Euroatlantica - Ediția din 6 mai 2021

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (6 mai, ora 21:05) - ”Euroatlantica” - Realizator: Nicu Popescu - Doamnelor și domnilor, bună seara, la microfon Nicu Popescu. Știți, desigur, din programele noastre despre Reuniunea ministerială G7 - grupul statelor industrializate, state democratice - reuniune desfășurată față în față după doi ani, din cauza pandemiei de COVID-19. Deși s-au mai spus numele lor zilele acestea, să le reamintim, totuși, pe cele șapte: Statele Unite, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Canada. Reuniunea s-a desfășurat la Londra, Marea Britanie urmând să găzduiască, luna viitoare, și cel de-al 47-lea summit al G7, programat pentru perioada 11-13 iunie, în stațiunea Carbis Bay din Cornwall, sud-vestul Regatului Unit, pe coasta Atlanticului. Să mai menționăm că, imediat, la Bruxelles, pe 14 iunie, la sediul NATO, va avea loc reuniunea la nivel înalt a Alianței Nord-Atlantice, după cum a anunțat de curând secretarul general al organizației, Jens Stoltenberg. Și cum din cele șapte membre ale grupului șase sunt membre ale NATO, iar pe agendă s-au aflat subiecte de la pandemia de COVID-19, la amenințările globale, vă propun să discutăm pe marginea acestei reuniuni a miniștrilor de externe din G7 desfășurată în Albion. Și facem acest lucru cu doi profesori universitari, domnul Ștefan Popescu de aici, din capitală, de la SNSPA. Bună seara, domnule profesor Popescu.

Ștefan Popescu: Bună seara, bun găsit tuturor.

Realizator: ... și domnul Silviu Nate, din Sibiu, de la Universitatea ”Lucian Blaga”, director al Centrului de Studii Globale. Bună seara, domnule profesor Nate.

Silviu Nate: Bună seara, mă bucur să vă reîntâlnesc.

Realizator: Domnule Ștefan Popescu, în această întâlnire desfășurată, iată, după doi ani, cei șapte au criticat dur atât China, cât și Rusia. Rusia iese la Marea Neagră, e aici, în fața noastră.

Ștefan Popescu: Da, subiectul principal a fost China, în primul rând, și zona Asia-Pacific, pentru că acest G7, această reuniune a miniștrilor de externe nu trebuie scoasă din context. În primul rând, președinția britanică a Grupului celor șapte, intențiile Londrei de redefinire strategică după exitul din Uniunea Europeană, pe formula Global Britain - Britania globală, care înseamnă strângerea și mai mult a cooperării, a parteneriatului cu totul special cu Statele Unite ale Americii și am văzut că reuniunea a fost prefațată de bilaterala între miniștrii de externe britanic și american, Dominic Raab și Antony Blinken - cei doi secretari de stat chiar au declarat că nu există aliaţi mai apropiați - și, bineînțeles, invitarea miniștrilor de externe din ASEAN - Asociația Statelor din Asia de Sud-Est, plus cei din Africa de Sud, partener important al Londrei, plus Japonia, Coreea de Sud, plus India, plus Australia, deci orientarea spre centrul de greutate al sistemului internațional, pivotul asiatic, regiunea Asia-Pacific. De fapt, a fost o reuniune în format larg, pusă chiar sub acest titlu ”indo-pacifică”, pentru că, mă rog, este această legătură India - Pacific, cea mai importantă și cea mai dinamică regiune sub aspect economic, dar și regiunea în care se ridică, se afirmă puterea contestatară a preeminenței occidentale - China. Deci, a fost o întâlnire care, desigur, caută, vedeți, să depășească clivajele nord - sud, pentru că G7, am mai discutat noi, nu mai este chiar atât de reprezentativ, este un club al țărilor occidentale, PIB-ul acestui grup este undeva la 40 - 44%; la începutul anilor '90 reprezenta două treimi din PIB-ul mondial. Și sunt alte grupuri care îi fac concurență, cum este G20, plus se confruntă și cu o situație de eterogenitate, pentru că un asemenea grup nu este monolit, dar, mă rog, se încearcă... ţările occidentale, pe fondul acestei contestări și creșteri a Chinei, încearcă o anumită armonizare, o sinteză astfel încât să facă față acestui eveniment major.

