Flancul sudic al NATO în actualul context internaţional

Radu Dobriţoiu - Ediţie în care ne îndreptăm spre flancul sudic al NATO, cu dezvoltările recente, care implică ultimele evoluţii din Grecia, dar şi acordul istoric semnat de marile puteri cu Iranul în privinţa dosarului nuclear. Vom discuta şi despre extinderea Alianţei în zona Balcanilor, cu o conturare clară a întăririi militare în acestă zonă. În acestă ecuaţie intervine în emisiunea noastră şi punctul de vedere al Israelului, care, deşi nu face parte din Alianţă, parteneriatul strategic cu Statele Unite şi susţinerea navală pentru baza maritimă din Creta joacă un rol important pentru consolidarea flancului sudic al NATO. Analizele geopolitice şi geostrategice vor face referiri şi la dorinţa Ankarei de a-şi consolida poziţia în Balcani, cu privire spre împlinirea a 100 de ani de la fondarea Turciei moderne de către Mustafa Kemal Atatürk.
Invitatul ediţiei este analistul militar Claudiu Degeratu, fost director în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica".
Domnule Claudiu Degeratu, buna-seara, bine aţi revenit la "Euroatlantica", la Radio România Actualităţi.
Claudiu Degeratu: Bună-seara.

Radu Dobriţoiu: Balcanii, cu o soluţie reprezentată de NATO şi dorinţa Turciei de integrare în Alianţă în 2016, cu ocazia summitului din Polonia, a Bosniei-Herţegovina.
Claudiu Degeratu: Cred că este un punct important pe agenda viitoarei reuniunii din 2016. Nu cred că există un summit în care să nu discutăm măcar o problemă din Balcani şi nu cred că a existat vreun summit în ultimii 10-15 ani în care Turcia să nu vină cu un anumit punct distinct pe agendă, reflectând nu doar, să spunem, tendinţele din flancul sudic, dar în general tendinţele unei puteri regionale.
Turcia doreşte să marcheze 100 de ani de la Turcia modernă a lui Mustafa Kemal Atatürk cu noi influenţe, nu doar ca putere economică, ci şi ca putere politico-diplomatică...
Claudiu Degeratu: Da, cred că Turcia, prin această aniversare - şi este o aniversare care cred că este relevantă şi pentru Europa şi pentru zona euroatlantică şi în general, pentru cel mai important aliat în care predomină religia musulmană, dar în acelaşi timp, predomină un model unic de organizare militară şi a instituţiilor de forţă şi care a fost întotdeauna un factor de stabilitate. Cred că acesta ar fi şi o parte din mesajul care va exista la această serbare, acest jubileu de 100 de ani. Turcia contribuie major de ani buni de zile la securitatea Alianţei şi în acelaşi timp, doreşte să i se recunoască rolul în istoria modernă a Europei.

Radu Dobriţoiu: Bosnia-Herţegovina, ştim, de-a lungul istoriei, sute de ani a reprezentat o zonă de dispute între Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, apoi Austro-Ungaria şi tot ce s-a întâmplat în zona Balcanilor nu poate fi desprins de influenţa otomană şi apoi a Turciei moderne, aceeaşi Bosnia-Herţegovina care în acest moment are aproximativ 45% din populaţie de religie musulmană, inclusiv cu anumite focare de susţinere pentru autointitulatul Stat Islamic. Turcia doreşte acest stat în interiorul NATO.
Claudiu Degeratu: Da, dar în acelaşi timp, trebuie să ştim că Turcia doreşte ceea ce dorim cu toţii, adică toate aceste ţări partenere, inclusiv Bosnia-Herţegovina, să-şi parcurgă traseul aprobat la nivel naţional sau decis la nivel naţional, acela de a stabili şi de a respecta nişte standarde, în primul rând de natură democratică. Aşa cum bine spuneaţi, există un bun motiv acum, pe acest fond de susţinere din partea Turciei ca Bosnia-Herţegovina să facă nişte paşi decisivi în acest sens. Deci are un rost nu doar, cum să spun, nu este doar interesul Ankarei să aibe Bosnia-Herţegovina în Alianţă, ci este chiar interesul Alianţei de a vedea Bosnia-Herţegovina făcând şi alţi paşi, sau paşi ceva mai repezi, o accelerare a reformei, pentru a încerca să aibe o candidatură, mult mai bine, în 2016. Deci această activizare a Turciei are şi un rol practic, nu doar unul politic, simbolic.
Radu Dobriţoiu: Ar fi şi a doua ţară, după Turcia, dacă ar deveni membră a Alianţei Bosnia-Herţegovina...
Claudiu Degeratu: Şi Albania...

