Evoluţia situaţiei din Nordul Africii

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI "Euroatlatica" - Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica". În dezbatere, în această seară, în continuare evoluţia din nordul Africii şi răspunsul militar la atrocităţile comise de colonelul Muammar Gaddafi. Reamintesc că, la 19 martie, SUA, Franţa şi Marea Britanie au început impunerea rezoluţiei 1973, a Consiliului de Securitate ONU, cu scopul de a obţine şi menţine o zonă de excludere aeriană, deasupra Libiei. Invitat în studio, în această seară, colonelul în rezervă Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare, fost şef al trustului de presă al Armatei, analist militar, un prieten al emisiunii "Euroatlantica". Bună seara, domnule colonel!
Ion Petrescu: Bună seara şi felicitări pentru focalizarea pe cel mai important focar de conflict internaţional la ora actuală.
Realizator: Mulţumiri şi pentru că aţi acceptat din nou invitaţia de a participa la "Euroatlantica". Încă doi invitaţi speciali în această seară, cu care vom intra în legătură prin telefon: domnul general-locotenent Corneliu Dobriţoiu, fost locţiitor al ministrului Apărării. Domnia sa a fost şeful Direcţiei de Integrare Euroatlantică, a fost şi secretar de stat şi a făcut parte din echipa care a integrat Armata României în Alianţă, cu o vastă experienţă în diplomaţie militară şi, să amintim, candidatul PNL pentru pentru funcţia de ministru al Apărării Naţionale. Un alt invitat de marcă, la "Euroatlantica", în această seară, este generalul cu patru stele Mihail Popescu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, fost şef al Statulul Major General, cum îl mai ştie lumea, Marele Stat Major, specializarea Forţe Terestre, dacă nu mă înşel, artilerie, de asemenea, cu o contribuţie importantă la integrarea României în NATO. Colegele din regia de emisie, Dana Burcea şi Loredana Apasi, îmi confirmă că avem legătura cu domnul general Corneliu Dobriţoiu. Bună seara, domnule general!
Corneliu Dobriţoiu: Bună seara, domnule Dobriţoiu! Îngăduiţi-mi să doresc, de asemenea, o seară bună, tuturor ascultătorilor dumneavoastră, domnului Petrescu şi domnului general Popescu, pe care îl stimez în mod deosebit.
Realizator: Mulţumiri pentru că sunteţi alături de noi, din nou, în această seară la "Euroatlantica"! Avem legătura şi cu domnul general Mihail Popescu. Bună seara, domnule general şi bine aţi venit la "Euroatlantica"!
Mihail Popescu: Bună seara! Vă salut şi eu cu deosebit respect şi pe domnul Ion Petrescu, şi pe domnul Dobriţoiu, şi pe Radu Dobriţoiu, bineînţeles, şi pe Nicu Popescu, realizatorul emisiunii şi pe ascultătorii dumneavoastră.
Realizator: Mulţumim foarte mult! Înainte de a trece la dezbaterea temei, pe care am propus-o pentru această seară, o să vă propun să ne uităm, aşa,cu oarecare perspectivă radiofonică spre harta nordului Africii. Primăvara arabă continuă parcă după o strategie planificată din vreme. Am avut Tunisia, Egiptul, iată, Libia, avem probleme în Siria, acum continuă în Yemen şi în Bahrain. Vă propun să ascultăm o sinteză a evoluţiilor recente din Orientul Apropiat, realizată pentru "Euroatalntica", de Dragoş Ciocîrlan.
Reporter: Dragoş Ciocîrlan - Tulburările din lumea arabă s-au intensificat, în ultima săptămână. Astăzi, partizanii Guvernului de la Amman au atacat demonstranţii, care reclamau dizolvarea Parlamentului iordanian. Cei care protestează împotriva puterii o fac după modelul egiptean. În paralel, 10.000 de tineri s-au adunat pentru a-şi arăta sprijinul faţă de familia regală haşemită. În Yemen, la Sanaa, protestele continuă cu intensitate, iar în Siria, revoltele de la Deraa si Sanamein sunt mai puternice şi dau bătaie de cap preşedintelui Bashar al-Assad. Soldaţii au tras astăzi asupra manifestanţilor. Surse locale, citate de reţeaua Al-Jazeera, au relatat despre zeci de morţi şi astăzi. Preşedintele sirian a promis, ieri, că vor fi acordate libertăţi politice. Şi la Damasc a avut loc astăzi o mică demonstraţie de solidaritate cu populaţia din Sud. Poliţia şi agenţii de securitate au făcut arestări. Pe Facebook, se face apel la revoluţia siriană. În timp ce NATO preia responsabilitatea zonei de interdicţie de zbor asupra Libiei, iar forţele coaliţiei occidentale anti-Gaddafi, în frunte cu Franţa, vor continua să protejeze populaţia civilă din Libia. La sol, trupele colonelului Gaddafi se confruntă în continuare cu rebelii. Comunitatea internaţională denunţă că liderul de la Tripoli luptă împotriva propriului popor. În contextul controverselor legate de operaţiunile militare ale coaliţiei anti-Gaddafi, iniţiată de Franţa, în baza Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU, de la Paris, se arată cu degetul spre Irak, reamintind americanilor, de mandatul fostului preşedinte George W. Bush./bana/sdm2/ La început, Administraţia Obama a fost reţinută, cu privire la operaţiunile coaliţiei anti-Gaddafi, dar, SUA s-au alăturat, la insistenţele aliaţilor, pentru că data viitoare s-ar putea ca Washingtonul să ceară sprijin. Elementul de noutate, în această săptămână, îl reprezintă amplificarea demonstraţiilor din Siria. Ce efect vor avea aceste demonstraţii şi care este diferenţa, în comparaţie cu situaţia din Egipt, Shlomo Leibovici-Laish, doctor în istorie, fost funcţionar superior la Ministerul israelian de Externe.
Shlomo Leibovici-Laish: Ca efect, încă nu putem prevedea. Sunt, totuşi, mari diferenţe, pentru că în Egipt răzmeriţa era pe scară largă, pentru că în Egipt Armata a trecut de partea celor care s-au revoltat. În Siria, deocamdată, şi eu accentuez deocamdată, Armata stă la dispoziţia actualului preşedinte al Siriei. Poziţia lui Assat eu nu aş denumi-o stabilă, pentru că atunci când încep răzmeriţele, nu se ştie unde se termină, chiar dacă se fac cu intermitenţe. Este, deocamdată, mult mai apărat decât a fost Mubarak.
Reporter: Situaţia din Libia rămâne complicată şi a dat naştere la controverse, cu privire la operaţiunile occidentale anti Gaddafi.
