Dezbatere premergătoare Summitului NATO de la Lisabona

Realizator Radu Dobritoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica" vă spune Radu Dobriţoiu. Voi analiza în această seară, împreună cu doi invitaţi speciali principalul eveniment care va domina peste o săptămână agena Alianţei Nord-Atlantice, summitul NATO de la Lisabona, cu două teme importante: adoptarea noului concept strategic al Alianţei şi Consiliul NATO- Rusia. Aşa cum spuneam, doi invitaţi de marcă în această ediţie. În studiou, alături de mine, se află Alteţa sa Regală Principele Radu de România, colonel în rezervă şi doctror în ştiinţe militare, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Bună seara, Alteţă şi bine aţi venit la RRA.

Radu de România: Bună seara, bine v-am găsit.

Radu Dobriţoiu: Colegii din regia de emisie, Ema Corodeanu şi Victor Mihăescu, mă anunţă că avem legătura şi cu cel de-al doilea invitat. Este vorba de consilierul prezidenţial Iulian Fota, lector universitar la Universitatea Naţională de Apărare. Bună seara, domnule Fota.
Iulian Fota: Bună seara.

Radu Dobriţoiu: Alteţă, pentru început vreau să vă mărturisesc că eu, ca şi absolvent de istorie, mă bucur că am reuşit să aduc în această emisiune reprezentanţii a două instituţii importante pentru România. Iată că în această seară se află alături, la Euroatlantica, atât Monarhia cât şi Preşedinţia. Cred că este o premieră...

Radu de România: E adevărat...

Radu Dobriţoiu: Alteţă, sunt sigur că aţi urmărit dezbaterile pe tema noului concept strategic al Alianţei. Ce va reprezenta pentru NATO acest document?
Radu de România: Cred că ceea ce NATO reprezintă el însuşi ca entitate în anul 2010. Pe de o parte înseamnă rămânerea la principiile de bază ale organizaţiei care s-a creat la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, la începutul perioadei postbelice, ca un bastion al apărării unor principii al lumii libere şi democratice, şi în acest sens NATO este obligată ca organizaţie să îşi păstreze principiile - apărarea colectivă şi menţinerea în funcţiune a valorilor împărtăşite de toate ţările - şi, pe de altă parte, o schimbare profundă în ceea ce priveşte mijloacele şi capabilităţile, fiindcă democraţia însăşi este cea care a produs în lume schimbări majore. Noi vorbim astăzi, de exemplu, despre o serie întreagă de ameninţări, de pericole, de vulnerabilităţi, dar de fapt democraţia e cea care le-a construit. Mă gândeam, venind spre studioul dvs, că undeva am citit că 70% din compunerea unui arsenal nuclear poate fi găsită pe internet, atât ca informaţie cât şi ca materiale...

Radu Dobriţoiu: Cât şi ca schiţe, cât şi ca...
Radu de România: Da, dar aceasta este isprava democraţiei, nu a teroriştilor. E un rezultat al dezvoltării atât de mari a comunicării, a cunoaşterii umane, încât chiar democraţia este cea care a făcut posibilă acest fel de vulnerabilitate, şi atunci NATO, mănunchiul ţărilor celor mai avansate de pe glob, are datoria de a-şi aduce la zi, fără îndoială, aceste capabilităţi, ca să facă faţă unei lumi pe care, de altfel, cam a creat-o. ealizator: Bineînţeles, să îşi modifice misiunile, să şi le adapteze şi, de asemenea, şi zona de operaţii să se lărgească. O temă importantă asupra căreia se insistă în noul concept strategic al Alianţei este apărarea spaţiului informatic, cyber defense. Dle Iulian Fota, relativ recent s-a luat în serios această ameninţare. Vă rog să vă referiţi la pericolul reprezentat de atacurile în planul informatic, din perspectiva defensivă a NATO şi, bineînţeles, prezenţa acestor misiuni în noul concept strategic al Alianţei. ulian Fota: NATO s-a aplecat asupra acestui nou tip de ameninţare începând cu summitul de la Bucureşti. Pentru prima dată în comunicatul final....(lipsa transcriere RADOR)