Radu Dobriţoiu: Şi Albania, bineînţeles. Dar în Bosnia-Herţegovina, aproape 45-50%, oficial, sunt musulmani. Adevărat, şi Albania. Dar, iată, totul se întâmplă pe flancul sudic. Declaraţii de presă astăzi despre un exerciţiu de amploare pe flancul sudic al Alianţei. "Euroatlantica" se suprapune din nou peste actualitatea în desfăşurare. NATO susţine cel mai amplu exerciţiu militar de protejare a Alianţei. 30 de state cu peste 3000 de militari vor simula inclusiv un atac al jihadiştilor, terestru şi aerian, asupra flancului sudic al NATO. Bogdan Rădulescu transmite de la cartierul general al Alianţei, de la Bruxelles:

Reporter - Bogdan Rădulescu: În strategiile defensive ale Alianţei Nord-Atlantice, zona mediteraneană, alături de cea a istmului ponto-baltic, reprezintă pilonul de bază al securităţii flancului sudic. Nu întâmplător, NATO şi state partenere vor desfăşura în lunile octombrie şi noiembrie, în Marea Mediterană, în Italia, Spania şi Portugalia, cel mai amplu exerciţiu militar din ultimul deceniu: Trident Juncture 2015. Obiectivul: exerciţii şi tactici care prevăd scenarii de contracarare a unor ameninţări venite din partea organizaţiei jihadiste Statul Islamic pe flancul sudic al Alianţei. NATO nu a mai organizat un exerciţiu de o asemenea amploare din anul 2002, când 15 state membre şi 12 ţări partenere şi-au testat capabilităţile militare în Norvegia şi Polonia. La acest exerciţiu vor participa, de această dată, 30 de state şi vor fi desfăşuraţi peste 30.000 de militari, inclusiv din ţări nemembre, ca Suedia şi Austria. Comandanţii din cadrul NATO au declarat că acest exerciţiu militar extrem de complex va fi unul dintre cele mai dificile, având un scenariu complex de ameninţări, în care luptători jihadişti atacă pe pământ, din aer şi de pe mare. Va fi astfel testată puterea de răspuns aeriană, terestră şi maritimă, comunicarea cibernetică în timp de conflict, coordonarea acţiunilor mai multor armate naţionale. Analiştii militari de la Bruxelles menţionează că deşi pare că acest exerciţiu de amploare din Mediterana constituie o concentrare mai mare asupra pericolelor teroriste venite dinspre nordul Africii şi Orientul Mijlociu şi nu dinspre Rusia, comandantul militar al operaţiunii Trident Junction 2015, generalul olandez Hans-Lothar Domröse, şeful Comandamentului NATO din Brunssum, din Olanda, a declarat că de fapt, Alianţa nu îşi poate permite luxul de a alege între ameninţarea estică şi cea sudică, forţele Alianţei trebuind să se pregătească pentru ambele tipuri de riscuri.
Hans-Lothar Domröse: Vreau să ne concentrăm mai mult pe tehnică, pe tactici, pe îmbunătăţirea procedurilor de contracarare şi să încercăm să facem forţele operaţionale capabile să acţioneze în orice moment. Vreau să se vadă clar că NATO este pregătită, că este o forţă agilă şi adaptabilă în orice condiţii, gata să facă faţă oricăror ameninţări de securitate.