Shlomo Leibovici-Laish: Comunicatul lor este că bombardează obiective militare - aşa cum au făcut şi în Bosnia - şi civili. Închipuiţi-vă, nouă, care suntem bombardaţi - vorbesc de Hamas, care bombardează necontenit civilii noştri - nu avem voie să facem nici 10% din ravagiile care le fac ei, prin aer. Gaddafi nu numai că stăpâneşte trei sferturi din teritoriu, dar, spre deosebire de celelalte ţări arabe, are foarte mulţi ciraci ai lui, care, deocamdată, n-au trecut de partea celor care s-au revoltat.
Realizator: Aşadar, iată un fel de hartă a evoluţiilor în Orientul Apropiat, conturată de dragoş Ciocîrlan. Domnule general Corneliu Dobriţoiu, aveţi o experienţă foarte mare, inclusiv în diplomaţia militară. Credeţi că aceste acţiuni din nordul Africii, legate, într-un fel, coordonate, precum piesele de domino, credeţi sunt întâmplătoare, aşa, toate deodată?
Corneliu Dobriţoiu: Domnu' Dobriţoiu, nimic nu este întâmplător pe lumea aceasta, dar, în toată ecuaţia aceasta, nu trebuie exclusă dorinţa de libertate a oamenilor. Odată cu accesul la informaţie, oamenii au ajuns... Populaţiile ţărilor arabe au ajuns să preţuiască valorile libertăţii şi nu ar trebui să ne depărtăm de la acest truism, pentru că acum, mai mult ca oricând, deşi populaţiile din zona respectivă sunt divizate de filosofii religioase, unele mai accentuate, mai agresive decât altele, totuşi, numitorul comun al acestor revolte, după opinia mea, rezidă în dorinţa popoarelor respective de a trăi mai bine.
Realizator: cu siguranţă este dezideratul acestor popoare, dar cred că nu putem să nu ne gândim că ori a fost şi ceva coordonat, ori cineva încearcă totuşi să profite din spatele acestor mişcări. Ce părere aveţi?
Corneliu Dobriţoiu: bine, întotdeauna n urma acestor fenomene de masă categoric că vor fi profitori. Sunt şi iniţiatori, dar aduceţi-vă aminte curentul e libertate, curentul revoluţionar care a străbătut Europa, fosta Europă comunistă. Nici regimul lui Ceauşescu, care era cel mai ancorat în valori autarhice şi care avea un sistem represiv de temut, în regiunea noastră, nu a rezistat. Deci, dorinţa de libertate, până la urmă, mai devreme sau mai târziu, primează.
Realizator: O să trec imediat şi la rolul pe care Armata îl are în fiecare dintre aceste state. La un moment dat, aţi zis, şi s-a făcut specificaţia că, în Siria, în continuare, îl sprijină pe preşedinte. Avem exemplul Tunisiei, unde Armata, într-o oarecare măsură, a reprezentat un element de echilibru. Bineînţeles, în Egipt, unde Armata a menţinut statul solid şi reprezinţă în continuare un element de echilibru. Nu se întâmplă acelaşi lucru în Libia, unde colonelul Gaddafi a ştiut cum să dezbine foarte multe forţe şi categorii de forţe militare şi să le îndrepte una împotriva celeilalte./matofanei/sdm2/ Mă îndrept acum spre domnul general Mihail Popescu. Domnia sa cunoaşte foarte bine ce importanţă are Armata într-un stat musulman, pentru că de foarte multe ori a avut legături şi chiar a vizitat Armata turcă - îmi aduc aminte, chiar ne-am întâlnit la Ankara, în timpul unei vizite pe care, în calitate de şef al Statului Major General, o făcea la omologul său Hilmi Özkök, dacă nu mă înşel, atunci ori generalul Armatei Turciei. Domnule general Mihail Popescu, ce rol credeţi că poate avea Armata în aceste evoluţii? Ştiu că este o întrebare complexă şi vastă, dar măcar dacă puteţi puncta anumite elemente, poate chiar să ne trimiteţi către modelul, către exemplul Turciei. Domnule general Popescu, mai sunteţi cu noi? Am pierdut momentan legătura cu domnul general Popescu. Domnule general Dobriţoiu, aţi auzit întrebarea? Nici cu domnul general Dobriţoiu nu mai suntem în continuare. Domnule colonel Petrescu, vă rog să ne salvaţi.
Ion Petrescu: Am să intervin eu pentru...
Realizator: Da, vă rog să salvaţi această situaţie. Radioul a rămas fără telefoane.
Ion Petrescu: Am avut onoarea să-l însoţesc pe domnul general Popescu în capitala turcă şi dânsul a fost primit la cel mai înalt nivel, la preşedintele Turciei. Este un moment emoţionant şi semnificativ pentru că la un moment dat, domnul general Popescu, în stilul său direct, franc, a pus o întrebare preşedintelui Turciei. Acesta nu a răspuns până când nu a întors capul către şeful Statului Major al Armatei turce, care a înclinat din cap, în sensul că informaţia respectivă poate fi transmisă aliatului. Acest tip de relaţie de respect între preşedintele Turciei şi şeful Statului Major al Armatei Naţionale ne-a impresionat pe cei din delegaţia română şi vreau să vă spun că domnul general a beneficiat de un program, în care i s-au arătat inclusiv antrenamentele forţelor speciale turceşti.
Realizator: Ştiu şi îmi aduc aminte că domnul general Popescu, când a fost la Ankara, chiar a vizitat nişte baze ale forţelor speciale din Turcia, să subliniem: sunt foarte bine pregătite şi atunci participau la foarte multe exerciţii reale de luptă în nordul Irakului, în misiuni speciale, şi am împrumutat mare parte din modelul pe care îl are Armata Turciei pentru forţele speciale, dar iată, continuăm cu nordul Africii şi vă întreb pe dumneavoastră, domnule colonel Petrescu, am trecut într-un fel în revistă rolul pe care îl are Armata în Tunisia, în Egipt, în Siria, iată acum, recent, şi ce rol poate avea Armata, iată, în Libia? E o situaţie delicată acolo.
Ion Petrescu: Da, numai că, cu permisiunea dumneavoastră, aş face o nuanţare: la ora actuală, militarii Armatei libiene, cu câteva dezertări la nivelul unor ofiţeri cu grade inferioare, continuă să fie de partea colonelului Muammar Gaddafi. În toată această zonă, structurile militare au un singur rol: acela de a fi amortizorul mişcărilor sociale. Egiptenii au avut eleganţa să nu se implice în relaţia dintre Guvernul lui Mubarak, care a plecat, şi populaţie. În Tunisia lucrurile au fost împărţite. În Yemen nu poate să fie aceeaşi situaţie, pentru că, să nu uităm, Yemenul este o ţară care, la ora actuală, reprezintă unificarea Yemenului de Nord cu Yemenul de Sud, şi acolo unitatea corpului de comandă este afectată din acest punct de vedere. Ceea ce se întâmplă în Libia este o necunoaştere la nivel occidental şi inclusiv la nivelul Franţei, a specificului acestei populaţii, inclusiv a celor care poartă uniforma militară.
