Evoluţia situaţiei din Golful Persic

Realizator: Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, cu o ediţie dedicată în această seară situaţiei din Golful Persic, din ce în ce mai tensionată, după ce Iranul a anunţat că luna viitoare va executa exerciţii militare navale în Golf, care vor avea ca scenariu blocarea Strâmtorii Ormuz. Pe fondul escaladării tensiunilor în Golful Persic, continuă criza financiară europeană, preţul barilului de petrol ameninţă să explodeze, cu repercusiuni asupra securităţii economice mondiale. O problematică actuală, analizată şi de prestigioasa publicaţie "Stratford", unde au apărut în ultima săptămână două articole semnate de George Friedman. În timp ce în primul articol, cunoscutul analist scrie despre Iran, SUA şi criza din Strâmtoarea Ormuz acum două zile, George Friedman a publicat o analiză, un scenariu bazat pe eventuala înţelegere între Washington şi Teheran. În paralel, tot de actualitate este şi anunţul făcut în această săptămână de UE privind instituirea de sancţiuni asupra Băncii Centrale Iraniene şi impunerea unui embargou gradual asupra produselor petroliere iraniene şi ieri, un anunţ făcut de la Cartierul General NATO. Şi în această ecuaţie complexă vom vorbi, bineînţeles, şi de poziţia Israelului. Pe acest subiect veţi asculta în această seară corespondenţe speciale transmise pentru "Euroatlantica" de la Bruxelles şi Ierusalim. O temă complexă, aşadar, pentru care am invitat în această seară doi invitaţi speciali, pentru a explica împreună cu ei această situaţie în plină dezvoltare. Voi avea legătura prin telefon cu deputatul UDMR Attila Korodi, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaţilor şi cu generalul locotenent în rezervă Corneliu Dobriţoiu, fost secretar de stat pentru politica de apărare şi candidat pentru portofoliul de ministru al apărării din partea USL. Colegele din regia de emisie, Ileana Băjenaru şi Cristina Creţa, îmi confirmă că avem legătura cu dl Attila Korodi, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaţilor. Bună seara, dle deputat.

Attila Korodi: Bună seara.

Realizator: Mulţumiri pentru că aţi acceptat să participaţi la "Euroatlantica". Avem legătura şi cu generalul Corneliu Dobriţoiu. Bună seara, dle general.

Corneliu Dobriţoiu: Bună seara dvs şi ascultătorilor dvs.

Realizator: Vă mulţumesc că sunteţi din nou prezent la "Euroatlantica". Domnilor invitaţi, vă propun pentru început să ascultăm corespondenţa transmisă pentru "Euroatlantica" de la Ierusalim de Dragoş Ciocîrlan, despre relaţiile din triunghiul Israel-SUA-Iran, presiunile diplomatice şi economice asupra Teheranului. Aşadar, o analiză de la specialistul nostru în problematica Orientului Apropiat, Dragoş Ciocîrlan.

Dragoş Ciocîrlan: După vizita în Israel, şeful Statului Major Interarme, generalul american Martin Dempsey, într-un interviu acordat pentru National Journal, a apreciat că ar fi prematură folosirea forţei militare împotriva Iranului. Atât SUA, cât şi Israelul, văd ca aliaţi ameninţarea nucleară iraniană, modul de acţiune împotriva acestei ameninţări este diferit. Presiunea economică şi diplomatică începe să dea rezultate, spune Dempsey, un conflict cu Iranul ar fi destabilizator, nu doar din perspectiva securităţii, ci şi din punct de vedere economic. La ora actuală, americanii încearcă să convingă Israelul că în perioada imediat următoare există alte mijloace pentru a acţiona împotriva regimului de la Teheran. Deja sunt eliminaţi fie generali, fie savanţi din domeniul nuclear, o acţiune militară este mult prea periculoasă şi ar avea multe consecinţe grave. Preşedintele Obama doreşte să-l convingă pe premierul Netanyahu că mai întâi trebuie încercate metode care nu sunt de anvergură. Când este atins portofelul Teheranului, poate costa scump Iranul în plan economic, pentru că eventual, ar putea creşte nivelul nemulţumirilor populaţiei. În privinţa sancţiunilor adoptate de UE şi care ar urma să fie aplicate gradual, ele trebuie evaluate după rezultatele pe care le produc. Există ţări care cumpără petrol iranian, de exemplu, China, care utilizează 22% din petrolul iranian pentru a-şi menţine ritmul de creştere economică. Analiştii apreciază că aceste ţări vor căuta să găsească mijloace de a evita embargoul. Vor fi ţări care doresc să vândă sau să cumpere petrol iranian, analiştii estimează că Iranul va încerca să vândă mai mult petrol altor ţări din afara zonei euro, Turcia, de exemplu, Turcia, care nu cumpără decât 7% din petrolul iranian./apuscasu/dsirbu/ Pe de altă parte, există intermediari capabili să ocolească acest embargou. Despre consecinţele economice, comentariul analistului Jacques Benilouche: "Nu se poate face un embargou fără să genereze probleme Iranului. În planurile bancar şi financiar se va încerca pe alte căi exportul de petrol. Vor încerca să deturneze acest embargou. Oricum, va complica mult viaţa iranienilor. Cu siguranţă va fi o scădere a veniturilor. Uniunea Europeană importă 18% din petrolul iranian. Dacă Uniunea Europeană respectă acest embargou, atunci Teheranul va încerca să compenseze aceste pierderi".

Realizator: Aşadar, domnilor invitaţi, aţi ascultat o analiză transmisă de la Ierusalim. Presiunile economice şi diplomatice asupra Teheranului încep să dea rezultate, relata colegul meu, Dragoş Ciocîrlan. Aş dori să ştiu şi părerile dumneavoastră. Domnule deputat Attila Korodi.

