Euroatlantica - Belarus, pericolul de la frontiera NATO și a UE

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (18 noiembrie, ora 21:05) - Realizator: Nicu Popescu - Mii de migranți, în majoritate din zona Orientului Mijlociu, se află blocaţi de ceva vreme la frontiera dintre Belarus și vecinii săi din NATO și Uniunea Europeană, Polonia, Lituania, Letonia, în special cea poloneză, țări care refuză să accepte aceste mii de migranți. Au fost mai multe încercări de a forța trecerea aceste granițe și de a intra pe teritoriul blocului comunitar, dar polonezii, pentru că spre ei a fost greul, au făcut față. Occidentul acuză fosta republică sovietică și pe liderul acesteia, Aleksander Lukașenko, numit și ultimul dictator din Europa, la putere de 27 de ani, de orchestrare a acestui aflux ca răspuns la sancțiunile occidentale împotriva Belarus după reprimarea anul trecut a mișcării de contestare a regimului său, după alegerile care îl mențin la putere pe Lukașenko și pe care, după cum spun democrațiile occidentale, le-a fraudat, și nu îl mai recunosc în această calitate. O intensă activitate diplomatică și discuții telefonice au fost în aceste zile între liderii occidentali și președintele Federației Ruse, care să ajute la deblocarea situației și revenirea migranților în țările lor. Cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, a vorbit la telefon chiar cu Lukașenko, de două ori. Nu este ușor de înțeles cum aceşti oameni, în condițiile în care la ei vremea devine suportabilă, cel puțin după standardele noastre, au plecat spre Europa, Europa nordică, unde vine iarna acum, cu temperatura aproape de pragul înghețului în zona frontierei polono-belaruse, sunt şi mlaştini, e câmpie, vântul rece suflă neoprit de niciun obstacol natural. Astă-seară au apărut primele semne ale unei posibile dezamorsări a crizei, dar și o înăsprire a luărilor de poziție față de regimul Lukașenko, a început golirea unor tabere de la frontiera cu Polonia, un avion irakian repatriază o parte din resortisanții săi. Germania e fermă: nu va prelua migranți din Belarus, deși Minskul vrea să trimită migranţi în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, parlamentari din 16 state europene, la inițiativa poloneză, între cele 16 și România, au cerut Uniunii Europene și NATO într-o scrisoare deschisă înăsprirea sancțiunilor la adresa Belarusului, inclusiv blocarea spațiului său aerian. Grupul G7 al țărilor puternic industrializate au cerut imperativ Minskului să pună capăt crizei și să permită accesul organizațiilor internaționale și ajutoarelor umanitare. Dincolo de aceste lucruri, încercăm să deslușim unele din tainele acestei crize cu ajutorul domnilor profesori universitari Ion Bogdan Lefter și Ștefan Popescu, şi cu participarea colegului Alexandru Beleavschi de la Moscova. Domnule profesor Ion Bogdan Lefter, oare de ce a început acum și cum de s-a acutizat extrem de tare și de rapid această criză?

Ion Bogdan Lefter: Momentul este un moment post-criză din punctul de vedere al alegerilor din Belarus de vara trecută. Ne amintim că atunci nu doar contestări externe au fost, ci în primul rând, sigur, din interior, președintele candidat în alegeri, Lukașenko, s-a temut că pierde de data asta, se mobilizaseră mişcări civice în țară, a existat şi situația foarte interesantă a unor mobilizări prin internet datorate unor bloggeri, unul dintre ei anunțându-şi și candidatura la președinție, deci un rol de contestatar direct și posibil chiar de câștigător. Bun, putem veni cu informații diverse și cu perspective poate mai relativizante, dar în orice caz situația era amenințătoare pentru un lider autoritarist de tip dictatorial. Se știe, dictatorii se tem şi de contestările izolate, pentru că ele fisurează blocul puterii totalitare. A fost arestat acel blogger și a devenit candidată soția lui.