Realizator: Şi a împărţirii tribale de acolo. Colegele din Regia de emisie, Dana Burcea şi Loredana Apasie, îmi confirmă că avem din nou legătura cu domnii generali Corneliu Dobriţoiu şi Mihail Popescu. Domnule general Popescu, sunteţi cu noi?
Mihail Popescu: Vă aud foarte bine.
Realizator: Îmi cer scuze. Telefoanele ne-au făcut probleme. Ambele au picat, să ştiţi, şi legătura cu domnul general Dobriţoiu. Domnule general Dobriţoiu, sunteţi şi dumneavoastră cu noi?
Corneliu Dobriţoiu: Da, vă urmăresc cu interes.
Realizator: Continuăm discuţia şi construisem o întrebare pentru domnul general Popescu. Domnia sa cunoaşte foarte bine rolul pe care Armata îl are într-un stat musulman şi aduceam aminte că a avut o legătură foarte strânsă cu Hilmi Özkök, dacă nu mă înşel, aşa îl chema pe atunci, /.../ general, şeful Statului Major General din Turcia, chiar ne-am întâlnit, domnule general, dacă vă aduceţi aminte, la Ankara şi am discutat despre întrevederile pe care le-aţi avut acolo; era o perioadă tensionată, după ce Turcia nu aprobase deschiderea frontului de nord în Irak de către trupele americane. Domnule general Popescu, iată, cunoaşteţi foarte bine modelul Turciei şi ai fost acolo în calitate de şef al Marelui Stat Major. Dintr-o oarecare perspectivă, ne putem gândi într-un mod optimist că la fel poate proceda Armata şi n Egipt şi în Tunisia, iată două exemple fericite, dar o altă situaţie este în Libia?/denisse
Mihail Popescu: Nu. Aici trebuie văzut. Situaţia e nuanţată, aşa cum spunea colegul Petrescu. Nu seamănă toate armatele. Cred că armata turcă are altă misiune, armata libiană nu seamănă cu gea egipteană. Vedeţi dumneavoastră, sunt nişte probleme. Iar aceste probleme sunt generate şi de modul cum pe plan mondial se pune problema. Uite, din punctul meu de vedere, ca analist militar, inamicul şi scopul acţiunii în Libia nu sunt clar şi corect definite, şi de aceea nici asupra mijloacelor şi procedeelor folosite, zic eu că nu ne putem face o imagine clară şi corectă, din punct de vedere politico-militar. Eu sunt de părere că rezoluţia ONU, cât aţi zis dumneavoastră, 1973, parcă, nu a vizat neapărat o înlocuire a lui Gaddafi şi o încercare de oprire a atrocităţilor, în această ţară, printr-o demonstraţie de forţă. De ce? Pentru că operaţiunea militară, dacă va continua pe cale aeriană şi nu va fi completată şi în plan terestru, nu se va termina curând şi va produce foarte multe alte victime, şi vizate, dar şi colaterale. Eu nu-i văd, de exemplu, pe Gaddafi şi nici pe susţinătorii lui ridicând mâinile şi predându-se unor avioane în zbor. Chiar dacă ele atacă obiectivele militare, chirurgical, cu cât mai puţine victime colaterale, dar nu pot să nu fie, deşi sunt înarmate cu cele mai moderne mijloace de lovire. Cum, de asemenea, nu pot să văd nici pe cei care lovesc acum din aer Libia că ar fi dispuşi să debarce în Libia forţele terestre necesare câştigării războiului, situaţie care ar presupune mai multe victime din partea celor care intervin şi care se va... situaţie care se va deconta la următoarele alegeri în ţările lor. Să nu uităm, domnule Dobriţoiu, că principalii protagonişti ai războiului din Irak au cam pierdut alegerile prin ţările lor.
Corneliu Dobriţoiu: Corect.
Realizator: Da. Domnule general Corneliu Dobriţoiu, aş vrea să profit de această emisiune pentru a delimita, pentru a defini într-un fel termenii. Foarte mulţi colegi din presă au caracterizat recenta decizie a CSAT-ului de a participa la operaţiunile NATO din Marea Mediterană cu fregata "Regele Ferdinand" ca fiind o participare la război. Vă rog, pentru că aveţi o foarte mare experienţă în diplomaţie militară, să precizaţi care este diferenţa, totuşi, între a participa, e adevărat o misiune de luptă, dar a participa alături de alianţă la o misiune impusă şi cerută de alianţă, şi un adevărat război?
Corneliu Dobriţoiu: Domnul meu, categoric rezoluţiile Consiliului de Securitate 1970 şi 1973 nu reprezintă decât acte jurdice, care au determinat începerea unor operaţiuni militare cu caracter limitat. Cum bine a spus domnul general Popescu, obiectivul acestor rezoluţii în niciun caz nu este Gaddafi, ca lider. Deci, nimeni nu vrea să-l omoare pe Gaddafi. Problema de fond - adevărurile fundamentale pe care le apără cele două rezoluţii - este stoparea acţiunii armatei împotriva propriei populaţii. Acuma, rezoluţia 1973, care a trezit suficiente patimi politice şi la noi vis-a-vis de lipsa noastră de reacţie, ea îşi propune să limiteze acţiunile echipamentelor grele ale armatei lui Gaddafi, împotriva populaţiei răsculate prin lovituri aeriene, ce-i drept. Să le distrugă capacităţile de comandă şi control, să le distrugă..
Realizator: Centralele de telecomunicaţii, sistemele antiaeriene, bateriile, da... da...
Corneliu Dobriţoiu: ...exact, exact. Ca să permită asigurarea supremaţiei aeriene în spaţiul libian, în spaţiul aerian Libian, a forţelor acestei coaliţii de voinţă. Cealaltă rezoluţie impune, în afară de operaţiuni militare de tip blocadă navală pentru a preîntâmpina importurile de armament şi chiar transferul de terorişti...
Realizator: Mercenarii...terorişti..să ştiţi că...
Corneliu Dobriţoiu: ...către armata lui Gaddafi are în vedere faptul de a desfăşura... Practic, este o acţiune de monitorizare pe direcţiile de transport maritime către porturile indiene. Deci, nu reprezintă acţiuni de război, războiul fiind un complex de acţiuni care, de o amploare strategică, care implică toate forţele şi mijloacele, toate categoriile de forţe pentru atingerea unor obiective strategice./mchirita/sdm2
Realizator: Aşadar, pentru ca ascultătorii noştri să înţeleagă foarte clar, România, în acest moment, nu este într-un război, ci participă la o operaţiune a alianţei, în calitate de aliat.
