Euroatlantica: Ediția din 5 august 2021

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (5 august, ora 21:05) - Realizator: Nicu Popescu - Doamnelor și domnilor, bună seara! În condițiile globalizării, interdependența între diversele zone ale globului a crescut. Pandemia le-a evidențiat și ea. Pe mare se transportă orice, de la produse finite la vrac, de la lichide, petrol etc, la containere, dar au apărut și pericolele la adresa libertății de navigație. Și am vorbit despre acest lucru și aici la "Euroatlantica". Sigur aţi auzit de pagubele imense create de blocarea de către nava Ever Given a canalului Suez, plus actele de piraterie din largul coastelor somaleze. Şi România a avut o navă militară în zonă, pentru protecția navelor comerciale și descurajarea pirateriei sau din zona strâmtorii Malacca, însă sunt și alte zone. Golful Persic, Marea Chinei de Sud, nu sunt nici ele scutite de acțiuni îndreptate împotriva navelor comerciale. Numai că aici este și altceva, este vorba de intervenția sub forma unor paravane, a unor nave paramilitare sau chiar militare. Pentru a sublinia necesitatea unui comerț liber, neîngrădit, statele democratice occidentale trimit în zonele de risc nave militare. Iată acum în zona Mării Chinei de Sud se află grupul de luptă al portavionului britanic Regina Elisabeta, Elisabeta I, alcătuit din nave ale Regatului Unit, la care se adaugă din marinele Statelor Unite și Ţărilor de Jos, plus cele ale statelor aliate sau partenere din zonele prin care trece convoiul. Dar se mai întâmplă și altele. După ce a trecut grupul naval amintit de zona Golfului și se afla în sud-estul Asiei, nava Mercer Street a fost atacată, acum o săptămână, cu drone, un cetățean român, comandantul și unul britanic pierzându-şi viața. Sigur au fost reacții, s-a arătat cu degetul spre Iran. România, Marea Britanie, Statele Unite și Israelul au condamnat cu fermitate atacul. A fost sesizat Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Regatul Unit va discuta mâine, în şedinţa cu ușile închise a consiliului despre atacul mortal asupra petrolierului Mercer Street din largul coastelor Omanului. Așadar, pericol pe mare, libertatea de navigație e în pericol. Despre aceste aspecte discutăm astă-seară la "Euroatlantica" cu domnul general în rezervă Alexandru Grumaz. Bună seara, domnule general!

Alexandru Grumaz: Bună seara, domnule Nicu și mulțumesc frumos de invitație!

Realizator: Şi cu domnul profesor universitar Ștefan Popescu. Bună seara, domnule profesor!

Ștefan Popescu: Bună seara! Mulțumesc pentru invitație! Îl salut și pe domnul general!

Realizator: Domnule general, protejarea navelor comerciale aproape că te duce cu gândul la bătălia Atlanticului din al II-lea Război Mondial.

Alexandru Grumaz: Este adevărat. Ceea ce se întâmplă acum este o chestiune foarte complicată. Avem două puncte în care ciocnirile navale pot deveni explozive. Şi ne referim aici la Golful Omanului și ne referim, de asemenea, la zona din Marea Chinei de Est, între China continentală şi Taiwan. De fapt, aș vrea să spun două lucruri referitoare la ceea ce ați prezentat. Faptul că Iranul la ora actuală se pregătește de instalarea noului președinte Raisi. Chiar astăzi s-a primit aprobarea de la ayatollahul Khamenei de instalare a noului președinte, pentru că așa este procedura la ei. Şi probabil că generalii au vrut să îi ofere o victorie, o victorie care a însemnat, de fapt, atacul asupra lui Mercer Street. Şi al doilea lucru este faptul că Iranul nu a uitat de moartea generalului Soleimani. Toate atacurile care s-au desfășurat în această perioadă au făcut parte dintr-o schemă de, hai să-i zicem, de revanşe asupra morții generalului Soleimani, care a fost unul din gânditorii Forțelor Quds pentru preluarea ostilă a zonei Siriei şi a Libanului, deci, scoaterea Iranului la Marea Mediterană. Deci, undeva în zona Tartusului, acolo unde rușii au avut și au recreat acea bază navală la Mediterană. Da, deci, ce se află în spatele acestui atac au devoalat Benny Gantz, ministrul apărării și cel de externe, Yair Lapid, aşa cum scrie publicația Haaretz./rpatulea/ilapadat

