Euroatlantica: Ediția din 5 septembrie 2024

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (5 septembrie, ora 21:05) - Emisiunea: "Euroatlantica" - Realizator: Nicu Popescu - Doamnelor și domnilor, bună seara. După cum ați putut constata în ultima perioadă, câteva săptămâni, câteva luni, dinspre Ucraina s-au auzit de toate, dacă putem spune așa: în plan militar, pe de o parte, incursiunea surpriză a ucrainenilor în regiunea Kursk și ocuparea unui teritoriu al acesteia; pe de altă parte, Rusia nu a stopat presiunea în Doneţk și, cu pierderi, a înaintat în această vară. În plan politic, dinspre Kiev, după cum ați auzit și în emisiunile și programele noastre de știri, sunt referiri la diverse demisii sau demiteri, remanieri ale unor oficiali de primă mână sau, dacă vreți, de rang înalt, civil și/sau militar, cum ar fi miniștri, adjuncţi de miniștri ș.a.m.d. Spre exemplu, Ucraina are de astăzi un nou ministru de externe, Andri Sibiha, fost numărul doi în diplomația ucraineană, care l-a înlocuit pe Dmitro Kuleba, în cadrul unei ample remanieri guvernamentale ordonate de președintele Volodimir Zelenski. A fost validat de Rada Supremă, Parlamentul de la Kiev. Deci, un peisaj complicat aici, în țara vecină nouă și în spațiile adiacente. Vom încerca să deslușim, să înțelegem la ce ne-am putea aștepta în perioada următoare cu invitații mei și ai dumneavoastră din această seară, domnul general în rezervă Alexandru Grumaz. Bună seara, domnule general.

Alexandru Grumaz: Bună seara şi mulţumesc de invitaţie.

Realizator: Și domnul profesor universitar Ștefan Popescu. Bună seara, domnule profesor.

Ştefan Popescu: Bună seara, vă salut pe dumneavoastră și pe domnul general.

Realizator: Domnule general Grumaz, prima problemă: front. Desluşiţi-ne!