Attila Korodi: Aş începe prin a vă spune că evoluţiile spaţiului Orientului Mijlociu, şi mai ales când vorbim de problema Iranului, au o evoluţie, de doi ani de zile, într-o direcţie mai puţin dorită, o direcţie în care poziţiile ţărilor care sunt implicate şi care doresc o rezolvare într-un fel sau altul, depinde de fiecare de poziţia naţională. Nu reuşesc să găsească puncte comune. Avem un Iran care şi-a întărit poziţia, care merge către dezvoltarea nucleară şi către o politică agresivă în zona Orientului Mijlociu. Vorbim de Israel, care se simte din ce în ce mai puţin ferit de o eventuală problemă creată de Iran. Şi vorbim de Statele Unite, care deja nu mai acţionează în Irak, vorbim de o retragere într-un cadru organizat şi cu un calendar stabilit, când vorbim de Afganistan şi vorbim de o evoluţie care duc către ideea că totuşi, Statele Unite vor manifesta o atenţie sporită pe partea aceasta iraniană. Desigur, avem totuşi o declaraţie a preşedintelui Statelor Unite, domnul preşedinte Obama, care spunea în toamna anului trecut că Statele Unite îşi alocă o atenţie sporită zonei Pacificului şi că micşorează atenţia şi capacităţile pe care le manifestă către Orientul Mijlociu şi Afganistan. Din punctul meu de vedere, nu văd evoluţii spectaculoase către o soluţionare paşnică. Sper să fie. Embargoul european este o nouă verigă în această ecuaţie, dar nu ştiu dacă va putea să fie Europa destul de puternică şi nu ştiu dacă Europa va putea să mobilizeze şi aliaţii, ca embargoul să fie efectiv şi să nu fie numai o declaraţie politică unilaterală.

Realizator: Aţi anticipat deja principalele puncte pe care le vom analiza în această seară, domnule deputat Korodi. Înainte de a trece la domnul general Corneliu Dobriţoiu, bineînţeles, cu aceeaşi întrebare, aş dori să amintesc că în contextul creşterii tensiunilor dintre Statele Unite şi Iran, portavionul american USS Abraham Lincoln a trecut strâmtoarea Ormuz şi se află în prezent în Golful Persic. Tot timpul se află acolo un astfel de portavion, este o procedură probabil normală de rotaţie a efectivelor navale militare americane din acea regiune, dar care demonstrează totuşi angajamentul Statelor Unite pentru această zonă foarte sensibilă. Domnule general Corneliu Dobriţoiu, care este părerea dumneavoastră în privinţa posibilităţii şi anticipării faptului că Teheranul va da semnale pozitive?

Corneliu Dobriţoiu: Domnule, eu sunt foart sceptic vizavi de succesul acestor demersuri politice legate de embargou, datorită faptului că Iranul, începând cu înfiinţarea statului Israel, şi-a găsit un duşman ideologic feroce în persoana statului Israel şi a israelienilor şi a tuturor celorlalte state care susţin Israelul. Deci, s-a ajuns la o demonizare, practic, a societăţii occidentale, or, din punctul acesta de vedere - ura dumneavoastră ştiţi că este mai puternică decât înrăutăţirea, hai să zic, a situaţiei economice a cetăţenilor iranieni, în condiţiile în care embargoul va avea succes. Dumneavoastră aţi afirmat sau, mă rog, înainte de întrebare corespondenţii dumneavoastră au scos în evidenţă şi alte relaţii economice cu China, din perspectiva exportului de petrol - şi aici trebuie menţionat faptul că, mă rog, China este al doilea mare consumator de petrol la nivel mondial, după armata Statelor Unite. Or, presiunea politică la nivel geostrategic vizavi de aceast embargou va fi foarte mare, deci vom asista la o dimensiune crescândă a presiunilor vizavi de ecuaţia geostrategică din Orientul Mijlociu.

Realizator: De altfel, Iranul de ani de zile se foloseşte de aceste mesaje, de ura faţă de Israel şi ca mijloc de propagandă şi pentru a căştiga imagine în rândul celorlalte state musulmane, deşi - se ştie - iranienii sunt şiiţi şi majoritatea musulmanilor sunt sunniţi. De altfel, Iranul, aşa cum amintea domnul deputat Attila Korodi, se încearcă să se impună prin diferite mijloace, mai mult sau mai puţin ortodoxe în rândul ţărilor din regiune, pornind de la spionaj militar şi până la acţiuni de diversiune, ne gândim deja la Primăvara arabă. Credeţi că Iranul va ascuţi şi mai mult aceste tensiuni, tocmai pentru a întări dorinta pe care o are de a deveni portdrapel al statelor musulmane din regiune, domnule deputat Attila Korodi?

Attila Korodi: Este o perioadă, după Primăvara arabă, care se defineşte printr-o variabilitate profundă a societăţilor musulmane din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu, în care sunt redefinite criteriile democraţiei, în care parlamentele, cum este Egiptul sau Tunisia, îşi aleg liber reprezentanţii şi membrii parlamentului, cetăţenii ţărilor respective, şi atunci, Iranul vede aceasta ca şi o posibilitate de a avea noi susţinători. Cum văd celelalte state arabe, când vorbim de Arabia Saudită, vorbim de Qatar, ca posibile puncte pentru /.../ în aceste noi democraţii create în nordul Africii. Din punctul meu de vedere, această perturbare - problematica siriană - aduce cauza Iranului ca şi moment în care, într-o direcţie sau alta, se va rezolva problema. De ce spun într-o direcţie sau alta? Poate să iasă din acest proces de reaşezare a spaţiului Orientului Mijlociu câştigător Iranul sau poate să iasă câştigător, într-un fel, Arabia Saudită, Qatarul, Liga Arabă, care este un susţinător al Statelor Unite. Aceste mişcări sper să depăşească cel puţin zona /.../, în sensul de a se escalada ca şi conflict, dar să existe o dezbatere reală despre ceea ce se ntâmplă în Orientul Mijlociu, deciziile care se vor succede să nu fie îngheţate la nivelul unor decizii militare sau preventiv militare, ci să poată să existe şi un discurs al societăţii arabe şi occidentale în legătură cu evenimentele de acolo. Vorbim de China, vorbim de Rusia, parteneri strategici pentru Iran şi pentru Siria, din motive economice clare şi dintr-o poziţionare geostrategică a celor două ţări, pentru că Orientul Mijlociu înseamnă o punte între Asia şi Africa, Africa fiind o zonă de interes importantă, în care deja China are acces, mai ales resursele primare - şi a făcut lucrul acesta în ultimii zece ani de zile. Rusia nu poate să-şi piardă un aliat, pentru că Iranul a fost un aliat şi Rusia a furnizat permanent tehnologie, sperăm, nu la nivelul cel mai ridicat, dar tehnologie de bază pentru zona militară şi zona nucleară.