În spatele acestui atac se află comandantul şef al dronelor al diviziei de drone al Gardienilor Revoluţiei din Irak şi bineînţeles comandantul Forţelor Aeriene al acestor unităţi, şi anume cei doi generali, care practic au dirijat aceste atacuri şi Lapid i-a numit pe Saeed Ara Jani, şeful Comandamentului de Drone, şi pe Amir Hajizadeh, comandantul Forţelor Aeriene drept responsabili pentru atacul care a dus... De fapt este o nou soluţie, pe care iranienii au adoptat-o, şi anume acea acea soluţie pe care mafioţii americani o numesc /"one way rail"/, deci o singură călătorie fără întoarcere, când vor să elimine unul din inamicii lor. Deci, practic, aceste drone nu sunt altceva decât un pachet de exploziv...

Realizator: Transportat pe calea aerului undeva sau submarin.

Alexandru Grumaz: În zona respectivă, coordonat pe GPS, deci nu poate fi... Aici este o chestiune foarte interesantă. Nu poţi să intervio, nu există un conducător al dronei, un punct de comandă al dronei, ea se ghidează după, are coordonatele GPS, şi după GPS se coordonează, ajunge în zona respectivă şi...

Realizator: I-a dat drumul şi la revedere.

Alexandru Grumaz: ...şi explodează pur şi simplu. Aşa s-a întâmplat şi cu drona care l-a omorât pe comandantul navei şi pe ofiţerul de pază de pe navă, unul fiind român, comandantul navei, şi unul fiind britanic.

Realizator: Vom reveni cu o sinteză. Am rugat-o pe Carmen Gavrilă în câteva minute o să avem această sinteză. Dle prof. Ştefan Popescu, diplomaţia, efortul conjugat de protecţie reciprocă, de garantare a comerţului unde sunt? Mai funcţionează în secolul XXI? Sau pe bucăţi aşa?

Ștefan Popescu: Mai funcţionează, dar foarte greu, pentru că spaţiul maritim a devenit în momentul de faţă, am putea spune, cel mai important loc de confruntare. Gândiţi-vă că vorbim de indo-pacific, iată, ni s-au schimbat şi noţiunile, nu mai vorbim de Extremul Orient, Asia de Sud, deci marea devine, spaţiul maritim devine practic şi controlul aşa-numitelor autostrăzi oceanice ale mării, pe unde trece comerţul mondial. În mare sunt resursele secolului XXI, şi nu numai, resursele viitorului. Un geopolitolog francez numea că marea este de fapt, şi oceanele, spaţiul oceanului planetar este de fapt al 6-lea continent şi, prin urmare este clar că competiţia viitorului se dă pe controlul acestor spaţii maritime. Şi dacă ne uităm în istorie a fost aşa, pentru că gândiţi-vă, ce anume a salvat Grecia la conferinţa de la Ialta, din februarie 1945? Nu Canalul de Suez? Proximitatea ei extraordinară cu Canalul de Suez şi cu Mediterana de Est, unde avea o poziţie strategică absolut importantă, care l-a făcut pe Churchill, gândindu-se la rutele maritime, la legătura metropolei cu imperiul, să favorizeze Grecia şi să insiste ca Grecia să fie în tabara occidentală.

Realizator: În siaj occidental.

Ștefan Popescu: Dar nu România care de afla la... care se afla la o mare închisă, Marea Neagră. Deci, iată că toate aceste zone, Gibraltarul, Calais, aţi amintit de peninsula Malacca, dl general a amintit foarte bine de Golful Persic, de strâmtoarea Ormuz, Canalul Mozambic, toate acestea capătă o importanţă absolut extraordinară şi faptul că vedem că şi în Europa, grupuri aeronavale britanice, franceze caută să meargă spre zona principală maritimă, zona indo-pacifică, faptul că ţări europene, uitaţi-vă, Franţa şi-a definit şi ea după modelul american o doctrină indo-pacifică în 2017, Germania la rândul ei o ţară interesată de exporturi şi de libertatea mărilor, în septembrie 2020 a lansat şi ea o doctrină indo-pacifică. Olanda este a treia ţară europeană, din păcate sunt numai trei ţări europene cu doctrine indo-pacifice, dar în septembrie ar trebui Comisia Europeană să vină şi ea cu o doctrină indo-pacifică, pentru că Europa are nevoie să aibă şi o strategie maritimă şi mai ales să fie prezentă în acest spaţiu./lcoman/ilapadat

Pentru că, să ştiţi, pe acest spaţiu se dă, practic, bătălia decisivă pentru a conta în viitoarea ordine internaţională.

