Evoluţia din Siria şi dosarul nuclear iranian

Realizator: Radu Dobriţoiu - Ediţie dedicată situaţiei din Orientul Mijlociu, cu accent pe evoluţia din Siria şi dosarul nuclear iranian. Voi fi susţinut de corespondenţele transmise pentru "Euroatlantica" de la Ierusalim şi Washington.

Joi, Damascul şi ONU au încheiat un acord în vederea evacuării iminente a civililor din oraşul sirian Hom. Oraşul este asediat de armata siriană de peste 600 de zile, în timp ce ieri, Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice a anunţat că Siria nu respectă calendarul pentru distrugerea arsenalului chimic. Dificultăţi şi în dialogul cu Teheranul pe tema dosarului nuclear şi pe axa Damasc-Iran. Evoluţiile implică şi Irakul, iar degradarea situaţiei din Siria afectează întreaga regiune.

Ediţia din 6.02.2014 poate fi ascultată și descărcată din secţiunea Podcast. Pagina oficială de facebook a emisiunii: www.facebook.com/euroatlantica.

Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să ascultaţi emisiunea "Euroatlantica" pentru următoarele 25 de minute.

Invitat în studioul RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI pentru subiectul din această seară, Claudiu Degeratu, expert în securitate internaţională. Bună seara!

Claudiu Degeratu: Bună seara!

Realizator: Un subiect în atenţia agenţiilor internaţionale de presă - evoluţia din Siria - cu un impact puternic asupra Orientului Mijlociu. Practic, toate ţările din acea regiune resimt urmările războiului civil sirian. Ce ar trebui să se întâmple, Claudiu Degeratu, pentru ca acest conflict să se apropie de o soluţie?

Claudiu Degeratu: Apropierea de soluţie înseamnă în primul rând respectarea unei înţelegeri care a avut loc în 2012, cea legată de stabilirea unui plan politic de tranziţie şi stabilirea unui guvern de tranziţie. Acesta ar fi obiectivul politic major pentru care atât regimul Assad, cât şi forţele de opoziţie, împreună cu actorii internaţionali, îşi desfăşoară începând de pe 10, această lună, a doua rundă de discuţii. Deci, efortul este axat pe pregătirea, atingerea unui asemenea obiectiv, dar, ca o primă etapă pregătitoare este stabilirea unor măsuri de sporire a încrederii între părţi. Este foarte greu, după prima rundă, desfăşurată săptămâna trecută, nu avem rezultate palpabile, nu am avut nici luări de poziţie foarte clare, nici oficiale şi nici neoficiale, dar ştim că nu au fost făcuţi paşi concreţi în acest sens.

Realizator: Este o adevărată provocare situaţia din Siria pentru puterile occidentale, poate, într-un fel, înfricoşate de o posibilă evoluţie negativă în regiune, dacă ar fi îndepărtat Bashar-al-Assad, respectiv ce va urma după îndepărtarea lui Bashar-al-Assad, cine va veni la putere. Ne aducem aminte, s-au întâmplat lucruri similare inclusiv în Irak, unde Saddam Hussein, cu tot regimul totalitar pe care îl reprezenta, reuşea să ţină într-o mare măsură echilibrul şi intern, şi în regiune şi chiar să se lupte cu anumite facţiuni islamiste de sorginte teroristă. De ce puterile occidentale, SUA, UE, nu se implică pentru a opri acest măcel din Siria, unde copiii cad cel mai des victime acestui flagel, acestui război civil?