Realizator: Şi este şi un aliat al Siriei, că tot aţi adus aminte de situaţia din Siria.

Attila Korodi: Este un aliat al Siriei şi ştim că în Consiliul de Securitate, Rusia permanent se opune unor decizii care să pună problema siriană într-un context internaţional şi să ceară, clar, răspunsuri clare şi poate şi sancţiuni directe asupra Siriei, nu numai la nivel declarativ, politice, ci şi măsuri adminsitrative, diplomatice şi de embargou, dacă este nevoie, din cauza trecerii /.../ a oricăror principii de drepturi ale omului şi de dreptul de a exprima libera opinie. Din această hartă văd că perioada următoare - şi vorbim de 2012-2013 - va aduce anumite cristalizări. Eu sper să fie o cristalizare în zona diplomatică şi în căutare de compromis şi în îngheţarea şi mai mult a /.../ şi împingerea către o zonă militară. Iranul preconizează şi doreşte să facă, /.../ la Strâmtoarea Ormuz, doreşte să facă exerciţii militare, să ducă în zona respectivă forţe masive. Statele Unite, cum dădeau ştirile, şi-au trimis un portavion din nou în zona respectivă...

Realizator: Şi, dacă-mi permiteţi, Statele Unite şi George Friedman, în analizele sale, a amintit, în Stratford, au spus foarte clar şi răspicat că blocarea Strâmtorii Ormuz ar reprezenta o dungă roşie, o graniţă diplomatică şi militară pe care Iranul nu ar trebui să o treacă, să o traverseze, să o încalce.

Attila Korodi: Aşa este. Pe de altă parte, tot analiştii descriu o situaţie foarte interesantă. Nu cred analiştii că pe termen lung, rezumarea problemei nucleare iraniene poate să rezolve situaţia geopolitică din regiune, pentru că deja, manifestările militare ale Iranului, când vorbim de mişcări de trupe, de exerciţii militare, îşi manifestă o agitaţie şi o expunere în zone care până acum n-au fost vizate. Din cauza aceasta, rezolvarea în legătură cu Iranul va fi nu numai pe spectrul dezarmării nucleare şi de oprire a programului nuclear iranian, cât şi trebuie găsită o soluţie generală pentru zona respectivă şi de un compromis, dacă se poate. Dar, pe de altă parte, nu trebuie să uităm că, totuşi, anul trecut şi mai ales 2010, vorbim de un Iran în care a fost şi a început, nu Primăvara arabă, dar manifestaţii masive, în care au fost atrocităţi ale autorităţilor statului asupra manifestanţilor. Siria este în această situaţie, la ora actuală. Eu cred că şi societăţile iraniene şi siriene - vorbim de societatea iraniană - se va manifesta, oricât de mult va fi împinsă politic către un răspuns înverşunat împotriva Occidentului, ca să spunem aşa. Eu cred că, într-un fel, mişcările interne, pentru a-şi cere o democraţie sau o deschidere în sensul respectiv, va fi mai profundă în perioada următoare.

Realizator: Să spunem foarte clar, iranienii, cei tineri, îşi doresc democraţie acolo, în faţa acestei dictaturi absolute a religiei şiite, reprezentate de Ayatollah, în acest teritoriu dominat de religia şiită. Domnule general Corneliu Dobriţoiu, iată, aşadar, o situaţie delicată, o situaţie complexă. Vorbea la începutul emisiunii domnul deputat Attila Korodi despre politica agresivă a Iranului şi am dezvoltat acest subiect. Credeţi, domnule general Dobriţoiu, că aceste aplicaţii, aceste manevre militare de anvergură ale Iranului vor demonstra ceva, vor pune la punct lumea occidentală, Israelul şi tot ceea ce înseamnă dorinţa de a avea acces în Golful Persic?

Corneliu Dobriţoiu: Da. Înainte de a răspunde direct la întrebarea dumneavoastră, aş vrea să vin şi eu cu o completare la ceea ce s-a discutat anterior, referitor la Primăvara arabă. Părerea mea este că manifestările care au avut loc au un dublu impact. Pe de o parte, au un impact negativ asupra relaţiilor SUA, Israel şi Egipt, prin Acordul de la Camp David şi, pe de altă parte, al doilea impact pe relaţia bilaterală Iran-Siria şi alimentarea grupărilor Hezbollah şi Hamas, care desfăşoară acţiuni subversive în Israel. Or, părerea mea este că Primăvara arabă nu a adus altceva decât extinderea spaţiului de securitate /.../ dincolo de Orientul Mijlociu./ipescaru/dsirbu/ Întrebarea logică vizavi de această dezvoltare este totuşi cine are de câştigat şi ce semnifică această extindere a convulsiilor de securitate, a incertitudinilor de securitate dincolo de zona Orientului Mijlociu. Părerea mea este că Primăvara arabă marchează trecerea de la lumea unipolară, unde Statele Unite erau unica superputere, către o lume multipolară, unde actori regionali importanţi, cum sunt Rusia, China şi India, cele două din urmă având interese economice directe strategice în Iran legate de exportul de petrol şi gaze... Vedeţi, cu alte cuvinte, lumea se complică, provocările sunt foarte mari. Revenind la întrebarea dvs directă referitoare la impactul aplicaţiilor militare iraniene în zona de coastă, acestea vor să demonstreze pe de o parte capacitatea Iranului de folosi lovituri strategice, dar pe de altă parte şi capacitatea de a folosi lovituri neconvenţionale, mijloace neconvenţionale asupra unor grupări mari de forţe navale prin folosirea ambarcaţiunilor mici şi foarte rapide cu încărcături explozive la bord, ştiind că aceste ambarcaţiuni, având şi viteză mare şi mare flexibilitate, mare capacitate de manevră vor pune la grea încercare capabilităţile militare navele ale Statelor Unite, ale aliaţilor care dizlocă forţe în zona Golfului. Semnificaţia prezenţei americane acolo denotă în schimb altceva: Statele Unite sunt decise să aibă un dialog strategic serios de data aceasta cu Iranul. Prezenţa lor vor să asigure certitudinea menţinerii deschise a liniilor de comunicaţie maritimă. Or, în acest context s-ar putea Iranul să joace. Depinde mai departe de influenţele Federaţiei Ruse, a Chinei şi a Indiei, cum am spus mai devreme, care vor să se repoziţioneze în noul cadru...