Realizator: Aminteam, şi o să difuzăm acum materialul realizat de Carmen Gavrilă, o sinteză a situaţiei cu Mercer Street. România, Marea Britanie, aminteam, Statele Unite, Israelul au condamnat cu fermitate atacul cu dronă asupra vasului în care au murit comandantul român şi un cetăţean britanic săptămâna trecută în largul coastelor Omanului, în apropiere de strâmtoarea Ormuz, prin care se tranzitează, cum s-a amintit, o bună parte din petrolul lumii. Din primele informaţii, spunea şi domnul general, rezultă că în spate se află Iranul. S-au întreprins demersuri diplomatice de către ţara noastră. NATO, Uniunea Europeană au condamnat atacul şi au cerut republicii islamice să respecte legislaţia internaţională. Să o ascultăm pe Carmen Gavrilă.

Carmen Gavrilă: Ministerul de Externe s-a consultat, în ultima perioadă, cu mai mulţi oficiali, inclusiv de rang înalt din Israel, Marea Britanie şi Statele Unite şi, potrivit elementelor transmise de partenerii internaţionali strategici cu privire la atacul împotriva vasului Mercer Street, Bucureştiul a ajuns la concluzia că atacul a fost deliberat şi coordonat de Iran. Ministerul de Externe a anunţat că România îşi rezervă dreptul de a acţiona în consecinţă, alături de partenerii săi internaţionali pentru un răspuns adecvat. Asta pentru că, după cum a arătat ministerul, atacul împotriva unei ţinte civile, cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale importante nu are nicio justificare şi trebuie condamnat ferm la nivel internaţional. La finalul săptămânii trecute petrolierul Mercer Street, utilizat de compania unui om de afaceri israelian a fost ţinta unui atac în largul coastelor statului Oman, pe fondul tensiunilor dintre Israel şi Iran, într-o zonă în care au mai fost vizate nave israeliene sau angajate de companii israeliene. Zona în care a avut loc atacul se află la ieşirea din strâmtoarea Ormuz, strategică pentru tranzitul unei părţi considerabile din petrolul mondial. De numeroase ori Iranul a ameninţat cu închiderea strâmtorii, ceea ce a dus la crearea unei coaliţii navale, conduse de asrmata Statelor Unite, pentru a asigura fluxul neîntrerupt de petrol din ţările din regiune. Regimul de la Teheran a negat că ar fi responsabil şi a convocat la Miniterul de Externe, în semn de protest, reprezentanţii României şi Marii Britanii la Teheran. Între timp, însă, au venit condamnări publice din partea NATO şi a Uniunii Europene, iar România, Marea Britanie şi Statele Unite au anunţat că pregătesc un răspuns coordonat. Încă nu e clar cum ar arăta acest răspuns coordonat, dar până acum opinia publica din Iran, manifestată pe reţelele de socializare consideră că reacţia regimului iranian de negare a atacului este similară celei de după doborârea de către Gărzile Revoluţionare Islamice Iraniene a unui avion ucrainean de pasageri în ianuarie 2020, incident în care au murit toţi cei 176 de pasageri, între care şi iranieni.

Realizator: Aminteam şi la începutul emisiunii că Regatul Unit va discuta mâine, într-o şedinţă cu uşile închise a Consiliului de Securitate, despre atacul mortal asupra petrolierului Mercer Street în largul castelor Omanului. Domnule general, aici au fost atacuri, au murit oameni. În alte părţi sunt hărţuieli, s-au întâmplat şi în Marea Neagră. Asta poate duce şi la accidente de unde se poate declanşa orice.

Alexandru Grumaz: Da, ceea ce există la ora actuală şi este foarte interesant şi ar trebui menţionat este faptul că diplomaţia israeliană a pus mare presiune asupra liderilor din cancelariile occidentale referitor la acest incident.

Realizator: Pentru că nu e primul!