Alexandru Grumaz: Această ofensivă de la Kursk a schimbat narațiunea, de altfel, destul de sumbră la începutul acestei veri, cel puțin pentru moment; narațiunea despre o traiectorie negativă a războiului. Kievul trebuie să decidă ce va face cu victoria sa pe care a obținut-o acum în Kursk. Ofensiva nu a atras deocamdată forțe ruseşti semnificative din regiunile de est. Se pare că au adus numai 30.000 de militari, dar din unitățile de rezervă din zona Donbasului. Şi rămâne neclar cum intenționează liderii Ucrainei să traducă acest succes tactic în câștiguri strategice sau politice. Ofensiva asta oferă oportunități, dar implică și riscuri și costuri considerabile. Până în prezent, operațiunile Ucrainei au fost conduse de o grupare mixtă de unități cu probabil 10.000 până la 15.000 de soldați, cu elemente ale brigăzilor regulate și ale forţelor de operațiuni speciale ucrainene. Acestea sunt unele din cele mai bune forțe și mai experimentate trupe ale Ucrainei, având coloana vertebrală formată din forțele de asalt aerian de elită. Incursiunea în Kursk, e clar, a ridicat moralul în rândul trupelor ucrainene și a restabilit inițiativa pe o parte a frontului. De asemenea, atacul a stânjenit profund Moscova, demonstrând cât de nepregătită este Rusia pentru o operațiune ofensivă de-a lungul graniţei. Spre deosebire de momentul când Ucraina a luptat pentru a expulza Rusia din Harkov în 2022, ofensiva de la Kursk nu a încercuit sau a distrus forţe rusești substanțiale sau a capturat echipament care să ducă la ruinarea capacității ofensive a rușilor. Prizonierii pe care i-a luat Ucraina sunt în primul rând polițiști de frontieră, recruți și unități Akhmat, unități paramilitare cecene aflate aparent sub conducerea Gărzii Naționale ruse. Momentul și organizarea ofesivei sugerează că liderii ucraineni au considerat că trebuie să aibă această acțiune. Un posibil motiv, în opinia mea, sunt alegerile din SUA care se profilează și care amenință, în cazul în care Trump va câștiga, să împingă Kievul la negocieri cu Moscova, în timp ce se află într-o poziţie de slăbiciune. Deşi pare straniu, Kievul nu a informat partenerii internaționali, care probabil ar fi putut să-i descurajeze. În timpul operațiunilor anterioare - aici mă refer la ofensiva de vară a Ucrainei din 2023 sau al doilea raid în regiunea Belgorod în primăvara lui 2024, sper să vă aduceți aminte - forţele ruse au părut bine poziționate, în avans, cu cunoștințe detaliate despre planificarea ucraineană. Asta poate fi o explicaţie a faptului că unii dintre miniştri au demisionat la ora actuală. Şi mai e un lucru care vreau să vi-l aduc aminte. În ofensiva de la Harkov, din 2022, care a fost planificată de actualul comandant -generalul Oleksandr Syrskyi- unitățile ucrainene au folosit viteza de deplasare, semănând confuzie, în timp ce hai să spunem, să folosim un termen zburau - pe drumuri prin mai multe orașe. Eforturile timpurii ale Rusiei de a trimite întăriri au fost contracarate cu lovituri ale sistemului de artilerie de înaltă mobilitate HIMARS pe care l-au folosit şi acum în operaţiunile de la Kursk. Răspunsul inițial al Rusiei a fost tipic pentru incapacitatea conducerii militare ruse de a răspunde la situaţii dinamice. Şi am să vă mai dau un singur exemplu, şi cu asta îl las pe domn profesor Popescu să continue. Desigur, efectuarea unor lovituri profunde, mai ample, ar ajuta Ucraina, asta își dorește Zelenski și probabil că va primi alt tip de rachete cu rază de acțiune între 300 și 800, aşa-numita rachetă AGM-158 Joint Air-to-Surface Standoff Missile (AGM-158 JASSM) - este o rachetă care se folosește pe avioane F-16. Şi am să vă dau un exemplu ce înseamnă moralul. Vă aduceți aminte de raidul din 1942, împotriva capitalei Japoniei, Tokio, făcut de americani? The Doolittle Raid. Pentru moralul american a fost extraordinar, a crescut imens moralul americanilor care luptau în Asia împotriva Japoniei.

Realizator: Aminteaţi de posibile solicitări ale președintelui ucrainean. Să spunem că mâine este așteptat la Baza aeriană americană Ramstein din vestul Germaniei pentru discuții privind continuarea sprijinului occidental în războiul cu Rusia. Aceste informații vin din partea germană, Der Spiegel și DPA. Dle profesor, o mutăm în plan diplomatic - domnul general a atins un pic subiectul cu posibilele discuții în viitor și modul, şi poziția de la care se pleacă.