Claudiu Degeratu: În primul rând, eu aş spune că se implică, dar cred că întrebarea dumneavoastră pune în evidenţă şi modul în care se implică. Noi avem o experienţă, să zicem, de aproape 20 şi ceva de ani, după, să zicem, sfârşitul războiului rece, de conflicte - şi unele apropiate de noi. Observăm că există o serie de crize care implică din ce în ce mai mult anumite capitale. Şi din păcate - acest lucru, sigur, eu o spun destul de cinic - trebuie să aşteptăm să vedem anumite situaţii umanitare foarte grave, pentru ca opinia publică din anumite ţări să solicite, din partea unor capitale importante, implicarea mai amplă, mai masivă. Sigur, aici apare şi cealaltă dilemă, a problemei intervenţiei în, să zicem, treburile interne ale unor state, pentru că trebuie să punem în balanţă aceste crize umanitare şi acest lucru se întâmplă în dialogul permanent de la ONU, cu ceea ce noi considerăm ca fiind suveranitatea unui stat în secolul XXI. Deci există un echilibru foarte fin şi el este de obicei atins într-o criză umanitară de proporţii. După părerea mea, limita a trecut de mult de cea de suportabilitate în cazul sirian, dar, după cum observaţi, nu există nici o coerenţă în interiorul opiniei publice internaţionale, adică sunt şi actori importanţi, capitale importante care au niveluri diferite de implicare. Şi de aici lipsa de coordonare. În anumite cazuri există şi o lipsă de coordonare. În acelaşi timp, nu există nici interesul unor părţi implicate din interior - mă refer la opoziţia care este fragmentată şi mă refer, de asemenea, la faptul că avem o...

Realizator: Opoziţia siriană nu numai că este fragmentată, dar există grupări, grupuscule, anumite facţiuni poate chiar apropiate de organizaţiile teroriste.

Claudiu Degeratu: Da, pentru că noi discutăm la ora actuală de fapt de conflicte laterale sau colaterale între diferite organizaii, unele de sorginte teroristă sau cu afiliere chiar la Al Qaeda, care şi-a dezvoltat propriile conflicte, pentru a menţine un control asupra unor structuri locale. Indiferent, chiar şi după plecarea de la putere a lui Assad, estimările spun foarte clar că instabilitatea se va menţine, inclusiv dimensiunea militară, deci conflictul militar, se va păstra. De aici şi preocuparea foarte mare legată de impactul regional, pentru că prelungirea unui conflict de acest tip implică o creştere a nivelului... un nivel de implicare a unor grupuri sectare.

Realizator: Adăugăm: şi cu un puternic impact negativ, de asemenea, mişcări de populaţie, pentru că sunt sute de mii de refugiaţi care au părăsit Siria pentru ţările vecine Siriei. Şi aş cita un raport ONU: "Copiii sirieni au fost supuşi unor suferinţe de nedescris în cei trei ani de război civil, guvernul şi miliţiile sale comiţând nenumărate crime, mutilându-i şi supunându-i torturii pe copii, iar opoziţia, recrutându-i să lupte şi să folosească tactici teroriste în zonele locuite de civili. Încălcările trebuie să înceteze acum" - scrie secretarul general Ban Ki Moon, în acest raport publicat de Consiliul de Securitate. Acestea sunt probleme care ne vor urmări mult timp, dle Degeratu, şi pentru că este vorba de copii, cum sunt ei pregătiţi în acea regiune. Imaginile şi cu ce se confruntă le vom regăsi probabil peste 10, peste 20 de ani, în evoluţia din acea regiune.

Claudiu Degeratu: Da, şi noi le ştim din trecut, din zona Libanului, din acest conflict, care, într-un fel, este unul dintre elementele de inspiraţie, pentru că o parte din structurile Hezbollah sunt implicate chiar de către regimul Assad în această luptă. Problema este că nici de o parte nici de cealaltă nu există minimum de interes pentru a asigura măcar asistenţa sanitară unor grupuri defavorizate, adică refugiaţi şi copii.

Realizator: Aminteam la începutul emisiunii de programul de distrugere a arsenalului chimic şi biologic sirian. Ce este clar: Damascul nu s-a ţinut până acum de cuvânt şi caută scuze pentru că nu şi-a ţinut angajementele. Arina Petrovici a realizat o sinteză pe acest subiect.