Iulian Fota: Anvergura globală cred că este mai degrabă una intelectuală şi, aş putea să spun, poate diplomatică sau politică. Şi aş vrea să fac o precizare, să nu înţelegem că NATO se transformă într-un poliţist global, deci o instituţie care urmează să acţioneze oriunde pe această planetă apare o problemă mai serioasă de securitate. Nu, NATO rămâne, în primul rând, concentrat pe propria sa zonă de responsabilitate şi în continuare apărarea colectivă reprezintă un element, poate în continuare principala responsabilitate. Aici aş vrea să fac o paranteză, poate mai puţină atenţie am acordat noi, în România acestui element, dar să nu uităm că în acest an s-a produs un fel de minirevoluţie la Bruxelles, pentru prima dată Alianţa a fost de acord ca pentru ţările baltice şi pentru Polonia după 1990, şi după aderarea acestor state la NATO să fie luate în calcul planuri de apărare a lor pe scenarii clasice, de tip Articol 5, tocmai pentru a se da un semnal, dacă vreţi, că Alianţa în continuare acordă aceeaşi importanţă Articolului 5, ca şi problemelor de securitate internaţională, în zona acestora fiind poziţionată misiunea din Afganistan. Deci, NATO rămâne atent la globalizare. Conceptul acesta strategic este important pentru că este primul concept strategic al Alianţei în condiţii de deplină globalizare. Ce spunea alteţea sa regală, acum nouă ani sau acum zece ani poate ne-am fi raportat altfel la acest cuvânt extrem de important, globalizare, poate nu era foarte bine definită globalizarea sau n-o înţelegeam prea bine. Astăzi ştim ce înseamnă globalizarea, cu lucrurile bune şi cu lucrurile mai puţin bune, şi NATO, în primul rând, trebuie să reflecte acest nou sistem internaţional, bineînţeles oferind răspunsuri la problemele şi nevoile statelor membre.

Radu Dobriţoiu: Din noul concept strategic al Alianţei face parte şi scutul antirachetă. Adevărat, ideea a apărut în documentul NATO după ce SUA au anunţat instalarea elementelor defensive antirachetă pe teritoriul României. Proiectul defensiv antibalistic al Alianţei va fi inclus şi în discuţiile NATO- Rusia, care se vor desfăşura în marginea summitului NATO de la Lisabona. Secretarul general al Alianţei declara recent că discuţiile cu Rusia de la Lisabona vor trebui să marcheze un nou început, pentru că NATO nu vede în Rusia un adversar, ci un partener de importanţă strategică. Cum sunt văzute aceste dezbateri de la Moscova aflăm din corespondenţa semnată de Alexandru Beleavski.

Alexandru Beleavski: Aflat astăzi la Seul, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat că aşteaptă ca summitul să consemneze încheierea prelungitei perioade post-război rece şi să fixeze obiectivele avansării spre un parteneriat strategic. Condiţia - a spus Lavrov - este egalitatea în drepturi şi angajamentul că niciuna din părţi nu-şi va întări securitatea în detrimentul celeilalte. De aceea - după cum a declarat pentru "Kommersant" ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin - Moscova a insistat ca summitul de la Lisabona să fie predictibil şi lipsit de surprize, ceea ce secretarul general Rasmussen i-ar fi promis la Moscova preşedintelui Dmitri Medvedev. Discuţiile la summit vor fi axate pe locul Rusiei în noul concept strategic al Alianţei şi pe trei mari subiecte bilaterale. Astfel, este preconizată semnarea unui document privind evaluarea comună a ameninţărilor şi riscurilor comune în secolul XXI, document care - scrie presa de la Moscova - poate transforma relaţia NATO - Rusia într-una de alianţă. Documentul vizează cinci aspecte: terorismul internaţional, Afganistanul, pirateria, apărarea infrastructurii vitale şi neproliferarea. Neproliferarea include şi ameninţările cu rachetă. Singurul, dar şi cel mai important punct ce rămâne în continuare în divergenţă, şi care este direct legat de cel de-al doilea şi cel mai sensibil subiect al agendei: iniţiativa NATO privind un scut antirachetă comun cu Rusia. Se aşteaptă ca la Lisabona, Moscova să fie invitată oficial să participe la acest proiect, dar este puţin probabil ca răspunsul să fie dat pe loc. Oferta Alianţei ar urma să inlcudă consultări politice, antrenamente şi exerciţii comune şi, cel mai important, schimburi de date privind lansările de rachetă, inclusiv date de la sateliţii americani. Preşedintele Medvedev va prezenta la Lisabona poziţia Rusiei, şi va fi gata să formuleze propuneri suplimentare, avansate deja de Moscova. În opinia lui Lavrov, o cooperare în domeniul scutului antirachetă este perfect posibilă, dacă se va baza pe o relaţie de egalitate şi pe o analiză şi o evaluare comună a tuturor riscurilor şi ameninţărilor cu rachetă. Cel de-al treilea subiect central va fi Afganistanul, la Lisabona fiind posibilă semnarea unui acord privind aşa-numitul tranzit invers, din Afganistan prin Rusia, care să completeze actualul acord privind transportul pe cale ferată prin Rusia spre Afganisan a încărcătorilor neletale destinate trupelor aliate. Se negociează însă şi acordul privind dotarea armatei afgane cu 21 de elicoptere de luptă ruseşti, condiţionat de Moscova de înfiinţarea unui fond care să asigure partea financiară a tranzacţiei indiferent dacă ea se va încheia între Rusia şi NATO şi Rusia şi SUA.