Alexandru Grumaz: Da, nu este primul, dar acolo este o luptă. Trebuie să recunoaştem faptul că între Iran şi Israel există această luptă care se derulează de foarte mult timp şi care a căpătat diferite aspecte, inclusiv acestea navale. Dar e un lucru foarte clar pe care ministrul israelian al apărării l-a amintit şi anume, faptul că Iranul a trecut toate liniile stabilite în precedentul acord nuclear şi acum este la numai 10 săptămâni, spune ministrul apărării, distanţă de obţinerea materialului fuzionabil care îi va permite să dezvolte o bombă nucleară, ceea ce este înfricoşător nu numai pentru Israel, ci pentru Orientul Mijlociu./ganton/ilapadat

Şi a mai spus un lucru foarte interesant și pe care l-a spus și profesorul Popescu, este faptul că este un atac asupra libertății de circulație. Este, de fapt, o crimă internațională ceea ce a făcut Iranul prin atacul acestui petrolier. Ar trebui să spunem că administrația Biden este prinsă undeva la mijloc în acest conflict între Israel și Iran, pentru că președintele Biden încearcă să reintre în tratatul, în Acordul nuclear cu Iranul și poartă negocieri la Viena, indirecte, practic le poartă europenii cu iranienii, pentru a reintra America în acest... Eu nu cred că la ora actuală se va lua o decizie radicală de a organiza o operațiune militară împotriva Iranului, dar, de pe vremea administrației Trump, America oferă informații din zona intelligence despre zonele din care pot apărea aceste drone folosite de iranieni, iar englezii sunt într-adevăr pregătiți pentru o operațiune a forțelor speciale. Să vedem cum se va concretiza aceasta, pentru că israelenii au reuşit să pună un grup, să zicem, de prim contact pentru a organiza o operațiune militară la care să participe Statele Unite, Anglia și România, cele care sunt..., satele care sunt în principal implicate în acesta. Şi mai e un lucru foarte interesant, profesorul Popescu a spus, şi a spus foarte bine, există această implicare în diferite zone maritime, ca să zic aşa, ale Planetei şi una dintre ele este, într-adevăr, zona unde vorbim despre China și despre resursele din Marea Chinei de Est și din zona Oceanului Indian. Este într-adevăr o zonă în care Heiko Mass, ministrul german de externe, spunea că se va decide viitorul în situații geopolitice globale. Este într-adevăr un lucru. Foarte multe state se deplasează spre zona asiatică și vorbim de Germania. Germania a trimis pentru prima dată după 25 de ani o navă de război în zona Mării Chinei de Est. Englezii au un portavion Queen Elizabeth în zona respectivă, francezii au trimis în zona de acolo nave de război. Deci lumea undeva se focusează asupra zonei asiatice. Partea din Golf este lipită, de fapt, de o zonă lărgită a Oceanului Indian. Vă mai spun un lucru, portavionul USS Carl Vinson, a plecat din San Diego ieri sau alaltă ieri, mi se pare, complet operaţional cu avioane F-35 Lightning II, Joint Strike Fighter. Sunt şi cu aeronave V-22 Osprey, care pot ateriza vertical, sunt avioane pentru infanteria marină. Grupul de luptă a plecat într-o propoziție, într-o zonă nedezvăluită de Pentagon, dar se presupune, analiştii prespun că este vorba de zona Oceanului Indian. Carl Vinson este complet pregătit cu avioane de ultimă generație F-35C, care înlocuiesc F/A-18 Super Hornets. Deci este o chestiune care este o armă senzațională, putem spune, pentru că are o capacitate de a acționa formidabilă...

Realizator: Plus capacitatea Stealth.

Alexandru Grumaz: Da, are o capacitate mult mărită faţă de celălalte portavioane. Deci, la ora actuală, ne întâlnim cu o situație foarte complicată în zonele importante maritime, iar Oceanul Indian este, într-adevăr, o zonă în care lucrurile se complică foarte mult, mai ales că include Oceanul Indian şi această zonă a Golfului.

Realizator: Acolo se varsă, prin Strâmtoarea Ormuz...

Alexandru Grumaz: Unde, cum bine spuneaţi şi dumneavoastră, o treime din petrolul mondial cuge pe aici...

Realizator: Domnule profesor...

Ștefan Popescu: Dacă îmi permite-ţi, vreau să mă leg de cele spuse de domnul general, şi asta este foarte important.