Reporter - Arina Petrovici: Până la 31 decembrie anul trecut, 700 de tone de agenţi chimici foarte periculoşi ar fi trebuit să fie evacuate din Siria, iar până ieri era prevzută expedierea a 500 de tone cu grad mai mic de periculozitate. Totuşi, numai două încărcături au părăsit Siria luna trecută, iar respectiva cantitate reprezintă doar 4% din totalul prevăzut a fi fost evacuat la finele anului trecut, au denunţat deopotrivă SUA şi Organizaţia pentru interzicerea armelor chimice.

Un purtător de cuvânt al organizaţiei s-a limitat să spună că situaţia este evidentă, nu este nevoie de comentarii: Siria nu s-a ţinut de cuvânt, în contextul în care planul de dezarmare chimică adoptat în urma unui acord ruso-american şi aprobat de ONU prevede ca întreg arsenalul să fie distrus până la jumătatea acestui an. Damascul a justificat întârzierile invocând problemele de securitate provocate de conflictul intern, care continuă din martie 2011. Poziţia siriană a fost apărată de aliaţii săi de la Moscova, care au invitat Occidentul să nu dramatizeze problema dezarmării. Viceministrul rus de externe a explicat că, până la sfârşitul acestei luni, guvernul sirian a promis să livreze următoarea mare încărcătură de arme chimice. Conform programului, agenţii chimici trebuie să fie evacuaţi la bordul unor nave militare daneze şi norvegiene, cu destinaţie portul italian Gioia Tauro, de unde vor fi transferaţi pe o navă a marinei americane special echipată pentru distrugerea lor. Pe de altă parte, guvernatorul oraşului Homs, din centrul Siriei, a anunţat astăzi că în sfârşit autorităţile de la Damasc şi ONU au încheiat un acord pentru evacuarea în curând a civililor din cartierele controlate de rebeli şi asediate de armată de peste 600 de zile. Mii de sirieni trăiesc acolo fără alimente ori provizii medicale, fiecare zi fiind un test de supravieţuire. La finalul săptămânii trecute, mediatorul internaţional Lakhdar Brahimi anunţa că a obţinut din partea regimului Al-Assad promisiunea de a-i lăsa pe civili să iasă din Homs. În cele din urmă, însă, rebelii şi armata s-au acuzat reciproc de blocarea acestui proces.

Realizator: A fost o sinteză semnată de Arina Petrovici. Şi SUA sunt nemulţumite de faptul că Damascul nu îşi respectă obligaţiile legate de programul de distrugere a armelor chimice. Anticipam într-o ediţie precedentă Euroatlantica această evoluţie şi abordare a regimului Bashar Al-Assad. Ani Sandu transmite de la Washington despre punctul de vedere al autorităţilor din SUA.

Reporter Ani Sandu : În ceea ce priveşte Siria, ultimele zile au adus îngrijorări din partea Statelor Unite legate de ritmul distrugerii arsenalului chimic sirian. Până ieri, ar fi trebuit ca peste 1.200 de tone de agenţi chimici să fi fost evacuate din această ţară, lucru care nu s-a întâmplat. Un diplomat american spunea săptămâna trecută că până acum ar fi fost eliminat doar 4% din arsenalul chimic deţinut de regimul lui Bashar Al-Assad. Între timp, oficialităţi din Statele Unite au confirmat că ambasadorul american în Siria, Robert Ford, plănuieşte să părăsească postul la sfârşitul acestei luni. El a fost ambasador în această ţară din 2011, dar în ultimele luni nu a mai locuit în Damasc. Tot săptămâna aceasta a venit şi una dintre cele mai dure reacţii ale secretarului de stat John Kerry la adresa regimului sirian. Într-o declaraţie de presă, Kerry a condamnat folosirea butoaielor explozive de către Bashar Al-Assad. Vorbind de acte de barbarie, de tortură în masă, de un regim care şi-a transformat ţara într-un supermagnet pentru teroare, Kerry a subliniat că poporul sirian nu va accepta niciodată drept legitim un guvern care să îl includă şi pe Assad. Este de altfel şi poziţia SUA, exprimată de secretarul de stat la cea mai recentă reuniune privind soluţionarea conflictului. Având în vedere eşecul discuţiilor, Departamentul de Stat a anunţat între timp că SUA lucrează alături de alte ţări la nivel Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru noi măsuri. Presa americană scrie că în zilele următoare ar fi prezentat un proiect de rezoluţie a Consiliului de Securitate ONU privind ajutoare umanitare către Siria, dar că Rusia s-ar împotrivi. În ceea ce priveşte Iranul, oficialităţi americane au spus săptămâna aceasta că nu există niciun indiciu că Teheranul nu ar respecta acordul provizoriu privind programul său nuclear. Reprezentanţi ai administraţiei americane au făcut noi apeluri către congresmeni ca în această perioadă, în care este negociat un acord final cu Iranul, să nu impună prin lege sancţiuni suplimentare la adresa Teheranului.

