Euroatlantica - Ediția din 9 septembrie 2021

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (9 septembrie, ora 21:05) - Realizator: Nicu Popescu

Realizator: Doamnelor şi domnilor, bună seara! Nimic nu prevestea, în dimineaţa zile de 11 septembrie 2001, dimineaţa pe coasta de Est a SUA, după-amiză aici la noi în România, că acea zi de marţi va intra în istoria lumii, iar trimiterea va fi peste ani va fi extrem de scurtă - "Nine eleven''. Iar lumea ştie de atunci încoace că este vorba despre atentatele comise contra Americii, pe teritoriul său, de gruparea teroristă Al Qaida. Atentate în urma cărora un simbol al New York-ului, al lumii afacerilor şi al deshiderii mondiale a comerţului şi liberului schimb, turnurile gemene World Trade Center din sudul Manhattanului, care la momentul finalizări lor, la începutul anilor '70, constiuiau cea mai mare construcţie din lume, acest simbol al lumii libere va rămâne doar pe cărţile poştale, pe fotografii sau în filme.

Izbite de avioane civile de pasageri, câte unul în fiecare turn, deturnate şi pilotate de teroriştii Al Qaida, ele s-au prăbuşit în mai puţin de două ore de la momentul coliziunii, aproximativ 8:45 ora locală, 15:45 la Bucureşti. Am privit la CNN în direct cum începuse prăbuşirea turnului de nord şi am spus acest lucru chiar atunci în buletinul de ştiri de la ora 17:00, ora noastră. Un al treiale avion deturnat s-a dus peste un alt simbol al puterii şi măreţiei americane, Pentagonul, Ministerul Apărării, cauzând victime şi daune. Un al patrulea avion deturnat nu a mai ajuns în zone locuite. Pasagerii s-au luptat cu teroriştii, iar avionul s-a prăbuşit pe un câmp lângă Shanksville, o zonă rurală din Pennsylvania. Toţi au murit. Acolo, acum este un monument, unde pe 11 septembrie 2021, dimineaţa, se va afla şi preşedintele SUA de acum 20 de ani, George Walker Bush. Atentatele s-au soldat cu circa 3.000 de victime, cei aflaţi în avioane, în turnurile gemene şi în vecinătatea lor, salvatori, în zona în care a fost lovit Pentgonul, americani şi străini din aproape 100 de state, inclusiv români.

Antentatele au schimbat America, dar şi lumea şi percepţia asupra ei - ziua când s-a schimbat lumea.

După acest eveniment trist, care a îndurerat lumea, întreaga planetă, circulaţia internaţională, mai ales cu avioanele, s-a îngreunat. Controlul la frontiere s-a întărit şi la câteva săptămani distanţă de "Nine eleven", într-o duminică, pe 7 octombrie 2001, prin loviturile aeriene asupra Kabulului, SUA declanşau războiul împotriva terorismului, căruia i s-au raliat statele occidentale democratice şi nu numai. Retragrea miliatarilor americani din Afganistan tocmai s-a închiat de curând, la sfârşitul lunii august.

Deste "Nine eleven" dicutăm astăzi, la Euroatlantica, cu doamna Alba Popescu, de la Universitatea Naţională de Apărare din Bucureşti. Bună seara doamnă!

Alba Popescu: Bună seara! Bine v-am găsit!

Realizator: Cu domnul Radu Bîlbîie, acum profesor la Universitatea Bucureşti şi cu nişte ani în urmă era aici la Radio, la Ora Armatei. Bună seara!

Radu Bîlbîie: Bună seara, Nicule! Bună seara, dumneavoastră tuturor celor care sunteţi alături de noi în seara aceasta!

Realizator: Şi îi spun bună seara şi colegului Pavel Ionescu, aflat acum peste ocean, la New York. Bună seara! La tine este bună ziua!

Pavel Ionescu: Bună ziua, da!

Realizator: Am să încep chiar cu tine, Pavel. Eşti de cateva zile la New York. Ai fost la Ground Zero, unde erau turnurile gemene şi loc de comemorare a victimelor atentatelor?

Pavel Ionescu: Am fost chiar a doua zi cum am ajuns aici. Era practic..., este locul care trebuie văzut poate pentru prima dată când vii la New York. Întâmplarea face, îţi aminteai de cum s-a întâmplat la ştirile de la Radio România atunci, să fi fost, să fi văzut turnurile gemene în existenţă lor, în 1997 odată, în 2000 a doua oară ca trimis al Radioului şi ca jurnalist. Erau într-adevăr cu totul impresionante.

Realizator: Aveau 417 metri, turnul de nord, adică era o înălţime...

Pavel Ionescu: Extrem de zvelte, extrem de elegante, îmbrăcate în sticlă. Erau o bijutorie arhitectonică şi, în acelaşi timp , ceva care, într-adevăr, îţi arăta forţa, îţi arăta puterea de care dispune America. Locul unde ele au fost, au existat, s-a transformat acum în acest memorial unde sunt două bazine imense. Practic, pe amprenta la sol a celor două turnuri, unde pe pereţii lor curge apă tot timpul, iar pe marginea celor două bazine, o bordură de metal pe care sunt inscripţionate numele celor care au murit în ambele turnuri, mare perte dintre ei încă nu au fost găsiţi, fragmente măcar care să fie indentificate. /lazard/pvelisar/ Deci, într-adevăr se fac pregătiri acolo pentru ceremoniile de care spuneai, de sâmbătă, care încep dimineață la 8:46, cu un moment de reculegere, va fi momentul de reculegere care va deschide practic ceremoniile, pentru că voi mai fi încă cinci momente de reculegere pe parcursul zilei, marcând fiecare din cele şase momente în total, cele două lovituri ale tunurilor, atacul de la Pentagon, prăbușirea avionului în Pennsylvania și apoi prăbuşirea, în fine, a celor două turnuri de la World Trade Center. În zona unde este memoria "Nine eleven" se organizează acum, probabil că a fost definitivată ,o platformă, se trăgeau cabluri, se instala sonorizarea, acolo vor veni familiile, ca în fiecare an, şi vor citi numele celor căzuți, pe rând, vor fi citite toate numele celor căzuți. Va dura mai multe ori această ceremonie. Ceremonia a mai fost în fiecare an repetată şi, practic, anul ăsta, tocmai că sunt 20 de ani, autoritățile asta vor să facă, să lase foarte mult loc și foarte mult spațiu familiilor. Ele sunt în centrul atenției. Memoria pe care familiile şi toţi newyorkezii o poartă celor care atunci şi-au pierdut viaţa.

Realizator: Tot Pavel ne reamintește ceea ce spunea președintele Statelor Unite de atunci, George Walker Bush.

Pavel Ionescu: Atacurile teroriste au putut să zdruncine fundaţiile celor mai înalte clădiri ale noastre, dar nu pot atinge fundamentul Americii. Aceste acţiuni au distrus oţelul, dar nu pot să atingă determinarea de oţel al Statelor Unite. America a fost vizată de adac pentru că suntem cel mai strălucit far pentru libertate şi oportunităţi din lume şi nimeni nu va împiedica această lumină să strălucească în continuare.

Realizator: Doamna Alba Popescu, uitându-ne cu experiența de acum asupra a ceea ce a fost atunci, cum vedeți dumneavoastră ceea ce s-a întâmplat, dar consecințele? Vă rog, doamnă.

Alba Popescu: Cum bine aţi spus dumneavoastră în prezentarea din introducerea acestei emisiuni, atacurile din 11 septembrie au schimbat lumea. Impactul lor a fost uriaş, a fost un impact asupra mass-mediei, a fost un impact asupra Alianței Nord-Atlantice, a fost un impact geo-politic, a fost un impact asupra sistemului de securitate globă. Asupra opiniei publice mondiale și, desigur, a opiniei publice americane, sentimentele au evoluat de la stupoare la conștientizarea faptului că terorismul nu mai este un fenomen colateral războiului arabo-israelian, ci că el a devenit un fenomen global, care poate afecta orice țară. Oriunde reţeaua islamistă globală îşi are ţinte sau îşi are celule, chestiune ulterior dovedită de seria de atentate teroriste care au sângerat Europa, America, sudul Asiei, extremul Orient, și așa mai departe. NATO la rândul său a suferit transformări după acest fatitic moment. Să ne amintim faptul că până în 2001 terorismul nu era inclus în conceptul strategic ca ameninţare. 2001 a reprezentat momentul în care terorismul nu doar că a devenit o amenințare inclusă în acest concept strategic, dar a dezvoltat un întreg aparat analitic, s-au dezvoltat linii, direcții de studiu sau literatura de specialitate a explodat, au existat, mă rog, reviste dedicate aceastui fenomen, de unde până atunci, aşa cum spunea, erau un fenomen, erau evenimente sporadice care sigur îngrozeau opinia publică, pentru că ăsta este şi scopul acestui fenomen, dar care nu erau percepute la această anvergură. Sigur că a urmat războiul din Afganistan, chestiune care iarăşi a angrenat Alianţa Nord-Atlantică, în acest război, război câştigat de Alianţă. Să ne amintim că talibanii au fost spulberaţi în câteva săptămâni și că aliații au preluat controlul Afganistanului. Deci, aici nu sunt absolut deloc de acord cu cei care vorbesc despre o înfrângere în Afganistan. Nu, nu este vorba despre o înfrângere, este vorba despre o retragere strategică a aliaților din această zonă și sper să avem ocazia să vorbim despre acest aspect. /rpatulea/pvelisar/ Şi, de asemenea, la nivel global, aşa cum bine aţi amintit, au apărut aceste noi restricţii, noi măsuri de protecţie cu care deja ne-am obişnuit, din tot ceea ce reprezintă căi de transport internaţional aerian. Şi nu în ultimul rând, la nivelul politic american, foarte interesant... înainte de acest eveniment tragic, această serie de evenimente tragice, de fapt, societatea americană era destul de dezbinată. Preşedintele american se afla sub un tir foarte caustic, al oponenţilor săi democraţi, tir care a încetat odată cu acest moment. Atentatele au reunificat naţiunea americană. În acel moment n-a mai existat ideologie. A existat doar nevoie de a lupta împotriva acestui duşman pe care puţini îl cunoşteau, puţini îl înţelegeau. Auziseră ceva în 1993 despre eventuala existenţă a unor islamişti, însă fără a înţelege amploarea, extinderea, pericolul reprezentat atât de această organizaţie, cât şi de reţeaua islamistă din care ea face parte.

Realizator: Aţi amintit şi dumneavoastră, spuneam şi eu, de înăsprirea controalelor de la frontiere şi nu numai. La scurtă vreme după atentate, Radu Bîlbîie s-a deplasat în America, avea treabă. Cum a fost? Cum aţi perceput atunci, la scurtă vreme? Vă rog.

Radu Bîlbîie: Am avut o invitaţie a Institutului Republican, pentru care sunt şi acum recunoscător. Am stat mai bine de două săptămâni în Statele Unite, exact după evenimente şi am fost efectiv şocaţi, fiindcă toţi cei care am participat la respectiva sesiune mai călătorisem cu avionul, dar niciodată nu fusesem confruntaţi cu astfel de verificări riguroase şi, mai mult decât atât, ţin minte că ne luasem o cutie de cafea pe care nu o terminasem şi la unul din controale pur şi simplu au băgat mâna în cutie să vadă ce poate să fie înăuntrul cutiei de cafea. Şi am zburat din Washington în Georgia pe o rută internă şi evident că am lăsat cutia de cafea şi ne-am dat seama că e clar că, sigur, urmează cu totul şi cu totul alt mod de a te relaţiona cu aeroportul şi de a pricepe care sunt servituţiile unei călătorii. La întoarcere am pierdut avionul, fiindcă cursa a plecat, tot aşa, foarte târziu, îmbarcarea s-a făcut cu foarte mare greutate, am pierdut avionul de legătură de la Paris şi, evident, am mai stat o zi. A fost una din primele experiene. Nici cei de la autorităţile aeroportuare nu erau foarte bine pregătiţi şi nu înţelegau efectiv toate mecanismele. Nu existau dezvoltate toate protocoalele şi procedurile. Astea s-au definitivat în aproape un an de zile. Aşa încăt, practic, prima parte a anului 2002 a fost o parte cu destul de multe tulburări în privinţa traficului şi a modului în care aomenii au putut să călatorească.

Realizator: Revin la Pavel, la New York, şi am să te rog să ne spui cum sevede acum în America ceea ce s-a întâmplat acolo? Şi ne referim la evoluţia reacţiilor interne. A amintit şi doamna Alba Popescu de acea coalizare din 2001.

Pavel Ionescu: Se face foarte mult recurs la momentul acela , pentru că societatea americană este foarte mult în căutarea unui asemenea moment. S-a văzut încă timpul...

Realizator: Doamne fereşte de asemenea tip de eveniment!

Pavel Ionescu: De asemenea tip de evenimente, dar de coeziunea de la "Nine eleven" societatea americană o caută foarte mult din nou pentru nevoile interne, pentru nevoile de a progresa intern. Încă din timpul vechi al administraţiei, ne aducem aminte acum ce s-a întâmplat la tranziţia între cele două administraţii pe 7 ianuarie, cand a fost luat cu asalt Congresul. Deci, se face recurs încontinuu, chiar şi la lupta împotriva COVID./ganton/pvelisar

Acum, administraţia spune aceleaşi mesaje practic, reia cumva aceleaşi mesaje de la "Nine eleven", spunând: trebuie să dim uniţi, trebuie să facem recurs la resursele noastre de înţelegere pentru a putea depăşi momente critice care au venit. De altfel, şi preşedintele Biden urmează să facă în această seară, la noapte ora României, un anunţ legat de întărirea măsurilor de combatere a pandemiei şi de intensificare a vaccinării. Foloseşte cumva cam aceleaşi resurse de a coaliza populaţia şi a o aduce cumva raportat la mesajul de la momentul "Nine eleven" şi la legătura dintre oameni, care a existat atunci şi care într-adevăr a dus America, a putut s-o ducă peste 20 de ani de războaie foarte costisitoare şi uman şi material.

Realizator: Dna Alba Popescu, aţi amintit de schimările din politica internaţională. Haideţi să ne inserăm şi noi, România, în această mişcare! Vă rog.

Alba Popescu: România a fost, aşa cum prea bine ştim, parte a acestei Alianţe, Alianţei Nord-Atlantice, a participat activ, a avut o prezenţă militară susţinută în Afganistan şi evident este, mă rog, la ora actuală în mass-media românească, percepută, din păcate, retragerea aliaţilor din Afganistan ca o, să spunem, hai să nu-i spun înfrângere, ca o abandonare a luptei. Subiectul Afganistan, tocmai pentru că România a fost prezentă acolo prin militarii săi, fiind unul binecunoscut publicului larg. De aceea, am şi căutat să aduc în discuţie acest subiect, pentru că din punctul meu de vedere nu este vorba despre o înfrângere, este vorba despre o retragere tactică şi strategică şi dacă ne-am uita în profunzime şi am vedea jocul geopolitic regional, am înţelege faptul că în niciun caz o superputere, cu capacităţile tehnologice pe care le are, înaltele tehnologii militare pe care le au SUA nu ar putea să fie înfrânte de o bandă de seminomazi înarmaţi cu AKM-uri. Aici este vorba de ceva mult mai mult şi aici este vorba în primul rând de jocul geopolitic regional şi de faptul că în aceşti 20 de ani în care Americii i-a convenit să rămână acolo militar şi trebuia să aibă nişte argumente pentru a rămâne militar în zonă şi pentru a cere contribuabilului american să plătească această prezenţă militară, argumente oferite desigur de lipsa de stabilitate ş.a.m.d., în Afganistan China începuse să câştige teren şi să câştige teren masiv prin atragerea de partea sa a preşedintelui Ghani. Să nu uităm că nu mai târziu de anul trecut, preşedintele fugar Ghani introdusese Afganistanul în acest plan strategic al Iniţiativei Drumului Mătăsii, spunând că Afganistanul este inima acestui proiect, acestui megaproiect strategic al Chinei şi, de asemenea, achiesând la construcţia unui gazoduct, numit TAPI, care urma să aducă gazul din Turkmenistan până în Pakistan şi în India, o chestiune care începuse să dea avânt şi să propulseze şi să poziţioneze într-un plan aproape dominant din punct de vedere economic China. Având în vedere competiţia actuală dintre aceste două mari puteri: SUA şi China, era evident că prezenţa americană acolo asigura stabilitatea zonei pe banii contribuabililor americani, pentru ca statul asiatic, competitorul său chinez, să îşi înfăptuiască megaproiectul strategic al Drumului Mătăsii. În această cheie mai trebuie înţeleasă această retragere, o retragere care a fost anunţată din 2013, dar care într-adevăr, în ultimul moment, a căpătat această conotaţie inexplicabilă pentru unii generată de ordinul preşedintelui Biden de a se retrage armata înainte de retragerea civililor din regiune. Sigur o greşeală, o greşeală care poate i-a fost inpusă, dar o greşeală care serveşte şi ea unor interese. /lcoman/pvelisar/ Acele interese trebuie văzute în politica internă americană, unde preşedintele Biden este tot mai contestat chiar de colegii săi de partid, în baza faptului că nu s-ar afla într-o stare perfectă de sănătate şi că existau încă din perioada alegerilor, exista acest plan, ca la un moment dat preşedintele Biden să fie înlocuit cu vicepreşedintele său, chestiune care ar aduce-o pe doamna Kamala Harris în linia întâi a viitoarelor alegeri prezidenţiale americane, în directă competiţie cu o altă fost primă doamnă, de fapt cu două fost prime doamne, cu Michelle Obama şi cu Hillary Clinton, actualmente aflate în tară preşedinteui Biden. Deci la modul..., în această cheie ar mai putea fi înţelese aceste mutări, ca şi ofensiva mediatică care s-a năpustit asupra preşedintelui Biden, pe bună dreptate, inclusiv în această ofensivă făcând parte trusturile de presă cunoscute ca fiind aliate ale democraţilor.

Realizator: Dintre noi cei patru care vorbim acum la postul nostru de radio, la RRA, doar domnul Radu Bîlbîie a fost propriu-zis în Afganistan, a fost acolo. Descrieţi-ne un moment din Afganistan.

Radu Bîlbîie: Da, cred că cel mai important lucru pe care ar trebui să-l spunem este că prezența militară Română în Afganistan a reprezentat un câștig pentru pregătirea forțelor militare ale României. În al doilea rând, dacă ar trebui să rememorez un moment, mi-aş aduce aminte cred că de primul meu voiaj în Afganistan, când am prins un batalion de moldoveni, de băieți de prin Moldova, de prin toate județele Moldovei, și care povesteau - cred că emisiunea asta încă mai există pe undeva pe o bandă - care povesteau într-un mod absolut fabulos marile lor descoperiri apropo de cultura, civilizația afgană. Sigur, ei fuseseră pregătiţi în ţară, li se susese, li se explicaseră anumite lucruri care din punct de vedere cultural ar fi putut fi ofensatoare, dar ei nu încetau să se minuneze. Erau oameni poate din zone foarte, nu neapărat foarte moderne și foarte dezvoltate ale României, dar care spuneau cu o mare bucurie, suntem fericiți că suntem europeni și că aparținem acestui univers european, referindu-se la ceea ce văzuseră acolo în raporturile dintre bărbați și femei, în raporturile dintre şefi şi comunitate, în raporturile pur și simplu strict personale ale indivizilor. Gândiţi-vă că ei interacționau cu fel de fel de angajaţi, traducători, intermediari şi aşa mai departe şi convieţuianu împreună, mâncau împreună, mergeau la toaletă împreună, prilej de o groază de constatări care mai de care mai uluitoare. Şi uitându-mă astăzi pe Facebook, întâmplător știind că trebuie să stăm de vorbă în seara asta, și uitându-mă la mulțimea de comentarii negative referitoare la participarea României în Afganistan și la sacrificiile făcute acolo, mă gândesc că poate ar trebui să ne mai gândim asupra acestui lucru, să nu aruncăm cu pietre şi, în primul rând şi în primul rând, să le fim recunoscători acelor oameni care și-au schimbat contingente după contingente, lăsându-şi neveste și copii acasă, s-au dus, s-au instruit, au asigurat misiunile pe care le-au avut asumate și și-au făcut datoria față de țară.

Realizator: Amintea Pavel despre argumentele privind retragerea din Afganistan. El a pregătit ceea ce spunea președintele Joe Biden pe 31 august, anul acesta.

Joe Biden: Orice lucru trebuie înţeles. Lumea se schimbă. Suntem angajaţi într-o concurenţă serioasă cu China. Avem de-a face cu provocări pe mai multe fronturi cu Rusia, ne confruntăm cu atacuri cibernetice şi proliferare nucleară. Trebuie să susţinem competitivitatea americană pentru a face față acestor provocări în competiția pentru secolul XXI şi le putem face pe ambele: lupta împotriva terorismului şi asumarea de noi amenințări care sunt aici, acum și vor continuă să fie aici şi în viitor și nimic nu și-ar dori mai mult în această competiție China sau Rusia decât ca Statele Unite să rămână împotmolite încă un deceniu în Afganistan. Pe măsură ce întoarcem pagina politicii externe care ne-a îndrumat naţiunea în ultimele două decenii, trebuie să învățăm din greșelile noastre. Pentru mine două sunt primordiale. În primul rând, trebuie să stabilim misiuni cu obiective clare, realizabile, nu pe care nu le vom atinge niciodată și, în al doilea rând, trebuie să rămânem în continuare concentrați asupra interesului fundamental de securitatea națională al SUA. Această decizie privind Afganistanul nu se referă doar la Afganistan. Este vorba de încheierea unei ere de operațiuni militare majore pentru refacerea altor țări.

Realizator: Pavel, mai ai ceva de adăugat la ce mi-ai trimis? Într-o frază.

Pavel Ionescu: Atât doar că a fost, în cei 20 de ani care se înscriu în arcul acesta între momentul "Nine eleven", 11 septwmbrie 2001, şi momentul 11 septembrie 2021, au însemnat pentru America costuri enorme, spuneam. O cercetare făcută de Universitatea americană se ridică la peste opt mii de miliarde de dolari. Au fost peste 200.000 de vieţi care s-au pierdut americani, așa că era de înțeles, este de înţeles de ce preşedintle Biden a decis retragerea.

Realizator: Îţi mulţumesc foarte mult pentru participare la emisiune. Nu voi încheia înainte, și cu doamna Alva Popescu voi încheia, însă până atunci să vă spun că la Camera Deputaților, zilele trecute, a avut loc o ședință solemnă pentru comemorare atentatelor teroriste din 11 septembrie. Detalii de la Alina Bordeiaşu.

Reporter: Deputatul PNL Florin Alexe a susţinut că statele democratice s-au solidarizat, iar prin eforturile forţelor aliate terorismul a primit un răspuns ferm.

Florin Alexe: România nu era membru al NATO în septembrie 2001, însă după atacurile din 11 septembrie s-a alăturat SUA şi s-a dovedit un aliat de nădejde în lupta comună împotriva terismului şi a extremismului. Dacă vrem să rămânem parte a lumii libere trebuie să combatem orice formă de extremism prezentă atât pe teritoriul nostru, cât şi în orice parte a lumii.

Reporter: La randul său, deputata PSD Ana Maria Cătăuţă a punctat importanţa consolidării Parteneriatului Strategic pe care România îl are cu SUA şi a menţionat că ţara noastră trebuie să fie parte a unui sistem stabil de apărare.

Ana Maria Cătăuţă: Apartenenţa la valorile democratice promovate de Occident, cum ar fi libertatea, drepturile omului, valorile democratice, sunt valori care ne fac pe noi românii mai puternici şi un actor mai important pe scena globală.

Reporter: Deputatul USR Adrian Wiener a susţinut că la 11 septembrie 2001 a avut loc un atac asupra valorilor noastre morale şi, din păcate, terorismul sub toate formele sale este încă prezent.

Adrian Wiener: Pericolul este iminent şi permanent, iar pentru aceasta nu cred că există soluţii simple, ci doar ataşamentul constant reiterat prin educaţie la un set de valori, la nişte principii care poate, pe termen lung, ne face să aparţinem unei lumi în care copiii noştri vor să trăiacă unei lumi în care spaima colectivă să fie cât mi mică.

Reporter: Marcăm un moment de tristeţe al umanităţii, spunea şi deputatul AUR Mircea Chelaru.

Mircea Chelaru: Nu marcăm doar un moment de tristeţe a umanităţii şi de invocare a unui punct de cotitură în civilizaţia umanităţii. Îl transfer ca şi pe o preblemă de reflexie asupra stării în care se găseşte la ora actuală în general societatea umană şi în special cea pe care o reprezentăm.

Realizator: Doamna Alba Popescu, cu ce ar trebui să rămânem?

Alba Popescu: Va trebui în primul rând să înţelegem faptul că politica internaţională nu este ghidată întotdeauna de bune intenţii, ci este ghidată predilect de interes, că atât timp cât o zonă este interesantă pentru o mare putere, ea îşi va menţine prezenţă militară şi economică în zona respectivă şi că, înainte de a trage concluzii, trebuie să căutăm acele resorturi interne care conduc la decizii de acest gen, atunci cand vorbim despre superputeri militare.

Realizator: Doamenlor şi domnilor, Euroatlantica la final. Vă mulţumesc pentru atenţia cu care sper că ne-aţi urmărit!