EUROATLANTICA - "Faţă în faţă în Arctica"

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (27 mai, ora 21:06) - Realizator - Nicu Popescu: Doamnelor şi domnilor, bună seara! Peste doar două săptămâni vor începe aici, la noi în Europa, mai multe reuniuni la nivel înalt, care cu certitudine vor avea un impact major asupra economiei şi stabilităţii internaţionale, cu deosebire pe bătrânul continent. Marea Britanie va găzdui cel de al 47-lea summit al G7, programat pentru peroada 11-13 iunie în staţiunea Carbis Bay din sud-vestul Regatului Unit, pe coasta atlantică. Imediat după aceea, la Bruxelles, summitul NATO, iar apoi, pe 16 iunie, la Geneva, întâlnirea Joe Biden-Vladimir Putin. Puterile ecomomice şi militare democratice occidentale fac parte şi din G7, şi din NATO. În G7, după cum ştiţi, sunt SUA, Canada, Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Japonia. În NATO, primele şase enumerate mai sus, plus alte state europene până aici în flancul estic, la noi, adică ţările baltice, Polonia, România, Bulgaria, Turcia şi, desigur, SUA la întâlnirea bilaterală cu Federaţia Rusă. În ediţiile trecute ale emisiunii noastre am vorbit despre situaţia de pe flancul estic al NATO, conflictele îngheţate care practic bordează organizaţia spre răsărit, situaţia din vecinătate în sud, sud-estul organizaţiei, zona Orientului Mijlociu. Dar mai este o zonă în care puterile occidentale se întâlnesc cu Federaţia Rusă: Oceanul Îngheţat, de Nord sau Arctic, cum mai apare în unele hărţi sau descrieri. De curând, acum o săptămână, a avut loc în Islanda, la Reykjavík, reuniunea Consiliului Arctic. Din acesta fac parte opt state: Canada, Danemarca, care deţine Groenlanda şi insulele Feroe, Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Federaţia Rusă şi SUA. La reuniune Rusia a preluat preşedinţia consiliului, consilu creat acum un sfert de veac. Am intitulat emisiunea de astăzi "Faţă în faţă în Arctica" şi am plăcerea să-l am invitat prin telefon pe domnul profesor universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române Ion I.C. Brăianu. Bună seara, domnule profesor!
Dan Dungaciu: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie!
Realizator: Domnule profesor, cum o învârtim, chiar dacă ne uităm dinspre pol, tot faţă în faţă ne găsim.
Dan Dungaciu: Faţă în faţă, dar depinde cu ce mimică, au depinde cu ce grimasă, ca să zic aşa. Este foarte important ce aţi spus, oriunde ne învârtim. Este şi asta o tactică diplomatică, sau o strategie diplomatică sau tehnică diplomatică. Federaţia Rusă, de pildă, este statul cu cei mai mulţi vecini. Obişnuinţa Federaţiei Ruse este să negocieze mai multe dosare în acelaşi timp, niciodată aproape un singur dosar. De fiecare dată la masa de negocieri meniul este foarte încărcat, împingi într-o parte, dai înapoi în cealaltă parte. America nu mai vorbesc, America negociază lumea la orice negociere mare. Din punctul acesta de vedere trebuie să ne uităm la Arctica, la Oceanul Îngheţat ca la unul dintre dosarele de negociere care sunt pe masă atunci când mari puter, sau marile puteri pe care le-aţi enunţat dumneavoastră se întâlnesc, unul din multele dosare. Temperatura Oceanului Îngheţat, metaforic vorbind evident, este în funcţie de relaţia bilaterală NATO-Federaţia Rusă sau Federaţia Rusă-SUA de la momentul respectiv. Deci, nu este un dosar care se discută în sine sau un dosar care este abordat indiferent de celelalte relaţii, ci depinde foarte mult de modul în care cele două puteri, una foarte mare putere, şi cealaltă o putere regională cu incidenţă globală, se privesc la un moment dat. Asta este de fapt, cred eu, cheia de înţelegere inclusiv a întâlnirii care a avut loc în marja Consiliului Arctic şi al întâlnirii dintre NATO şi Federaţia Rusă din Oceanul de Nord sau Oceanul Îngheţat.