Radu Dobriţoiu: Flancul sudic al NATO, bineînţeles, în zone unde există o legătură foarte clară şi militară, dar şi terestră, geografică, putem spune, dle Claudiu Degeratu, între flancul sudic şi flancul estic al Alianţei Nord-Atlantice, însă trebuie să subliniem, flancul sudic al Alianţei, cu Grecia pion principal; Grecia, în aceste zile, în corzi economice destul de întinse, nu prea relaxate şi supusă unor presiuni din partea UE pentru a adopta anumite măsuri. Cu toate acestea, Grecia nu îşi micşorează bugetul pentru apărare, îl păstrează tot în marja a 2% din PIB. Ce înseamnă Grecia pentru flancul sudic?
Claudiu Degeratu: Grecia este foarte importantă pentru flancul sudic, dacă ne uităm la binomul turco-grecesc, în primul rând. Ne uităm şi vedem, totuşi, că Alianţa a rezistat unui test major de stress înainte, sau în perioada războiului rece, când...
Radu Dobriţoiu: Care s-a jucat şi în Cipru, la un moment dat.
Claudiu Degeratu: Care s-a jucat şi în Cipru la un moment dat şi s-a văzut că până la urmă, şi Atena, şi Ankara au fost, să zicem, au rămas în zona constructivă, sigur, cu influenţa actorilor majori, SUA şi alte ţări...
Radu Dobriţoiu: Constructivă şi din punct de vedere al industriei militare.
Claudiu Degeratu: Da. Dar este foarte greu de imaginat o restructurare a flancului sudic din punct de vedere al dispozitivului de comandă, control al prezenţei militare fără Grecia.
Radu Dobriţoiu: Fără Grecia pe această hartă militară extrem de importantă pentru Alianţă.
Claudiu Degeratu: Extrem de importantă şi ar trebui...Noi avem, sigur, un precedent sau o discuţie care s-ar putea face să zicem comparativ cu ieşirea militară a Franţei din alianţă la un moment dat, dar chiar şi atunci istoricii care se uită la detalii sau experţii care se uită la detalii cunoaşteau de fapt la nivel tactic şi operativ că Franţa era perfect interoperabilă cu alianţa. Şi avea întotdeauna această capacitate de a reacţiona chiar dacă la nivel politic nu erau recunoscute oficial. Însă vă pot spune din experienţa personală că - şi asta dinainte de reintrarea, să zicem, Franţei în structura de comandă...
Radu Dobriţoiu: O reintrare treptată în structurile de comandă. Nici acum nu are o contribuţie similară cu ce a avut înainte de retragere din punct de vedere al efectivelor militare, bineînţeles. Ea vrea să se integreze din ce în ce mai mult în cadrul comandamentelor.
Claudiu Degeratu: Comandamentelor… Dar oricum este mult sporită faţă de situaţia în care era ieşită. Deci chiar şi într-un scenariu foarte pesimist, Grecia nu cred că va renunţa la opţiunea pentru statutul de ţară aliată NATO, nu cred că va exista un asemenea scenariu vreodată. În plus, armata greacă este, aşa cum vă spuneam, implicată în toate operaţiile majore, contribuie major în anumite zone în special pentru securitatea maritimă şi cred că este şi în interesul grecilor să existe un dispozitiv comun aliat de apărare acolo.

Radu Dobriţoiu: Balcanii au mai fost vizaţi de Moscova în timpul războiului din Kosovo şi noile priviri aruncate din nou spre această zonă nu îi surprind de analiştii din SUA, unde se vorbeşte inclusiv despre dorinţa Rusiei pentru destabilizarea Balcanilor.

Reporter - Doina Saiciuc: Moscova consideră Balcanii de Vest drept cea mai slabă parte a Europei, unde Kremlinul poate profita de conflictele locale pentru a submina obiectivele Occidentului şi a promova propriile ambiţii geopolitice. Moscova are patru canale principale de intrare în regiune: naţionalismul, corupţia, afacerile şi propaganda. Etnonaţionalismul este încurajat de Kremlin deschis sau sub acoperire. Promovarea naţionalismelor locale poate contribui la subminarea sprijinului pentru aderarea la NATO pentru SUA şi UE şi poate stimula simpatiile pentru poziţiile internaţionale ale Moscovei. Kremlinul încurajează de asemenea corupţia politică în întreaga Europă. În Balcani, unde statul de drept este încă slab, politicienii sunt în mod special vulnerabili la tentaţiile aruncate de Moscova. Sunt ţintite o serie de persoane publice, inclusiv politicieni, miniştri, personal de securitate, directori de companii şi lideri media. Instabilitatea din Balcanii Occidentali promovată de Moscova are trei implicaţii directe pentru politica SUA: distrage atenţia de la ofensiva Kemlinului în Ucraina şi potenţial din alte părţi de la graniţa cu Rusia, conflictele etnonaţionaliste din Balcanii Occidentali ar putea oferi o justificare pentru dezmembrarea Ucrainei, Moldovei şi Georgiei şi încurajând disputele naţionaliste şi pe liderii politici corupţi în Balcani, Putin îşi va asigura noi aliaţi şi ar putea îndepărta obiectivul final al capitalelor occidentale de a include în NATO şi UE întreaga regiune. De aceea Washingtonul a devenit foarte alert la ce se întâmplă în relaţia dintre NATO şi ţările din Balcanii Occidentali, a căror aderare în alianţă ar putea descuraja pariurile mari ale Moscovei în regiune.