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, ascultaţi emisiunea "Euroatlantica". Ne puteţi asculta şi pe internet la adresa româniaactualităţi.ro, unde puteţi găsi şi o arhivă cu transcrierile emisiunilor "Euroatlantica". Invitaţi speciali în această seară Alteţa Sa Regală Principele Radu de România şi consilierul prezidenţial Iulian Fota.
Într-o emisiune anterioară colegul meu Radu Tudor amintea că SUA se află nu cu un pas, cu cu trei paşi în faţa NATO în ce priveşte scutul antirachetă. Domnule Iulian Fota, sunt sigur că aţi participat atât la tratativele dintre partea română şi aliaţii americani şi aveţi informaţii şi despre proiectele alianţei. Vă rog să precizaţi pentru ascultătorii noştri deosebirile şi posibila interconectare între cele două proiecte antirachetă.

Iulian Fota: Eu nu cred că putem vorbi de două proiecte antirachetă. În primul rând, avem în acest moment această cooperare americano-română, americano-poloneză, proiectul, de fapt, american care este dezvoltat cu sprijinul şi cu contribuţia ţărilor pe care le-am menţionat. La acest proiect va participa, bineînţeles în funcţie de decizia care va fi luată la summit, vor participa şi celelalte ţări membre ale Alianţei. De ce? Pentru că este un principiu extrem de important în NATO, ca se securitatea să fie, cum spunem noi, indivizibilă, să fie aceeaşi pentru toţi. Ori, se ştie foarte bine, pe varianta americană chiar cu participarea României şi a Poloniei, scutul nu acoperea în totalitate teritoriul tuturor membrilor Alianţei. Deci această formulă, participarea complementară a NATO la proiectul american asigură cel puţin acest principiu care e foarte important, indivizibilatea securităţii. Deci, tot teritoriul statelor membre ale NATO va fi acoperit, protejat în egală măsură. Ăsta este un lucru important, pentru că atunci când unii sunt protejaţi mai mult şi alţii mai puţin, coeziunea în interiorul Alianţei poate avea de suferit. Deci, din punctul ăsta de vedere n-aş vorbi aici de două proiecte şi iarăşi n-aş crea, dacă vreţi, o antiteză între iniţiativa pe care au avut-o SUA. Poate că formularea lui Radu Tudor n-a fost cea mai fericită, pentru că SUA au dezvoltat proiectul ăsta înaintea aliaţilor europeni şi pentru că motivaţia de securitate în ceea ce-i priveşte pe ei a fost mult mai clară, ştiindu-se antiteza pe care SUA deja o aveau cu părţi radicale din, cum să spun, ale acestei planete, ca să vorbim aşa mai eufemistic.

Radu Dobriţoiu: Vă rog, alteţă, să ne referim la complexitatea misiunilor NATO, aşa cum se regăsesc în noul concept strategic al Alianţei, de la misiunile cibernetice până la cele militare clasice, de la terorism până la securitatea energetică.