Ecuația foarte complicată și echilibristica foarte complicată la care trebuie să facă față Administrația de la Washington. Iranul, gândiți-vă că pe 27 martie a semnat un acord de parteneriat strategic cu China - domnul general ne poate spune mai multe pentru că a fost consul general la Shanghai. Şi are și o parte destinată transporturilor maritime. China - pentru că noi trebuie aici în ecuația maritimă, și în competiție, inclusiv colierul de perle al Chinei, bazele militare care pleacă din Marea Chinei de Sud, Pakistan, se opresc în Djibouti și probabil şi în Iran, drumurile mătăsii, şi acestea intră, pentru că trec tot prin mare. China caută.., vedeți, tendința marilor puteri de a fi puterii hibride, nu doar continentale, de a-şi dezvolta rețelele de baze maritime. Franța, care și ea şi-a deschis o bază aeronavălă în Emiratele Arabe Unite în 2009, și caută să-și reîntărească prezența în Polinezia Franceză și în Noua Caledonie. Nu întâmplător...

Realizator: S-a dus preşedintele...

Ștefan Popescu: A fost la Jocurile Olimpice de la Tokyo, singurul șef de stat, și apoi a făcut o escală, a vizitat aproape toate insulele importante din Polinezia, nevizitate de ani de niciun președinte francez. Deci acolo este o competiție extraordinară pe controlul acestor resurse maritime şi rute maritime şi într-adevă că Statele Unite nu pot să nu țină seama de pericolul pe care l-ar reprezenta un cap de pod chinezesc, într-o țară de 80 de milioane de persoane, mare, Iranul./pvelisar/ilapadat

Deci, este o situaţie foarte complicată.

Alexandru Grumaz: Să nu uităm un lucru, domnule profesor, faptul că ora actuală chinezii au deja două portavioane, unul operațional și unul în teste maritime...

Realizator: Şi la treilea au început lucrările.

Alexandru Grumaz: Al treilea este în docurile din Shanghai. Şi mai este un lucru foarte important. Faptul că, China reușește să proiecteze această forță în toată zona Oceanului Indian, unde deja, aţi spus bine, are acel șirag de perle, de baze militare unde a investit bani, mai ales în Pakistan, este unul din punctele esenţiale, de unde pleacă conducta care duce petrolul din Iran în China direct. Deci, au această posibilitate de a-şi soluționa problemele de aprovizionare cu petrol.

Ștefan Popescu: Să nu uităm şi competiţia pe cablurile submarine, mijloacele de supraveghere...

Realizator: Eu voiam să spun că nu numai în Oceanul Indian legătura spre Europa, ci și pe Coasta de Vest a Africii. Noi am avut o emisiune specială, de curând. Domnilor, în final, fiecare câte un minut, cum vedeți această eficiență a diplomației maritime? Domnule general?

Alexandru Grumaz: Deci, diplomația maritimă este extrem de importantă, având în vedere că noi suntem o țară care suntem cu ieșire la Marea Neagră și avem o lebădă neagră pe care a-şi defini-o ca fiind Crimeea, unde obiectivul /.../ de la Feodosia al ruşilor depozitează deja armament nuclear.

Realizator: Asta e rău. Domnule profesor?

Ștefan Popescu: Sunt de acord cu domnul general, trebuie să... când vorbim să ne gândim și la propria noastră țară, să ne redescoperim vocația maritimă, să ne dezvoltăm litoralul, să ne întărim marina, pentru că ieșirea la Marea Neagră a României înseamnă viitorul României sau poate însemna foarte mult pentru viitorul României.

Realizator: Mai avem foarte puțin până la Ziua Marinei, care este pe 15 August. Poate vom aflat noutăți. Dumneavoastră ce ați vrea să vedeți? Domnule general?

Alexandru Grumaz: Eu aș vrea să văd faptul că Coasta Mării Negre este apărată de sisteme de rachete performante și aș vrea să văd totuși că schimbăm corvetele alea de la 1984, le schimbăm cu corvete noi.

Realizator: Domnule profesor?

Ștefan Popescu: Suplimentar, să începem să dezvoltăm Portul Constanța și să revigorăm strategia Dunării. Este important, pentru că Ungaria și-a creat port la Marea Adriatică în Trieste şi Constanţa riscă foarte mult în acest context.

Realizator: Despre pericolul care planează asupra libertății de navigație am discutat astă-seară la "Euroatlantica", cu invitații mei și ai dumneavoastră. Domnilor vă mulțumesc pentru participare!