Realizator: Domnule Degeratu, iată, Statele Unite nu se decid încă să pună piciorul în prag în privinţa situaţiei din Siria. Este vorba de două paliere: în primul rând, această criză umanitară în dezvoltare şi, pe de altă parte, este vorba de distrugerea arsenalului chimic deţinut de regimul lui Bashar Al-Assad. Ce să aşteptăm în continuare de la Statele Unite, pentru că suntem obişnuiţi ca Washingtonul să intervină de fiecare dată când sunt încălcate drepturile omului sau când există situaţii de genul celei care este în plină dezvoltare în Siria de trei ani?

Claudiu Degeratu: Da, pentru că jocul este diplomatic şi este foarte complicat, pentru prima jumătate a anului 2014 Washingtonul având cel puţin trei dosare importante: Siria, negocierile cu Iranul şi procesul de pace cu Palestina şi Israel, din care pionul principal rămâne Iranul. Cred că Washingtonul mizează pe aceste două direcţii: o negociere directă cu Iranul vizavi de implicarea în Siria şi...

Realizator: Şi tonul autorităţilor de la Washington dovedeşte că există această determinare şi răbdare în dialogul cu Teheranul.

Claudiu Degeratu: Da, şi cred că orizontul de timp este undeva spre jumătatea anului, iunie-iulie, în care Washingtonul va mai menţine acest tip de diplomaţie şi negociere oficială, dar şi neoficială, pentru că sunt, de asemenea, discuţii sau relatări neoficiale privind negocieri directe cu Iranul şi în Elveţia, şi în alte zone pentru problemele mai complicate din tot Orientul Mijlociu. Deci cred că Washingtonul nu va opta pentru o intervenţie militară sau lovituri strategice chirurgicale...

Realizator: Aşa cum la un moment dat se aştepta şi noi aşteptam...

Claudiu Degeratu: Deci până undeva până la jumătatea anului, pentru a se clarifica relaţia sau poziţia în regiune a Iranului. Deci există o negociere, cred eu, mai complicată cu Iranul, din care Washingtonul aşteaptă ceva mai mult; cel puţin, administraţia americană, sigur, Congresul este mai sceptic sau păstrează acel nivel de mesaj mai conservator şi mai ferm în privinţa sancţiunilor împotriva Iranului.

Realizator: O ecuaţie complexă, cu două necunoscute, este vorba de Siria şi de Iran. Războiul civil din Siria destabilizează în continuare regiunea, divide ţările din zonă cu implicaţii asupra relaţiilor între statele din Orientul Apropiat. Peste 136.000 de morţi şi milioane de refugiaţi sirieni. Dragoş Ciocîrlan are mai multe informaţii despre aceste evoluţii.