Realizator: Domnule profesor Nate, chiar se spunea în comunicat: G7 va susține eforturile colective pentru a opri politicile economice coercitive ale Chinei.

Silviu Nate: Da, într-adevăr, aici sunt mai multe aspecte care au vizat China. În primul rând, vorbim despre cel mai important competitor economic global, un competitor central, care deține capacități tehnologice avansate, însă mesajul membrilor G7 pentru China a fost ca acest stat să participe în mod constructiv la sistemul internaţional bazat pe reguli.

Realizator: Sigur./lbadiu

Silviu Nate: Desigur că acest aspect este legat și de o componentă instituțională relativ nouă în peisajul relațiilor internaționale, și anume China are această mare capacitate de a construi instituții, instituții multilaterale, mai ales pe tărâm asiatic, care au devenit într-o oarecare măsură concurente cu instituțiile multilaterale tradiționale, ajungând într-o oarecare măsură într-un soi de competiție sau de coliziune cu ordinea, cu sistemul internațional bazat pe reguli pe care noi îl cunoaștem și pe care s-a fondat inclusiv Organizația Națiunilor Unite. Pe de altă parte, această retorică s-a accentuat foarte mult în rândul comunităților occidentale față de China, nu numai pe componenta economică, ci și, practic, pe subiectul respectării drepturilor omului și chestiunea reeducării politice a unor grupuri minoritare, etnice și religioase din două provincii cheie din Tibet și Xianjing, iar aici apar în discuție câteva capitole adiacente. Practic, în ceea ce privește China, am observat pe baze istorice, o veche partenitate a Marii Britanii asupra Hong Kong-ului, care face trimitere în cadrul întâlnirii G7 la documentele cadru, precum Declarația comună chino-britanică, Legea fundamentală. Practic, membrii G7 solicită Chinei să acționeze în conformitare cu angajamentele internaționale.

Realizator: Adică ce spuneați și dumneavoastră și domnul Ștefan Popescu, să repecte regulile.

Silviu Nate: Da, practic să respecte gradul de autonomie și drepturile și libertățile Hong Kong-ului, da. Iar aici ajungem mai aproape de India, Pacific, de Oceanul... de marea aceasta, de această zonă să spunem de apă unde, practic, membrii G7 au dorit să transmită un mesaj foarte ferm, că nu sunt dispuși să facă niciun fel de concesii. Practic, ei reinterează o puternică opoziție față de orice acțiune unilaterală care ar putea escalada tensiunile și care pot să conducă la subminarea stabilității regionale. Și aici observăm, inclusiv la nivel NATO, o oarecare îngrijorare, și nu neapărat pe fondul unei alte îngrijorări prin care SUA și China ar putea ajunge la un conflict militar, ci mai degrabă a modului în care comunitarea occidentală ar trebui să răspundă pentru a conține sau pentru a se adresa unor formule noi de militarizare, de constrângere și de intimidare în regiune pe care le acuză și alte state din această regiune, din Marea Chinei de Sud. Legat de China, a mai fost ridicată o problemă, și anume cea a utilizării responsabile a spațiului cibernetic, inclusiv aceste aspecte care sunt condamnate la nivelul Uniunii Europene în mare parte și în SUA cu privire la furtul de proprietate intelectuală, inclusiv cu mijloace cibernetice. Dar desigur că membrii G7 nu exclud China din formate de cooperare ci mai degrabă doresc o reîntoarcere a Chinei către acest format bazat pe reguli internaționale și pe respectarea drepturilor omului, bazele liberale ale organizațiilor internaționale, așa cum au fost ele înființate în secolul trecut.

Realizator: Sau cum spunea ministrul de externe britanic: "Grupul celor șapte dorește o apropiere constructivă și calibrată față de China, angajament acolo unde există posibilități de a face acest lucru, cum ar fi modificările climatice, dar fermitate cu valorile pe care democrațiile occidentale le prețuiesc "- spunea domnul...

Ștefan Popescu: Și mă rog încercarea, dacă îmi permiteți, domnule Popescu, și această încercare de a limita sau opri declinul Occidentului în anumite arii prioritare strategice pe care Occidentul le domină în mod tradițional. De pildă, Statele Unite, cunoaștem cu toții Doctrina Monroe și relațiile speciale cu America Latină, s-a discutat la această întâlnire G7 și de distribuirea echitabilă a vaccinurilor și a faptului că lipsesc cam 19 miliarde de dolari Organizației Mondiale a Sănătății pentru a finanța vaccinarea, mai ales în țările în curs de dezvoltare, mă rog, în țările sărace./eradu/avladucu

Or, în America Latină, atât China, cât și Rusia sunt foarte prezente și inclusiv în Africa, Africa anglofonă, Africa francofonă, unde, iarăși, cele două țări practică o diplomație agresivă a vaccinului, pentru că, alături de această cooperare, vine și mesajul de reorientare a acestor țări de la parteneriatele lor tradiționale și îndreptarea către alte... către China și Rusia, bineînțeles.

Realizator: Pentru că ați pomenit de pandemie, totuși să spunem că la nivelul G7 s-a convenit donarea a peste cinci miliarde de lire sterline pentru Covavax pentru a finanța achiziția a peste 1,3 miliarde de doze de vaccin anti-COVID pentru țările în curs de dezvoltare.

Ștefan Popescu: Da, plus vreo 15 miliarde, am văzut și eu în comunicatul publicat de președinția britanică, pentru programe destinate femeilor din țările sărace, deci, iarăși, tot în această logică...

Realizator: Și educație în general.

Ștefan Popescu: ... și educație, absolut.

Realizator: Tot legat de China, G7 și-a exprimat sprijinul pentru Taiwan. În context să spunem că, în curând, forțelor americane în Marea Chinei de Sud se va alătura și grupul condus de portavionul britanic Queen Elizabeth, domnule Nate.

Silviu Nate: Da, exact. Observăm, într-o oarecare măsură, în cadrul acestei întâlniri G7, acestei reuniuni, că s-a format un front comun față de o Chină din ce în ce mai asertivă. Iar la nivelul discuțiilor miniștrilor de externe practic se încearcă o conturare a unei strategii în ceea ce privește contracararea unor ambiții militare ale Chinei. În ceea ce privește, evident, și Hong Kong-ul, și Taiwanul, aceste subiecte sunt extrem de sensibile, iar principalul actor care a reușit și a încercat în cea mai mare măsură să țină piept ambițiilor Chinei de a ieși către Oceanul Planetar sunt Statele Unite ale Americii. Cu siguranță, nu știm exact dacă răspunsul va fi unitar sau dacă va exista o convergență unitară la nivelul tuturor membrilor G7, pentru că, la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește relația cu China, să spunem, lucrurile sunt mai puțin tensionate, iar apetitul economic de cooperare cu China încă rămâne. Însă, în ceea ce privește poziția Marii Britanii, poziția Statelor Unite și a invitaților - în special Australia, India, Coreea de Sud - interesul este regional și direct în ceea ce privește dezvoltarea și proiecția militară chineză.

Realizator: Apropiindu-ne acum de noi, spuneam chiar la început că a fost criticată și Rusia; a fost asemuită cu... comportamentul ei a fost asemuit cu cel al Chinei și s-a exprimat fără echivoc sprijinul pentru Ucraina. Domnule Ștefan Popescu.

Ștefan Popescu: Da, absolut. Chiar secretarul american de stat a plecat la Kiev, tocmai pentru a exprima sprijinul pentru Ucraina. Într-adevăr, Rusia a fost un subiect important. Nu este la nivelul Chinei și nu este plasat la nivelul Chinei, pentru că Rusia nu are nici măcar pretenția, dându-și seama de limitele pe care le are, de a deveni puterea numărul 1 în sistemul internațional, așa cum China a spus: 2049 - momentul în care China va fi puterea numărul 1, va depăși Statele Unite ale Americii. Dar și Rusia este o putere contestatară care deseori se aliază tactic cu China și tulbură foarte mult apele, nu numai în regiunea Mării Negre, deci la flancul estic al NATO, dar și în alte zone precum Orientul Apropiat, în Libia, de pildă, în Sahel, pentru că s-a discutat și Sahelul, și amintesc ceea ce se întâmplă în Republica Centrafricană, unde mercenarii ruși, practic, au reușit să pună mâna pe această țară foarte săracă, dar foarte tulburentă din Sahel./asalar/

Dar, desigur, şi aici, situaţia, exact cum spunea domnul profesor, că nu ştim coeziunea acestui grup pentru că sunt tentaţii la nivelul ţărilor occidentale şi faţă de Rusia, ne uităm la cooperarea energetică a Germaniei, la investiţii de cooperare economică, schimburile comerciale germano-ruse, care, desigur, afectează găsirea unui punct comun.

Realizator: Din acest punct de vedere, nu cred că a fost chiar comodă discuţia dintre Antony Blinken şi omologul german.

Ştefan Popescu: Nu, dar vreau să spun în momentul în care ministrul economiei german, Peter Altmaier, discută cu omologul său rus de hidrogen şi de prelungire vârstei gazoductelor TurkStream, Nord Stream 1 şi Nord Stream 2, când va fi terminat cu încă 15 ani dacă va exista o cooperare în domeniul producerii de hidrogen, acest lucru, desigur, arată şi o anumită poziţie politică faţă de Federaţia Rusă.

Realizator: Domnule profesor, dvs aminteaţi şi de UE, eu mut un pic atenţia acum pentru că astăzi, deci chiar astăzi a fost Consiliul de Afaceri Externe la nivelul UE în formatul miniştrilor apărării, şi să nu uităm, trei dintre miniştri apărării - Franţa, Germania, Italia - deci aceste ţări sunt şi dincolo, în G7 - şi au discutat despre palierul operaţional al politicii de securitate şi apărare comună, au apreciat importanţa busolei strategice, iar ministrul român al apărării domnul Nicolae Ciucă, sublinia importanţa parteneriatului cu NATO.

Silviu Nate: Da, într-adevăr este o chestiune pe care România şi nu numai România, în general statele din Estul Europei, de pe flancul estic, o privesc puţin diferit, în sensul că în perspectivele acesteia pentru o autonomie strategică, pentru armata europeană, spre care militează Franţa, fiind, evident, motivată de acest vacuum de leadership, pe care l-a lăsat Brexitul şi, evident...

Realizator: Franţa e în Consiliul de Securitate al ONU, este o putere nucleară, are o forţă expediţionară...

Silviu Nate: Iar Germania este cea mai mare putere economică a UE şi, practic, vedem cel puţin doi actori care militează pentru această idee de suveranitate, de autonomie strategică la nivel european, în sensul ca UE să devină un actor geopolitic mult mai competitiv care să dobândească şi valenţe militare. Ei, aici lucrurile sunt puţin, aş spune, controversate, în sensul că vorbea mai devreme şi invitatul dvs, de aceste paliere paralele, de relaţii de tip politic şi economic pe care le dezvoltă Franţa şi Germania cu Rusia şi mă mai uit la un aspect, domnul Putin obişnuieşte să aplaude şi să încurajeze această idee de armată europeană, în sensul în care nu a putut fi conţinut acest conflict şi anexarea ilegală a Crimeii, conflictul din Donbas, Ucraina de Est ş.a.m.d. de către UE, în condiţiile în care UE nu a reuşit să fructifice şi să proiecteze securitate, fie ea şi securitate umană, în vecinătatea asta estică, ar fi puţin tardiv pentru că această idee de autonomie strategică nu trebuie gândită ca ceva distinct faţă de ceea ce oferă NATO ca şi garanţii de apărare şi securitate, ci mai degrabă ca un instrument complementar, şi aici sunt şi câteva instrumente foarte bine, cum ar fi Fondul european pentru apărare, vorbim despre fonduri pentru înzestrare militară, deci într-o oarecare măsură UE poate să dezvolte inclusiv componente de intervenţie civilă în zona de gestionare a crizelor, chiar şi anumite conflicte mai latente, însă, din punctul meu de vedere, s-ar îndepărta destul de mult de natura înfiinţării sale ca şi un soft power, ca o uniune de state democratice care s-au reunit şi au ajuns sub această umbrelă din deziderate politice şi economice şi mai degrabă şi mai puţin militare.

Realizator: În urmă cu 30 de ani, chiar 30 de ani, ministrul de externe belgian de atunci, Mark Eyskens, spunea aşa: Europa este un gigant economic, un pitic politic şi o râmă militară./avladucu/ Acum vreo două, trei săptămâni, fostul secretar de stat american Henry Kissinger, într-un interviu pentru directorul companiei Axel Springer, cel mai mare publisher din Europa, care deține, printre altele, Bild și Die Welt din Germania, spunea așa: dacă Europa și America nu vor reveni la o relație transatlantică intensă, Europa va deveni un apendice al Asiei. Domnule Ștefan Popescu.

Ștefan Popescu: Cele spuse înainte trebuie puse și în contextul acesta al competiției globale dintre Statele Unite ale Americii și China. Dezbaterea în Europa este următoarea, cel puțin în anumite capitale unde există un proces de reflecție structurat: ce trebuie să facă Uniunea Europeană? Să se alinieze Statelor Unite ale Americii în această competiție cu China în numele valorilor comune occidentale și a faptului că Statele Unite nu sunt nicidecum un rival sistemic, așa cum este China, sau Europa să construiască, ea însăși, o a treia cale. Principala problemă este că în Uniunea Europeană nu avem o politică externă comună și este foarte puțin probabil că vom ajunge acolo. Un stat, pentru că ați amintit de Franța, care își afișează, și ea, complementaritatea cu Statele Unite ale Americii. La sfârșitul anului trecut, un grup aeronaval foarte puternic în jurul portavionului Charles de Gaulle și al unui submarin de atac nuclear, botezat Clémenceau, s-a aflat în Oceanul Indian, a efectuat exerciții cu India. Deci, se afirmă și o complementaritate cu Statele Unite ale Americii. În același timp, Franța este o țară care are și o dimensiune internaţională a politicii externe. Deci, este foarte greu să o pui în același coș, dacă-mi permiteți această exprimare, cu statele din est. Totodată, Germania, pentru că am amintit numai aspectul comercial, dar există și aici ambiții politice, și rolul Germaniei și aceste ambiții sunt recunoscute. Faptul că Germania, nefiind țară membră a Consiliului Permanent de Securitate al ONU, este prezentă în grupul de contact cu Iranul, asta arată o recunoaștere. De altfel, Germania chiar aspiră într-o perspectivă îndepărtată a reformei Consiliului de Securitate să devină chiar membru permanent. Deci, sunt țări care au dimensiuni diferite. Italia, pentru că și ea a fost evocată, este mai interesată de dimensiunea sudică. Ea, din contră, ea nu vede decât beneficiile cooperării cu Federația Rusă, beneficii comerciale, și a fost o țară care a fost chiar foarte deranjată de sancțiunile de după Crimeea, chiar dacă, desigur, și-a aliniat pozițiile la restul comunității euroatlantice și europene. Deci, este o dezbatere foarte complicată, dar este clar că autonomia strategică noi trebuie să o privim într-un sens mult mai larg, pentru că strategia industrială europeană vorbește, și ea, de autonomie strategică și mă întreb, anumite programe strategice, precum cloud-ul european GAIA-X, precum și GPS-ul european Galileo, nu vor aduce și anumite cooperări în cadrul Uniunii Europene mai apropiate, între anumite state, care vor merge cu o anumită viteză și pe această cale a autonomiei strategice./lbadiu/ Nu mai vorbesc de proiectele militare franco-germano-spaniole sau franco-italiene /.../