Realizator: Da, Svetlana Tihanovskaia.

Ion Bogdan Lefter: Sigur că da, și lucrul ăsta a stârnit și mai mult simpatie populară, a existat și o lideră de campanie a Svetlanei Tihanovskaia - îmi scapă acum numele ei, foarte populară și ea, femei tinere, foarte serios angajate în ideea de a-și democratiza țara și în urma scrutinului au fost acuzații că de fapt Svetlana Tihanovskaia ar fi obținut un scor foarte bun, poate chiar câștigător, dar e greu de spus, si că rezultatul a fost fraudat grav. Au urmat manifestări publice, manifestații publice, marşuri imense, reluate mereu week-end de week-end, uneori și mai des cu semne de solidarizare ale întregii populații. Cine e mai copt ca vârstă şi la noi își amintește de asemenea gesturi, situaţii, solidarizări din zilele revoluției din decembrie 1989. Am văzut o scenă rulată de televiziuni, și la noi, și în lume, cu soldați care alergau după un manifestant ca să îl prindă, să îl aresteze și manifestantul urca într-un taxi care demara în trombă, peste regulile de circulație ca să îl salveze pe tânăr. Asta spune ceva despre starea de spirit dintr-o societate. Între timp, Lukașenko, sigur, cu mijloacele de forță ale unui stat totalitar, a tot arestat oameni, a tot expulzat, a introdus restricții și a încercat să blocheze toată această mișcare civică, în orice caz foarte, foarte, amplă și în curs de amplificare după ce se petrecuse scrutinul propriu-zis. Svetlana Tihanovskaia este refugiată și din străinătate, din proximitatea baltică face vizite diplomatice, e primită de lideri ai lumii democrate ca un fel de simbol al unui viitor Belarus democratic. Toată această situație, plus de partea lui Lukașenko, a regimului din Belarus, susținerea pe care i-o acordă, i-au acordat-o explicit Rusia și Vladimir Putin, președintele federației, au creat premisele pentru ca, după ce Federaţia Rusă a experimentat un tip de război hibrid cu armament, oameni antrenați, militari care nu poartă uniforma Armatei Ruse, dar sunt antrenați ca atare, infiltraţi în zona ucraineană, în care își propusese Vladimir Putin să destabilizeze regimul în curs de democratizare acum... se știe câți ani, după acest experiment de război hibrid, care a dus până la urmă şi la anexarea Crimeei, și la mare problemă internațională, care continuă să fie Ucraina, iată încearcă un nou tip de război hibrid în care nu mai trimite militari și armament, ci migranţi aduși pare-se din informaţiile de presă internaționale, asta spun, aduşi de regimul Lukașenko prin agenții turistice, din țări precum Irak, Siria, Afganistan şi din alte zone și din Africa de Nord, din zone destabilizate, unde oamenii sunt disperați, li se promite că vor putea pătrunde spre Uniunea Europeană, spre partea bogată a continentului nostru...

Realizator: Fără a li se spune că aici vine iarna, fiindcă vorbim umanitar.

Ion Bogdan Lefter: Da, /.../. Nu li s-a spus că vor sta într-o pădure la temperaturi de îngheț, zile în șir, cu familii complete, cu copiii, în condiții groaznice, şi sigur s-a creat această confruntare teribilă din punct de vedere umanitar cu Polonia, luând o atitudine foarte fermă, nelăsând oamenii să treacă, au avut loc şi nişte ciocniri, militari, gaze lacrimogene, tunuri cu apă, garduri de sârmă ghimpată, o atmosferă aproape ca de război și cu multe implicații în politică... aș vrea să adăug doar asta acum, dacă avem timp să și detaliem, în politica internă poloneză, în politică internă a Uniunii Europene și bineînțeles cum deja am oferit suficiente informații, în politica internă din Belarus cu extensie spre Rusia și cu contaminare și spre Ucraina și așa mai departe.