Reporter Dragoş Ciocîrlan, de la Ierusalim: Irakul nu face suficient pentru a împiedica susţinerea iraniană pentru Assad. Avioane cu arme iraniene şi combatanţi folosesc spaţiul aerian irakian. Washingtonul a avertizat în acest sens guvernul de la Bagdad. În Siria, situaţia rămâne complicată. Calendarul distrugerii arsenalului chimic este întârziat. În Siria şi în Liban, luptele interne debordează adesea în incidente extrem de violente, care se produc odată la câteva zile. Şeful Serviciilor militare de informaţii ale armatei israeliene, generalul Aviv Kohavi, a declarat că situaţia din Siria a atras mii de militanţi jihadişti şi musulmani, radicali din regiune şi din lumea întreagă, nu doar pentru răsturnarea regimului Assad, ci mai ales pentru promovarea ideii unui stat islamic. Regele Abdullah al Arabiei Saudite a semnat un ordin în temeiul căruia cetăţenii saudiţi care vor participa la lupte în afara regatului vor fi pedepsiţi cu închisoare între 3 şi 20 de ani. Ordinul are în vedere militanţi afiliaţi la Al-Qaeda care acţionează în Siria. În Ţara Cedrilor, tot mai multe atentate. Problema principală a libanezilor este de fapt războiul din Siria, care se scurge încet în Liban, ceea ce nu este pe placul multora din cauză că Hezbollah s-a aliniat pe faţă cu Assad şi a trimis luptători acolo. Sunt tot mai multe atacuri teroriste cu maşini-capcană în zona Beirut împotriva Hezbollah. Îngrijorează totodată prezenţa unor elemente ale Jihadului mondial în Liban. Armata egipteană a dezminţit că mareşalul Abdel Fattah al-Sissi a decis deja să candideze pentru funcţia de preşedinte, o decizie care va amplifica tensiunile politice şi mânia militanţilor islamişti, care şi-au intensificat atacurile împotriva statului după îndepărtarea de la putere a lui Mohamed Morsi. Campania militară egipteană în Sinai, în vecinătatea frontierei cu Israelul, s-a intensificat, fiind vizată o grupare afiliată la Al-Qaeda. Au fost distruse sute de tuneluri utilizate pentru contrabandă spre Fâşia Gaza şi pentru trafic de persoane. În Iordania, o jumătate de milion de refugiaţi sirieni, 1,5 milioane de irakieni trăiesc tot în Iordania după răsturnarea lui Saddam Hussein, în 2003; aproximativ 7,5 milioane din locuitorii Iordaniei sunt de origină palestiniană. În Regatul Haşemit, un aliat-cheie al Statelor Unite, media evocă scenarii catastrofale în legătură cu iniţiativa de pace a secretarului de stat american, John Kerry. Deputaţii de la Amman au avut dezbateri. Mulţi sunt neliniştiţi că iniţiativa ar putea reuşi şi Iordania ar fi victimă din cauza unui nou aflux de refugiaţi palestinieni. În Iordania, palestinienii au un statut important şi se tem că vor pierde monopolul asupra puterii în anumite sectoare, fiind nevoiţi să împartă cu noii refugiaţi.

Realizator: O poză foarte clar conturată de colegul meu Dragoş Ciocârlan cu implicări punctuale pe diferite ţări. Poate dacă spunem că şi Turcia are anumite interese în relaţia cu Siria şi mai ales veşnica problemă a kurzilor din nordul Siriei, aşa cum există şi problema kurdă din nordul Irakului, nu credeţi că tot ceea ce se întâmplă acolo în Siria şi acest război civil va conduce în cele din urmă la crearea unei zone sau unor zone cu vid de autoritate, necontrolate, de care vor beneficia şi vor fi exploatate de grupările teroriste, chiar de cele afiliate la Al Qaeda?

Claudiu Degeratu: Da, estimările sau rapoartele pe care le-am citit, evaluările militare relevă clar un lucru, că inclusiv regimul Assad, ca strategie militară a folosit această descentralizare a acţiunilor armatei siriene, lăsând pe mâna unor miliţii locale anumite zone. Zona kurdă din Siria este foarte clar lăsată doar pe baza controlului miliţiilor kurde din această zonă.