Radu de România: Cred că aceasta... din nou reflectă în modul cel mai concret oglinda realităţilor de astăzi ale planetei. La urma urmei, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord cuprinde cele mai puternice, cele mai avansate, cele mai democratice, cele mai libere ţări de pe planetă. De asemenea, acoperă o parte din teritoriul planetei care are o extraordinar de mare prosperitate şi un foarte puternic interes economic pe întreg mapamondul. Ca atare, pe de o parte este, să spun aşa, răspunzător de o serie întreagă de dezvoltări în ceea ce priveşte sistemul internaţional, şi pe de altă parte are, desigur, ce apăra. Aşa încât, proiectul pe care secretarul general NATO l-a propuns şi pe care l-am parcurs cu atenţie şi cu foarte multă plăcere pune accentul pe două chestiuni, pe care le găsesc nu numai cât se poate de corecte, dar şi reflectând 100% realitatea de azi, şi anume schimbarea, modernizarea, adaptarea capabilităţilor la specificul de astăzi al sistemului internaţional, la realitatea de azi şi doi...

Radu Dobriţoiu: La ameninţările din ziua de astăzi...
Radu de România: Da.

Radu Dobriţoiu: ...care sunt cu totul altele decât...
Radu de România: ...cu totul altele şi, de asemenea, la păstrarea cu atenţie a ceea ce a fost şi a rămas esenţial în organizaţie, principiul apărării colective şi apărarea valorilor fundamentale comune. Dar aceste două atât de aparent extreme, să spun aşa, preocupări nu fac altceva decât să reflecte ceea ce se întâmplă astăzi. Repet: intenţia de a-l cita pe domnul consilier prezidenţial, care a dat exemplul cu Estonia, nimic nu e imposibil. Nimic nu e pentru totdeauna şi nimic nu e imposibil. Nicio victorie nu e totală. Oricând te poţi întoarce înapoi la o situaţie pe care ai crezut-o depăşită şi nici nimic nu e pentru totdeauna, definitiv. Este posibil mereu să ai suprize aşa încât cred că fundamentul acestei organizaţii rămâne acelaşi. Ceea ce trebuie adaptat este doar instrumentul, mijlocul pentru a face faţă situaţiilor de azi. Mă gândeam că... Desigur, se vorbeşte intens despre faptul că dificultăţile economice ale României şi ale aliaţilor împiedică poate aducerea la zi a echipamentelor militare, plata unor sume pe cât am vrea pe cap de soldat ca să ajungem la o performanţă aşa, cam apropiată, nu chiar exact de cea pe care o au Statele Unite. Dar, pe de altă parte, cât de extraordinar de mare este diferenţa între ce avem noi de făcut faţă astăzi şi ce era acum 20 sau 25 de ani. Zboară atât de repede timpul şi lucrurile se schimbă cu asemenea repeziciune că nu organism atât de complex sau, uneori, antagonic, cum este o naţiune şi securitatea ei, este destul de greu să le adaptazi şi să le ţii în ritmul infernal de azi.

Radu Dobriţoiu: Nimic nu este imposibil - şi făceaţi dumneavoastră o trimitere acum 25 de ani. Şi pentru că nimic nu este imposibil, iată, acest consiliu NATO-Rusia, domnule consilier prezidenţial Iulian Fota, sunt două elemente importante. Sunt cinci în total, dar două sunt importante pentru acest consiliu: pe de o parte, o posibilă colaborare în privinţa scutului antirachetă al Alianţei şi, de asemenea, interesele reciproce în ce priveşte Afganistanul. Vă rog frumos să vă referiţi la aceste două componente.

