Euroatlantica - Ediția din 8 octombrie 2020

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (8 octombrie, ora 21:05) - Emisiunea: "Euroatlantica" - Realizator: Nicu Popescu - Doamnelor şi domnilor, bună seara! Dincolo de gravele probleme sociale, medicale, economice, politice, cauzate de pandemia COVID-19, lumea merge înainte, cu bune, cu rele, iar dacă ne referim la cele rele, pe care, iată, din păcate, nici noul coronavirus SARS-CoV-2 nu a reuşit să le aplaneze, printre ele, deci, printre cele rele, sunt şi conflictele îngheţate din jurul Mării Negre, atât de aproape de noi. Urmărind o hartă dinspre zona Orientului Mijlociu, pe la estul Mării Negre, şi până spre ţinuturile baltice nu se poate să nu observaţi problematica kurzilor, bătălia azero-armeană din Nagorno-Karabah, zona osetino-abhazo-georgiană, Crimeea şi Donbasul, aria transnistreană, iată, foarte aproape de frontierele noastre, la care se pot adăuga, de ce nu, şi gravele probleme din Belarus. Iar unele din aceste conflicte îngheţate au răbufnit cu o intensitate deosebită în ultima perioadă, şi aici mă refer în primul rând la luptele crâncene declanşate între azeri şi armeni pe Karabahul de Munte, Nagornîi Karabah. Iată contextul în care are loc şi emisiunea noastră, căreia i-am dat şi un titlu, "Conflicte îngheţate, conflicte dezgheţate în arealul Mării Negre - geopolitica zonei", pentru desluşirea măcar în parte a unora dintre probleme. I-am invitat în direct, prin telefon, pe doi profesori universitari, domnul Dan Dungaciu, director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române "Ion I. C. Brătianu". Bună seara, domnule profesor!

Dan Dungaciu: Bună seara!

Realizator: Şi domnul general Stan Petrescu. Bună seara, domnule general!

Stan Petrescu: Bună seara, bună seara!

Realizator: Domnule profesor Dungaciu, am să îndep cu dumneavoastră. Întâmplător sau nu, zilele trecute s-a lansat prima enciclopedie dedicată geopoliticii Mării Negre, editată de echipa de la institutul pe care îl conduceţi. A fost întâmplător sau nu?

Dan Dungaciu: Sigur că, pus în contextul introducerii emisiunii dumneavoastră, pare că n-ar fi fost întâmplător. În realitate, e un proiect care, vestea bună e că a apărut în România, este prima enciclopedie la nivel mondial care apare şi este dedicată Mării Negre, se numeşte "Enciclopedia geopolitică a Mării Negre". În al doilea rând am putea să spunem că e totuşi păcat că a apărut atât de târziu, Marea Neară avea nevoie de o enciclopedie mai devreme. Această enciclopedie - fac o paranteză - a apărut la o editură din Marea Britanie, la Cambridge. Marea Neagră avea nevoie de o enciclopedie de genul acesta tocmai pentru a fi adusă mai judicios în faţa experţilor, cititorilor, specialiştilor şi, de ce nu, politicienilor occidentali. Pentru că, în pofida a ceea ce aţi spus în introducere, foarte corect, tensiunilor care există în jurul Mării Negre, Marea Neagră este cel mai puţin cunoscut loc din zona cu conflicte şi cu tensiuni dintre toate cele care pot fi enumerate, s-a scris cel mai puţin despre Marea Neagră, se publică cel mai puţin în reviste despre Marea Neagră şi sunt cele mai puţine conferinţe sau dezbateri dedicate Mării Negre. Şi, din această perspectivă, foarte multe lucruri care se întâmplă în jurul Mării Negre par de multe ori extrem de bizare, extrem de ciudate, necunoscute şi de multe ori sunt ignorate, tocmai pentru că nu există inclusiv o minimă cunoaştere a regiunii acesteia atât de complicate şi atât de controversate şi contorsionate.

Realizator: Domnule general, cum le vedeţi dumneavoastră, privindu-le şi prin prisma omului care a fost activ, militar activ?