Realizator: Şi Turcia. O să vorbim şi despre...

Corneliu Dobriţoiu: Şi Turcia, da.

Realizator: Am omis să vorbim de cele trei repere importante. Pe lângă Statele Unite şi Uniunea Europeană, am amintit de China, de Rusia, dar şi Turcia va avea...

Corneliu Dobriţoiu: Cu alte cuvinte, domnule Dobriţoiu, pe fundalul crizei economico-financiare, pe fundalul angajamentelor strategice americane, uitaţi-vă că se manifestă şi tendinţa de a se redimensiona jocul de putere strategic la nivel global. Deci părerea este că lumea va intra într-o perioadă de instabilitate majoră.

Realizator: Să definim termenii, aşa cum spunea Voltaire, pentru ascultătorii noştri, să spunem de ce ne referim la Golful Persic cu degetul pe hartă, pe Strâmtoarea Ormuz, pentru că este vorba de petrol, iar preţul petrolului influenţează întreaga economie mondială şi toată lumea ştie că suntem deja într-o criză economică mondială în plină evoluţie. Foarte pe scurt, pentru a le explica ascultătorilor despre Strâmtoarea Ormuz, aceasta este situată la ieşirea din Golful Persic şi reprezintă practic poarta de ieşire spre Marea Arabiei, respectiv Oceanul Indian. Strâmtoarea Ormuz reprezintă calea de acces spre petrolul din Arabia Saudită, Kuweit, Irak, Emiratele Arabe Unite. Dle deputat Attila Korodi, aducea amite dl general Dobriţoiu şi puncta foarte bine faptul că Iranul "s-ar putea să joace", spunea dânsul. În acest dialog cu Iranul... Credeţi că Teheranul are o mare ocazie istorică în această perioadă pentru a avea de câştigat atât în planul relaţiilor cu Statele Unite, cât şi, dacă ar juca această carte din punctul de vedere al diplomaţiei, să se impună mult mai bine şi să câştige din punct de vedere economic, bineînţeles, dacă ar renunţa şi la acel program nuclear, care este principalul argument care deranjează lumea occidentală?

Attila Korodi: Depinde foarte mult şi de agenda internă politică a Iranului, pe care n-o cunoaştem în detaliu foarte bine. Pentru că, la prima vedere, raţionamentul ar spune că Iranul ar căuta un compromis /tardiv/, din care să poată să iasă şi întărit, dar să existe un echilibru în zonă./gioan/ Nu-mi dau seama dacă agenda politicii interne permite lucrul acesta, dacă preşedintele Iranului, conducerea religioasă, ar accepta aşa ceva, luând în consideraţie că a fost construită în ultima perioadă şi nu vorbim de un an, de doi ani de zile, de o perioadă mai lungă, de 5-10 ani de zile, a fost construită o retorică clară împotriva SUA şi a intereselor SUA din zonă. Mai trebuie să subliniem un alt aspect, despre care nu am vorbit, dar dacă discutăm cu analişti şi cunoscători ai zonei respective, totdeauna se pune în ecuaţie problema sunită şi şiită, pentru că relaţiile între ţările sunite şi şiite nu sunt deloc bune şi amprenta abordării sau orientările religioase diferite se manifestă foarte puternic în politicile naţionale ale ţărilor respective.

Realizator: Să ne aducem aminte de Bahrein şi ce se întâmplă în zonele respective cu populaţia şiită.

Attila Korodi: Corect, Bahrein, în oarecare măsură Qatar, Arabia Saudită, care este, să zicem, contraponderea cea mai puternică a Iranului sau Siria, în care vorbim de conducere, care este din partea minorităţii religioase, în comparaţie cu populaţia majoritară. Sunt lucruri care definesc foarte bine /.../

Realizator: Mă scuzaţi că vă întrerup, domnule deputat Attila Korodi, putem spune nu neapărat că este vorba de agenda internă, dar şi despre agenda regională, pentru că aţi pus în ecuaţie atât de multe cifre şi date şi ţări importante din regiunea respectivă, iată, să spunem că avem o agendă internă a Teheranului pe plan naţional, dar există şi o agendă internă regională a Iranului, pentru că spuneam de dorinţa Iranului de a fi portdrapel al lumii musulmane.