Iulian Fota: Aproape că aş spune că relaţia NATO-Rusia reprezintă cea mai mare miza a acestui summit, mai ales că, asupra celorlalte mize, discuţiile au mers bine şi aşteptările sunt foarte optimiste. Ce ar însemna acceptarea de către Rusia a scutului şi a participării sale ca partener în acest proiect? Vedeţi, după 1990, NATO s-a grăbit - şi bine a făcut - să declare încheiat Războiul Rece şi să nu mai considere Rusia un inamic. Şi ştim foarte bine că au fost multe formule de cooperare propuse Rusiei în diferite etape, nu toate satisfăcătoare pentru Rusia, pentru că, pe partea cealaltă, Rusia, încă ani buni după încheierea Războiului Rece, a continuat să considere NATO un duşman. Şi chiar dacă nu întotdeauna oficialii ruşi credeau în ceea ce spuneau, populaţiei şi opiniei publice din Rusia nu de foarte puţine ori NATO a fost prezentat ca un adversar. Eu cred că, dacă Rusia face acest pact, acceptă scutul şi participarea în cadrul acestui proiect, ei cred că cel mai important semnal care ar putea să vină de la Moscova că şi Rusia acceptă ideea că NATO nu mai este un adversar şi, într-adevăr, cum spunea şi corespondentul dumneavoastră de la Moscova, putem fi la începutul construcţiei unei relaţii de alt tip între NATO şi Rusia, de data asta, o relaţie de parteneriat. Şi aici vreau să fac o mică paranteză. În general, până acum, Rusia a agreat înţelegerile, dealurile - cum s-ar spune - între NATO şi Rusia. De ce? Pentru că asta nu presupune obligaţii pentru ea. Un parteneriat pe care Rusia şi l-ar asuma în relaţia cu NATO ar presupune, evident, obligaţii pentru noi în alianţă, dar obligaţii şi pentru Rusia, ceea ce ar fi un alt tip de încredere în Europa. Şi cred că aici ar fi în beneficiul şi al nostru, şi al lor. După scut, după noul concept strategic, eu cred că relaţia NATO-Rusia este o mare miză a acestui summit.

Radu Dobriţoiu: Bineînţeles, există şi Afganistanul, despre care se va vorbi în cadrul acestui consiliu NATO-Rusia. Pe de o parte, există interesele Rusiei ca drogurile din Afganistan să nu mai vină în cantitate atât de mare pe teritoriul Rusiei, de asemenea, elicoptere ruseşti care urmează să fie achiziţionate pentru forţele aeriene afgane şi, de asemenea, să nu uităm dorinţa Alianţei de a obţine tranzitarea Rusiei de către coloanele de aprovizionare ale NATO. Ne gândim şi la tot ce se întâmplă în Pakistan cu coloanele de aprovizionare. Ce spuneţi de aceastră apropiere în ce priveşte Afganistanul?

Iulian Fota: Mă întrebaţi pe mine?
Radu Dobriţoiu: Pe dumneavoastră, bineînţeles, că e vorba tot de Afganistan...
Iulian Fota: Afganistanul este, până la un punct, un interes comun. Privind din cealaltă perspectivă, evident că Rusiei nu i-ar conveni un Afganistan destabilizat şi un Afganistan care să cadă pradă radicalismului islamic, Rusia având deja, ca şi problemă, ca şi problemă de securitate, această chestiune. Afganistanul este un interes comun şi s-a cooperat bine pe Afganistan şi au fost multe momente în care Rusia a jucat foarte mult în NATO şi lucrul acesta îl Alianţă se ştie foarte bine. Să nu uităm că Rusia avea propria sa expertiză pe acest spaţiu, ntr-adevăr, elicopterele ruseşti zboară mult mai bine în condiţii de praf şi de căldură şi de, cum să vă spun, de mediu arid.

Radu Dobriţoiu: Şi au fost deja testate în zonele de acolo de mai multe ori.
Iulian Fota: Exact. Mai mult decât atât, acei piloţi ai armatei afgane care încă mai au memoria elicopterelor ruseşti au fost chiar bucuroşi să le regăsească pentru că erau familiarizaţi deja cu ele şi pregătirea lor şi transferul lor pe aceste aparate s-a făcut mult mai rapid. Evident, şi preţurile este un aspect important pentru că elicopterele au fost mult mai convenabile, deci, drogurile iar o temă de interes comun pentru că nu vrea nimeni ca drogurile din Afganistan să ajungă pe pieţele din Europa sau din Rusia. Ca atare, relaţia asta de încredere la care s-a tot muncit în ultima perioadă între NATO şi Rusia s-a construit inclusiv pe componenta sa afgană.