Corneliu Dobriţoiu: Nici Libia nu este în război.
Realizator: Sigur.
Corneliu Dobriţoiu: În Libia sunt, în Libia, coaliţia, forţele coaliţiei sunt angajate în operţiuni militare cu caracter limitat.
Realizator: E bine că am definit aceşti termeni.
Ion Petrescu: Aş vrea să fac două completări. Prima, la domnul general Popescu, care a avut dreptate şi a dat un semnal public interesant, de om cu experienţă, în sensul că fără o intervenţie terestră lucrurile nu vor evolua.
Realizator: Cum spunea, la un moment dat, e chiar un dicton militar, şi domnul general Popescu l-a reamintit - dacă nu pune infanteria, dacă nu pun forţele terestre piciorul pe un pămân, acel...
Ion Petrescu: Iar informaţia cu care doream să întăresc afirmaţia domnului general este de ultimă oră, în sensul că această translaţie a comenzii americane, către un comandament aliat, s-a făcut în urma compromisului, prin care America şi-a asumat planificarea operaţiunii terestre, ceea ce arată că s-a recunoscut, la insistenţa Parisului, necesitatea unei intervenţii ulterioare terestre. În privinţa celor afirmate de domnul general Dobriţoiu, aş face următoarea completare. Fregata noasta va fi prezentă la acţiunea de a monitoriza nave identificabile prin contactarea porturilor de unde au plecat. În cazul în care companiile comerciale şi căpităniile porturilor infirmă identitatea navei respective, cu aprobarea comandamentului NATO, le vor intersecta şi le vor interzice accesul în apele teritoriale libiene, iar dacă se opun, cu aprobarea comandamentului NATO, vor interveni pentru a confisca armamentele şi bineînţeles a vedea ce personal mercenar se află la bordul lor.
Realizator: Bine, şi regulile de angajare a luptei sunt foarte clare şi nu se porneşte cu lovirea navei, cu lovirea cârmei...
Mihail Popescu: Domnule Dobriţoiu...
Realizator: Da, vă rog!
Mihail Popescu: V-aş ruga să îmi permiteţi, general Popescu sunt.
Realizator: Vă rog mult!
Mihail Popescu: Eu, aş vrea să spun următorul lucru, că trimiterea fregatei nu este o concesie a României, ci în planificarea NATO, fregata "Ferdinand" este prevăzută în forţa "Active Endeavour� anul acesta, că această operaţiune s-a planificat mai devreme şi fregata trebuie să fie gata, deci nu în 60 de zile, ci în 30 de zile, cum s-a planificat, cum s-a stabilit, nu este o problemă. Ş-aşa, această fregată trebuia să fie la acţiunile "Active Endeavour�. Dar ceea ce vreau să vă spun; este o problemă, eu mă aşteptam din partea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sau să spună clar şi răspicat cine este inamicul şi de ce este el inamicul României, nu ni se spune, nu /.../ s-a spus nimeni. Nu ne-a spus nimeni că Gaddafi e dictator acum, după ce a condus 42 de ani Libia, timp în care ne-a fost şi prieten apropiat...
Realizator: A vizitat şi România, şi recent şi... Da, da.
Mihail Popescu: Şi frate şi un autocrat frecventabil şi nu numai de noi, ci şi de francezi, chiar şi de alţii, aşa, alţi războinici de acum şi s-a comportat întotdeauna la fel ca şi acum.
Realizator: Serviciile noastre secrete aveau o colaborare foarte bună cu serviciile secrete din Libia, mai ales SPP şi SRI.
Mihail Popescu: Corect! Asta nu înseamnă că el a devenit acum odios şi că pentru înlăturarea lui de la putere sunt îndreptăţit eu ca, eu ştiu, şef al statului român să trimit pe adolescentul sau tânărul din Cişmigiu sau din Constanţa la război, la moarte, practic. Nu mi se pare nici moral, nici creştineşte dacă nu pot să-l conving de câştigul pe care n-ar fi al lui, l-ar avea în urma jertfei sale. Asta nu înseamnă că ne-am găsit scopul luptei şi nici inamicul ireductibil. Eu nu ţin cu Gaddafi, dar mie mi se pare că modul în care se explică această participare a noastră, ca la orice aplicaţie, până la urmă, într-o situaţie complexă şi de o însemnătate mondială, mi se pare că e aşa, un fel de amatorism. M-a oripilat o declaraţie a preşedintelui României, că domnia sa a aflat, ca şi mine, ca şi dumneavoastră, poate şi ascultătorii dumneavoastră, din mass-media, că Franţa şi aliaţii noştri vor ataca Libia şi că pe el nu l-a întrebat nimeni. Păi, dacă nu ai ştiut, domnule, că doar de aia.../rionita/sdm2
Realizator: Din păcate, nu avem şi opinia Preşedinţiei, aşa că, domnule general Popescu, nu putem insista.
Mihail Popescu: Da', domnule, staţi puţin! Dar, v-aş ruga să-mi permită. Păi, domne', d-aia e acolo, ca să ştie.
Realizator: Da.
Mihail Popescu: Nu ştiu. Eu nu vreau să vă fac greutăţi...
Realizator: E părerea dumneavoastă, bineînţeles.
Mihail Popescu: E părerea mea şi subscriu la această părere. Nu ştiu. Adică, cum? Eu aflu din presă că trebuie să mă duc. Nu. E o problemă. Până la urmă, i-a spus cineva ce căutăm noi acolo? Care este interesul nostru? Ce câştigă România?
Realizator: Domnule general Popescu, sigur că da. Mai ales că România nu are acolo foarte multe angajamente economice sau interese economice. Însă, eu ce doream de la bun început, să precizăm că nu este o participare directă la război, ci pur şi simplu să subliniem că este o participare...NATO ne-a cerut asta. NATO ne-a cerut implicarea în această operaţiune, şi noi, ca un stat care dispune de fregate, am pus la dispoziţie o fegată, pentru această operaţiune. Şi, să nu uităm că o astfel de misiune de luptă aduce şi foarte multă experienţă marinarilor noştri.
Mihail Popescu: Nu este vorba numai de marinari. Eu, aici...Ştiţi, această deviere că nu participăm la o coaliţie de voinţă, ci participăm la ordinul NATO, mie mi se pare că nu e o scuză plauzibilă, pentru că aceasta ne va expune pe viitor la o eventuală trimitere, la o îndoielnică bunăvoinţă şi milă internaţională, într-o situaţie de urgenţă pentru România. Să nu uităm că am mai fost în această situaţie. România a participat în 1996 - eram atunci comandatul trupelor de uscat - la operaţiunea "Alba", în Albania.
Realizator: Era domnul general Ioan Sorin, acolo, dacă îmi aduc aminte.
Mihail Popescu:/.../ eu l-am trimis acolo. Deci, era acolo şi noi am participat, şi era operaţiunea... Nu a fost sub mandat NATO, dar a fost planificată de NATO. De la început, de duminică, de când mi s-a cerut părerea, eu am crezut, adică am susţinut că dacă această acţiune nu este condusă de la Napoli...
Realizator: Cartierul general NATO. Da, aveţi dreptate.
Mihail Popescu: ...nu are sorţi de izbândă, pentru că ăştia pot să proiecteze forţa în toată zona aceasta, inclusiv Magrebul, foarte repede şi foarte eficient.
Realizator: Domnule general Popescu, vreau să vă spun că NATO va prelua, în viitor, comanda. Alianţa Nord-Atlantică va prelua comanda operaţiunilor militare din Libia, iar o decizie oficială în acest sens urmează să fie adoptată duminică sau luni. Anunţul a fost făcut azi, de ministrul italian de externe, Franco Frattini. Ministrul canadian al Apărării a spus că se aşteaptă ca un general canadian să fie numit la comnda campaniei militare a alianţei. Pe de altă parte, Guvernul libian a anunţat că este gata să pună în aplicare o foaie de parcurs propusă de Uniunea Africană.
Ion Petrescu: Simt nevoia să intervin, pentru că se ştie deja numele generalului şi poziţia pe care o ocupă. Este vorba de generalul-locotenent Charles Bouchard, care, în momentul de faţă, lucrează în comandamentul întrunit al forţelor aliate de la Napoli şi anterior a fost locţiitorul comandantului NORAD, având ca şef un general american. Aş dori să completez un lucru la ce a spus domnul general Popescu, prezenţa fregatei noastre în viitor, în zona centrală a Mării Mediterane, este ca urmare a ordinului dat de /.../ de a activa navele şi aeronavele NATO, care sunt disponibile în această perioadă. Deci, noi, practic - şi bine a precizat domnul general - suntem într-o acţiune de rutină. Cât priveşte declaraţia diplomatică a preşedintelui României, o consider o notă de eleganţă într-un context internaţional, în care şi Germania, ca ţară membră NATO, a avut o poziţie extrem de fermă, mergând până la retragerea navelor germane din Mediterană.
Realizator: Interesant de urmărit ce se întâmplă la Washington.
Corneliu Dobriţoiu: Îmi îngăduiţi şi mie să fac o precizare?
Realizator: Da, vă rog, domnule general. Vă rog frumos!
Corneliu Dobriţoiu: Eu nu aş împărtăşi până la capăt ideea domnului Petrescu, vizavi de eleganţa în raport cu acţiunea noastră diplomatică, pentru susţinerea celor două rezoluţii ale Consiliului de Securitate, al căror scop strategic este profund umanitar. după cum am spus la nceput, aţi văzut, a fost suficientă, s-a consumat suficientă energie politică la Bucureşti, pentru a sancţiona lipsa de reacţie a diplomaţiei noastre, în raport cu ele două rezoluţii, şi acest lucru poate fii foarte clar urmărit şi pe site-ul Alianţei Nord Atlantice./matofanei/sdm2/ Secretarul general a făcut două declaraţii. Prima declaraţie a făcut-o pe data de 18, după adoptarea Rezoluţiei 1973, şi a doua declaraţie publică a fost făcută pe data de 22, când s-a luat decizia, în baza Rezoluţiei 1970. Ce vreau să scot în evidenţă aici? Faptul că diplomaţia noastră a lăsat să înţeleagă, cu nuanţe, că noi suntem adepţii unui mesaj dublu, nu am fost... Cu alte cuvinte, nesalutând acţiunile intreprinse de către coaliţia de voinţă, în baza Rezoluţiei 1973, care îndrituia acţiunea unor state, reunite în coaliţia de voinţă, să întreprindă măsuri pentru securizarea spaţiului aerian libian, noi, în felul acesta, ne-am depărtat de această formulă uzitată în plan strategic, în politica de securitate şi, în felul acesta, am rămas în ofsaid, nefiind în măsură, sau am rămas în ofsaid vizavi de participarea noastră anterioară în Irak, tot în baza..., fără rezoluţia Consiliului de Securitate, dar, într-o formulă de coaliţie de voinţă. După cum dumneavostră bine ştiţi, opoziţia politică din România nu a cerut, în acel moment, să ne alăturăm cu forţe aeriene, Rezoluţia 1973, pentru că nu vrem să sângerăm în mod eroic, în MIG-urile noastre, deasupra Deşertului Libian.
Realizator: MIG-uri cu resursa de zbor, anul viitor, încheiată.
Corneliu Dobriţoiu: Prăbuşită. Deci, noi am cerut doar o declaraţie politică de susţinere a unor state, care şi-au asumat riscuri şi responsabilităţi politice. Un foarte scurt comentariu, vizavi de fregată. Eu cred că fregata sau decizia adoptată de CSAT, totuşi, este corectă. Fregata a fost, într-adevăr, era în proces de planificare, la NATO, era trecută în contribuţia de forţe la NATO, NATO a solicitat fregata, iar din punct de vedere a experienţei operaţionale, eu cred că ascultătorii dumneavoastră trebuie să cunoască faptul că această navă, plus echipajul ei, a fost deja angrenat anterior în operaţiuni tip Articol 5, în Mediterana de Est, adică, în operaţiunea Active Endeavour, dar, categoric, tot în..., care au acelaşi scop. Ea, fregata, nu are capacităţi operaţionale complete, dar ea va desfăşura, va dezvolta misiunile pentru care are dotarea suficientă să le îndeplinească.
Ion Petrescu: Aş veni cu o completare. Tot ce a spus domnul general Dobriţoiu este corect. Îmi aduc însă aminte că, atunci când era secretar de stat şi conducea Ministerul Apărării, cu multă luciditate, cu mult calm, ştia foarte bine că şeful statului este cel mai informat om...
Corneliu Dobriţoiu: Corect.
Ion Petrescu: Şi că, în anumite momente, la fel cum şi domnul general Popescu, când conducea Statul Major General, anumite chestiuni erau folosite în formule de o manieră extrem de diplomatică; la asta am vrut să mă refer. Sunt momente când anumite chestiuni sunt amânate.
Mihail Popescu: Nu, eu aş vrea să fiu mai tranşant, domnule Dobriţoiu, dacă îmi permiteţi!?
Corneliu Dobriţoiu: Vă rog, domnule general!