Realizator: Documentele strategice occidentale, SUA, Canada, UE, valorizează într-un fel faptul şi conştientizează că Arctica reprezintă pentru Rusia unul dintre pilonii unei reveniri la statutul de mare putere, economic, militar. De altfel, înaintea Consiliului Arctic chiar a invitat ziariştii în arhipelagul Franz Josef pentru a vedea o bază militară.
Dan Dungaciu: Da, Consiliul Arctic, practic, nu se ocupă de teme militare propriu-zise, nu e pe agendă, sunt alte tipuri de tematici şi problematici. Rusia a anunţat chiar că trebuia să devină la Oceanul Îngheţat un campion al ecologiei sau al proiectelor ecologice. Dar aveţi perfectă dreptate, acea bază din arhipelagul Franz Josef este de fapt un obiectiv de PR extrem de puternic al Moscovei.
Adică vrea să arate o expandare a puterii Federației Ruse și în direcția nord. De fapt e foarte interesant că accentul pe Oceanul Artic a apărut după 2014, după invazia din Ucraina, în momentul în care tensiunea, evident, a crescut, pe relaţia bilaterală America - Federația Rusă, pe relația NATO-Federaţia Rusă. În momentul acela Federaţia Rusă începe să se preocupe din ce în ce mai intens de Arctica, de Oceanul Îngheţat. Din această perspectivă începe să investească, începe să pună accent tot mai mare. Militar vorbind, dacă ne uităm din acest unghi Federaţia Rusă are trei interese majore acolo. În primul rând este vorba că își securizează capacitatea de lovire nucleară. În Oceanul Înghețat se află şapte din cele 11 submarine cu acest tip de capacitate ale Armatei Federaţiei Ruse, în Peninsula Kola, mai exact. Deci, în şapte submarine de acest tip, puse acolo să fie protejate în cazul unui război în Europa şi să fie capabile în cazul unei confruntări în Europa să dea a doua lovitură, adică atunci când Rusia este lovită cu arma nucleară, să poată să riposteze în consecință. Deci, este, dacă vreţi, un interes strategic major din acest punct de vedere, se construiesc, cum se numesc ele în limba engleză ”anti-access/area denial”, adică sisteme de protecție maximă pentru acest obiectiv strategic. În al doilea rând, e foarte important că acolo Rusia are singurul canal, singura posibilitate să îşi ducă flota direct în Atlantic.
Realizator: Da, pe ruta pe care au folosit-o când i-au ajutat în al Doilea Război Mondial, pe la Murmansk.
Dan Dungaciu: Exact, pe la Murmansk este singura posibilitate şi singura flotă care poate avea acces direct prin Marea Norvegiei, în Oceanul Atlantic. Deci, este o rută pe care ea trebuie să o apăre în perspectiva, mă rog, unei confruntări mai mult sau mai puțin globale. Şi în al treilea rând, e foarte important să îşi apere interesele economice. Flota Federaţiei Ruse din Ocheanul Îngheţat are şi scopul de a proteja la o adică interesele economice ale Federației Ruse acolo pe care Federaţia Rusă le crede importante. Sigur că în Arctica există resurse, nu e foarte clar câte resurse de minerale, metale neferoase, pe lângă caz și petrol, şi din punctul acesta de vedere, Rusia se gândeşte ca inclusiv prin intermediul lor să dobândească statutul de mare putere despre care dumneavoastră ați vorbit la începutul emisiunii. Deci, practic este un amestec de interes economic, de interes strategic, lucruri care niciodată nu pot fi foarte clar delimitate, fie că e vorba de Rusia, fie că e vorba de altcineva.
Realizator: Vă propun să îl ascultăm pe colegul Alexandr Beleavschi. L-am rugat să facă o mică sinteză a discuțiilor de la Consiliul Arctic de săptămâna trecută.