Realizator: Pentru că aţi pomenit, să îl introduc acum pe colegul Beleavschi, de la Moscova, cu ultimele dezvoltări văzute de acolo, inclusiv despre convorbirile telefonice care au avut loc intens în această perioadă. Te rog.

Alexandru Beleavschi: Da. Aş începe cu o știre chiar de ultimă oră. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a anunțat că până la sfârșitul anului ar putea să aibă loc o nouă întâlnire sau convorbire video între președinții Putin şi Biden şi că subiectele pe care le va ridica Putin vor fi Ucraina și tensiunile la granițele de vest ale Rusiei. Această ştire vine după ce Putin a luat parte astăzi la reuniunea conducerii Ministerului rus de Externe, care s-a referit inclusiv la situaţia din Belarus şi a spus că Rusia a lansat în ultimele zile anumite avertismente Occidentului. El nu a dezvăluit care, dar probabil este vorba inclusiv de testele militare, ca şi de acordurile recente semnate cu Lukașenko - spunând că Rusia nu are nevoie de conflicte la graniţa sa de Vest. În ceea ce priveşte atitudinea Rusiei faţă de criza migranţilor, Moscova respinge ferm toate acuzaţiile legate de implicarea în această criză, de faptul că ar fi facilitat transportul migranţilor sau că s-ar afla în spatele acţiunilor lui Lukaşenko, deşi Putin de mai multe ori a reafirmat sprijinul faţă de regimul de la Minsk şi chiar astăzi a spus că Rusia va susţine Belarus şi va implementa toate acordurile de integrare. Din punctul de vedere al lui Putin, cum a formulat astăzi, ţările occidentale folosesc criza migranţilor pentru a crea un nou motiv de tensiune în apropierea Rusiei și de a presa Minskul, uitând însă de propriile principii umanitare proclamate - este vorba de situația la care s-a referit şi colegul, legat de modul în care acționează paza de frontieră poloneză, foarte criticată astăzi de Rusia. Un alt aspect la care s-a referi Putin este problema legitimității lui Lukașenko. Putin a spus că el nu se implică în reglementarea crizei, ci doar în medierea unor contacte directe între Lukașenko și liberii occidentali, inclusiv Bruxellesul - așa s-a produs discuția între el și Merkel - deşi pentru Lukașenko este important acest punct de vedere, acest contact, pentru că indirect în legitimează...

Realizator: Să spunem aşa, în comunicatul guvernului de la Berlin nu este pomenit decât numele lui, nici o funcție...

Alexandru Beleavschi: Exact. Iar ulterior Berlinul a declarat că nu-l recunoaște drept președinte, dar de fapt lucrurile /.../. plus că Merkel şi Lukașenko se pare că s-au înțeles să transfere această discuţie la nivelul Belarus - UE.

Realizator: Despre ce a mai zis, știu că s-a referit la exercițiile din Marea Neagră. Saşa, te aşteptăm la "Agenda globală" și îți mulțumesc pentru această intervenție. Acum îl rog pe domnul Popescu să comenteze următorul aspect - ne uităm mai de sus, la Est și Vest de Belarus. Premierul polonez l-a acuzat în presa germană azi pe președintele Rusiei că are o strategie comună cu Lukașenko pentru destabilizarea Occidentului și a cerut Germaniei să oprească definitiv gazoductul Nord Stream 2 cu Rusia pentru - spunea șeful Guvernului de la Varșovia - pentru a nu-i da lui Putin bani în plus de înarmare. Colegul tocmai am pomenit și despre anunțul făcut astăzi că s-au lansat iarăși de rachete Zircon în Marea Albă, de pe o fregată Gorşkov.
Deci, poate se leagă.