Mihail Popescu: Poate avem dreptate şi dreptul să intervenim, dar credeţi că este atât de lipsit de însemnătate să se explice clar, fără echivoc, românului de ce trebuie să plătească el, pe praful ăsta, 4,5 milioane de euro, ca să intervenim acolo. Ce câştigăm? Ce am pierde, dacă nu am face? Vedeţi dumneavoastră, se discută numai că: a venit ăla, cu avionul, a dat o bombă, a plecat cu avionul şi a omorât nu ştiu câţi; prin spitale, ăia spun că au fost în spitale internaţi, ăilalţi că nu, că erau combatanţi. Şi unii şi alţii sunt libieni. Bomba asta nu prea alege, care-s de-ai lui Gaddafi, care sunt de invers. Aici ar trebui să clarificăm problemele şi nu numai noi să le clarificăm, nu-s clarificate pe plan internaţional.
Corneliu Dobriţoiu: Domnule general, îngăduiţi-mi să salut ultima intervenţie a dumneavoastră, pentru că, în afara explicaţiilor sau în afara oferirii unor motivaţii clare privind implicarea noastră într-o operaţiune NATO, ca urmare a rolului şi responsabilităţilor pe care le avem, din perspectiva, însă, a finanţării, noi avem o uriaşă problemă./bana/sdm2/ Bugetul Apărării este prăbuşit sub 1%...
Mihail Popescu: Corect.
Corneliu Dobriţoiu: ...ori fregatele, după cum toată lumea cunoaşte, nu au intrat în faza a doua de modernizare din cauza lipsei de bani. În al treilea rând, există riscul, chiar cu banii oferiţi de la fondul de rezervă al Guvernului, să ne erodăm prematur capacităţile operaţionale, aşa cum sunt ele acum. În al patrulea rând, problema finanţării pune o chestiune critică asupra funcţionării organismului militar, conform standardelor Alianţei Nord-Atlantice. Noi avem o uriaşă problemă politică legată de responsabilitatea pe care cândva, cum bine ştiţi, domnule geneal Popescu, ne-am asumat-o pentru a asigura o finanţare de 2,38% din PIB şi care asumare a fost susţinută la un moment dat chiar de către preşedintele Băsescu. Ori noi, practic, asistăm la o subfinanţare cronică a Armatei, ceea ce va conduce în timp la erodarea capacităţii combative a Armatei Române.
Realizator: Domnilor vă propun să trecem, într-un fel, şi la o imagine de ansamblu, să ne dăm seama ce se întâmplă şi în context internaţional, nu numai la aceste influenţe, bineînţeles, care sunt importante, ale deciziilor NATO pentru Libia pe plan intern, interesant de urmărit ce se întâmplă la Washington şi ce îşi propun Statele Unite. Vă rog să fiţi de acord să ascultăm în continuare o corespondenţă de la Washington pentru "Euroatlantica", semnată de Doina Saiciuc.
Corespondenţă din Washington -Reporter: Doina Saiciuc - In timp ce pare că secretarul de stat Hillary Clinton şi câţiva consilieri ai preşedintelui Obama cred încă în faptul că forţa aeriană va fi suficientă pentru a-l înlătura pe colonelul Gaddafi într-un timp relativ scurt de la putere, în interiorul Administraţiei creşte numărul celor care cred că operaţiunea va dura mult timp. Aceştia reflectează asupra unui scenariu care nu este prima opţiune, dar care - spun ei - ar putea funcţiona: o alternativă acceptabilă pe termen mediu pentru o schimbare rapidă de regim ar putea scenariul potrivit căruia Libia ar putea fi divizată temporar între cartierul general al colonelului Gaddafi, de la Tripoli, şi ariile controlate de rebeli, ca Benghazi. Coaliţia ar face presiuni asupra lui Gaddafi în propria citadelă, supunându-l unei blocade prin embargoul asupra armamentelor şi îngheţarea conturilor bancare din străinătate pentru a-i seca resursele financiare destinate loiaştilor şi mercenarilor, în vreme ce ar înarma, antrena şi sprijini cu resurse forţele rebele pro-democratice. Aspectul negativ al acestei strategii este că Muammar Gaddafi ar avea controlul asupra unei părţi semnificative a teritoriului şi ar fi în continuare liber să-i persecute sau să-i ucidă pe oponenţii săi. Pe de altă parte, problema este că averea pe care familia colonelului Gaddafi şi Guvernul său au acumulat-o cu ajutorul corporaţiilor internaţionale în anii de după ridicarea sancţiunilor economice impuse regimului de la Tripoli, a consolidat controlul lui Gaddafi asupra ţării. Şi în vreme ce rezultatul intervenţiei militare este încă incert, resursele colonelului Gaddafi, inclusiv zeci de miliarde de dolari în bani lichizi, cu care oficialii americani cred că îşi plăteşte soldaţii, mercenarii şi suporterii, l-ar putea ajuta să evite sau cel puţin să amâne înlăturarea sa de la putere. După ridicarea sancţiunilor comerciale de către preşedintele George Walker Bush, în 2004, companiile petroliere internaţionale şi firmele de telecomunicaţii, care au intrat pe piaţa libiană, au descoperit că Muammar Gaddafi sau loialiştii săi urmăresc să extragă milioane de dolari în bonusuri şi contracte de consultanţă, ori insistă ca fiii colonelului să primească parte din acţiuni, prin parteneriate impuse cu forţa. Guvernul libian nu a exploatat însă numai corporaţiile care au dorit să facă afaceri în Libia, dar şi guverne care au dorit aceasta. Băncile libiene au colectat plăţi, ajutând Iranul să spele uriaşe sume de bani în ultimii ani, încălcând astfel sancţiunile internaţionale impuse Teheranului. Pe de altă parte, după ce, cu aproape două săptămâni în urmă, Liga Arabă a cerut Consiliului de Securitate să aprobe impunerea unei zone de excludere aeriană deasupra Libiei, acum există semnale că opinia publică arabă şi-a modificat poziţia, odată cu temerile crescânde că intervenţia militară condusă de SUA, s-ar putea transforma într-o ocupaţie pe termen lung, similară războiului din Irak. Secretarul apărării, Robert Gates, a fost pus în situaţia de a insista în Egipt asupra angajamentului Casei Albe de a nu trimite trupe terestre în Libia. Gates a fost unul din cei mai sceptici oficiali ai Administraţiei în legătură cu o zonă de excludere aeriană, avertizând public, înaintea votului din Consiliul de Securitate, că Washingtonul ar trebui să se pregătească pentru o reacţie populară violentă în rândul arabilor, dacă se va implica într-un război într-o a treia ţară musulmană. /denisse
(...)
Realizator: "Euroatlantica" şi pe internet, la romaniaactualitati.ro, acolo unde puteţi găsi şi o arhivă cu transcrierile celor mai importante ediţii. Invitaţi, în această seară, pentru a dezbate evoluţiile din nordul Africii, iată, şi implicaţiile asupra României ale operaţiunilor NATO din Marea Mediterană împotriva Libiei, domnii generali Corneliu Dobriţoiu şi Mihail Popescu şi, în studio, domnul colonel Ion Petrescu. Domnule general Dobriţoiu, colega mea Doina Saiciuc vorbea despre forţe prodemocratice. Cât de siguri suntem că aceste forţe din Libia sunt prodemocratice sau că reprezintă cu adevărat interesele unui regim democratic? - mă refer la cele care i se opun colonelului Muammar Gaddafi.
Corneliu Dobriţoiu: Nimeni nu poate să ofere această certitudine, domnule Dobriţoiu, dar, vă spun un alt aspect care mi-a dat fiori reci, din prezentarea colegei dumneavoastră de la Washington. Apropo de scenariile de divizare a unei ţări: acest lucru ar creea un precedent strategic devastator or, ce să vă spun, dacă problema... eu vd problema în felul următor: dacă operaţiunile militare limitate au fost iniţiate fără a avea informaţii complete din zona acţiunilor din tabăra lui Gaddafi, din zona de est care este sub o puternică presiune militară din partea loialiştilor lui Gaddafi, atunci lucrurile se pot complica. Eu, totuşi, ca om, vă spun: am speranţa că prin menţinerea supremaţiei aeriene de către forţele aliate prin implementarea unei blocade active pentru a-l împiedica pe Gaddafi şi loialiştii lui să se aprovizioneze cu arme sau să primească luptători sub faldurile minciunilor sale propagandistice, acestea ar putea conduce la un anumit moment la pierderi deosebite, grele, din aer, din partea... pentru forţele... pentru echipamentele grele ale loialiştilor lui Gaddafi, şi spuneam că mai sper în faptul că în afara mercenarilor, /.../ care sunt în armata lui Gaddafi să realizeze totuşi esenţa... care este rolul unei armate, la urma urmei. Să realizeze faptul...
Realizator: Să-şi apere poporul... Da...
Corneliu Dobriţoiu: Exact. Să-şi dea seama de atrocităţile comise. Pentru că, într-adevăr, cei mai... cum să vă spun eu... cei mai utili în astfel de execuţii ar fi mercenarii care nu sunt legaţi... /.../...
Realizator: Şi, Gaddafi foloseşte mercenari, la ora actuală, şi unul dinte obiectivele pe care şi le propune NATO este şi acesta: să împiedice accesul mercenarilor din Mediterană spre Libia.
Corneliu Dobriţoiu: Deci, cred, în continuare, domnule Dobriţoiu, că dacă forţele coaliţiei vor reuşi să fie mult mai active pe cerul Libiei şi mult mai precise în targhetarea echipamentelor armatei lui Gaddafi, efectul psihologic asupra celor... asupra loialiştilor lui Gaddafi va fi... va înclina balanţa. Încerc să sper, şi sper acest lucru, datorită faptului că noi suntem depozitarii unei alte culturi.
Realizator: Şi interpretăm altfel termenul de democraţie dar până atunci să aducem aminte: cu siguranţă, sunt acolo şi nişte operaţiuni de tipul psy-ops, operaţiuni psihologice în desfăşurare care treptat vor desprinde de această clică a lui Gaddafi o serie de forţe importante. Dar, pentru a contura o imagine mai complexă, pentru că, noi suntem, totuşi, în Europa, după ce am fost la Washington, la Moscova, primul ministru Vladimir Putin a avut ceva divergenţe cu preşedintele Dmitri Medvedev, chiar în ceea ce priveşte Libia. Putin a comparat rezoluţia 1973 a ONU, cu un apel de tip medieval, la cruciadă. O corespondenţă pentru "Euroatlantica", de la Moscova, semnată de Alexandru Beleavschi./rduinu/sdm2
Reporter: Alexandru Beleavschi - Conflictul din Libia a relevat diferenţe semnificative de abordare, între preşedintele Dimitri Medvedev şi premierul Vladimir Putin, care s-au angajat într-o polemică publică extrem de rară; şi, e prima, pe o problemă de politică externă. Subliniind că exprimă o opinie personală, deoarece politica externă, a spus el, este atribuţiunea preşedintelui, Putin a comparat rezoluţia ONU, care autorizează zona de excludere aeriană, cu un apel de tip medieval, la cruciade. /.../ ea permite tuturor, însă, întreprinde orice fel de acţiuni împotriva unui stat suveran. În prima sa reacţie, la războiul din Libia, preşedintele Medvedev i-a replicat, peste câteva ore, lui Putin, numind inadmisibilă folosirea unor termeni precum "cruciadă", care, a spus el, conduc la conflicte între civilizaţii. Medvedev a apărat Rezoluţia 1973 şi decizia Rusiei, de a se abţine la votarea ei, subliniind că a dispus să o lase să treacă, pentru a proteja populaţia paşnică din Libia şi a preveni escaladarea conflictului. Rusia, a mai spus Medvedev, condamnă folosirea forţei de către Gaddafi împotriva propriului popor, declarând că, tot ce se întâmplă acum, în Libia, este urmare a politicii regimului de la Tripoli. Totodată, liderul de la Kremlin a cerut aliaţilor să folosească forţa proporţional cu evenimentele după ce, anterior, Moscova şi-a exprimat nemulţumirea faţă de folosirea ei disproporţionată ce afectează populaţia civilă. Mai apropiată de poziţia premierului Putin este opinia publică din Rusia. Conform unui ultim sontaj, 64% din cei intervievaţi nu susţin intervenţia aliată în Libia, 56% considerând că Rusia trebuie să rămână neutră. De altfel, Kremlinul a exclus orice participare la operaţiunea aeriană şi, cu atât mai mult, la una terestră şi, în plus, şi-a oferit serviciile, ca mediator, în rezolvarea negociată a conflictului. O asemenea implicare, pe post de mediator, ar putea fi un important beneficiu al acestei poziţii a Rusiei, afirmă cunoscutul expert Serghei Karaganov. Decizia de a se abţine de la vot a fost singura soluţie corectă, în opinia sa. A vota împotrivă ar fi însemnat, pentru Rusia, să strice relaţiile cu europenii şi să se situeze în postura odioasă, de apărătoare a lui Gaddafi. Dacă ar fi votat pentru, ar fi devenit complice la intervenţia militară. Deşi, alăturându-se sancţiunilor împotriva regimului Gaddafi, Rusia a pierdut câteva miliarde de dolari - cât valorau contractele sale în domeniul petrolului, gazelor, căilor ferate sau armamentelor - ea rămâne una din principalele beneficiare ale evenimentelor din lumea arabă, cât şi a crizei din Japonia. Rezervele de aur şi valută ale Rusiei au depăşit 500 de miliarde de dolari, în condiţiile în care, conform experţilor, fiecare creştere cu zece dolari al preţului petrolului îi aduce un venit de 20 de miliarde de dolari la buget.