Ştefan Popescu: A făcut foarte bine pentru că în spiritul lui Clausewitz, așa cum spunea marele teoretician al războiului, războiul nu este altceva decât continuarea politicii cu alte mijloace. Eu cred că strategia occidentală perimite Ucrainei să ducă în continuare războiul, fără nicio perspectivă de victorie și fără nicio perspectivă de a-și recupera teritoriile. Cred că în acest moment putem întrevede începutul sfârșitului războiului. Sigur, nu în acest an. Poate că pe sfârșitul anului următor. Cred că operațiunea de la Kursk, din punct de vedere eu așa o interpretez, este dorința Kievului. Sigur, operațiunea de a crește moralul. Foarte bună comparația cu atacul aerian a lui Doolittle în Japonia. Dar cred că Ucraina își dă seama realizează limitele ajutorului occidental și imposibilitatea de a mai continua războiul, cel puțin pe termen mai lung. Ucraina nu este Afganistanul să ducă în război de 20 de ani. Ucraina trebuie să se gândească la perspectivele sale de viitor, inclusiv la perspectivele sale demografice. Există studii ale centrului de demografie al Academiei din Kiev care arată că extinderea războiului pe întregul an 2025 ar accentua și mai mult criza demografică profundă în care se află Kievul și ar afecta structural perspectivele de viitor pentru populația ucraineană. În același timp, cred că astfel cred că această ofensivă din Kursk, alături de loviturile în adâncime în teritoriul rusesc, alături de inițiativele diplomatice, deplasarea ministrului ucrainean de externe la Kiev, fostului ministru Kuleba, dar recent primirea lui Narendra Modi, la Kiev în vizită de stat, contactele diplomatici cu rușii directe via Qatar, care au fost de scurtă durată, au fost mai mult niște tatonări. Ideea de a organiza o conferință de pace internațională într-o țară a sudului global, iată încă o recunoaștere a limitelor ajutorului occidental de către Ucraina, reprezintă cred că elementele acelei strategii, și anume dorința Kievului de a pune capăt războiului, pentru că nu va mai nu mai poate duce acest război. Infrastructurile sale energetice sunt la pământ, va urma o iarnă dificilă. General Oleksandr Sîrskîi, comandantul șef al armatei ucrainene, a amintit într-o conferință de presă recentă că numai 43% din rachetele și dronele rusești sunt interceptate. Demografia, resursele umane reprezintă o mare problemă. Și mai este ceva, avansul rusesc. Sunt 11 municipalități amenințate în de-a lungul Donbasului de către armata rusă, ceea ce riscă să complice logistic armatei ucrainene. Și mai încă un lucru că..., rușii sigur reacționează mai greu, sunt absolut de acord, sunt aidoma unui dinozaur. Îl calci pe coadă și reacția se lasă așteptată. Dar când se lasă aşteptată /.../ totuși este o reacție masivă. Cred că un km pătrat ocupat de ruşi în Donas este mai valoros decât un km pătrat ocupat de ucraineni în Kursk, o regiune într-adevăr un oblast slab apărat, fără o populație semnificativă, cel puțin zona ocupată de arma ucraineană și fără mari perspective. Ce perspective poate aduce această incursiune militară? Nu strălucite.

Realizator: Să citez ce spunea astăzi, joi, Jens Stoltenberg la Oslo: 'Ucraina a realizat mult în ofensiva sa din regiunea Kursk de pe teritoriul rus, dar este dificil de spus cum va evolua situația în continuare'.

Ştefan Popescu: Dacă îmi permiteţi o singură idee.

Realizator: Da, domnule profesor.

Ştefan Popescu: Sâmbătă la Globsec, la reuniunea de la Praga, la acest forum important, președintele Finlandei, Alexander Stubb, avansa o idee interesantă pe care o știm cu toții, și anume că independența Finlandei s-a făcut cu prețul cedării a /.../ din teritoriul său în 1944, inclusiv Carelia, unde spunea predintele finlandez s-au născut părinţii și bunicii săi, iarăși avansând ideea de pace, bineînțeles, care trece printr-un compromis teritorial.

Realizator: Domnule general.

Alexandru Grumaz: Ar fi două scenarii. Cel mai bun scenariu este că forțele ucrainene vor trebui să țină Rusia la câștiguri relativ minore în Doneţk și vor păstra /.../ cu un angajament de forță durată. Ofensiva, de asemenea, din Kursk poate schimba politica occidentală privind utilizarea armelor de lovitură cu rază lungă de acțiune./cpodea/ Scenariul cel mai rău este că, peste câteva luni, Ucraina ar putea să piardă porțiuni semnificative de pământ în estul său și nu va păstra nici teritoriul din Kursk pe care să-l poată folosi ca monedă de schimb. Cu cât Ucraina avansează mai adânc în Rusia, cu atât riscul supraextinderii unui front militar este mai mare...