Radu Dobriţoiu: Rusia “nu crede în lacrimile Balcanilor”, pentru a parafraza titlul unui film cunoscut. Iată că încearcă să îşi întindă pârghiile politico-dplomatice şi în Balcani. Colega mea vorbea despre o dorinţă de destabilizare, dacă nu, oricum, o încercare de sporire a influenţei în această zonă din partea Moscovei.
Claudiu Degeratu: Da, eu cred că există şi o raţiune de natură economică, legată de securitatea energetică şi preconizata retragere din Ucraina a tranzitului de gaze naturale rusesc. Rusia încearcă, de fapt, să găsească opţiuni pentru a tranzita prin Balcani, şi atunci sigur că interesul este de a avea un regim favorabil în diferite capitale, de a trece foarte rapid o legislaţie care să favorizeze folosirea unor pârghii de preţuri diferenţiate. Acest lucru s-a observat de ce puţin 10-15 ani în strategia Rusiei şi cred că este şi o modalitate prin care... Comunitatea europeană este ţinută ocupată sau concentrată, focalizată pe problemele din Balcani, în loc să se concentreze, să zicem, pe vecinătatea apropiată: Caucaz, Ucraina, zona aceasta...
Radu Dobriţoiu: Georgia.
Claudiu Degeratu: ... Georgia, da.

Radu Dobriţoiu: Pentru că vorbim şi de Alianţa Nord-Atlantică, a cărei atenţie este distrasă de ceea ce se întâmplă în Balcani mai mult sau mai puţin prin influenţa Moscovei.
Claudiu Degeratu: Da, Alianţa, după cum aţi observat, are, să zicem, acest cadru de securitate cooperativă al parteneriatelor cu ţările din Balcani, dar acesta este un cadru limitat şi ţine foarte mult de voinţa politică şi de resursele pe care fiecare stat în Balcani încearcă să le investească în propria evoluţie sau apropiere de alianţă. Nu toate ţările, de exemplu dacă luăm Serbia, vom vedea, de fapt, că are o poziţie pivotală în strategia Rusiei de a menţine această influenţă sau o echilibrare a influenţei Europei şi a alianţei prin păstrarea Belgradului mai aproape de Moscova. Deci acesta cred că ar fi, acesta ar fi primul capitol prioritar pentru Rusia: Serbia rămâne. Al doilea cred că, într-adevăr, rămân aceste tensiuni etno-naţionaliste, cum s-a şi spus...
Radu Dobriţoiu: Cum am revăzut în Macedonia recent...
Claudiu Degeratu: Da.
Radu Dobriţoiu: ... şi Serbia, apropiată din punct de vedere, să spunem, al influenţei Moscovei, a panslavismului, dar de asemenea din punct de vedere militar. Pe de altă parte, din punct de vedere economic o Serbie revenită şi cu dorinţa de a se apropia mai mult de Uniunea Europeană.
Claudiu Degeratu: Da, însă există acest proces economic complicat în care Serbia este. Pe de o parte, ea este expusă la avantajul unor intrări de capital rapid dinspre Moscova, în timp ce pentru Uniunea Europeană contează mai mult un plan pe termen lung, în care Serbia trebuie să se reformeze economic şi din punct de vedere legislativ, adică Serbia are o dilemă în această, chiar dacă ea este, ei sunt de fapt cei mai vestici dintre slavi, să spunem. Nu? Ar fi şi cei mai apropiaţi prin evoluţia istorică din ultimii 70 de ani, să zicem, de Europa, dar până la urmă agenda actuală politică a Serbiei este destul de importantă, adică până la urmă important este cine aduce, să zicem, capitalul străin, unde se fac investiţiile, cine sunt iniţiatorii acestor investiţii şi bineînţeles că Ruşii sunt pe primul loc.