Attila Korodi: Aşa este, numai că agenda externă, de ce o luam în considerare? Pentru că contează din perspectiva agendei interne, capacitatea sau dorinţa de a găsi un compromis sau a merge până la, să-i spunem aşa, într-un limbaj foarte comun, până la cuţite. Domnul Dobriţoiu a exprimat şi a analizat puţin mai în adâncime problema Chinei şi a Rusiei şi a relaţiei lor. Trebuie să spunem foarte clar că, până la urmă, Orientul Mijlociu este un joc şi un spaţiu în care chiar marile puteri încearcă să definitiveze anumite ecuaţii geopolitice. Rusia foarte greu găseşte parteneri în spaţiul european, nu numai din perspectivă economică, dar şi politică. Dacă vorbim de China, deja acolo este mult mai nuanţat, pentru că China, neavând o relaţie directă cu Europa şi SUA, din perspectiva furnizării de resurse de energie, ci numai din perspectiva schimburilor comerciale, este, să zicem, un - în ghilimele - "competitor", un jucător pe mapamond care are mai puţin interese punctuale, cât interese generale şi de dezvoltare economică şi de găsire de resurse energetice în permanenţă. Dar atât Rusia, cât şi China se uită, pentru perspectiva următorilor 20-30-50 de ani în zona Africii şi Orientul Mijlociu, este puntea prin care poate să îşi asigure, în afara relaţiilor comerciale navale, şi o abordare terestră a relaţiilor cu Africa, Africa, care va fi singurul furnizor masiv de resurse primare pentru economiile mondiale. Din cauza aceasta, toată ecuaţia este definită şi de zona economică, nu cred că problema, dacă se pune problema unui conflict mai mic sau mai mare militar în zona Orientului Mijlociu, vom vorbi şi de o implicare, nu simt la ora actuală aşa ceva din partea Chinei sau a Rusiei, dar sunt convins că aceste două ţări nu vor ajuta instituţiile internaţionale, ca să îşi dea un accept pentru o anumită abordare mai strictă militară în zona respectivă, pentru o rezolvare a unui conflict care, poate, nu poate fi evitat.

Realizator: Vom reveni la Rusia, vom reveni la China, poziţii diferite...

Corneliu Dobriţoiu: Domnule Dobriţoiu, îmi permit să intervin şi eu. Încă o dată, scepticismul vizavi de o aventură convenţională împotriva Iranului sau chiar lovituri de alt gen. Ce se întâmplă? Din perspectiva situaţiei politice interne, dumneavoastră ştiţi că au mai fost încercări de a stimula o reacţie internă împotriva /.../

Realizator: A populaţiei iraniene, da, da.

Corneliu Dobriţoiu: Acum, eu aş merge chiar mai departe, făcând o analogie între cum trăiam noi pe timpul lui Ceauşescu, făra orizont, închis, tăiat, total, fără puls de comunicare.

Realizator: Fără informaţii, de multe ori.

Corneliu Dobriţoiu: Fără informaţii. Deci, cu alte cuvinte, o revitalizare a unei... sau o generare a unei reacţii interne pentru a răsturna conducerea politică de la Teheran este greu de presupus. Pe de altă parte, din perspectiva capacităţii Iranului de a acţiona în ţările arabe, în situaţia unui conflict şi în situaţia în care ţările arabe vor creşte extracţia de petrol şi livrările de petrol către Europa şi către alte ţări, eu cred că iranienii folosesc deja arme neconvenţionale, de tip religios, capabili să genereze mari incertitudini politice în Arabia Saudită şi în zona Emiratelor. Deci Iranul nu dispune de capabilităţi militare pe care le-ar putea opune cu succes.

Realizator: Dar are pârghii de propagandă, are anumite pârghii. Infiltraţi, sigur că da, celule.

Corneliu Dobriţoiu: Are pârghii de propagandă, /.../ religioasă. Eu cred că acţionează subversiv, are oameni deja infiltraţi adânc pe teritoriul statelor arabe cu misiunea de a genera subversiuni la nivel economic şi nu numai, şi de a extinde haosul. Ori, singura soluţie rămâne soluţia politică, pentru a inhiba, cum spuneam, şi intervenţia altor actori, care pot să deregleze echilibrul geostrategic şi geopolitic actual.

Realizator: Da. Eu îmi aduc aminte, cât am fost în Irak, de puternica influenţă venită dinspre Iran, atât şiită, cât religioasă, cât şi politică. Să aducem aminte că Ayatollahul din Irak este de cetăţenie iraniană. Să aducem aminte de Brigada Al-Badar, care a fost formată din refugiaţi irakieni pe teritoriul Iranului, care au ajuns ofiţeri şi au fost antrenaţi şi s-au întors, şi deţin acum funcţii cheie în statul irakian. Iată, nu numai un exemplu. Să aducem aminte şi faptul că eroul nostru, Ioan Grosaru, a căzut la datorie ucis de o bombă artizanală de provenienţă iraniană pe teritoriul Irakului, în timpul unei misiuni. Vom reveni, cum am spus, la Rusia, China şi vom pune degetul pe hartă şi pe Turcia. Şi la NATO, exact, aţi anticipat foarte bine, domnule general Dobriţoiu. Uniunea Europeană nu doreşte o relaţie tensionată cu Iranul şi nici un război cu Teheranul, fie el şi economic. Şi în opinia Bruxelles-ului, nu aceasta este soluţia pentru a rezolva problema nucleară a Iranului. În această săptămână, UE a impus sancţiuni economice Teheranului şi, ieri, NATO a transmis un mesaj în direcţia Iranului. O sintează cu cele două luări de poziţii, care implică şi România, în corespondenţa pentru "Euroatlantica", transmisă de la Bruxelles de Luminiţa Apostol.