Realizator: Adică să nu-l poată susține.

Alexandru Grumaz: Da. Ucraina a avut opțiuni alternative în această etapă a războiului. S-ar fi putut concentra pe apărare și ar fi putut reconstrui forțele sale existente, în același timp, loviturile pe care le trage la distanță împotriva Rusiei. Capabilitățile nou dezvoltate au pus tot mai mult în pericol infrastructura militară și economică a Rusiei, au trimis drone la 600 km distanță. Noii soldați voluntari înrolați după noile legi ai Ucrainei ar fi putut fi trimiși să reumple brigăzile din primele linii. Deci, Ucraina s-ar fi putut concentra pe apărare și vedem că orașul Pokrovsk, care este aproape de a fi asediat de forțele ruse, acum și-a organizat defensiva în această zonă.

Realizator: Trecem acum și spre partea diplomatică. Vă rog, domnule profesor, comentați schimbarea lui cu Kuleba.

Ştefan Popescu: Schimbarea lui Kuleba pe care o pun pe seama - ca de altfel întreaga remaniere - pe seama motivelor pentru care se fac remanieri inclusiv în statele aflate în timp de pace, mai ales că președintele Zelenski, de la începutul ofensivei rusești, războiului, a schimbat numai cinci miniștri. Deci, era nevoie de un suflu nou. Schimbarea lui Kuleba și a celorlalți miniștri mie mi se pare mai mult o rotație a cadrelor - folosesc această expresie pentru că noi o foloseam înainte de 1989 - pentru că aceste personaje vor rămâne, vor gravita în orbita puterii de la Kiev, deci probabil că vor primi noi poziții. Sigur, succesorul pe care l-ați amintit al lui Kuleba este adjunctul lui, este tot un om apropiat de președintele Zelenski, un excelent cunoscător al Poloniei, a avut acolo două mandate de diplomat, a stat 8 ani, a fost ambasador în Turcia, vorbește perfect limba engleză, deci este un diplomt de calitate. Dar, în același timp, aceste schimbări ministeriale, în afară de a vopsi din nou, cum să spun, casa, refaci vopseaua astfel încât să pară mai nouă, nu cred că schimbă în mod fundamental conducerea instituțiilor respective. Intervine uzura, desigur, și Kuleba era o piesă și rămâne în continuare una dintre figurile proeminente ale Ucrainei. Dar toată polemica aceea cu Polonia, cu Germania, toată aceasta produce o anumită uzură a personajului și este nevoie să îl mai schimbi, să aduci o altă figură care să imprime, mai ales că urmează, vedeți, schimbări importante, alegerile din Statele Unite ale Americii, peste un an de zile vor fi alegeri în Germania. Sigur, e un orizont foarte, foarte îndepărtat, dar se schimbă instituțiile europene, și atunci este nevoie de oameni noi.

Realizator: Chiar în zilele astea se redefinește UE.

Alexandru Grumaz: Fiindcă ați vorbit de strategia diplomatică, a vorbit domnul profesor Popescu, problema... strategia militară este despre alegeri. Asta trebuie să înțelegem noi, că la Kiev strategia militară a lor a fost despre alegeri. Adică ce să facă: să rămână în Est sau să meargă în Nord, peste graniță?

Realizator: Adică, domnule general, să spunem așa. Nu alegerile, deci procesul electoral, ci alegerea bărcii în care stai.