Realizator: Iată, aşadar, orice s-ar întâmpla, Rusia câştigă. Domnule general Popescu, am avut deja părerea domnului general Dobriţoiu, în privinţa importanţei pe care o are operaţiunea viitoare NATO; momentan, nu este încă condusă, totalmente, de NATO, şi aş dori să ştiu şi părerea dumneavoastră, pentru că, de fapt, nu o singură dată aţi susţinut că, până când, acolo, nu va fi o operaţiune terestră, Gaddafi nu poate fi îndepărtat.
Mihail Popescu: Domnule Dobriţoiu, chiar şi rezerva comandamentului NATO de a conduce o asemenea operaţii, îmi dă mie, ca analiză militară, un argument în a vă spune că ceea ce mi se pare mie, este ceva real, şi anume, că mie mi se pare că este o acţiune pripită, insuficient de bine argumentată...
Realizator: ...Şi planificată.
Mihail Popescu: Argumentată şi alimentată cu informaţii de tot felul, şi reţinem acest termen, pe care, sigur, la care participăm şi noi, în virtutea că suntem la NATO, deşi, printr-o acţiune politică, puteam să avem o altă poziţie, de exemplu, cum a avut-o Germania. Domnule, eu v-am spus, nu sunt gaddafist, n-am niciun fel de problemă, dar, mie mi se pare că a te aventura, aşa, într-o chestie, numai că a vrut nu ştiu cine să demonstreze că e mare putere odată cu intrarea în comandamentele întrunite ale NATO...
Realizator: ...Din nou intră revenirea în comandament. Da.
Mihail Popescu: Exact. Aşa mi se pare că seamănă cu o aventură, pe care eu o... la participarea căruia, eu cer şi solicit prudenţă.
Realizator: Pentru că era vorba de Franţa, cea care a revenit în structurile de comandă ale Alianţei şi, înainte de a-i pune o întrebare domnului colonel Ion Petrescu, să aduc aminte, am primit pe mailul meu personal, de la STRATFOR, chiar o hartă cu interesele pe care anumite ţări le au cu câmpurile petrolifere pe care le stăpânesc sau le folosesc din Libia, pe primul loc - Italia şi pe locul doi - Franţa, după aceea - Spania. De asemenea există şi ceva din Statele Unite, dar mai puţin, Bipiu din Marea Britanie, de asemenea Mobil, Exxon Mobil din Statele Unite, din Norvegia, care a fost printre primele state care a anunţat că îşi va trimite acolo forţele aeriene. Olanda, de asemenea. Iată şi Gazpromul din Rusia şi, pe ultimul loc, Germania, care a anunţat că nu se implică. Dacă ne uităm pe această hartă, o să vedem, în partea de Est a Libiei, foarte multe zone cu petrol, undeva în Nord-Vest Tipoli ce poate fi foarte uşor izolat, domnule colonel Petrescu. Cum putem privi această hartă?/fdoman/sdm2
Ion Petrescu: În primul rând, trebuie să o privim aşa cum este, pentru că zona de interdicţie a zborurilor aeriene, a forţelor aeriene libiene, nu include întreg teritoriul libian. Este, practic, un triunghi pentru litoral şi centrul Libiei. Zonele protejate sunt zonele celor două ramuri de conducte petroliere, una care se termină la Tripoli şi cealaltă care se termină la Benghazi. A dat un semnal interesant domnul general Dobriţoiu, apropo de împărţirea teritoriului. Din nefericire, vestea proastă este că deja se intenţionează şi practic se lucrează la o rezoluţie a Consiliului de Securitate, care să permită înarmarea rebelilor, iar la o întrebare adresată de un jurnalist de la "New York Times", unui oficial de la Pentagon, care a răspuns sub protecţia anonimatului, întrebarea era: "Veţi accepta secesiunea?"; răspunsul a fost: "Vom accepta un status quo".
Realizator: Domnule general Dobriţoiu, este foarte important să facem o referire şi la istoria, la trecutul terorist al Libiei, de ce să nu ne exprimăm şi în acest fel, să ne aducem aminte de atentatul de la Lockerbie, să ne aducem aminte de faptul că în Afganistan cei mai mulţi mujahedini străini erau din Libia. De ce să nu ne gândim şi la acest pericol, pe care îl putem găsi în spatele acestor rebeli şi anume forţe ostile, democraţii occidentale şi un pericol terorist.
Corneliu Dobriţoiu: Domnule Dobriţoiu, eu cred că aceasta poate fi cea mai uzitată formă de răspuns a lui Gaddafi. El nu este un, cum ar zice alţii, un "baby in arms" în ale terorismului, însă aş vrea să mai adaug două coincidenţe din transmisia reprezentatului dumneavoastră de la Moscova, una lăudabilă şi una mai tristă. Lăudabil este că Medvedev a salutat eforturile comunităţii internaţionale şi a doua, vizavi de folosirea expresiei "cruciadă", aduceţi-vă aminte că a fost...
Realizator: Muammar Gaddafi a folosit această expresie.
Corneliu Dobriţoiu: Corect, or aceasta lasă să se înţeleagă unele chestiuni care, nu ştiu, ar complica şi mai mult lucrurile acolo. Gaddafi este un terorist, iar ceea ce sperie sunt teroriştii, deci oameni care poate să-i folosească şi să-i detoneze, să-şi detoneze încărcăturile pe oriunde şi a doua, cantităţile uriaşe de bani lichizi, care sunt încă la dispoziţia lui Gaddafi, conturile lui şi ale familiei sunt îngheţate în bănci, dar are uriaşe cantităţi de bani lichizi.
-: O completare. Televiziunea americană Vox News a dat informaţia conform căreia Pentagonul a descoperit cu stupoare că mulţi dintre liderii Consiliului Naţional de la Benghazi sunt foşti ofiţeri de informaţii, care au condus reţelele teroriste împotriva Europei.
Realizator: "Euroatlantica", la final. Invitaţi în această seară, pentru a dezbate evoluţiile din nordul Africii şi bineîneles din Libia, domnii generali Corneliu Dobriţoiu şi Mihail Popescu şi domnul colonel Ion Petrescu în studio. Realizatorul acestei ediţii "Euroatlantica", Radu Dobriţoiu, vă mulţumeşte pentru atenţie şi, împreună cu producătorul Nicu Popescu, vă dau întâlnire la ediţia de săptămâna viitoare. La revedere!

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR