Euroatlantica: Noua fază a relațiilor transatlantice

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (24 iunie, ora 21:05) - Emisiunea "Euroatlantica" - Realizator: Nicu Popescu.

Realizator: Doamnelor și domnilor, bună seara! La microfon Nicu Popescu. Efectele recentelor reuniuni internaționale ale statelor democratice occidentale, mă refer la G7, la NATO, la UE-SUA, desfășurate toate pe bătrânul continent săptămânile trecute se văd și se vor vedea în timp, pentru că ele au subsumate multe domenii: economic, politic, militar și pentru că unele dintre cele discutate și la care s-a ajuns la acorduri încă nu pot demara cu viteza necesară din cauza pandemiei de COVID-19, care este activă încă în unele zone destul de intens. Însă lumea, organizațiile au început să discute, să dezbată cele convenite. Despre cum se văd de la București și se discută la noi despre aceste reuniuni stăm de vorbă în această seară cu domnul profesor universitar Iulian Chifu, președintele Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Avertizare Timpurie. Bună seara, domnule profesor!

Iulian Chifu: Bună seara!

Realizator: Acum, după ce au trecut și au început să se sedimenteze ideile, concluziile întâlnirilor la care ne-am referit, cum se văd ele și rezultatele lor de aici, de la București?

Iulian Chifu: Sigur, sunt lucruri care sunt deja decantate, dar știți foarte bine că pe zona aceasta a analizei e nevoie de ceva mai mult timp, e nevoie de mai multe elemente din interior. Nu uitați că multe dintre aceste reuniuni nu au doar o componentă publică, documentele publice pe care le-am văzut, conferințe de presă, declarații ale actorilor care au fost în interior. Unele dintre aceste componente nu sunt publice și elementele care au fost discutate în interior le vedem în timp. Și mă refer aici în mod special la summit-ul Putin-Biden, evident că acolo puține dintre lucrurile cu adevărat importante le avem, mai puțin cele două declarații, conferințe de presă ale celor doi actori relevanți. Totuși deja decantarea ne arată un anumit tip de continuitate și câteva linii de forțe majore. Și dacă îmi este permis, am să încep în primul rând, prin raportarea la Federația Rusă și putem lua toate documentele, de la documentul final al summit-ului G7, trecând prin declarația finală a summit-ului de la Bruxelles și continuând cu documentul final al reuniunii SUA-UE de marțea trecută. Iată sunt trei documente fundamentale în care raportarea la Federația Rusă este foarte directă, e cu tonuri extrem de tăioase, cu prezentare foarte dură. Dacă luăm numai summit-ul NATO putem vorbi despre un adevărat rechizitoriu la adresa Rusiei și o prezentare la zi a tuturor categoriilor de amenințări pe care le stârnește în raport cu partenerii democratici, cu aliații, cu partenerii globali. Pe de altă parte, evident că în tot acest noian de întâlniri, elefantul din cameră, cum se spune, este China. Și în toate aceste documente avem raportări la China cu suficient de multe nuanțe, dar cu un fond comun extrem de solid și acest lucru începe să devină preocuparea majoră și formula de coagulare și de concretizare a lucrurilor pe o direcție care să asume la nivelul tututor democrațiilor, nu numai pe relația trans-atlantică, o conjugare a eforturilor în perspectiva îndiguirii Chinei, angajării Chinei, rival strategic cum e definit și de SUA și de NATO și de către UE, cu toate cele trei dimensiuni - a cooperării, dimensiunea confruntărilor și competițiilor deschise. Toate cele trei sunt coexistente și e important ca fiecare dintre cele trei dimensiuni să nu jeneze prin dezvoltarea ei pe celelalte două. Iată nu mai suntem în război rece, nu avem cum să ajungem acolo, nu mai avem prieteni și dușmani, ci avem abordări sofisticate, nuanțe și coexistența tuturor celor trei dimensiuni împreună.

Realizator: Coexistență, dar ați văzut că e o coexistență și în zona Cornului Africii și în zona de vest a Africii, deci ieșire directă la Atlantic? Că mai nou e colea la doi pași în Muntenegru, fiindcă ați vorbit de China.

Iulian Chifu: Desigur, unii chiar ziceau și încercau o revenire la formulările clasice din perioada Războiului Rece, din perioada sovietică, coexistența pașnică. În momentul de față, formula de definire a relației cu China este de coexistență competitivă. Toată lumea se învârte în jurul termenilor. Dacă vreți, în relația dintre UE și Rusia apar termeni foarte interesanți. Mă refer la Consiliul Afacerilor de Externe de săptămâna trecută și documentul fundamental, comunicarea comună a Comisiei și a înaltului reprezentant pentru politica externă, privind relațiile cu Rusia, dar și aici e foarte important, iată lucrurile nu stau pe loc./rjurubita/aionescu/Azi și mâine are loc Consiliul European care va discuta, în final, opțiunea de abordare a Federației Ruse, cu propuneri multiple. Unii s-au grăbit să, cum se spune într-un format colocvial, să sară pe fentă, să se uite la o propunere sau alta. Nu neapărat o propunere poate deveni regulă, mai ales că în consiliile europene, știți foarte bine, deciziile se iau prin consens.

Realizator: Domnule profesor, eu i-am dat emisiunii de astăzi titlul „Noua fază a relațiilor transatlantice”. Zilele trecute, la reuniunea organizată de centrul pe care îl conduceți, ministrul apărării naționale, Nicolae Ciucă, spunea că România este foarte prezentă în relația trans-atlantică, așa cum se prefigurează ea în urma recentelor întâlniri la nivel înalt şi a adăugat că din primele semnale, reiese că administrația Biden reprezintă șansa setării unei agende pozitive în relația transatlantică. Am introdus cu aceste idei materialul de la Carmen Gavrilă, pe care propun să-l ascultăm acum.

Reporter: În lumea încă marcată de pandemia de COVID-19, asistăm la o recalibrare a alianțelor și la revenirea Statelor Unite în Europa și alături de Europa - este concluzia unui studiu realizat de Centrul de Prevenție a Conflictelor, la prezentarea căruia ministrul apărării Nicolae Ciucă a insistat pe adaptare, politică militară și pe asigurarea venită de la președintele american Joe Biden că Articolul 5 privind solidaritatea Alianței este în continuare relevant și sacru.

Nicolae Ciucă: Și la nivelul Uniunii Europene au fost luate decizii cât se poate de importante, cel puțin, în ceea ce privește capitoul PESCO, ca Statele Unite, Canada și Norvegia să poată să participe la proiectele în acest sector și astfel, prima inițiativă pe care o avem asumată este cea a mobilității militare.

Reporter: Washingtonul a spus clar și repetat că își respectă angajamentele față de Europa, atât că, a atras atenția directorul Konrad-Adenauer-Stiftung, Hans Martin Sieg, mai întâi ar fi nevoie ca și Europa să arate aceeași disponibilitate și dorință de a pune în practică promisiunile. Hans Martin Sieg a explicat că și țara sa, Germania, are de făcut această demonstrație și a adăugat că românii, de exemplu, sunt mai conștienți de riscurile de securitate din regiunea estică decât germanii.

Realizator: Asta a fost la dezbaterea de zilele trecute. Comentariul dumneavoastră, pornind, poate, de la ce spunea domnul ministru Ciucă.

Iulian Chifu: România este într-adevăr în situația în care are o reprezentare la nivelul Alianței mult mai importantă decât greutatea sa strategică, decât bugetul național, bugetul de apărare, ştiu eu, numărul de oameni sub arme, pentru că aici vorbim despre implicare. Și este o implicare care nu vine de acum, ci din Afganistan, pentru că nu eram încă membri ai Alianței în misiunea Enduring Freedom, după aceea în /.../. Noi ne-am comportat și am avut o prezență în diferitele categorii de misiuni, sprijinind partenerul strategic american, iar lucrul acesta a contat foarte mult, contează foarte mult și astăzi. Cu cât investești mai mult în aceste organizații colective multilaterale, cu atât mai mult ele îți dau înapoi. Și dacă vreți avem câteva realizări care merită menționate. Să ne amintim faptul că angajamentul pentru respectarea articolului 5, în condițiile unei campanii electorale cu poziții cel puțin originale ale președintelui american de atunci, Donald Trump, s-a făcut în contextul unei vizite la Casa Albă a președintelui Klaus Iohannis din iunie 2017. Ulterior, am avut același tip de intervenție românească o reafirmare deplină a susținerii pentru agenda statelor Europei Centrale și de Est, în contextul formatului București 9 de la București, în urmă cu câteva săptămâni, în pregătirea summit-ului NATO de la Bruxelles când prezența președintelui american Joe Biden, prezent, o altă reverență în raport cu România, a secretarului general al NATO Jens Stoltenberg, cele 9 state din flancul estic, din Europa Centrală și de Est au putu să-și vadă principalele lor idei preluate de cei doi reprezentanți și pe care le regăsim în documentul final al summit-ului NATO de la Bruxelles. Iată deci că există dividende pe care le vedem. Aș mai adăuga aici două elemente care țin de această prezență: Centrul European de Apărare Cibernetică cu sediul la București și ceea ce tocmai a fost înființat în urmă cu două săptămâni, a fost inaugurat Centrul Euroatlantic pentru Reziliență pe care îl regăsim deja și în declarația finală a summit-ului NATO și un centru de excelență al Alianței și în același timp, este și un centru european. Deci practic dacă vreți în oglindă, o reprezentare similară Centrului de la Helsinki privind combaterea amenințărilor hibride. Este la București./rjurubita/aionescu/Iată că acest tip de activism, această prezență, interesul manifestat, investiția în activitățile de această factură dau rezultate, iar diplomația românească a avut şansa ca toate aceste instrumente să le poată pune pe masă și România să le aibă la dispoziție, pentru asigurarea securității și apărării cetăţenilor şi teritoriului său.

Realizator: Despre Marea Neagră, marinarii spun că se montează foarte repede, de unde și povești cu numele ei, poate neagră, nu, se supără, dar, domnule profesor, noi trebuie să luăm în calcul situația de securitate de aici, din zona Pontului Euxin, și lucrurile nu sunt calme. Să notăm pentru ultimele zile, nu mai departe de distrugătorul britanic Defender /HMS/ de la Odesa către Georgia, hărțuit în apele internaționale din dreptul Peninsulei Crimeea, de nave și avioane rusești. Moscova solicită Statelor Unite și aliaților săi să abandoneze Sea Breeze-2021, exerciții militare multinaționale, care vor avea loc pe teritoriul Ucrainei și în Marea Neagră, de luni încolo. Acum două zile taifunurile britanice aflate la Kogălniceanu pentru misiunile de poliție aeriană, întărită sub comanda NATO, au fost ridicate, deoarece avioane militare rusești intraseră în spațiul aerian internațional controlat de România. Iată câteva elemente care nu sunt liniștitoare.

Iulian Chifu: Este adevărat şi trebuie să ne aşteptăm, deşi întâlnirea Biden-Putin, de la Geneva, ar putea să constituie un avertisment, iar lucrurile acestea să se afle în siajul unui angajament anterior, pentru că, nu uitaţi, în momentul de față, Rusia are între trei și șase luni, cel mult un an, potrivit unei a doua declarație a președintelui Biden, pentru a alege, pentru a alege ce tip de relație își dorește cu zona euroatlantică, ce tip de relații își dorește cu Flancul Estic al NATO şi în Marea Neagră, de asemenea, iar acest tip de comportament este în contextul, să zicem, unei zone de provocări anterioare şi vetuste, şi de tip război rece și în niciun caz în perspectiva unei abordări constructive și a unei înțelegeri a prerogativelor şi a liniilor mari de forță ale reașezării globale pe care urmează să o vedem. Încă o dată, este o decizie pe care Federaţia Rusă trebuie să o gândească în adâncime. Reflectarea acestor evaluări le vom vedea, şi aici vorbim, pe de o parte, despre o formulă de agrementare a relaţiei cu zona euroatlantică, de revenire la un comportament de respectare a dreptului internațional. Nu mă aștept la o retragere din Crimeea, dar, în orice caz, acest tip de comportament cu hărțuiri, cu schimbări, cu război informațional - să nu uităm- o parte importantă a acţiunii în jurul acelui distrugător britanic de ieri. Apropo, determinat, pe de o parte, de acordul britanico-ucrainean de întărire a porturilor şi consrucţie navală militară; pe de altă parte, nemulțumiri pe alte dimensiuni și atragerea atenției privind faptul că Crimeea este - nu e aşa? - rusească, ne spun partenerii noştri. Pe de altă parte, aş atrage atenţia asupra unui alt element: nu uitaţi că Federaţia Rusă a înregistrat şi a blocat din nou arii extinse din Marea Neagră, pe principiul că acolo vor avea trageri, inclusiv în largul Portului Odesa, pe acolo pe unde a trecut distrugătorul britanic, pentru a se suprapune chiar cu zone hibrid. Este pregătit și înregistrat ca atare. Deci, sunt chestiuni de tip provocare, sunt șicane, sunt lucruri cu care ne-am învăţat, sunt lucruri periculoase pentru simplul motiv că ele pot duce în orice moment la un incident, la o escaladare nedorită și la tensiuni inutile, însă, încă o dată, ne-am obişnuit, ştim cum funcţionează Federația Rusă. Este în pragul unor alegeri pentru Duma de Stat cu un nivel de încredere în Vladimir Putin foarte scăzut şi putem să ne aşteptăm la aceste flexări de muşchi pentru a arăta, nu e aşa, că e important, e mare, e prezentă la masa de dezbateri globale. Pe de altă parte, însă, am certitudinea că nici Kremlinul, Moscova, nici Federaţia Rusă, nici establishment-ul militar, cu atât mai puţin cel diplomatic, ar fi de acord vreodată să împingă aceste tensiuni până la nivelul schimburilor de focuri şi aici revin la războiul informaţional de ieri, nu, acele ştiri care spuneau că s-a tras naval, de sus, din avioane, din... Nu s-a întâmplat nimic, pur şi simplu au fost nişte şicanări. Partea rusă știa foarte bine pe unde urmează să traverseze distrugătorul britanic mergând din Odesa până în Batumi, ştia foarte bine care este traseul, nu s-a abătut de la acel traseu, era în apele internaţionale, nu în apele Crimeii. Era, într-adevăr, pe zona în care era marcată de zonă de exerciţii, numai că lucrurile acestea erau cunoscute şi a existat mai puţină emoţie la Londra decât a fost pe alte meridiane, iar tentaţia de a prelua un lucru jumătate adevărat, de al escamota şi şi escalada la dimensiuni fantastice poate fi interpretat şi ca un test, nu? /aburtica/aionescu

Realizator: Da.

Iulian Chifu: Rusia ne-a testat în ce măsură mass-media verifică din două surse, respectiv și din partea britanică, respectiv și din partea ucrainiană, că e totuși teritoriu ucrainian, o informație pe care o lansează pe surse și pe care a luat-o toată mass media și a utilizat-o ca și cum ar fi una validată, reală, ceea ce s-a dovedit că nu este și că am jonglat cu un fake news pe care l-am amplicat câteva ore, deși Departamentul Apărării al Marii Britanii lansase, la vreo 20 de minute, mesajul că nu s-a întâmplat nimic din cele evocate.

Realizator: Fiindcă vorbeam de Marea Neagră, chiar acum o să introducem spre difuzare un reportaj pe care l-a realizat, astăzi, Sorin Cealera la Constanța, unde a avut loc o conferință consacrată dezvoltării Forțelor Navale Române.

Reporter: Lucrările conferinței, care se desfășoară timp de două zile la Academia Navală Mircea cel Bătrân, vizează evaluarea provocărilor din spațiul pontic, precum și prezentarea principalelor proiecte de modernizare a platformelor navale și a echipamentelor de luptă pentru forțele navale cuprinse în programul "Armata României 2026-2040". Lucrările au fost deschise de contraamiralul Mihai Panait, șeful Statului Major al Forțelor Navale Române.

Mihai Panait: Atunci când ne referim la noile concepte, la noile tehnologii și echipamente, ne gândim la noile concepte euroatlantice ale NATO și ale Uniunii Europene şi, de asemenea, la sistemele autonome fără pilot, dacă sunt maritime, terestre sau aeriene sunt la fel de importante pentru că în zona de responsabilitate a Forțelor Navale domeniul joint și interagenții este un domeniu foarte important și se află în atenția Forțelor Navale Române, a echipa de comandă a Forțelor Navale Române. Această conferință importantă, organizată pentru prima dată de către Forțele Navale Române, este un pas important în dezvoltarea conștiinței maritime și fluviale în rândul instituțiilor statului, dar și al cetățenilor României.

Reporter: Forumul de dezbatere de la Constanța a început cu tema "Conflictele înghețate din regiunea Mării Negre", prezentată de profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu, care a punctat și semnificația acestei conferințe.

Dan Dungaciu: Marea Neagră este o deschidere a Rusiei pe Marea Mediterană și mai departe. În sensul acesta, acțiunea de astăzi sper şi sunt convins că va da continuitate, pentru că proiecția Mării Negre în exterior și proiecția forței Federației Ruse prin Marea Neagră, prin Mediterană și mai departe vor continua. Deci, noi chiar dacă schimbăm narațiunea, insistența trebuie să o promovăm și de unde să vină această insistență dacă nu de la Constanța, orașul care este fizic, spiritual legat de Marea Neagră, dar și strategic prin instituțiile pe care le are. Noi suntem aici la o instituție strategică legate de Marea Neagră, care împlinește azi-mâine 150 de ani. Din această perspectivă, are obligația să facă asta.

Reporter: Reputatului geopolitician român a analizat și incidentul petrecut în Marea Neagră.

Dan Dungaciu: De fapt, miza a fost de a arăta clar că Crimeea rușii spun aparține Rusiei și britanicilor care spun că Crimeea de fapt nu aparține Rusiei, este în continuare a Ucrainei. A fost testul foarte clar despre cui aparține Crimeea. Cred că ar merita să semnalăm și faptul că britanicii revin un pic mai apăsat, după ieșirea lor din Uniunea Europeană, revin mai apăsat strategic la Marea Neagră și semnul acela, presiunea pe care au făcut-o pe ruși, obligându-i să reacționeze, probabil că e şi un semnal al altui tip de acțiune al Marii Britanii, inclusiv la Marea Neagră, inclusiv în Ucraina. S-ar putea ca Marea Britanie să pună în continuare presiune mare, prin colaborarea cu Ucraina sau prin prezența accentuată la Marea Neagră, pe Federația Rusă. Deci trebuie să urmărim acel episod aproape fără precedent. E fără precedent ca la Marea Neagră să se întâmplă așa ceva și s-ar putea ca să fie preambulul unui alt tip de relaționare, care putea să nu fie numai la Marea Neagră. S-ar putea şi ca în Marea Chinei de Sud să avem asemenea incidente, s-ar putea ca în alte părți să avem asemenea dispute. Deci, trebuie să-l vedem, cred eu, dincolo de faptul în sine și să-i înțelegem în timp semnificațiile.

Reporter: În cadrul conferinței, au fost sau vor fi abordat şi alte teme de interes precum războiul hibrid în regiunea Mării Negre, prezentată de George Scutaru, directorul general al New Strategy Center, rolul navelor de suprafață fără echipaj în viitoarele conflicte pe mare sau sistemele autonome subacvatice în lupta antisubmarin, în prezentarea online a directorului Center for American Seapower, Seth Cropsey.

Realizator: Domnule profesor, pentru că suntem în partea finală a emisiunii, totuși relația transatlantică include acum, pe de o parte, Statele Unite în Marea Britanie, pe de altă parte, Statele Unite - Uniunea Europeană, unde suntem și noi. Haideți să le vedem și în acest context.

Iulian Chifu: Da, într-adevăr avem trei actori, însă am putea să spunem, ca să fim foarte corecţi, că relația euroatlantică vizează Statele Unite, eventual Statele Unite se întoarce și Canada și Uniunea Europeană, continentul european. Marea Britanie, în momentul de față, este în postura de a se identifica ca un terţ actor, dar el rămâne în continuare, Marea Britanie rămâne în continuare, Londra rămâne în continuare membru al NATO.

Realizator: Sigur, toţi suntem membri NATO.

Iulian Chifu: În relaţii transatlantice foarte solide și pe această dimensiune cred că nu sunt diferențe fundamentale, pentru că referința euroatlantică rămâne la Alianţa Nord-Atlantică, la zona transaltaltică, în primul rând şi la, iată, ultimul document de marți al relației Statele Unite-Uniunea Europeană, care, trebuie să subliniem acest lucru, relevă foarte clar construcţia unui număr de grupuri de lucru pe diferite teme, unde există nuanţe și divergențe și care subliniază încă o dată cooperarea între cele două maluri ale Atlanticului și preluarea de la Uniunea Europeană a două caracteristici importante: puterea normativă, pentru că ceea ce se întâmplă acolo este construcția unei baze foarte solide care să includă toate cele trei componente transatlantice pe care le pomeneam, Statele Uite, Marea Britanie, Uniunea Europeană, dar și partenerii globali în viitor, Quad, din Indo-Pacific, Japonia, Australia, India, Statele Unite și respectiv Coreea de Sud - cei patru au fost deja la summitul G7 - și care urmează să se extindă ca forţă normativă la nivel global. A doua componentă este capacitatea Uniunii Europene de a face consens cu foarte mulți actori. Aici suntem şi în relațiile transatlantice și aici se va contura şi forța viitoare, care merită subliniată, pentru că ea are capacitatea să aducă punctele de vedere comune bazate pe valori şi principii comune, pe care le vor apăra toate aceste democraţii conjugate.

Realizator: Şi poate, cu atenție sporită, pe cei de la margine, care văd apele mișcătoare chiar în față, cum suntem noi.

Iulian Chifu: E adevărat. Şi noi ne vom creşte capcitatea militară, inclusiv pe zona maritimă. Planul de achiziții merge înainte, există niște teme foarte importante care vin pe această dimensiune, achiziții, aşezări ale unor capabilități. Plus, nu trebuie să uităm, vom aveam continuare prin Bosfor şi Dardanele, în mod curent, în mod regulat, grupuri navale aliate care vor intra în Marea Neagră, care vor face exerciții comune şi care vor avea capacitatea de a suplini deficitele care există în astăzi în planificarea euroatlantică.

Realizator: Aţi zis de exerciţii, chiar ieri a avut loc unul, la care a participat Fregata Mărășești de la noi și Distrugătorul Laboon din Statele Unite. Domnule profesor, despre noua fază a relațiilor transatlantice după reuniunile G7, NATO, Uniunea Europeană, Statele Unite am discutat astă seară la "Euroatlantica". Vă mulțumesc, domnului Iulian Chifu pentru participare. Vă mai așteptăm și la o emisiune viitoare şi să mulțumim și distinșilor noștri ascultători pentru atenţia cu care, sper, ne-au urmărit. Domnule profesor, să auzim de bine!

Iulian Chifu: Vă mulţumesc.

Realizator: Sunt Nicu Popescu. Bună seara!