Realizator: Domnilor... Da, vă rog, și...

Silviu Nate: Aș dori aici să aduc câteva remarci. Într-adevăr, domnul Popescu a sesizat foarte bine, sunt foarte multe disensiuni și se vorbește adesea despre o Europă cu mai multe viteze, despre perspective diferite în ceea ce privește viitorul Europei. Dar, odată ce asistăm la tot mai mult populism, naționalism, observăm chiar și forțe de extremă dreaptă care câștigă, să spunem, "reper și relevanță politică" în spectrul politic din state grele europene, economii grele europene, practic, mă întorc spre un principiu pentru care Statele Unite au decis să vină în Europa, și-au asumat să vină în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, și au folosit un principiu: sovieticii afară, russian out, Germany down și US in. Cu siguranță nu mai asistăm la același profil geopolitic ca după cel de-al Doilea Război Mondial, dar să nu uităm totuși europenii au generat aceste războaie și nu sunt, din punctul meu de vedere, tocmai pregătiți pentru a avansa această ideea de suveranitate strategică.

Realizator: Domnilor, într-o frază... Haideţi, domnule Nate, dumneavoastră, domnule profesor Nate, o frază. Cum vedeți reuniunea G7 de peste o lună, la vârf? O frază.

Silviu Nate: La vârf. O văd ca pe o continuare a unui efort pentru a consolida un front comun față de China din ce în ce mai asertivă. Cred că se va accentua și mai mult disputa ideologică a Occidentului cu statele care nu se supun ordinii internaționale bazate pe reguli și va exista o tendință din partea Rusiei și Chinei ca reacție să conteste regulile multilaterale actuale. Există acest scenariu.

Realizator: Da, ei au contestat și comunicatul dat după reuniunea ministerială care s-a încheiat ieri.

Silviu Nate: Mai întrevăd un lucru pe care prognozele îl indică, faptul că India în 2030 ar putea deveni cel mai mare actor economic global și cred că începând de astăzi India va putea juca o carte destul de interesantă.

Realizator: Domnule Ștefan Popescu, o frază, că și așa am depășit. Vă rog.

Ștefan Popescu: Reuniunea de astăzi a fost o prefață, de fapt o pregătitoare a reuniunii de luna viitoare la nivel înalt. Deci, vor fi exact aceleași teme dezbătute și peste o lună la nivelul șefilor de stat, numai că acolo se află decizia.

Realizator: Da, în acest context reamintesc un lucru. Henry Kissinger spunea, la Forumul global al Institutului McCain, că relația cu Beijingul e cea mai mare problemă a lumii, este cea mai mare problemă pentru America, dacă nu se rezolvă, riscă să se extindă în toată lumea un război rece și va afecta planeta la nivel global. Doamnelor și domnilor, ăsta-seară despre amenințările globale aflate zilele acestea pe agenda Ministerialei G7 am vorbit, la "Euroatlantica", cu invitații mei și ai dumneavoastră, domnii profesori Ștefan Popescu și Silviu Nate. Domnilor, vă mulțumesc pentru participare la emisiunea noastră de la România Actualități. Mulțumesc și dumneavoastră, distinșii noștri ascultători, pentru atenția cu care, sper, ne-ați urmărit. Să auzim numai de bine, sunt Nicu Popescu, bună seara!