Alexandr Beleavschi: A fost adoptat Planul Strategic pe perioada 2021- 2030, primul document pe termen lung din istoria de 25 de ani a organizației. Un mare număr de țări, inclusiv observatori, sunt interesate să aibă acces la valorificarea potențialului economic, comercial și militar al regiunii, în primul rând China. Planul Strategic stabilește ca domenii de cooperare clima Arcticii, sănătatea şi vitalitatea sistemelor ecologice și mediului marin, biodiversitatea, dezvoltarea socială durabilă în zonă, cu accent pe popoarele indigene, de asemenea, transferul de cunoștințe și comunicarea și întărirea Consiliului Arctic. În mod special este subliniat impactul negativ al încălzirii climei, care în Arctica este de trei ori mai intensă decât media globală. Astăzi, guvernul rus a estimat daunele provocate de dezghețarea permafrostului din Arctica rusă la aproape 14 miliarde de dolari. Consiliul Arctic şi-a reafirmat sprijinul față de declarația de la Paris, privind clima. Rusia, a subliniat Serghei Lavrov, consideră că Arctica este și trebuie să rămână un teritoriu al păcii, stabilității și conlucrării constructive, aici neexistând în prezent un potențial de conflicte și cu atât mai mult pentru programele blocurilor militare, aluzie la NATO.
El a reafirmat îngrijorarea Moscovei faţă de creşterea prezenţiei militare americane şi a NATO în Norvegia, inclusiv intenţia de a o permanentiza pe bază rotativă. Interesele economice în joc sunt majore, pentru a aminti doar cele mai mari rezerve de hidrocarburi încă neexploatate sau calea maritimă de nord care uneşte Europa şi Asia de-a lungul coastelor arctice ruse, mult mai scurtă decât traseele tradiţionale şi care devine tot mai accesibilă odată cu încălzirea climei. Pentru exploatarea acesteia, Rusia construieşte în prezent o nouă generaţie de spărgătoare de gheaţă atomice, ea fiind singura ţară din lume ce dispune de asemenea nave. Recent, pe coasta est-siberiană a fost dată în exploatare prima centrală nuclearo-electrică plutitoare din regiune, iar în peninsula Yamala a fost construit un oraş nou pe lângă o mare uzină de lichefiere a gazelor şi portul acesteia. Pe acest fond, Rusia şi-a întărit masiv în ultimul deceniu şi jumătate forţele militare din Arctica, înfiinţând unităţi speciale cu echipamente şi arme specializate. Au fost redeschise şi modernizate multe aerodromuri şi baze militare din perioada sovietică şi construite altele noi. Flota Nordului rămâne în continuare cea mai puternică din cele patru flote ruseşti şi recent a primit statutul de district militar.
Realizator: Deci, am împletit într-un fel, domnule profesor, şi Arctica, colegul meu, şi ce vorbeam noi mai devreme cu problematica militară.
Dan Dungaciu: De acord, pentru că ele pot fi dezlipite foarte greu. În ceea ce priveşte... A fost cateva lucruri care merită poate subliniate sau nuanţate.
Realizator: Vă rog!
Dan Dungaciu: Rusia este un pic cinică, dacă vreţi, ea este cinică prin natura ei, dar în acest dosar este un pic de cinism pentru că, sigur că încălzirea globală produce daune, dar încălzirea globală îi furnizează Federaţiei Ruse mari avantaje la Oceanul Îngheţat. Unu, pentru că face posibilă construirea a ceea ce Rusia visează de mult, ruta nordului, adică calea de a ajunge mult mai aproape în Asia, în speţă în China, plecând din Oceanul Îngheţat spre est până la China, ceea ce reduce traseul din spaţiul european, europeano-rus până în China cu două săptămâni. Drumul prin Suez, drumul clasic, se reduce.
Realizator: Devine cam jumătate.
Dan Dungaciu: Evident! Deci practic reduce la jumătate. Încălzirea globală permite să traversezi mult mai uşor Oceanul Îngheţat acum. Înainte de încălzirea globală, care a ridicat temperatura în zonă, puteai să treci fără spărgătoare de gheaţă abia vara, şi nici atunci nu era foarte clar. Acum se trece teoretic mai uşor. Deci din punctul acesta de vedere este un avantaj pentru, repet, ruta nordului pe care ruşii o văd ca pe o alternativă la canalul Suez. Doi, nu este de neglijat nici faptul că tot încălzirea globală a mutat bancurile de peşte spre nord. Practic, o treime din peştii pe care îi mănâncă Rusia, şi în Rusia se consumă foarte mult, vin din Oceanul Arctic şi Rusia, datorită încălzirii globale sau din cauza încăzirii globale, depinde de unde ne uităm, ea vrea ca să crească această producţie până în 2030. De ce? Pentru că peştii se mută tot mai la răcoare, se apropie tot mai mult de spaţiul rus. Deci, din punctul acesta de vedere este şi un avantaj major pentru Rusia. Acum, dacă ea va reuşi ca să exploateze ruta nordului în măsura în care doreşte, asta sigur că este un semn mare de întrebare, pentru că a fost menţionată şi China în acest peisaj. Recent, China şi-a trimis spărgătoare de gheaţă şi China face spărgătoare de gheaţă, chiar două au început să se plimbe prin Oceanul Îngheţat, ceea ce pe ruşi i-a deranjat, pentru că ei vor să construiască ruta nordului sub controlul lor, adică cu spărgătoarele lor de gheaţă, cu plata de rigoare către Federaţia Rusă şi nu doresc ca altcineva să se implice, dacă vreţi, în acest spaţiu. Deci, din punctul acesta de vedere este şi o dorinţă de colaborare cu alte ţări, dar şi o teamă că cineva ar putea să intre în ograda lor, cum spunea domnul Lavrov. Şi în al treilea rând există şi un plan în care se doreşte să construiască un canal submarin, suboceanic de fibră optică pentru facilitatea sau pentru dezvoltarea coastei Oceanului Arctic, care să treacă prin Arctica, să ocolească Rusia, să ajungă până în China./lazard/ilapadat
Aceea ar facilita, dacă vreţi, dezvoltarea regiunii pentru că în acea regiune, până la urmă, 10 procente din Rusia trăiește, deşi are 20% din export, pentru că exportă hidrocarburile, mă rog, şi materia primă de acolo. Deci, Rusia joacă economic, dar nu e foarte sigur că proiectele ei economice mari se vor duce la îndeplinire, pentru că are nevoie și de companii străine ca să scoată hidrocarburile sau să scoată gazul şi petrolul de acolo, companii care pot să vină sau pot să nu vină, sau care pot să fie oprite printr-un, mă rog, ordin prezidenţial de la Washington. Prin urmare, nu este chiar atât de sigur că ceea ce Rusia îşi dorește, şi anunţă că-şi dorește să facă va și reuși să facă.
Realizator: Practic, aţi previzionat ce voiam eu să propun în continuare. Am rugat-o pe Carmen Gavrilă să pregătească un material și văzută zona nordică a Arcticii din partea de Vest.
Carmen Gavrilă: Americani și canadieni se arată cei mai îngrijorați de manevrele rusești în Arctica și vizibil deranjați de faptul că Rusia tratează regiunea ca pe o zonă de extindere, ba chiar ca pe propriul teritoriu, fără vreo preocupare pentru legislația internațională în domeniu. Chiar luna trecută Pentagonul a ridicat nivelul de alertă în contextul intensificării activităților Rusiei în Arctica. Şi la NATO zona este bine fixată deja de ani de zile în documentele strategice ale Alianței. Între timp, în Uniunea Europeană regiunea arctică apare în programul de lucru al Comisiei pentru anul acesta. La capitolul "O Europă mai puternică pe scena internaționale" executivul europeană a anunțat că va propune o comunicare privind Arctica pe baza unei consultări privind viitoarea politică pentru această regiune. Accentul în consultare a fost pus pe ambițiile Uniunii în cadrul Pactului verde european, dar și pe importanța strategică în creștere a zonei. Înaltul Reprezentant pentru politică externă, Josep Borrell, a declarat că Arctica este o frontieră care înregistrează o evoluţie rapidă în ce privește relațiile internaționale şi a precizat că schimbările climatice transformă în mod radical regiunea și sporesc importanța geopolitică a acesteia. Borrell s-a referit, fără să dea nume, și la faptul că o serie de actori întrevăd noi oportunități strategice și economice în nordul îndepărtat și de aceea Uniunea trebuie să se asigură că regiunea arctică rămâne o zonă de cooperare pașnică în care tensiunile stau la un nivel scăzut, iar problemele sunt soluționate printr-un dialog constructiv. Borrell a adăugat că Uniunea trebuie să fie pe deplin în măsură să gestioneze în mod eficient noua dinamică în conformitate cu interesele și cu valorile europene, dar nu a dat și exemple concrete. În esență, consultarea a avut trei mari ţinte: reexaminarea rolului Uniunii în chestiunile referitoare la regiunea arctică, revizuirea priorităților privind politica integrată a Uniunii pentru regiunea arctică și acțiunilor în legătură cu aceasta, și identificarea unor posibile noi domenii de politică de dezvoltat în continuare. Ce e clar e că pentru Uniune obiectivele cheie sunt: combaterea schimbărilor climatice și a impactului acestora, dar și protejarea mediului și promovarea dezvoltării durabile în regiunea arctică în beneficiul locuitorilor, inclusiv al populațiilor indigenă. Așadar, preocupări care nu corespund deloc cu cele ale Rusiei sau chiar Chinei.
Realizator: Domnule profesor, se încurcă!
Dan Dungaciu: Se încurcă, dar, revin la ce spuneam, temperatura Oceanului Înghețat depinde de temperatura relațiilor
bilaterale între Federaţia Rusă şi SUA. Ce vedem astăzi este că această temperatură scade. Două știri fundamentale, una aţi anunțat-o și dumneavoastră. La prima se leagă de suspendarea sancţiunilor pentru companiile care lucrează la proiectul Nord Stream 2...
Realizator: Da, este un raport al Departamentului de Stat, s-a trimis și la Congres.
Dan Dungaciu: Da, exact. Şi a doua știre importantă este întâlnirea din Elveția, Geneva, din iunie, dintre președintele Biden şi președintele Putin./pvelisar
Deci, din punctul acesta de vedere, sentimentul pe care îl am, adăugaţi la aceste lucruri modul foarte calm, aș spune, chiar defensiv, în care Statele Unite au tratat, mă rog, potenţiala confruntare de la Marea Neagră din jurul Ucrainei şi avem un tablou care ne sugerează, mai degrabă, că dacă se va întâmpla ceva în Oceanul Artic va fi mai degrabă o revenire la situaţia gen război rece, adică fiecare putere își va fixa pe teren dispozitivele militare, dar nu cu scopul de a face o acțiune militară sau de a avea vreo intenţie de atac, ci pur şi simplu pentru a delimita, dacă vreți, spațiul și teritoriul strategic. Până una alta, ruşii au în Oceanul Artic cam 53% de coastă, sigur restul este NATO, e adevărat, dar sentimentul pe care îl transmit aceste ultime știri și atmosfera bilaterală este că nu ne îndreptăm, cel puțin pe termen scurt, spre o confruntare în Artic, pentru că zona Articului va fi unul între dosarele de pe masa întâlnirii celor doi președinți la Geneva.
Realizator: Domnule profesor, dar ce ne facem dacă unii mai mici doresc, spre exemplu, să spună, sigur, el este sub apă, e apă la Polul Nord: Polul Nord îmi aparține. Ne aducem aminte de disputa legată de dorsala Lomonosov, prelungirea dinspre Groenlanda sau peste Polul Nord, platforma continentală și asta duce la accesul către prezumtivele resurse estimate foarte mari.
Dan Dungaciu: În 2007, Federația Rusă a înfipt un steag al Federaţiei Ruse la Polul Nord, o acțiune care a stârnit o anumită rumoare şi chiar hilaritate, pentru că nu mai suntem în secolul XVI-lea în care dacă ajungi pe un teritoriu pui un steag şi e al tău. Deci din punctul acesta de vedere am avut şi scene din acestea mai de operetă cu ceva vreme în urmă, dar nu au fost foarte convingătoare, însă sunt şi probleme tehnice. De pildă, Rusia este semnatară a Convenţiei dreptului mărilor al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe care America nu a ratificat-o niciodată. Iar din punctul de vedere al acestei convenţii ruşii sunt extrem de activi, ruşii au depus, depun sistematic dosare cu delimitarea, mă rog, platoului, ca să zic aşa, au depus unul în 2001, a fost respins, au revenit în 2015, au mai depus la dosar documentaţie. Sunt într-o anumită tensiune cu Danemarca şi Canada, /se/ negociază bilateral.
Realizator: Mai ales cu Danemarca, Danemarca din Groenlanda plecare.
Dan Dungaciu: Exact, acolo e Danemarca la Oceanul Arctic, ca să zic așa. Din această perspectivă ruşii sunt foarte activi acolo, sunt mult mai activi decât americanii, pentru că americanii nu au nevoie de resursele din Arctica.
Realizator: Le au în Alaska.
Dan Dungaciu: Între noi fie vorba, acele resurse din Arctic există și în Federația Rusă mai uşor de scos. Deci, nu este că Rusia se duce spre acele resurse să le scoată mâine. Ea ar putea să le scoată și din Federaţia Rusă, pentru că Oceanul Îngheţat e totuși un teritoriu greu de lucrat şi din această perspectivă e scump. Chiar și ruta Nordului pe care ruşii o vor acolo e o chestiune scumpă, asigurarea pentru o navă prin ruta Nordului este de câteva ori mai mare decât una care merge prin Canalul Suez. Şi dincolo de toate vorbele acestea şi de planurile ruseşti, în 2020, de pildă, rușii voiau să se transporte pe ruta nordului cam 80 de milioane de tone, iar în 2020 au fost transportate vreo 20 de milioane de tone. Deci, au pornit vreo 300 de nave pe acolo şi abia 60 au făcut toată ruta completă. Deci, între vorbe şi fapte deocamdată este o mare distanță. Așa că nu trebuie să fim, cum să spun, trebuie să privim cu atenţie la ce face Rusia, dar nu neapărat ce face sau ce vrea Rusia este tocmai ce face. Iar, revenind la chestiunea strategică, deocamdată temperatura, ăsta este sentimentul pe care îl am, nu va creşte, pentru că cei doi preşedinţi care s-au acuzat reciproc, unul că e criminal, celălalt că e senil, văd că le-a trecut foarte repede supărare asta și au ajuns, cum se spune, să se întâlnească ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat într-o scenă care, iertaţi-mă e fără precedent. Asemenea dispute nu vedem în războiul rece. Măcar atunci, indiferent ce păreri ar aveau unii despre alţii, parcă nu şi-o spunea chiar aşa în faţă, iar faptul că cineva face pe altcineva criminal şi după o lună vrea să se întâlnească iarăşi ridică anumite probleme între, vorba lui Călinescu "una vorbim şi alta fumăm", în politica internaţională /.../ de fiecare dată, dar uneori este dorinţa asta: minte-mă, dar minte-mă mai frumos.
Realizator: Domnule profesor, într-o frază, că încheiem emisiunea. Deci, cum vedeți peste două săptămâni și jumătate, când se încheie și întâlnirea de la Geneva, cum vedeți Arctica?
Dan Dungaciu: Arctica nu o văd schimbată, o văd intrând într-un regim de război rece, cu prezenţă militară acolo, dar cu prezenţă militară nu ca să facă o confruntare, ca şi cum fiecare şi-ar asuma o linie roşie şi nu o va trece. Când se va retensiona relaţia bilaterală, vom intra în altă logică de, inclusiv de discuţie.
Realizator: Doamnelor şi domnilor "Faţă în faţă în Arctica" a fost tema emisiunii "Euroatlantica" de astăzi în care l-am avut invitat pe domnul profesor universitar Dan Dungaciu. Mulţumesc foarte mult! Vă mai aşteptăm şi altă dată.