Ștefan Popescu: Da, pe 15 noiembrie, luni, știți foarte bine că a fost şi acel tir antisatelit efectuat cu succes de Federația Rusă. Există într-adevăr o acumulare de tensiuni între Federația Rusă și statele occidentale, atât cele din Uniunea Europeană, dar și din cadrul Organizației Tratatului Nord Atlantic. Am văzut că acum câteva săptămâni opt diplomaţi din schema Reprezentanței permanente a Federației Ruse pe lângă NATO au fost expluzaţi, atrăgând după sine desfiinţarea misiunii diplomatice de către Federația Rusă. Deci suntem într-un context de tensiuni în relațiile dintre Federația Rusă și statele occidentale, dar pe de altă parte există și o neîncredere și convingerea fermă că manifestațiile din Belarus ale opoziției au fost provocate sau ajutate de către Occidenta, iar pentru Federația Rusă frontiera de Vest a Belarusului reprezintă o linie roșie, mult mai de netrecut decât Ucraina. Ajungem să ne uităm pe o hartă să vedem că Belarusul este o vastă câmpie de peste 200.000 de kilometri pătrăţi, care se află la porțile Moscovei. Principala linie de atac în 1941 a Germaniei naziste către Moscova a fost prin Belarus, deci cele două ţări se află într-o uniune statală, creată printr-un tratat încă din timpul lui Elţen, din 1997 și care își propune integrarea celor două într-o formulă confederală nu prea a reuşit, pentru că Lukaşenko, ştim foarte bine, a avut şi manifestări de independenţă /.../ de Occident.

Realizator: Voia pentru el mai mult.

Ștefan Popescu: Da, voia pentru el. El dorea să fie şeful acestei mini-uniuni sovietice, dar Occidentul l-a sprijinit. Gândiţi-vă că acum câţiva ani era chiar considerat un elev model. Occidentul, cel puţin Parisul şi Berlinul, acceptau medierea sa în criza ucraineană, negocierile cu Ucraina sau cu Federaţia Rusă au fost purtate de preşedintele de atunci, François Hollande, şi de cancelara Angela Merkel la Minsk.

Realizator: Acordul de la Minsk.

Ștefan Popescu: Absolut, Acordul de la Minsk, dar e clar că relaţiile cu acest regim nu aveau cum să continue, mai ales după alegeri s-a ajuns la un impas, de unde şi această criză, pentru că această criză este de fapt o măsură de retorsiune a Belarusului la adresa UE, a sancţiunilor şi a avut un exemplu foarte bun sau chiar mai multe exemple. Arma migranţilor folosită de Erdogan, arma migranţilor folosită mai târziu, mult mai devreme, pardon, de Gaddafi şi folosită recent, în primăvară, de Maroc care a relaxat frontiera Ceutei, unde este enclava spaniolă Ceuta, pentru a pune presiune pe Madrid cu care nu are relaţii tocmai bune. Şi pe de altă parte, această criză şi trebuie spus, vedeţi cum permite o ameliorare a raporturilor dintre Varşovia şi Bruxelles.

Realizator: Da. Ajungem la aceste elemente, pe care într-un fel le dorea expuse şi detaliate dl prof. Lefter. Vă rog, dle profesor.

Ion Bogdan Lefter: Da, aşa şi cum dl prof. Ştefan Popescu acum a menţionat, dvs. aţi sesizat cu antene fine că la finalul intervenţiei mele anterioare am ţinut să fac această deschidere a subiectului către planurile interne de dezbatere, de discuţie şi de acţiune politică. Intern, în Belarus lucrurile sunt destul de limpezi, spre UE lucrurile sunt mai complicate, pentru că ştim, Polonia este unul dintre elevii problemă în ultimii ani în federaţia noastră, dacă putem să vorbim despre o federaţie, este o asociere, o agregare multinaţională, cu elemente federale importante. Polonia, la fel ca şi Ungaria, s-au mai asociat între ghilimele acestui tandem când şi când, prin anumite acţiuni, anumite trăsături, Republica Cehă şi Slovacia. În miezul Europei Centrale, în zona noastră, Polonia a fost poate cea mai radicală, nu atât de conceptualizată ca şi Ungaria lui Viktor Orban, care a lansat conceptul de iliberalism, adică ceva care să sune, de fapt ar fi tot o variantă de liberalism, dar de fapt este antiliberalism, chiar un antidemocratism. Polonia, cu propriile sale trăsături de profil catolic, cu anumite trăsături de psihologie colectivă, care au fost sigur au fost generate de istoria mai veche şi de cea mai recentă, de dispariţia statală de la începutul, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, /mobilizarea extraordinară/ a populaţiei, un fel de patriotism care îi strânge pe polonezi laolaltă, toate aceste lucruri au făcut ca în Polonia, în ultimii ani, să avem această guvernare ultraconservatoare, care a atacat justiţia, cam cum s-a întâmplat şi în România în urmă cu câţiva ani, dar Polonia cu mai bune rezultate, mai bune, tot între ghilimele, din punctul de vedere al regimului ultraconservator de acolo. În aceste condiţii sunt declanşate avertismente şi chiar măsuri concrete dinspre UE, Parlamentul European, rapoarte pripite, rezoluţii adoptate, care atrag atenţia că Polonia trebuie să respecte regulile comunitare şi între altele trebuie să şi elimine regulile nedemocratice deja instituite în sistemul de justiţie referitor la Curtea Supremă de acolo.
Acum, apărând granița Uniunii Europene de o nouă invazie de migranți, e drept că doar de câteva mii, de data asta spunem doar, sigur sunt mulţi oameni, orice om, orice fiinţă umană trebuie respectată şi trebuie să aibă parte de condiții decente de viață, să i se respecte drepturile, dar faţă de peste un milion de oameni în vara lui 2015 şi în perioada în care a urmat, până spre sfârşitul anului cel puţin, dar în acest moment opunându-se intrării acestor migranţi, în special dinspre Orientul Apropiat, Mijlociu şi din alte zone, Polonia protejează Uniunea Europeană care nu mai e Uniunea Europeană, în orice caz mai relaxată din 2015, deşi atunci existau încă urmările, urmările psihologice ale marii crize financiare şi economice de după 2007, după 2008, de peste Atlantic, dinspre Statele Unite. Totuşi, atunci Germania, doamna Merkel a făcut un gest extraordinar de acceptare a migranţilor, de aplicarea unor măsuri rapide de integrare, de integrare, de educare ş.a.m.d. Acum, în criză COVID continentul nostru, toată planeta de altfel, dar vorbim acum de UE, continentul nostru e foarte tensionat, încât UE vrea să sprijine poziţia poloneză.

Realizator: Şi a devenit şi foarte sensibil.

Ion Bogdan Lefter: Un singur lucru adaug. În acest mod UE, Germania în principal, se află în această situaţie ciudată, de a sprijini şi într-un fel poate doar parţial, de a relegitima regimul de la Varşovia, din Polonia, şi anume pe o temă dragă conservatorilor, ultraconservatorilor, naționaliștilor, anti migraţioniştilor, deci, pe o temă pe care Uniunea Europeană se arată la nivel teoretic, filozofic şi şi prin istoria recentă mai degrabă deschisă decât închisă. Această temă e foarte interesantă. Sigur, e destul de complicată, dar va trebui dezbătută în continuare.

Realizator: Domnule profesor Ștefan Popescu, așadar pericolul de la frontieră NATO și Uniunea Europeană, Belarus, cât de mare este? Cum o evaluaţi?