Luminiţa Apostol: Sancţiunile de o amploare fără precedent la adresa Iranului îi aliniază pe europeni Statelor Unite şi, în acelaşi timp, îi separă de Rusia, care a spus din nou UE că nu consideră potrivită această cale în negocierile cu Teheranul. Pe de altă parte, chiar europenii şi-au susţinut la unison impunerea sancţiunilor petroliere şi a celor împotriva Băncii Centrale iraniene. Sunt convinşi că diplomaţia este importantă şi că negocierile trebuie să continue. Este şi viziunea cunoscutului şef al diplomaţiei suedeze, Carl Bildt. "Nimeni nu are interesul sa alunecăm spre o confruntare în război. Situaţia este suficient de complicată şi fără asta. Sancţiunile în sine nu sunt un răspuns la problema iraniană. Ele reprezintă unul dintre instrumentele noastre, dar cel mai important instrument pe care îl are la dispoziţie UE este diplomaţia", consideră ministrul suedez de externe, Carl Bildt. În opinia sa, Iranul nu va bloca strâmtoarea Ormuz, pentru că este calea pe unde tranzitează propriile exporturi şi Iranul ar fi mult mai afectat decât oricine. Cu noile sancţiuni, UE încearcă să facă presiuni asupra Teheranului, să revină la masa negocierilor asupra programului său nuclear, pe care europenii, dar şi SUA îl bănuiesc că ascunde intenţii militare, deşi Teheranul îl promovează drept un program nuclear în scopuri civile./cbruker/dsirbu/ Şefa diplomaţiei europpene, Catherine Ashton, a trimis încă de la 21 octombrie o scrisoare la Teheran, în care invita Iranul la negocieri în anumite condiţii, însă acum, după trei luni, a mărturisit că încă mai aşteaptă răspunsul autorităţilor iraniene.

Catherine Ashton: Vrem ca iranienii să revină la negocieri şi fie acceptă propunerile puse de noi pe masă la Istanbul în urmă cu un an şi le consideră posibile, măsuri de construire a încrederii, fie vin cu propunerile lor proprii. Trimit acest mesaj prin intermediul dumneavoastră, că această poziţie a europenilor este valabil şi astăzi. Sper că Iranul va răspunde pozitiv la scrisoarea pe care am trimis-o, la toate mesajele care i-au fost transmise şi va reveni la masa negocierilor.

Luminiţa Apostol: ... a insistat şefa diplomaţiei europene. În mod concret, europenii au pus un embargou gradual asupra importurilor de petrol şi a produselor petroliere ce provin din Iran. Nici un nou contract nu va mai putea fi încheiat de ţările europene cu Iranul, însă contractele aflate deja în derulare vor continua până la 1 iulie. De asemenea, înainte de 1 mai, sancţiunile vor fi revizuite, pentru a vedea care este impactul lor. A doua componentă a sancţiunilor este cea financiară. Au fost blocate bunurile de pe teritoriul european ale Băncii Centrale iraniene, dar au fost luate măsuri, astfel încât comerţul tradiţional să poată continua şi populaţia iraniană să nu aibă de suferit. Statelor membre ale Uniunii le sunt de asemenea interzise comerţul cu aur, cu diamante şi cu metale preţioase, ca şi furnizarea de bancnote şi monezi iraniene către Banca Centrală iraniană. O înterbare legitimă apare: în ce măsură va afecta acest embargou economia europeană în general şi nu numai pe cea a unor state membre, precum Grecia, de exemplu, care depind de importurile de petrol iranian? În chiar ziua anunţării sancţiunilor, luni, europenii s-au mobilizat la cel mai înalt nivel, pentru a le da şi mai multă greutate politică. Liderii francez, german şi britanic, Nicolas Sarkozy, Angela Merkel şi David Cameron, au redactat o scrisoare comună, la care am avut acces aici, la Bruxelles, în care au subliniat că europenii nu au nimic cu poporul iranian şi că sancţiunile sunt total îndreptate împotriva autorităţilor de la Teheran care - spun cei trei lideri - nu au convins comunitatea internaţională de intenţiile paşnice ale programului lor nuclear. ''Nu vom accepta ca Iranul să posede arma nucleară'' - au insistat cei trei lideri şi au cerut guvernului iranian să suspende activităţile nucleare şi să revină la masa negocierilor. În toată această dezbatere, NATO încearcă să păstreze distanţa, iar dacă presa internaţională vorbeşte despre o concentrare fără precedent de mijloace navale ale NATO în regiune, fie sub pavilion american, fie francez, Alianţa Nord Atlantică a negat că ar plănui vreo acţiune în zonă. Au dezminţit, rând pe rând, secretarul general NATO şi şeful Comitetului Militar, generalul Knud Bartels. Ieri, în prima conferinţă de presă din acest an, secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen, a făcut din nou apel la Iran să-şi respecte obligaţiile internaţionale.

Anders Fogh Rasmussen: Anumite declaraţii ale liderilor iranieni ne îngrijorează şi cer autorităţilor iraniene să-şi îndeplinească obligaţiile internaţionale, inclusiv oprirea programului nuclear şi asigurarea liberei-navigaţii în strâmtoarea Ormuz.

Luminiţa Apostol: ... a afirmat secretarul general NATO. El a repetat că NATO, ca organizaţie, nu este implicată în problema iraniană, însă a precizat că unele state membre sunt parte a discuţiilor referitoare la programul nuclear al Iranului.

Realizator: Domnule deputat Attila Korodi, domnule general Corneliu Dobriţoiu, aţi ascultat această corespondenţă complexă primită pentru ''Euroatlantica'' de la Bruxelles şi vă pun şi eu această întrebare, amintită retoric de Luminiţa Apostol: în ce măsură acest embargou va afecta economia Uniunii Europene? Este vorba de embargoul impus de Uniunea Europeană Iranului.

Attila Korodi: Eu cred că pe abordarea secvenţială a Uniunii Europene, dacă privim, de exemplu, în Grecia - nu cunosc alte ţări, dar sunt convins că există şi alte ţări în situaţia aceasta - pot să apară probleme majore şi vă spun şi de ce. Industria petrochimică şi prelucrarea petrochimică este una specială. De obicei, rafinăriile sunt construite pe o tehnologie care este special aplicată pe caracteristica ţiţeiului pe care-l folosesc. De obicei, când vorbim de ţările arabe, nu putem să vorbim de acelaşi petrol, vorbim de diferite tipuri de petrol...

Realizator: Sigur, Libia are un petrol de o calitate mai bună, folosit în industria de aviaţie, pentru avioane, un alt amestec este în Irak, un alt amestec, cu mai multe gaze...