Alexandru Grumaz: Exact. Alegerea obiectivelor pe care le vor căuta. Ofensiva de la Kursk a fost creativă. Trebuie să recunoaștem lucrul ăsta. O bună parte din viitor depinde și de ce s-a întâmplat nu doar la Kursk, ci și de bătăliile pentru orașele Ucrainei din Doneţk. Ce mă intrigă pe mine este faptul că Ucraina și partenerii săi nu au, domnule, o strategie de victorie la trei ani de la începerea acestui război. Asta este o problemă serioasă. Fără un scop în minte, liderii de la Kiev, cât și susținătorii lor iau decizii pe o bază progresivă și în cele din urmă, hai să zicem, incoerentă: îți dau muniție din aia, îți dau tehnică din aia, domnule, dar care este strategia de victorie? Ucraina poate obține succese eroice locale, dar nu poate să ducă la o înfrângere completă a inamicului lor. Deci, fără o imagine strategică clară, va fi dificil să menții moralul și voința de a lupta în Ucraina. Şi nu numai. Uite, vă dau un exemplu:Rusia construiește la ora actuală de la Rostov pe Don în Crimeea o nouă cale ferată, care evită podul de peste mare. Deci rușii au început să caute alte soluții decât cele pe care le au la îndemână. Așa au făcut și ucrainenii. De-aia am spus că ofensiva de la Kursk a fost creativă. Dar trebuie să aibă clar o imagine a cum va arăta istoria, o strategie de victorie. Altfel nu se poate!

Ştefan Popescu: Are dreptate, domnul general, sunt absolut de acord, însă evenimentele pe care le observăm nu ne incită la optimism: replierea în interior a Statelor Unite ale Americii, campania electorală presupune foarte multă energie, o nouă administrație va fi absorbită și de problemele interne, sunt presiuni ale unor înalte segmente sociale. Ați văzut discuțiile din spațiul public, interviul doamnei Kamalla Harris care s-a referit în special la chestiunile economice...

Alexandru Grumaz: Mi se pare, dom' profesor, că au în seara asta o dezbatere.

Ştefan Popescu: Da, da, da, așa este, dar vreau să spun, luările sale de poziție au fost aproape deloc pe politică externă, au vizat numai problemele interne, programul economic, inflația, ratele americanilor la bănci, creditele, primele pentru prima casă. Pe de altă parte, vedeți că Franța devine o țară tot mai absentă, pentru că s-a găsit un premier, dar o să fie o întreagă harababură, scuzați-mi acest termen puțin academic, cu formarea guvernului...

Alexandru Grumaz: Nu, ai dreptate, ai lovit la fix. Scholz are probleme cu AfD...

Ştefan Popescu: Scholz, într-adevăr, dle general, aţi spus foarte bine, prăbușirea în sondaje, îl așteaptă un an de zile pentru a-și mai restabili situația și se prezintă drept cancelarul păcii. Ați văzut în discuțiile privind legea bugetului, ajutorul pentru Ucraina riscă să fie înjumătățit.

Alexandru Grumaz: Păi nu, că va fi înjumătăţit în mod sigur.

Ştefan Popescu: Şi atunci, într-adevăr, de unde să avem o strategie coerentă pentru Ucraina și, cu atât mai mult, o strategie de victorie.

Realizator: Și totuși, domnilor, că mai avem un minut și ceva, domnul Stoltenberg este optimist. El a spus că nu vede nicio amenințare militară imediată pentru țările NATO, precizând că există un pericol constant legat de terorism, terorismul clasic, dar și atacurile cibernetice. Câte o frază de la fiecare.

Alexandru Grumaz: Într-adevăr, Stoltenberg are dreptate, dar totuși, din punctul meu de vedere, fiind vecin aici cu un război, eu mă gândesc mai mult la integritatea şi la problemele pe care trebuie să le rezolvăm, la vulnerabilitățile pe care flancul estic le are. Ca să nu spun numai de România, că nu numai România are vulnerabilităţi; au și polonezii, au și balticele. Deci practic la ora actuală avem o fereastră de timp să ne rezolvăm vulnerabilităţile la nivelul apărării și securității naționale.

Ştefan Popescu: Exact. O înfrângere în Ucraina ar fi catastrofală pentru Occident. Să fim serioși, nu există nicio lipsă de claritate din acest punct de vedere.