Realizator: Ne îndreptăm atenţia şi spre dosarul nuclear iranian. O ştire difuzată astăzi de France Presse menţionează că Iranul nu doreşte să închidă unul dintre principalele reactoare, cel de la Arak, despre care susţine că are scopuri exclusiv ştiinţifice, şi anume medicale. Cert este că reactorul va produce 9 kg de plutoniu pe an. Despre Iran avem mai multe informaţii în sinteza realizată pentru "Euroatlantica" de Carmen Gravilă.
*
ReporterCarmen Gavrilă: Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică vrea să treacă la discuţii cu Iranul pe teme mai dificile, după progresele înregistrate recent în dosarul iranian, şi anume la abordarea problemei unei eventuale dimensiuni militare a programului nuclear al Teheranului - a anunţat recent Yukiya Amano, directorul Agenţiei. Agenţia ONU urmăreşte să stabilească dacă Teheranul a acţionat în vederea creării bombei atomice înainte de 2003 şi eventual după aceea. Într-un raport dur de acum trei ani, agenţia a prezentat o listă de elemente considerate credibile care arată că această posibilitate nu poate fi exclusă. Raportul a fost respins de către Iran, care a negat întotdeauna că a vrut sau că vrea să creeze un arsenal nuclear militar. După ani de negocieri fără rezultat, în noiembrie 2013, Iranul şi marile puteri au încheiat un acord de etapă, care nu cuprinde însă probleme legate de o posibilă dimensiune militară a programului nuclear iranian. Conform acordului, vreme de şase luni, începând cu 20 ianuarie, Iranul va elimina pentru prima dată stocurile sale de uraniu îmbogăţit şi va demonta instalaţiile care permit realizarea acestuia. În paralel, ţările din formatul 5+1, adică SUA, China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Germania trebuie să diminueze treptat sancţiunile asupra Iranului, atât timp cât regimul de la Teheran îşi îndeplineşte obligaţiile. Preşedintele american Barack Obama nu s-a ferit să avertizeze că dacă autorităţile din Irau nu vor respecta acordul în domeniul nuclear, ţările occidentale vor recurge la majorarea sancţiunilor. Negociatorul iranian, viceministrul de externe Abbas Araghchi, a menţionat că, potrivit acestui acord, Iranul nu îşi va limita activitatea în domeniul de cercetare şi dezvoltare, însă vor fi sistate toate acţiunile care ar permite creşterea capacităţii nucleare. Asta înseamnă că Iranul nu trebuie să instaleze noi centrifuge sau să producă altele şi nu va dezvolta instalaţiile de la centrala de la Arak. Conform acordului, SUA, alături de celelalte state, trebuie să vireze Iranului 4,2 miliarde de dolari în opt tranşe în cele şase luni prevăzute în acord. Următorul pas este stabilirea unui acord global cu Iranul în problema nucleară, iar negocierile se anunţă dificile, inclusiv din cauza criticilor cu care puterea iraniană se confruntă din partea taberei ultraconservatoare din Iran.

Realizator: Aşadar, cum spunea Carmen Gavrilă, negocierile cu Iranul se anunţă dificile. Cum anticipaţi, domnule Claudiu Degeratu, că vor continua aceste discuţii cu Teheranul?

Claudiu Degeratu: Anticipez că până în luna iunie vom avea o negociere, să zicem, mai mult standard şi mai puţin "fierbinte", dar cu cât ne apropiem mai mult de final, de programul stabilit, vor începe să apară din ce în ce mai multe probleme şi s-ar putea s-o prelungim până la sfârşitul anului.

Realizator: "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată evoluţiilor din orientul Mijlociu. Invitat în studio la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI Claudiu Degeratu, expert în securitate. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica", şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru atenţie.