Stan Petrescu: Bine, aceste conflicte din jurul Mării Negre nu sunt atât de noi. Le putem enumera încă din Antichitate, dar nu facem o istorie a Mării Negre, istorie că e marea... mare care de la înălţimea de 11 kilometri se merge în toate malurile sale ca într-un lac. Aşadar, dacă privim spre direcţia asiatică, deci, traversăm Caucazul, ajungem în Marea Caspică, aici, în vest, Azovul cu acele conflicte ale sale, deci, pe toată această fâşie, că este Marea Neagră către Marea Caspică, la baza Munţilor Caucaz, vedem acolo o serie întreagă de nume de state care ascund aceste conflicte îngheţate, şi mă refer la Georgia, mă refer la Armenia, mă refer la Azerbaidjanul pe malul Mării Casice, Osetiile tot pe aici le găsim etc. Aceste conflicte, după alţii, li se spune 'conflicte mocnite', alţii le spun 'conflicte îngheţate', ele au în comun, din perspectivă militară vorbind, nişte cauze şi le putem defini şi ca nişte ameninţări, dar cauze comune sau, dacă vreţî, au puncte comune când ele încep să se încălzească, când încep să pună într-o poziţie subsecventă pacea în zona Mării Negre şi nu numai, şi anume, sunt motive de natură istorică, interetnice sau etnico-religioase, teritoriale şi, mai nou, energetice. Aşadar, de la /.../ greceşti şi până la alianţele de astăzi, Marea Neagră rămâne un punct de atracţie din perspectivă geopolitică, din perspectivă geostrategică./avladucu/atataru/ Şi înţelegem foarte bine mecanismele a ceea ce se întâmplă înlăuntrul acestor conflicte îngheţate, dacă analizăm cea mai scurtă definiţie a geopoliticii, şi anume, statul şi teritoriul. Deci, dacă proiectăm print-o lupă aceşti doi termeni şi vizualizăm fie din perspectivă geografică, din perspectivă politică, din perspectivă topografică, vom vedea statele şi teritoriile. Aici găsim populaţiile, aici găsim sursele, dacă vreţi, de insecuritate şi de ameninţare. Chestiunea este că ele se petrec sub privirea marilor puteri, care, iată, din nou, marile puteri stau deasupra, ca nişte zei ce îşi privesc pământenii, controlându-le destinele. Totuşi ele se petrec, se petrec cu violenţă, se petrec agresiuni, sunt adevărate războaie, care pot să /.../ în războaie mai mari şi care să pună în dificultate pe acea lume. Deci, din punct de vedere militar eu aşa văd lucrurile, pentru că toate aceste conflicte se poartă cu arme de foc, este adevărat nu arme nucleare sau de altă natură, dar consecinţele sunt tragice, sunt frapante.

Realizator: Acum, dumneavoastră ştiţi foarte bine, că aţi fost militar, cât de mic este un glonţ şi ăsta răpune un om.

Stan Petrescu: Da.

Realizator: Spunea domnul profesor că poate de acum încolo va fi atrasă mai mult atenţia şi îmi aduc aminte de anii '90, când demnitarii români se chinuiau efectiv, şi am fost şi eu prezent la multe reuniuni la care, domnule, Marea Neagră nu o lăsaţi izolată, dar poate de acum domnule profesor, cu această lucrare, editată în Regatul Unit, lumea se va uita mai atent sau va înţelege mai mult.

Dan Dungaciu: Nu ar fi rău să fie bine, până la urmă. Sau speranţa moare ultima. Problema de fond este că este aceeaşi pe care un Gheorghe Brătianu o identifica în primul lui curs dedicat Mării Negre, în anii '40. Gheorghe Brătianu ar fi putut să fie acel Fernand Braudel occidental care a pus în mentalul public occidental Marea Mediterană, prin opera lui fundamentală. Dacă Gheorghe Brătianu nu ar fi fost asasinat de regimul comunist de ocupaţie, care nu doar l-a asasinat pe Gheorghe Brătianu, dar a asasinat şi subiectul Mării Negre, atunci probabil că Marea Neagră ar fi intrat mai consistent în conştiinţa publică occidentală. Din păcate, nu a reuşit asta. Dar Gheorghe Brătianu în cursul său în faţa studenţilor de la Universitatea din Bucureşti a spus un lucru care e valabil şi astăzi: din secolul 19 Marea Neagră înseamnă o confruntare dintre Europa şi Rusia. Ei bine, această confruntare dintre Europa şi Rusia la Marea Neagră este una dintre sursele acestei instabilităţi, pentru că încă nu este clar Marea Neagră cui aparţine, apropo de marile puteri care privesc ca zeii, nu este limpede în ce zonă de influenţă se află şi toate aceste tensiuni care apar din când în când sunt expresia inclusiv a acestei incertitudini. Dacă numim zona Mării Negre în sensul ei extins, tensiunile din Ucraina, tensiunile din Georgia, tensiunile din Republica Moldova şi, mai încolo, spre Federaţia Rusă, au multe dintre ele surse şi din această indecizie. Deocamdată nu am soluţionat statutul strategic al teritoriului dintre spaţiu euroatlantic, dintre Uniunea Europeană/NATO şi Federaţia Rusă. Atât timp cât el nu este clarificat sigur că apar tot felul de tensiuni şi tot felul de puncte din acestea fierbinţi pe hartă. A doua observaţie pe care aş face-o apropo de Marea Neagră în conştiinţa occidentală, din păcate, nu am reuşit în aceşti 30 de ani să înşurubăm în conştiinţa publică şi chiar în decizia occidentală ideea că Marea Neagră este cel puţin la fel de importantă strategic precum Marea Baltică. Ideea că cele două flancuri estice ale NATO, flancul nordic şi flancul sudic, nu sunt egal reprezentante în documentele cele mai importante, inclusiv ale NATO, în nord se vorbeşte de o prezenţă NATO "in hands" şi în sud una "tailored", adică una croită pe nevoile flancului sudic, flancului estic, iertaţi-mă, arată că nici măcar în conştiinţa occidentală încă Marea Neagră nu are un statut echivalent cu Marea Baltică. Şi aici este, sigur, un lucru dificil de făcut în aceste momente, enciclopedia noastră poate că face un pas în direcţia aceasta, dar evident că mai este mult până departe şi o ţintă, dacă vreţi, a diplomaţiei publice din România şi a diplomaţiei militare, care a fost extrem de activă pe zona asta, este echivalarea Mării Baltice cu Marea Neagră în percepţia strategică a partenerilor noştri occidentali.

Realizator: Să o ascultăm acum pe Carmen Gavrilă, care a reţinut două expuneri la lansarea de zilele trecute./atataru

*

Reporter: În mod paradoxal, deşi Marea Neargă este o sursă de insecuritate şi instabilitate, cu conflicte îngheţate, ca cel din Nagorno-Karabah, sau militarizare intinsificată în Peninsula Crimeea, o Rusie agresivă care testează şi depăşeşte limitele dreptului şi convenţiilor internaţionale şi riscuri care vin din lipsa de rezistenţă la vulnerabilităţi de toate tipuri, regiunea aproape că lipseşte din preocupările academice. Acesta este contextul apariţiei Enciclopediei geopolitice a Mării Negre şi, mai mult, este un volum care cuprinde perspectiva românească asupra regiunii. Ministrul de externe, Bogdan Aurescu, a explicat că Marea Neagră merită un loc mai sus în atenţia internaţională şi pentru că formează împreună cu Estul Mediteranei, Caucazul de Sud şi Orientul Mijlociu un arc de instabilitate.

Bogdan Aurescu: Momentul actual şi complexitatea acestor conexiuni nu fac decât să crească mizele, să sporească imperativele politice şi diplomatice. Încălcarea sistematică a principiilor şi normelor de drept aplicabile de către o ţară riverană complică realităţile şi pune în joc securitatea tuturor ţărilor riverane, inclusiv cea a României; şi aici vorbim despre exemple pe care toată lumea le ştie, de la criza georgiană la anexarea ilegală a Crimeii, la diverse încălcări ale spaţiului maritim sau aerian ale ţărilor riverane sau, iată, acutizarea conflictului din Nagorno-Karabah. Toate acestea sunt resimţite şi mai acut în contextul global actual.

Reporter: Deşi pare departe de Marea Neagră, ei bine, Londra este preocupată de această zonă, de unde consideră că vin riscuri de instabilitate care afectează inclusiv Regatul Unit. Amabsadorul Marii Britanii la Bucureşti, Andrew Noble, a explicat că Londra înţelege perfect îngrijorarea României, pentru că are acelaşi tip de probleme în Marea Nordului.

Andrew Noble: Importanţa Mării Negre pentru securitatea, prosperitatea şi stabilitatea noastră colectivă, după părerea mea, nu e deloc supraevaluată. Contextul strategic actual este tot mai complex, dinamic şi competitiv, nu neapărat în sens pozitiv. E suficient să ne uităm la crizele din jurul nostru ca să ne dăm seama de asta. Vechea distincţie dintre chestiuni externe şi interne este din ce în ce mai irelevantă. Dezinformarea ne atacă valorile şi regulile. Diverşi actori din regiunea Mării Negre folosesc o gamă largă de capacităţi şi au dovedit că sunt gata să se confrunte cu noi, atât la noi acasă, cât şi în străinătate.

Reporter: Ca dovadă a importanţei pe care Londra o acordă Mării Negre, Andrew Noble a anunţat că o navă britanică va acosta la Constanţa luna aceasta. Diplomatul a adăugat că aliaţi ca România sunt vitali pentru securitatea Marii Britanii.

*

Realizator: Domnule general, de mii de ani se ştie că Marea Neagră se montează, spuneau navigatorii, foarte repede şi pe neaşteptate. Am să vă rog să vă uitaţi un pic, mixând poate zona militară cu cea leagtă de resurse energetice şi de relaţia, cum spunea domnul profesor adineauri, de relaţia şi de această separare între spaţiul democratic european şi Federaţia Rusă, mergând poate şi mai departe, către zona asiatică, de care ştim foarte bine că autocraţia este la locul ei.

Stan Petrescu: Păi, dacă trecem Caucazul şi ne aşezăm cu faţa spre Extremul Orient, suntem la capătul culoarul Asiei Centrale. De aici începe ce spuneţi dumneavoastră, Spaţiul Euroasiatic, unde întâlnim foarte puţină democraţie, deoarece influenţe asiatice, despostismul care este specific regimurilor politice sunt la ele acasă. Venim, traversăm şi ajungem pe malul opus la Mării Negre; sigur că atingem ţărmurile Rusiei, unde se păstrează o aparenţă democratică, aici sunt preşedinţi veşnici, Putin deja doar nu şi-a pus însemnele ţarului pentru a stăpâni fostul Imperiu Rus până la capăt. Sigur că şi sateliţii din jur, Belarus îşi păstrează sau se păstrează în puterea aceloraşi regimuri. Aici, democraţia îşi găseşte foarte, foarte greu locul, de aceea şi aceste conflicte îngheţate se încălzesc foarte repede, pentru că contextul geopolitic este, cum să spunem aşa, prielnic pentru ca acestea să fie întreţinute. Iar marele actor, /.../ Federaţia Rusă, întreţine aceste mici incendii, dacă vreţi, dinspre Baltica până aici, la gurile Dunării, până la Marea Neagră, pentru că îi convin ca aceste incendii să existe, având nu numai interes de natură geopolitică, dar să îşi asigure frontierele şi, mai ales, să creeze premise pentru a-şi întinde, dacă vreţi, marile unităţi operative terestre, pentru că ea gestionează şi acest sharyland foarte mare, nu, 17 milioane de kilometri pătraţi./asalar/atataru/ A pierdut cam vreo 5 milioane de km pătraţi în 1990, dar a rămas cu suficientă suprafaţă. Aşadar, din locul unde s-a născut Kant, din Königsberg, din Kaliningrad, de la Baltica şi până la Marea Neagră, nu-i aşa, Rusia îşi manifestă prin cele două capete de pod, şi mă refer unul este Kaliningradul, cu Marea de Nord, care nu îngheaţă niciodată şi unde are concentrate forţe navale foarte puternice, şi până la Marea Neagră, poate sunt împotriva opiniei distinsului profesor Dan Dungaciu, căci, cred, documente de natură geopolitică pun într-o poziţie distanţată faţă de prezenţă importanţa Mării Negre, nu este adevărat. În toate hărţile militare veţi vedea pe acest intermarium, ca să-l citez pe Piłsudski, mareşalul polonez, că el a lansat acest termen, de la nord sau, dacă vreţi, pe acest front, toate statele implicate pe această frontieră de vest a Rusiei au dispozitive, sunt dislocate forţe, tehnică militară, informaţii satelitare care curg tot timpul, pentru a menţine sub control toată această frontieră de vest a Rusiei, de est a NATO şi a UE. Noi suntem aici la flancul sud-estic foarte bine ancoraţi şi este concentrată o mare cantitate de încredere asupra României, a devenit, dacă vreţi, ca să aducem termenii ziariştilor, că sunt foarte buni în a boteza, să spunem aşa, unele situaţii, şi anume, port-avionul sau port-avionul de uscat îl constituim pentru acest flanc sud-estic foarte important şi România este un cap de pod, este un furmizor de securitate. Să ne amintim că cu ani în urmă, după '90, se concentrase o discuţie foarte mare atât în şcolile româneşti, cât şi în cele, dacă vreţi, europene, şi anume, se vorbea despre o elipsă a Mării Negre, în care erau concentrate aceste mici incendii, aceste, iată, conflicte îngheţate, care nu s-au stins. Eu mă gândesc la Transnistria, că este aproape de noi, şi unde găsesc lacrimile amare ale românilor în această zonă, nu, această Transnistrie care, iată, 1.500 de militari ruşi vor fi sub control, cum spuneam, au fost deconcentrate şi menţin capul de pod aici. Federaţia Rusă îşi menţine un cap de pod foarte puternic, ca şi în Kaliningrad, vorbeam de Königsberg, vorbeam de locul unde s-a născut Immanuel Kant./lcoman/atataru/ Aşadar, în hărţile militare, în hărţile acestea mari strategice, unde se aşază toate forţele, la contactul acestei frontiere destul de mari, de 2.000 şi ceva de km, nu, şi pe care survolează avioane ale NATO, nu-i aşa, descriind acele misiuni de poliţie, sigur că aceste forţe aeriene, şi nu numai aeriene, sunt desfăşurate numai pentru a menţine sub control această frontieră. Şi toate aceste lucruri se întâmplă, pe de o parte, şi pentru faptul că Rusia încă are o influenţă foarte puternică. Ceea ce cunosc mai puţin politicienii şi geopoliticienii este că după destrucurarea Federaţiei Ruse la 1990, când...

Realizator: A URSS-ului.

Stan Petrescu: ... a URSS-ului, acea cea mai puternică lovitură geostrategică din istoria Rusiei, şi îl citez aici pe Putin, recunoscând această chestiune, să ştiţi că şi-a lăsat, să spunem aşa, o reţea informativă de la nord până la Marea Neagră extrem de puternică.

Realizator: Adică, domnule profesor, domnule general, cum se spune, conserve...

Stan Petrescu: Şi stăpâneşte informativ foarte bine această chestiune.

Realizator: Conserve, conserve.

Stan Petrescu: Ce conserve, reţele adevărate, pentru că au o istorie foarte bogată în materie de intelligence, au revigorat intelligence-ul ofensiv şi defensiv, adică spionajul şi contrainformaţiile militare, de două ori au băgat sume enorme pentru a reîntineri, pentru a deveni şi mai ofensivi. Aşadar, prezenţa militară în acest spaţiul al Federaţiei Ruse este foarte puternică.

Realizator: Domnilor, vă propun în ultima parte a emisiunii să vorbim un pic despre Nagorno-Karabah şi ne aduce chiar în actualitatea zilei de la Moscova Alexandr Beleavschi.

*

Reporter: Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a discutat aseară, târziu, râzboiul din Nagorno-Karabah cu omologii săi din Armenia şi Azerbaidjan, detaliile nefiind dezvăluite. Astăzi, la Geneva era prevăzută întâlnirea reprezentanţilor Grupului de la Minsk - Franţa, Rusia, SUA - cu participarea ministrului azer de externe, iar luni, la Moscova, cea de-a doua rundă a reuniunii, cu participarea şefului diplomaţiei armene. Ankara declară că va oferi Azerbaidjanului tot sprijinul necesar la masa de negocieri şi pe câmpul de luptă, în virtutea principiului "un popor, două state", până la eliberarea tuturor teritoriilor azere ocupate. Armenia cere retragerea Turciei din Caucazul de Sud, invocând spectrul genocidului armenilor din Imperiul Otoman în anii Primului Război Mondial, şi vorbeşte despre un război pentru existenţa însăşi a naţiuii armene. Rusia şi Franţa, pe de altă parte, confirmă prezenţa în zona de conflict a mercenarilor din Orientul Mijlociu, subliniind pericolul major pe care aceştia îl reprezintă pentru situaţia din regiune. Parisul, care la rândul lui este în conflict cu Turcia în estul Mediteranei, acuză Ankara de exportul jihadismului din Siria în Caucazul de Sud. Pe teren, ofensiva azeră continuă încet în nord şi sud, în sud scopul principal fiind controlul asupra graniţei dintre Karabah şi Iran, cu ieşire la istmul armean ce separă Azerbaidjanul de enclava acestuia, în Nahicevan, situat între Armenia şi Turcia. Iranul este şi singurul culoar de legătură între Rusia şi Armenia, după închiderea celor prin Georgia şi Turcia. Teheranul a trimis întăriri serioase la graniţa cu zona de conflict. Iranul susţine integritatea teritorială a Azerbaidjanulului, dar nu este interesat în întărirea Turciei, rivalul său tradiţional, nici a Azerbaidjanului, dat fiind că în Iran trăiesc de peste două ori mai mulţi etnici azeri decât în Azerbaidjanul ca atare. Rusia depune eforturi serioase pentru a-şi menţine echidistanţa şi a evita implicarea militară în conflict de partea Armeniei, aliata sa în cadrul Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă. Kremlinul a subliniat că intervenţia militară în sprijinul Armeniei va deveni posibilă numai dacă va fi atacat teritoriul Armeniei propriu-zise, ceea ce nu se întâmplă, angajamentele neferindu-se la Nagorno-Karabah. Rusia este garantul securităţii Armeniei şi are pe teritoriul ei o mare bază militară, importantă şi pentru Orientul Mijlociu, în timp ce grănicerii ruşi asigură securitatea frontierei Armeniei cu Turcia. Azerbaidjanul este gata să negocieze reglementarea definitivă a conflictului, cu garanţii din partea unor puteri acceptate de ambele părţi, în primul rând din partea Rusiei şi Turciei. Medierea turcă pare inacceptabilă însă în acest moment pentru Erevan, după cum nici Rusia nu doreşte implementarea militară oficială a Turciei în Azerbaidjan şi la Marea Caspică.

*

Realizator: Domnule profesor Dan Dungaciu, cum punem în ecuaţie situaţia asta în geopolitica Mării Negre? Domnule profesor Dungaciu?

Dan Dungaciu: Noutatea la care asistăm este implicarea, dacă vreţi, a unor forţe sau puteri din spate. Ce se întâmplă acum, din punctul de vedere al relaţiei dintre armatele, trupele Azerbaidjanului şi Armeniei, este un soi de echilibru. Niciuna nu poate să învingă pe teren. Altminteri, nici Azerbaidjanul singur dacă intră în Karabahul de Munte nu poate să scoată de acolo armenii, nici armenii dacă coboară în Azerbaidjan nu pot să ducă un război pe teritoriul Azerbaidjanului. Deci, este un soi de echilibru./asalar/atataru/ Ei, odată cu alte forţe care apar implicate, în special Turcia, sigur că lucrurile se dezechilibrează. Se dezechilibrează prin această revanşă a Azerbaidjanului, susţinut de Turcia, în sensul în care obligă Armenia la negocieri şi cred că finalul acestei confruntări va fi o Armenie la masa de negocieri, masă de negocieri pe care a refuzat-o constant, ostentativ şi aproape, hai să spunem aşa, iraţional în ultimii ani. Armenii au refuzat orice discuţie cu Azerbaidjanul şi, de data aceasta, Azerbaidjanul, cu turcii în spate, începe, ca să zic aşa, să îşi ia revanşa. Asta este noutatea care se întâmplă acolo. Evident că nu trebuie să ne aşteptăm, din punctul meu de vedere, ca o confruntare mai mare gen Turcia-Rusia că se petreacă în acest spaţiu. Lucrurile nu vor ajunge până acolo, dar va fi o reechilibrare a unei situaţii deocamdată tensionate, dar care nu va modifica mult echilibrul de forţe. Aş mai nota aici o singură propoziţie...

Realizator: Da.

Dan Dungaciu: ... America este de o absenţă aproape asurzitoare, şi la nivel de declaraţii, şi la nivel de prezenţă. Scenariul este că în acest moment, cel puţin, administraţia de la Washington nu este interesată în această...

Realizator: Mai e puţin până la alegeri, e campania electorală, şi pandemia... Domnule general, într-o frază, cum vedeţi militar zona?

Stan Petrescu: Zona se vede, în linii mari, exact cum a prezentat-o distinsul profesor Dan Dungaciu: cei mari nu se vor amesteca în această chestiune. Vom asista în continuare la distrugeri masive, iată, astăzi a fost distrusă o catedrală a Bisericii Apostolice Armene, un mare /.../ din secolul al XIX-lea. Sigur că se trece la distrugeri masive şi se pierde forţă vie. Important sau nu, notez şi eu o chestiune foarte importantă, şi anume că Putin a eşuat în a controla spaţiul acesta, lăsând ca armele şi violenţa să avanseze, ceea ce se întâmplă. Sigur că lupta în teren muntos este foarte grea, numai că Azerbaidjanul are o forţă economică mult mai puternică decât Armenia şi dispune de armament modern, au fost sprijiniţi de evrei, le-au dat drone, dar şi de alte state. Deci, diferenţa sau asimetria forţelor este netă în favoarea Azerbaidjanului şi are un singur scop: ca pe teren, ca în lupte să îşi redobândească autoritatea asupra acestui teren, asupra acestui teren cât Bucovina de mare, şi mă refer la Nagorno-Karabah, 10.000 de km pătraţi, care, de iure, îi aparţine. Asta este toată chestiunea.

Realizator: Domnilor, încheiem emisiunea, nu însă înainte de a reaminti ştirea care a deschis buletinul de ştiri, ce a precedat-o, şi anume că astăzi, după ora Americii, bineînţeles, la Washington, ministrul apărării, Nicolae Ciucă, şi omologul american, Mark Esper, vor semna o înţelegere bilaterală pentru o foaie de parcurs de cooperare în domeniul apărării pentru decada în care ne aflăm 2020-2030. Practic, acest acord strategic confirmă angajamentul SUA de a sprijini România să se apere şi să îşi menţină integritatea graniţelor - afirmaţiile aparţin ambasadorului SUA la Bucureşti, Adrian Zuckerman, şi au fost făcute astăzi. Şi tot astăzi s-a anunţat că mâine, tot la Washington, ministrul economiei şi secretarul american al energiei vor semna, vor iniţia un acord de cooperare interguvernamentală pentru renovarea unui reactor nuclear şi construirea altor două noi la Centrala de la Cernavodă. Domnule profesor Dan Dungaciu, domnule general Stan Petrescu, vă mulţumesc pentru participarea la "Euroatlantica".

Stan Petrescu: Două vorbe, domnule Nicuşor, două vorbe, îl felicit pe domnul profesor Dan Dungaciu pentru superba iniţiativă de a scoate această carte, foarte necesară; vor avea acces la ea foarte mulţi ochi din aceştia foarte importanţi şi mai ales că ea a apărut acolo în campul de peste /port,/ adică la Cambridge. Încă o dată îl felicit, colegial, şi îi urez succes de carte ulterioară!

Dan Dungaciu: Mulţumesc mult!

Realizator: Domnilor, vă mulţumesc pentru participarea la emisiune. Am ajuns la final, vă mulţumesc şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, pentru atenţia cu care, sper, ne-aţi urmărit. Sunt Nicu Popescu. Să auzim numai de bine!