Radu Dobriţoiu: Şi contează aici, din nou, preţul gazelor care vin din Rusia, dar şi infrastructura ce se poate construi, pentru a traversa Balcanii, inclusiv până în Serbia.
Claudiu Degeratu: Da, şi ultimele evoluţii sau ultimele discuţii privind diversificarea, cel puţin de la Bruxelles semnalele sunt mai încurajatoare privind diversificarea acestui sistem de aprovizionare cu gaze dinspre Croaţia. Prin Marea Adriatică opţiunile încep să se diversifice şi Serbia ar trebui să aibe puţin mai multă răbdare, în loc să ia decizii pe termen scurt.

Radu Dobriţoiu: Balcanii sunt urmăriţi atât de trecutul istoric, dar şi de interesele care au fost prezente de secole în această regiune. Extinderea NATO poate fi o soluţie pentru stabilitatea pe termen lung a acestei zone. Peste toate se simte însă, din nou, o tendinţă a Turciei de întărire a poziţiei în Balcani. Arina Petrovici a realizat o analiză pe acest subiect.
Reporter: Ca de atâtea ori în istorie, Balcanii sunt disputaţi de Rusia, Turcia şi Occident, actualele mize fiind investiţiile strategice şi proiectele energetice. Şi de această dată, apreciază Stratford, într-o analiză recentă privind securitatea în Balcani, părţile trebuie să facă faţă aceluiaşi rival istoric, şi anume instabilitatea politică. Interesele occidentului în Balcani sunt legate, în primul rând, de menţinerea stabilităţii în vestul regiunii şi de reducerea influenţei Rusiei. SUA şi UE s-au implicat în politica internă a Balcanilor când NATO a intervenit în Kosovo în anii '90. De altfel, trupe occidentale se află în continuare acolo într-o misiune de menţinere a păcii. SUA şi-au consolidat capacitatea defensivă de-a lungul flancului de est al NATO, în urma crizei din Ucraina, constituind o forţă multinaţională care poate să se mobilizeze rapid. Şi să nu uităm rapid ameninţarea care vine constant de la gruparea Statul Islamic. Şi nu întâmplător Turcia face presiuni ca summit-ul din 2016 să fie unul al extinderii cu trei ţări din Balcani, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina şi Macedonia, plus Georgia. În acelaşi timp, războiul din Ucraina a determinat UE să facă o prioritate din proiectul coridorului sudic al gazelor naturale, datorită cărora va fi ocolit gigantul rus Gazprom şi va fi redusă dependenţa energetică a Europei de Rusia. În plus, Occidentul a descurajat Bulgaria să participe la proiectul rus South Stream, pe care Rusia oricum l-a îngheţat, însă vrea să construiască în loc Turkish Stream, care ar putea ajuta Gazpromul să contracareze eforturile europene privind diversificarea energetică. Fără îndoială, Turcia ar deveni mai puternică în acest context. Ankara ar juca un rol important în construcţia conductei şi ar putea îmbunătăţi relaţiile cu ţările care vor primi gaze prin Turkish Stream, inclusiv cu Macedonia şi Serbia.
*
Radu Dobriţoiu: Iată că flancul sudic este foarte important, nu doar pentru Alianţa Nord-Atlantică, ci şi pentru Turcia.
Claudiu Degeratu: Da, şi cred că şi pe fondul crizzei din Grecia pentru că, dacă vă aduceţi aminte, la începutul anilor '90 toţi ne uitam cu îngrijorare la expansiunea capitalului grecesc în Balcani, până la urmă ajunsesem la concluzia că există o concurenţă între Atena şi Ankara în privinţa expansiunii economice şi a influenţei în Balcani. Pe acest fond şi mai ales pe zona aceasta de interes cu Federaţia Rusă, cred că Turcia vede o fereastră de oportunitate, care a fost foarte bine prezentată şi mai devreme.