Attila Korodi: Exact. Şi atunci vor putea să existe implicaţii, pentru că foarte greu poţi să reprofilezi sau să retehnologizezi într-un termen rezonabil rafinăriile unei ţări sau ale unei zone a Europei numai ca să poţi să compensezi această lipsă care poate să însemne petrolul din Iran./mdudea/dsirbu/ Dar, cum aţi observat şi în relatare, UE abordează problema embargoului în trepte. Şi aşteaptă ca această abordare să ducă către tratative Iranul şi diplomaţia iraniană, care nu a dat nici un semn pozitiv în acest sens.

Realizator: Din contră, şi o să revenim asupra subiectului.

Attila Korodi: Şi Înaltul comisar Ashton tocmai şi-a exprimat un punct de vedere foarte clar. Nu a primit nici un răspuns de dialog. Asta înseamnă că sunt semne de întrebare dacă până la urmă, Iranul doreşte să aibă un dialog şi un rezultat diplomatic, sau îşi rezervă, să zicem, posibilitatea economică de a compensa lipsa de cereri din UE cu comenzi din China şi din Rusia. Şi eu sunt convins că nu există o problemă tehnică sau o problemă de incapacitate de a livra petrol mai mult către China, dacă există un acord politic în zona respectivă.

Realizator: Sigur că da, şi aici ajungem, vorbeam eu mai devreme de un alt actor important în regiune, vorbeam de Turcia. Dle general Corneliu Dobriţoiu, credeţi că Turcia poate profita în regiune de acest embargou impus de către UE Iranului? Pentru că ştim foarte bine că 7% din petrolul iranian pleacă spre Turcia. Posibil ca aceste capacităţi să fie mărite. Bineînţeles că Turciei i s-au dat anumite semnale că nu ar fi bine să acţioneze împotriva UE, dar să nu uităm de dorinţa foarte mare a Turciei, Ankara nu va renunţa la poziţia de lider diplomatic pentru lumea musulmană, în raport cu lumea occidentală. Vă rog să ne referim la această relaţie extrem de complexă, UE-Iran, având la mijlocul acestei relaţii şi Turcia.

Corneliu Dobriţoiu: Da. După părerea mea, embargoul UE, chiar un embargou în trepte, va crea probleme mai mari statelor europene aflate, cufundate în criză, decât populaţiei iraniene, traumatizate de propriul regim. Categoric că treptele embargoului asta urmăresc, a creşte nivelul de sensibilitate al populaţiei iraniene, aţi văzut şi mesajul adresat de principalii lideri europeni, că embargoul nu se adresează poporului iranian, ci liderilor de la Teheran.

Realizator: Sigur, un mesaj încărcat de bune intenţii.

Corneliu Dobriţoiu: Da, exact.

Realizator: Sigur că da.

Corneliu Dobriţoiu: Exact. Ori, în situaţia aceasta, dumneavoastră cunoaşteţi că au mai fost aplicate embargouri după Războiul Rece şi în zona Balcanilor.

Realizator: Sigur.

Corneliu Dobriţoiu: Turcia, ca stat, poate să respecte embargoul, dar dacă embargoul este presărat sau, cum să vă spun eu, sifonat prin intenţiile vectorilor privaţi din Turcia, atunci, vă daţi seama că nefiind, pe de o parte, stat membru al UE şi neurmărind o politică de stat, deci, guvernul... aplicând totuşi embargoul la nivel guvernamental, dar /.../

Realizator: Declaraţional, al declaraţiilor.

Corneliu Dobriţoiu: Exact. Dă frâu liber sectorului privat, care este neîngrădit, poate să genereze un embargou permeabil, ca să spun aşa, ceea ce va produce o relaxare la nivelul leadershipului iranian şi nu numai, şi la nivelul populaţiei. Prin asta crescând şi influenţa Turciei în zona respectivă. Dar ce este mai, cum să vă spun eu, mai greu de digerat este semnalul venit din partea NATO, prin care NATO păstrează distanţa. Ce se întâmplă? Criza economică, după cum bine ştiţi, a determinat politici bugetare la nivelul apărării mult diminuate faţă de perioada anterioară. Şi la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, având în vedere că SUA şi-au păstrat nivelul de bugetare, de participare la bugetul comun, prin diminuarea bugetelor aliaţilor, s-a ajuns la o situaţie alarmantă, care afectează credibilitatea strategică a NATO, capacitatea NATO de disuadare. Ori, cum vă spuneam, s-a ajuns la situaţia stranie în care SUA contribuie 75% la bugetul comun al Alianţei.

Realizator: Şi dacă ne referim şi la restul de procente, vom vedea că doar câteva state au contribuţii importante în restul de 25%.

Corneliu Dobriţoiu: În situaţia aceasta, cred că ar fi bine să adaug şi două propoziţii, două fraze despre situaţia bugetării Apărării la noi, în calitate de aliat-membru NATO.

Realizator: Care a scăzut - este bine de ştiut - în ultimii ani, dramatic.

Corneliu Dobriţoiu: La noi s-a ajuns la o situaţie absolut aberantă. 80% din bugetul Apărării reprezintă cheltuielile de personal. Noi am redus dramatic, aproape la zero...

Realizator: Cheltuielile de înzestrare...

Corneliu Dobriţoiu: Cheltuielile de înzestrare, iar cheltuielile care asigură pregătirea armatei pentru îndeplinirea misiunilor ei consituţionale se cifrează undeva la 12%. Dacă din acest 12% deducem sumele necesare întreţinerii forţelor angajamentelor noastre operaţionale în Afganistan şi care reprezintă, care anjajează, practic, vreo 4% din structura de forţe, o să vedeţi că 96% din structura de forţe a armatei consumă cam jumătate din acest, cum să vă spun eu, din 10%. Deci, noi suntem într-o situaţie absolut de neînchipuit, de neimaginat, în condiţiile în care toată lumea ştie că a fost pur şi simplu o zburdălnicie pe bani publici, construind fel şi fel de aiureli la nivel local, doar pentru a menţine influenţa în teritoriu a unui anumit partid. Or, aici voiam să ajung, de fapt. Orice atitudine politică care nu este bine gândită la nivel strategic va crea dezechilibre uriaşe în anii care vor veni...

