât pentru militarii care sunt în teatru, cât şi pentru familiile şi cei dragi, care sunt în ţară. Numai că, vedeţi dumneavoastră, a intrat mai devreme dl căpitan şi chiar comentaţi, legat de meseria de militar. Nimic, nici un efort nu se face fără sacrificii. Ori nu cred că este un sacrificiu prea mare să îţi petreci sărbătorile departe de casă şi slujind ţara sub drapel. Beneficiile pe termen lung pe care dumneavoastră le-aţi zis sunt preluate tocmai de către instituţia militară, prin pregătirea, prin instruirea acestei tinere generaţii de ofiţeri, de maiştri militari, de subofiţeri care capătă o experienţă deosebită. Ei îşi pornesc drumul în carieră în teatrele de operaţii, ceea ce pentru noi, acest lucru s-a întâmplat undeva la mijlocul carierei militare. Chestiunea aceasta este una de excepţie şi reprezintă, practic, bunul nostru cel mai de preţ, valoarea noastră cea mai importantă pentru ceea ce urmează să ni se întâmple pe termen lung. Sigur, ne gândim cu toţii la militarii din teatrele de operaţii, ne gândim la familiile lor. Ei trebuie să aibă încredere că noi facem tot ceea ce este posibil să îi sprijinim din toate punctele de vedere. Le dorim să treacă cât se poate de uşor peste aceste momente, să se gândească că atunci când vor reveni în ţară, bucuria revederii familiei şi bucuria petrecerii altor astfel de evenimente va fi cu totul şi cu totul alta faţă de ceea ce li se întâmplă acum, în teatrul de operaţii.
Realizator: Dle colonel Dan Ionescu, vă pun o întrebare referitoare la tinerii ofiţeri pe care îi aveţi în subordine şi care, probabil, anual, ajung în unitatea dumneavoastră. Cum puteţi caracteriza pregătirea lor?
Dan Ionescu: Nu pot să spun decât un singur lucru. Sunt încântat de deschiderea pe care o au şi deschiderea nu obligatoriu strict pentru meseria armelor, ci în general, au o altă viziune, o deschidere mult mai mare. În acelaşi timp, pregătirea lor este din ce în ce mai bună, ceea ce dovedeşte faptul că atât instructorii din şcolile de aplicaţii, cât şi cei din /academiile/ categoriilor de forţe, sunt la rândul lor trecuţi prin teatre, i-am avut, unii dintre ei, sub comanda mea, în teatrul de operaţii, ştiu ce să îi înveţe, ştiu cum să îi motiveze, deci ofiţerii care ne vin sub comandă, tinerii ofiţeri la începutul carierei, sunt din ce în ce mai buni.
Realizator: "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată forţelor terestre, trupe cu cea mai importantă contribuţie în misiunile internaţionale ale României. Invitaţi în emisiune au fost generalii Ioan Sorin şi Nicolae Ciucă, colonelul Dan Ionescu şi căpitanul Cosmin Savu. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica" şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru atenţie, la revedere!