Ștefan Popescu: Nu atât de mare, bineînţeles, ca cel din 2015, pentru că din fericire Minskul nu se află pe o rută migratorie, nici măcar secundară. În același timp este clar că a fost un semnal dat în direcția Uniunii Europene pentru a bloca orice fel de influenţă în acest teritoriu şi din păcate drama acestor migranți care, aici intră de fapt sub incidenţa traficului de persoane, condamnat și de convențiile Națiunilor Unite, este o Convenţie de la Palermo, adoptată acum vreo 15-20 de ani, se pierd, din păcate, aceste drame pe fundalul intereselor strategice mult mai mari, pentru că așa cum spuneam, Belarusul este un teritoriu sanctuarizat, dacă vreți, de aceea au şi exercițiile militare de amploare ale Federației Ruse, se desfășoară pe teritoriul Belarusului. Gândiţi-vă că Belarusul este un teritoriu aflat în proximitatea enclavei Kaliningrad. O pierdere a acestuia ar însemna un recul cu consecințe incalculabile pentru Federația Rusă, ceea ce nu poate accepta. Şi influența Federației Ruse depinde în același timp și menținerea la putere a acestui regim iliberal al lui Lukașenko. Într-adevăr există, dacă îmi permiteţi să adaug acest context. Într-adevăr, Uniunea Europeană este mult mai sensibilă pe chestiunea migratorie. Uitați-vă, Franța, unde suntem într-un context electoral dificil, cu un viraj puternic spre dreapta al spectrului politic francez. Suedia, de asemenea, se gândeşte să renunţe la politica porţilor deschise. Guvernul Suediei se nelinişteşte de creşterea criminalităţii, a emergenţei iarăşi dreptei şi desigur Germania se află ea însăşi într-un context complicat, vedem foarte bine greutăţile formării unei noi echipe guvernamentale. Și atunci se profită de acest context dificil pentru întreaga UE, pe un subiect în care unanimitatea este foarte greu de obţinut, chiar dacă se manifestă solidaritate pentru Polonia, pentru Lituania, pentru Letonia.

Realizator: Spuneaţi adineauri, dle Popescu, de Germania şi greutatea formării guvernului, dar indiferent de situaţie şi aici, într-un minut, am să-l rog pe dl prof. Lefter să ne zică dacă are şi vreo legătură cu faptul că peste foarte puţină vreme dna cancelar Merkel predă cheile.

Ion Bogdan Lefter: Mi-e greu să speculez. Nu prea văd o gândire strategică atât de subtilă încât să vizeze o simbolistică foarte complicată, construită, ţesută în jurul figurii remarcabile a dnei Merkel care de-a lungul a 16 ani a condus Germania cu mare înţelepciune, cu ponderaţie, adeseori cu deschidere de negociere spre Federaţia Rusă şi spre...
Realizator: La asta mă gândeam.

Ion Bogdan Lefter: ...spre toate aceste teme. Ce să ne imaginăm? Că fie Vladimir Putin, fie Aleksandr Lukaşenko au gândit o resolidarizare a dnei Merkel cu tema belarusă sau că dimpotrivă s-au gândit să-i submineze aura, arătând că acum Germania nu mai face ce a făcut în 2015 să primească migranţi cu braţele deschise şi în felul ăsta deci iată, dna Merkel nu mai e dna Merkel. Mi-e greu să optez în interpretare pentru una din aceste variante. Cred că mai degrabă situaţia internă din Belarus, criza asta generală, aş aminti din nou COVID şi tensiunea care a generat inclusiv aceste recrudescenţe, escalădări de extremă dreapta, pentru că despre extrema dreaptă mai ales e vorba, nu despre dreapta în general, în diversele ţări europene, unde apar asemenea îngrijorări, să spunem, legate de aşa ceva. Aceste lucruri din punctul de vedere al unor strategi politici de genul Vladimir Putin trebuie speculate.

Realizator: Da, da.

Ion Bogdan Lefter: Probabil că se speculează acum această conjunctură, care va mai dura, pentru că se anunţă şi un val 5, poate şi unul 6.

Realizator: Să sperăm că nu va fi şi un val 5 de ăsta rău de tot.

Ion Bogdan Lefter: Să sperăm că nu va fi rău. Spre vara viitoare s-ar putea să se şi stingă complet criza COVID, şi atunci iată, iată.

Realizator: Da, doamnelor şi domnilor, Euroatlantica la final. Vă mulţumesc!