Radu Dobriţoiu: Problematica dosarului nuclear iranian… Israelul nu acceptă acordul nuclear de la Viena încheiat de marile puteri cu Teheranul, decizie luată unilateral de Israel l a doar două zile de la semnarea acordului cu Iranul. Din Ierusalim transmite pentru "Euroatlantica" Dragoş Ciocîrlan.
Dragoş Ciocîrlan: Israelul a respins acordul nuclear de la Viena dintre Iran şi marile puteri printr-o decizie în unanimitate a Cabinetului politic şi de securitate. Este o decizie cu bătaie lungă la două zile după semnarea acordului de la Viena, faţă de care guvernul de la Ierusalim nu are nici o obligaţie. Sistemul de apărare ia în calcul suplimentarea ajutorului militar american pentru următorii ani. Secretarul apărării, Ashton Carter, vine în Israel peste câteva zile pentru consultări cu omologul său, Moshe Ya'alon. Se aşteaptă ca Ashton Carter să pună un pachet de apărare avantajos pe masa prietenului său israelian, în încercarea de a reduce tensiunile dintre Washington şi Ierusalim. Cu acest prilej, vor fi analizate consecinţele regionale ale acordului de la Viena. În prezent, SUA acordă 3 miliarde de dolari ajutor pentru securitatea Israelului, dar acest buget este depăşit datorită cheltuielilor pentru proiecte speciale, precum dezvoltarea noilor sisteme defensive. Americanii vor solicita garanţii din partea premierului israelian Benjamin Netanyahu de a nu declanşa o operaţiune militară în Iran fără să fie informat în prealabil Washingtonul. Israelul nu ascunde că opţiunea militară este valabilă. Această opţiune ar putea avea noi valenţe în primul an de mandat al viitoruui preşedinte american. Israelul va solicita un număr suplimentar de avioane de luptă F-35. Totodată, vor fi intensificate exerciţiile comune ale aviaţiei israeliene cu americanii şi statele europene. Noua evaluare de securitate ia în calcul propagarea organizaţiei teroriste Statul Islamic în regiune, sprijinul acoradt de regimul ayatollahilor organizaţiilor teroriste Hezbollah şi Hamas şi încercarea Iranului de a deschide un nou front în zona platoului Golan.
*
Radu Dobriţoiu: Israelul, deşi nu face parte din alianţă, parteneriatul său strategic cu SUA şi susţinerea navală pentru baza maritimă a Statelor Unite din Creta joacă un rol important pentru consolidarea flancului sudic al NATO.
Claudiu Degeratu: Da, aşa cum bine s-a spus, în acelaşi timp şi ajutorul american militar pentru Israel joacă un rol important pentru securitatea Israelului. Discutăm de aproape 3,2 miliarde de dolari anual şi, în plus, accesul la un nivel de cooperare operaţional foarte intens, adică discutăm de aproape şase întâlniri pe an la nivelul decidenţilor militari, în formatul Statelor Majore, în formatul grupurilor de lucru pe diferite domenii de planificare militară, aproape ca în NATO. Deci, această relaţie militară strategică specială cu Washingtonul înseamnă de fapt o cooperare zi de zi, 24 de ore, şapte zile pe săptămână între cele două armate.
Deci, este bilaterală această susţinere şi această garanţie. Dar contează mult mai mult garanţiile de securitate ale Statelor Unite oferite statului Israel, din punctul meu de vedere, şi acest lucru se observă. Sigur că din punct de vedere politic Israelul poate să spună că nu susţine această decizie, dar în acelaşi timp nu poate să iasă din acest parteneriat strategic.

Radu Dobriţoiu: Bineînţeles cu influenţă pentru întărirea flancului sudic al NATO această relaţie putem spune triunghiulară Israel-Statele Unite-Alianţă.
Claudiu Degeratu: Da.
Radu Dobriţoiu: Dar putem spune acum că după acest acord, caracterizat de anumiţi analişti ca fiind istoric, cu Iranul în privinţa dosarului nuclear Statele Unite vor putea avea o privire mai largă de ansamblu pentru că până acum erau focalizate doar pe acest proiect pe care Administraţia Obama şi l-a propus ca proiect principal de politică externă.

Claudiu Degeratu: Cred că da. Din punct de vedere oficial, doar Uniunea Europeană a confirmat indirect că se deschide un nou capitol al relaţiilor internaţionale în Orientul Mijlociu, dar Comisarul pentru politică externă Mogherini în realitate cred că vorbea şi pentru Washington fără ca să pună în gura Washingtonului aceste afirmaţii. Cred că şi Washingtonul este pregătit pentru un nou deceniu de relaţii internaţionale în Orientul Mijlociu.
Radu Dobriţoiu: Euroatlantica la final. Am analizat în această ediţie ultimele dezvoltări de pe flancul sudic al NATO cu evoluţiile recente care implică cele mai noi conjuncturi din Grecia, dar şi acordul istoric semnat de marile puteri cu Iranul. Invitatul ediţiei a fost analistul militar Claudiu Degeratu. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica", şi vă mulţumesc că aţi fost alături de mine la Radio România Actualităţi.