Radu Dobriţoiu: Alteţă, Afganistanul râmâne în continuare principala misiune atât a NATO, cât şi a României. Ce credeţi că reprezintă în acest moment această operaţiune pentru Alianţa?
Radu de România: Aşa cum s-a spus puţin mai devreme, întâi şi întâi, este una dintre cheile apropierii cu Rusia ceea ce este deja foarte mult. Vizita pe care am făcut-o în luna mai la Moscova cu Majestatea Sa mi-a arătat că nu numai NATO şi, respectiv, ţara noastră fac faţă unor modificări majore în toate domeniile, dar acest lucru este adevărat şi pentru Federaţia Rusă. Nici Federaţia Rusă nu mai este ţara care era acum 20 sau 30 de ani când raporturile cu Afganistanul au făcut ca fosta URSS să experimenteze o tragedie atât de serioasă şi este, după mine, o şansă pentru ca aceste două mari părţi ale sistemului internaţional să se apropie, dar este de asemenea, şi o foarte serioasă problemă pentru că este atât de complicat ce se întâmplă acolo şi este atât de departe efortul care se face de ceea ce ar putea fi la un moment dat un echilibru în zonă încât rămâne în continuare de lucrat foarte mult, dar mai este şi o şansă pentru România pentru că este una din ocaziile de a dovedi utilitatea ca partener. Nu trebuie să uităm că poziţia, influenţa unui stat în sistemul internaţional de astăzi se măsoară foarte mult în utilitatea pe care o are. Suntem în atâtea ocazii în UE sau în NATO citaţi pentru că facem lucrul bine. Se ştie foarte bine că nu avem nici pe departe condiţiile economice sau nivelul de trai atât de ridicat încât să concurăm cu o ţară ca Germania sau Marea Britanie, dar adesea, în teatrele de operaţiuni şi în Afganistan şi mai devreme, în Irak şi în Kosovo, am dovedit o excepţională participare şi aceasta s-a întâmplat datorită competenţei, datorită talentului şi datorită cum se numeşte în engleză, "commitment", al angajamentului. Acestea sunt note foarte bune pentru România care doreşte să joace un rol internaţional.

Radu Dobriţoiu: Să nu uităm şi calitatea militarilor care, din păcate, suferă şi ei alături de întreaga societate acaestă perioadă pentru că veniturile lor au scăzut simţitor şi o să ne referim dar dintr-o altă perspectivă la acest concept de securitate al cetăţeanului pentru că şi militarul este un cetăţean care merită poate mai mult respect din partea societăţii, mai ales în ultima perioadă, peste 2 zile veţi susţine o conferinţă la Bucureşti. Alteţă, din perspectiva conceptului de securitate, ca securitate a cetăţeanului în primul rând, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre conferinţa pe care o veţi susţine peste două zile la Teatrul Naţional din Capitală.

Radu de România: Mă bucur foarte mult că puneţi problema din punctul de vedere al securităţii cetăţeanului fiindcă deşi nu se numeşte aşa conferinţa, ea are foarte multă legătură cu ideea de stabilitate şi de respectabilitate pentru fiinţa umană, stabilitate în ceea ce priveşte ţara, în ceea ce priveşte instrumentele cu care se face bine naţiunii şi securitate a cetăţeanului fiindcă omul este în final cel care este beneficiarul acestui sistem pe care ne chinuim să-l facem din ce n ce mai bun. Conferinţa va vorbi despre înţeleapta cârmuire. I-am spus cârmuire pentru că desigur într-un mediu cultural este mai bine să foloseşti cuvinte româneşti decât cuvântul leadership care în general este neacceptat de către oamenii de cultură, îl consideră un barbarism, dar leadershipul este probabil cel mai mare obstacol de trecut pentru România zilelor de astăzi, pentru că există în spaţiul societăţii civile sau al sectorului privat performanţe din ce în ce mai mari, lumea este conectată, circulă, face performanţe profesionale şi dacă instituţiile publice, instituţiile statului nu ajung să fie la fel de puternice, la fel de coerente şi la fel de populate de instinct al binelui pe cât sunt celelalte spaţii din societate se va crea o discrepanţă de putere, o discrepanţă de influenţă, care va defavoriza securitatea naţională şi care va aduce prejudicii securităţii cetăţeanului.

Radu Dobriţoiu: Alteţă, vă mulţumesc foarte mult că aţi acceptat invitaţia noastră şi dvs, dle consilier prezidenţial Iulian Fota, vă mulţumim că aţi fost alături de noi.