Realizator: Pe termen lung.

Corneliu Dobriţoiu: Pe termen lung. Revenind, noi... România, care se află la graniţa de Est a Alianţei, este, din cele ce spuneam anterior, într-o situaţie dramatică, deci, noi nu putem să angajăm niciun fel de susţinere, decât politică, a unei eventuale, eu ştiu, misiuni a NATO de securizare a liniilor maritime comerciale.

Realizator: În regiunea respectivă... a strâmtorii, da... Dar să aducem aminte că Statele Unite sunt deja acolo şi, iarăşi, doi actori importanţi din NATO, de care, de unul dintre ei, colega mea Luminiţa Apostol a adus aminte. Franţa se află acolo, eu aduc aminte şi de Marea Britanie, care are componente în zona respectivă şi mă refer la marină militară. Iată, din nou, cele două ţări în tandem, Franţa şi Marea Britanie.

Corneliu Dobriţoiu: Dar ştiţi ce înseamnă? Domnule Dobriţoiu, mai e un alt aspect. Dacă luaţi în analiză modul în care ţările europene, în special Franţa, Marea Britanie, au acţionat în Libia, o să vă daţi seama că sunt diferenţe uriaşe. Acolo situaţia operaţională a fost determinată, în primele zile ale războiului, de participarea masivă a Statelor Unite ale Americii. Cu alte cuvinte, aliaţii europeni...

Realizator: Şi condiţionată ulterior de sprijinul logistic american. Au spus-o la Bucureşti aliaţii.

Corneliu Dobriţoiu: Exact. Cu alte cuvinte, în absenţa sprijinului sau intervenţiei Statelor Unite, europenii joacă un rol palid, decorativ, la nivel geostrategic.

Realizator: Domnule deputat Attila Korodi, vă rog.

Attila Korodi: O intervenţie. Totuşi, evenimentele din Nordul Africii mai precizează şi un alt lucru, că intervenţiile care au fost făcute sunt într-un fel făcute luând în considerare şi anumite interese naţionale din zona europeană sau din zona Nord-Atlantică, adică nu degeaba Statele Unite au zis că se retrag din prim actor în problema libiană, pentru că Statele Unite nu puteau să definească un interes special în zona respectivă. Cum când vorbim de zona Orientului Mijlociu, deja Statele Unite niciodată nu-şi vor lăsa, să zicem, rolul de prim actor, dacă se pune problema unei acţiuni militare, dar eu sper şi cred să nu se pună această problemă, pentru că interesele o definesc ca să aibă această poziţie. Eu cred că ar trebui, totuşi, să mai spunem un lucru, care este foarte important şi contează pentru problematica iraniană: anumite studii - şi diplomaţia SUA şi-a exprimat deja de acum un an de zile îngrijorările cu privire la Iran, din perspectiva rezultatului diplomatic al negocierilor, pentru că toate forţele politice din Iran care pot fi la ora actuală identificate cu un sprijin cât de cât semnificativ, sprijină programul nuclear într-o oarecare măsură. Deci nu se poate spune că o schimbare a autorităţilor iraniene printr-o schimbare politică ar aduce automat şi o limitare sau închidere a programului nuclear iranian. Nu. Şi din perspectiva aceasta se complică şi problema ca societatea iraniană, prin rezultate de embargou şi împinsă de embargou sau printr-o, să zicem, democratizare internă, să poată să se dezică de un program care se pare că, din păcate, prea mult, prin comunicare internă, a fost impusă şi a fost receptată ca un mesaj de salvare a Iranului, când au energie nucleară la dispoziţie şi desigur, în spate există şi programul militar, care nimeni nu poate să nege, chiar dacă încearcă /.../ încearcă Iranul.

Realizator: Două minute până la finalul emisiunii. În încheiere aş dori să amintesc că răspunsul Iranului faţă de embargoul treptat impus de Uniunea Europeană a fost de neaşteptat, bineînţeles că nu sunt foarte dornici de dialog, au spus că va tăia Iranul capacităţile şi resursele petroliere către Uniunea Europeană, înainte ca Uniunea Europeană să îşi ducă la bun final embargoul. Asta va însemna, potrivit estimărilor, o creştere a preţului petrolului, a barilului de petrol la 140 de dolari aproape, adică cu 40% faţă de preţul actual. Să aducem aminte că strâmtoarea Urmuz, situată în Golful Persic este de mare importanţă pentru tranzitul petrolului pe acolo. Foarte pe scurt, ce va însemna asta pentru economia mondială şi ce influenţă va avea? Câte 30 de secunde, vă rog frumos, domnule deputat Attila Korodi.

Attila Korodi: Dacă există o voinţă internaţională, şi Arabia Saudită îşi asumă rolul de un jucător important, atunci nu cred că vom avea neapărat probleme de preţ al barilului de petrol, pentru că vor fi compensări din alte zone. Mai degrabă vor fi probleme tehnologice de adaptare a economiilor europene, cum am vorbit şi de Grecia.

Realizator: Domnule general Corneliu Dobriţoiu, foarte scurt.

Corneliu Dobriţoiu: Întăresc şi eu cele afirmate de antevorbitorul meu, menţionând totuşi că în eventualitatea în care Arabia Saudită nu va putea să suplinească deficitul de petrol pe piaţa europeană, se vor adânci foarte mult dezechilibrele macro-economice la nivel european. Şi /.../ şi criza economică financiară.

Realizator: "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată situaţiei din Gloful Persic, invitaţi Attila Korodi, preşedintele Comisiei de politică externă din Camera Deputaţilor şi generalul locotenent Corneliu Dobriţoiu. Realizatorul "Euroatlantica", Radu Dobriţoiu şi producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere!