Deciziile Summitului NATO din Ţara Galilor

Realizator: Radu Dobriţoiu - Realizator: Vom continua să discutăm despre summitul NATO din Ţara Galilor, o reuniune considerată crucială pentru Alianţă, cu multe decizii strategice pentru flancul de est, inclusiv construirea unei forţe de reacţie pregătită pentru dislocări rapide şi centre de comandă şi control. Repoziţionări de forţe pentru prima dată pe aceast axă, defensivă, a alianţei după încheierea războiului rece. Şi pentru că astăzi este 11 septembrie, vom aminti şi de atentatele din 2001 din Statele Unite. Invitatul acestei ediţii este generalul locotenent în rezervă, Alexandru Grumaz, specialist în planificare strategică, relaţii internaţionale, fost consul general al României în China. Vom fi în direct şi cu colegul meu Mario Balint, pregătit cu informaţii pentru a ne aduce aminte de atacurile teroriste de la World Trade Center.
Bună seara, domnule Alexandru Grumaz, bine aţi revenit la Radio România Actualităţi. Vorbim despre un summit strategic pentru evoluţia Alianţei, o încercare de revigorare a NATO, dacă ar fi să cităm Moscova.

Alexandru Grumaz: Da, în ultimii 20 de ani relevanţa NATO a fost pusă de multe ori la îndoială. Iată, acum, datorită preşedintelui Vladimir Putin, NATO a redevenit relevant. Summitul din Ţara Galilor se înscrie pe linia summitului de la Bucureşti din 2008. Şi de ce spun acest lucru? Amândouă confruntă Rusia, deci amândouă au rezoluţii care confruntă ceea ce se întâmplă la graniţa de est a flancului nord-atlantic. Avem de-a face la ora actuală cu un NATO care ne-am fi aşteptat să fie unit într-un consens general asupra deciziilor pe care le ia, dar iată că, la fel ca în 2008, avem aceeaşi problemă referitoare la Ucraina. În 2008, Franţa şi Germania s-au opus primirii de către Ucraina şi Georgia a MAP-ului şi ştiţi imediat ce s-a întâmplat - 2008, războiul cu Georgia şi crearea celor două enclave, Osetia de Sud şi Abhazia -, iar acum, la fel, Germania şi Franţa s-au opus nu aderării şi nu primirii, dar s-au opus unui ajutor substanţial din partea Alianţei dat Ucrainei.

Realizator: Un ajutor, /să spunem drept/, un ajutor efectiv militar ce urma să fie acordat chiar Ucrainei? Putem spune că anticipm reacţia Franţei şi a Germaniei. Germania şi Franţa în ultimii doi-trei ani au avut o atitudine diferită faţă de ceilalţi membri ai Alianţei, îndeosebi faţă de membrii aliaţi de pe flancul de est în raport cu Rusia.

Alexandru Grumaz: Da, deci Germania a fost mult mai nuanţată de data aceasta, fiind în opoziţie cu dorinţa ţărilor est-europene de a muta baze militare NATO în estul Europei, fiind de acord cu o federalizare a Ucrainei şi, mai mult, Germania încearcă să preia rolul de lider în cadrul Alianţei. Şi spun acest lucru având în vedere faptul că Statele Unite au pivotat în Asia, iar ţara care la ora actuală are cea mai bună dezvoltare economică este Germania şi este singura capabilă să poată umple acest gol, lăsat de pivotarea Americii în...

Realizator: Sigur, dar contribuţia militară americană la NATO este în continuare covârşitoare faţă de toate celelalte state membre, nemaivorbind în parte de Germania, însă pe flancul nostru de est, unde suntem foarte interesaţi, s-a dezvoltat foarte mult în ultima perioadă cu un buget special pentru apărare şi cu măsuri specifice pentru întărirea securităţii naţionale - şi mă refer aici la nou înfiinţata Garda Naţională, mă refer la Polonia, cu investiţii masive, mai ales în planul...

Alexandru Grumaz: Polonia are investiţii masive în echipament. Vedeţi, summitul este nu numai partea de deasupra aisbergului în care oficialii care fac parte, care conduc delegaţiile statelor componente ale Alianţei sunt prezenţi. Sunt o seamă de experţi care lucrează în diverse comitete şi au fost discuţii pe linia interoperabilităţii, au fost discuţii pe linia schimbării echipamentelor, au fost discuţii pe linia măsurilor luate în ceea ce priveşte atacurile cibernetice, pe linia smarthdefense-ului şi crearea unor clustere speciale pentru anumite produse militare care să echipeze în viitor forţele armate ale Alianţei.

Realizator: Ceea ce s-a discutat de altfel şi la Lisabona şi din ce în ce mai accentuat, chiar şi la reuniunea parlamentară a NATO de la Bucureşti.
Alexandru Grumaz: Ceea ce trebuie să înţelegem foarte clar că summitul NATO a exprimat temerile est-europenilor cu privire la o posibilă acţiune a armatei Federaţiei Ruse în această zonă. De fapt, evoluţia actuală a evenimentelor din Ucraina ne spune două lucruri: unu, deschiderea unui flanc de sud, ceea ce înseamnă că zona de sud a Ucrainei se va uni într-un fel cu Crimeea şi va crea o zonă terestră transport trupe şi materiale...
Realizator: Se pare că este dorinţa preşedintelui Putin de a avea aces la gurile Dunării, aşa cum ţarul Petru cel Mare dorea să aibă acces la Bosfor; el se mulţumeşte doar cu zone respective care ne amintim, au aparţinut totuşi României.

Alexandru Grumaz: De fapt, Rusia nu vrea să confrunte Occidentul. Ceea ce vrea Rusia, vrea să ia decizii în fostul spaţiu sovietic. Putin vrea să refacă fostul spaţiu sovietic din piese - spuneam eu la un moment dat, un fel de puzzle, din piese de puzzle, să refacă acest...
Realizator: Pe care la un moment dat să le lege.
Alexandru Grumaz: Exact. Urmează... în logica lucrurilor ar urma Transnistria, Moldova, Belarus şi partea de est ar fi flancul estic sau vestic al Rusiei, ar fi un nou bufer, ar avea un nou buffer de securitate pentru...
Realizator: În Georgia avem deja două enclave. Dacă s-ar mai crea o a treia, ar mai lipsi tot aşa, nişte piese de puzzle, ca să...
Alexandru Grumaz: Vedeţi, în aceste condiţii Marea Neagră capătă un rol strategic deosebit de important.
Realizator: Şi tocmai de aceea Rusia va avea aici şase submarine nou-nouţe, îşi va întări...
Alexandru Grumaz: Le va aduce în Marea Neagră.

Realizator: Îşi va întări flota, aşteaptă mistralurile de la Franţa care spune ba că le dă, ba că le amână predarea pentru luna octombrie, ba să vedem ce se va întâmpla. Se pare totuşi că Franţa este interesată să le vândă, dar sper să nu se întâmple asta pentru că ar avea un impact negativ asupra securităţii flancului de est al NATO.
Alexandru Grumaz: Domnul Dobriţoiu, avem o nouă cortină de fier a graniţei, care coboară de la ţările baltice până în Turcia. Avem noi parteneriate care devin din ce în ce mai importante; Partenerul strategic pe care îl avem cu Polonia, Parteneriatul strategic pe care îl avem cu Turcia - deci sunt două parteneriate care în zona asta...
Realizator: Recentul parteneriat cu Turcia, pentru că Turcia este o forţă în această zonă a NATO cu o armată foarte modernă, foarte bine pregătită. Eu consideram la un moment dat în raport cu forţele şi alfa numeric, să spunem aşa, din NATO, în Europa, ar şi ca dotare, că Turcia se situează printre primele trei-patru din Europa.
Alexandru Grumaz: Ca să rămânem cu o chestiune foarte clară de la acest summit este faptul că două lucruri sunt extrem de importante. Primul este planul de acţiune, care marchează perioada pe teren scurt şi pe termen mediu de acţiune al Alianţei, şi al doilea este forţa de reacţie rapidă.
Realizator: Să-l cităm pe danez, pe secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen: "Am căzut astăzi de acord să construim ceea ce eu aşa numi un vârf de lance, o forţă de reacţie capabilă să facă dislocări rapide. Va include câteva mii de trupe terestre gata să fie dislocate în câteva zile cu susţinere navală, aeriană şi forţe speciale, pentru a facilita reîntărirea forţei, vom stabili o prezenţă de control şi comandă în estul teritoriului aliat -eEste vorba de România şi Polonia cu precădere".
Alexandru Grumaz: Vorbeam mai înainte puţin de Germania şi de rolul ei in Europa. Să nu uităm că Germania l-a impus pe preşedintele Comisiei Europene, pe Juncker, în ciuda opoziţiei Marii Britanii. Patru din cei cinci vicepreşedinţi ai preşedintelui Juncker al Comisiei Europene sunt aliaţi ai Germaniei. Avem o forţă care s-a dezvoltat pe măsura lărgirii NATO. Germania s-a dezvoltat pe măsură ce acest NATO a evoluat spre est.
Realizator: Ne aducem aminte... - întâmplarea face ca lucrarea mea de licenţă să fie "Germania, studiul postbelic între 1945 şi 1955"... - mi-aduc aminte şi o fotografie cu München, se vedea doar Catedrala din München, ce mai rămăsese din ea; în zece ani ei au reuşit să reconstruiască, dar să fie şi în Alianţa Nord-Atlantică, ne amintim de lucrul acesta.
Alexandru Grumaz: Atenţie, un element foarte important, Germania pivotează alături de America în Asia. Preşedintele Obama are şase vizite la Beijing, cancelarul Merkel are şase vizite la Beijing.
Realizator: Interese economice şi politice foarte accentuate acolo. Domnule general, o să revenim la summitul NATO de la Newport din Ţara Galilor. Este un subiect principal al ediţiei noastre de astăzi, însă am amintit de 11 septembrie 2001, de atacurile teroriste din Statele Unite. În 1994, Pentagonul a finalizat un studiu academic intitulat "Terorism 2000", care făcea predicţii privind eventualele atacuri teroriste ce vor avea loc după anul 2000. Acest studiu a fost realizat de 41 de experţi militari, printre care s-au numărat specialişti din CIA şi din alte servicii de informaţii americane, cercetători din corporaţia RAND, ofiţeri de informaţii din Israel şi chiar un general maior din fostul KGB. În esenţă, analiza sublinia dezvoltarea unui superterorism şi anticipa modificarea formelor de terorism cu atacarea mai multor ţinte, amplificarea atentatelor asupra populaţiei civile şi apelarea din ce în ce mai mult la arme de distrugere în masă. Deşi studiul menţiona apariţia unor lideri terorişti de genul lui Osama bin Laden, informaţiile au rămas doar în bazele de date ale Pentagonului, deoarece guvernul Statelor Unite le-a considerat prea explozive. Aşa cum scriam eu în 2002 în cartea "Afganistanul, un pământ uitat de timp", au urmat atacurile de la 11 septembrie de care ne va aduce aminte colegul meu Mario Balint, în legătură telefonică de la Reşiţa.
Mario Balint: Sigur, putem spune că fără 11 septembrie importanţa strategică a României nu ar fi fost descopertă sau ar fi fost descoperită mai târziu. Însă, amintindu-ne de 11septembrie, foarte scurt: 19 terorişti ai reţelei Al-Qaida au capturat patru avioane cu pasageri şi au folosit trei dintre acestea pentru a lovi clădiri simbol ale Statelor Unite, turnurile gemene World Trade Center şi Pentagonul. Un al patrulea avion s-a prăbuşit după ce pasagerii s-au revoltat pur şi simplu împotriva teroriştilor. Rostirea numelor celor aproape 3000 de victime a devenit un ritual anual îndeplinit cu sfinţenie şi anul acesta. În categoria eroilor /poliţişti/ trebuie trecuţi fără îndoială membrii echipelor de intervenţie din New York, fie ei pompieri sau poliţişti, totalul combinat al victimelor care proveneau din aceste structuri fiind de aproape 400. 11 septembrie 2001 este ziua în care terorismul intră în noul mileniu, aşa cum spuneai şi tu, conform studiului prezentat. Poate prima lecţie învăţată după atentatele de la 11 septembrie a fost aceea că provocările majore la adresa realţiilor internaţionale nu se sfârşiseră o dată cu încheierea războiului rece. Având o evoluţie dinamică, neglijată în contextul aparent relaxat de după destrămarea foatului bloc sovietic, terorismul avea să mercheze ceea ce editorialistul revistei "Newsweek" Fareed Zakaria numea după 11 septembrie "sfârşitul sfârşitului istoriei". Reacţia imediată a Statelor Unite, declanşarea...
Realizator: Făcând o trimitere la Fukuyama, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, ca să facem o referire la un istoric.
Mario Balint: Corect, ai dreptate, însă reacţia imediată a Statelor Unite, declanşarea războiului contra Afganistanului, văzut ca unul dintre bastioanele terorismului islamic mai ales din cauza găzduirii lui Osama bin Laden şi a reţelei sale de către regimul taliban s-a bucurat de un larg sprijin internaţional. Rând pe rând, Administraţia americană a introdus sau reintrodus în relaţiile internaţionale o serie de concepte care au făcut carieră în aceşti ani şi care au generat reacţii nu întotdeauna aprobatoare. Astfel, războiul contra terorismului, războiul preventiv sau "axa răului", compusă din Irak, Iran şi Coreea de Nord au devenit unele dintre cele mai frecvente expresii din vocabularul diplomaţiei internaţionale. Eforturile americane de a asigura stabilitatea unui Irak post-Saddam au încă un drum lung de parcurs, violenţele marchează încă viaţa cotidiană din această ţară, arătând că, la fel ca în cazul Afganistanului, este foarte greu de dus la bun sfârşit un proces de democratizare. Armata română, care a fost parte a coaliţiilor internaţionale împotriva terorismului şi care a înregistrat 26 de morţi şi 140 de răniţi, dacă nu mă înşel, în operaţiunile militare din Afganistan şi Irak, a parcurs o perioadă remarcabilă, de 13 ani, alături de această...
Realizator: 11 septembrie 2001, Mario Balint a evocat acel moment trist. Foarte important, o cumpănă, inclusiv pentru Alianţa Nord-Atlantică şi pentru omenire. Mario Balint, îţi mulţumim pentru această sinteză. Mario Balint a fost corespondentul RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI în Irak, dar şi în Afganistan, de unde s-a întors de aproximativ o lună. Revenim la subiectul principal, ultimele decizii ale Alianţei. Am vorbit despre opinia Kremlinului, despre summitul NATO din Ţara Galilor. Rusia consideră că se doreşte o reanimare a Alianţei. Ca reacţie, Moscova îşi va adapta doctrina militară, care va ţine cont de ultimele decizii ale NATO. Colegul meu Alexandr Beleavschi transmite de la Moscova pentru "Euroatlantica":
Reporter - Alexandr Beleavschi: Într-o reacţie previzibilă, preşedintele Putin a acuzat statele NATO că se folosesc de criza ucraineană, pe care, a spus liderul rus, tot ele au provocat-o, pentru a reanima Alianţa. Această reanimare, consideră politicienii şi experţii de la Moscova, se produce într-o cheie explicit antirusească, mai ales că măsurile adoptate de summitul din Ţara Galilor sunt conjugate cu noul val de sancţiuni decis, practic, de aceleaşi state, deşi, după cum declara astăzi, într-un interviu, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, o invazie rusă în Europa este exclusă şi nimeni cu mintea întreagă nu poate discuta despre aşa ceva. Moscova a avertizat în repetate rânduri că noile măsuri militare şi doctrinare ale NATO nu vor rămâne însă fără răspuns. Ele se vor găsi, probabil, reflectate în noua variantă a doctrinei militare ce urmează să fie adoptată la sfârşitul acestui an, dar ale cărei detalii au apărut în presa de la Moscova cu doar două zile înaintea summitului NATO. Varianta ajustată a doctrinei va ţine cont de deciziile acestui summit, ca şi de evoluţiile din Ucraina. În topul ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a Rusiei vor figura scutul antirachetă al SUA şi NATO, apropierea infrastructurii militare a Alianţei de graniţele Rusiei şi extinderea NATO. De asemenea, creşterea prezenţei militare a SUA şi NATO în ţările Europei de Est şi în mările limitrofe Rusiei - Marea Neagră, Marea Baltică şi Marea Barents, dezvoltarea de noi tipuri şi categorii de arme. Experţii nu exclud, de asemenea, nominalizarea explicită a SUA şi NATO ca inamici potenţiali ai Rusiei. Ca posibile măsuri de răspuns ale Moscovei, comentatorii menţionează creşterea potenţialului militar al Rusiei în regiunile sale de nord-vest, mai ales în zona baltică, iar ca urmare a crizei din Ucraina, şi în cele de sud-vest, posibil, şi prin reînfiinţarea după 20 de ani a unor unităţi militare permanente în apropiere de graniţa ucraineană. Crimeea va fi apărată, ca parte integrantă a Rusiei, împotriva oricărui posibil atac şi, cu toate că actuala grupare militară din peninsulă este considerată autosuficientă pentru a respinge un asemenea atac. Oficialii de la Moscova au anunţat în repetate rânduri că vor întări toate componentele sale, aviatică, navală şi terestră. Va fi modernizată radical flota Mării Negre, inclusiv prin dotarea cu şase noi submarine Diesel de ultimă generaţie, două dintre care sunt deja lansate la apă. În plus, după cum apreciază expertul militar Vladimir Evseev, o creştere excesivă a activităţilor militare ale SUA şi NATO în zona flancurilor nordic şi sudic ar putea determina Rusia să amplaseze în Crimeea şi în regiunea Kaliningrad, de la Marea Baltică, arme tactice nucleare.
Realizator: O corespondenţă transmisă de la Moscova pentru "Euroatlantica" de Alexandr Beleavschi. Domnule general Alexandru Grumaz, iată, să parafrazăm un film, "Moscovan nu crede în lacrimi". De data aceasta, se pare că Moscova nu crede în NATO, dar îşi va adapta doctrina militară, care va ţine cont de ultimele decizii ale Alianţei.
Alexandru Grumaz: În definitiv, acum vorbim de un nou război rece, în care Rusia nu vrea o transformare majoră, decât în ceea ce priveşte ordinea de precădere acolo unde Moscova nu deţine un loc de decizie în instituţiile internaţionale - şi aş aminti G8. Fostul 'război rece' a fost condus de lupta ideologică. Occidentul era apărătorul democraţiei şi al pieţelor libere, în vreme ce sovieticii ţineau să exporte un aşa-zis socialism de factură stalinistă. Ce vor ruşii astăzi? Să îşi impună voinţa, fără a fi constrânşi de instituţiile internaţionale, dar să ia deciziile pe care le doresc în zona pe care o consideră limitrofă, cum este Ucraina, Moldova, Belarus. Acest fel de a privi lucrurile înseamnă un fel de 'pace fierbinte', în care Rusia, de fapt, acţionează agresiv, confruntaţional, utilizând metode de constrângere şi persuadare. România, care este o ţară de graniţă şi este la limita, pe firul acestei confruntări, administraţia actuală a României are pe umeri o uriaşă povară de securitate naţională.
Realizator: Domnule general, reamintim pentru ascultători şi o serie de contacte şi dezvoltări pe care a presat Rusia în ultimele luni, şi, foarte important, pentru că aţi adus aminte de războiul rece, culminând cu criza rachetelor din Cuba, Rusia a scutit Cuba de o datorie de 60 de miliarde de dolari, adică, 90% din datoriile pe care Cuba le avea faţă de Rusia, bineînţeles, cu interese foarte clare de a se apropia de această insulă, ce se află în coastele americane.
Alexandru Grumaz: Domnule Radu, dacă înainte de '89 am avut o confruntare NATO-URSS, la ora actuală avem SUA, cu noua Europă a lui Rumsfeld - deci aici menţionez toate ţările de pe flancul estic, cu Rusia. Ţările occidentale încă îşi păstrează rezerve faţă de această confruntare directă, deşi au participat la măsurile luate împotriva Rusiei, măsurile de constrângere economică şi financiară luate împotriva Rusiei.
Realizator: Să nu câştige un al treilea, domnule general - şi este vorba de China.
Alexandru Grumaz: China în mod sigur va câştiga, pentru că politica ei este mult diferită de ceea ce se întâmplă şi nu are nici o implicare la ora actuală.
Realizator: Şi abordarea este total diferită şi ca timp, şi ca instrumente şi din toate perspectivele, abordarea Chinei este una şi mai greu de înţeles pentru europeni.
Alexandru Grumaz: Deşi zona de acolo, din Asia, este o zonă fierbinte.
Realizator: Un al doilea subiect important pe agenda summitului NATO - criza din Irak şi Siria, teroarea impusă acolo de aceşti barbari din ISIS, din autoproclamatul Stat Islamic din Irak şi Levant. Interesantă este şi viziunea Israelului despre acest subiect, aflat în atenţia NATO. De la Ierusalim transmite pentru "Euroatlantica" Dragoş Ciocîrlan:
Reporter - Dragoş Ciocîrlan: Barack Obama, care s-a împotrivit la orice intervenţie militară şi şi-a propus pentru mandatul său să aducă acasă soldaţii americani din Irak şi Afganistan, a refuzat să atace Siria, când au existat dovezi concludente că regimul Assad face uz de arme chimice. Acelaşi Barack Obama a declarat că forţele armate americane se vor implica pentru a distruge organizaţia Statul Islamic. Cum? Atât raiduri aeriene, cât şi înarmarea şi lustruirea unor miliţii potrivnice Statului Islamic. Acest lucru se va face nu doar în Irak, ci şi în Siria. Analişti israelieni comentează despre faptul că realitatea a fost mai puternică decât viziunea lui Barack Obama în campania electorală. Israelul nu se implică direct, întrucât teatrul de operaţiuni va fi în vecinătate; mai mult ca sigur, va contribui pe o cale sau alta. Pe de o parte, insistenţa extremiştilor islamici de a-şi propaga ideile 'califatului mondial', prin media de socializare, le-a adus succese. Pe de altă parte, execuţiile barbare prezentate pe micul ecran au fost cele care au schimbat radical opinia publică americană. Sondajele arată că peste 60% sunt de părere că trebuie intervenit. Nici un preşedinte nu-şi permite altceva. La Ierusalim, la Ministerul Justiţiei au avut loc consultări ale factorilor de resort cu privire la măsuri necesare pentru contracararea oricărei încercări de sprijinire a organizaţiei Statul Islamic, din partea unor arabi israelieni şi locuitori arabi din Teritorii. La reuniune au participat reprezentanţi ai Serviciului de Securitate Generală, ai Procuraturii şi ai sistemului apărării. Se apreciază că germenii acestui fenomen barbar al islamului sunnit extremist nu au prins în sectorul arab israelian sau în Teritorii. Interesant este faptul că atât forţele de securitate ale Autorităţii Palestiniene din Cisiordania, cât şi forţele Hamas din Gaza sunt şi ele preocupate. Situaţia pare să fie ca în dictonul "duşmanii duşmanilor mei sunt amicii mei".
Realizator: A fost o corespondenţă transmisă pentru "Euroatlantica" din Ierusalim de Dragoş Ciocîrlan. Domnule general Alexandru Grumaz, ce ne facem cu califatul lui Abu Bakr al-Baghdadi, acest barbar, că nu putem să-i spunem altfel, când vorbim de califat ne aducem aminte de 1001 de nopţi, de Harun al-Rashid, de lucruri frumoase. Califatul instituit de acest terorist însă este un pericol, reprezintă o ameninţare în primul rând la adresa Europei, pentru că sunt foarte aproape de noi şi au acces la porturi din Siria, şi cu foarte mare impact pentru viitorul securităţii interne europene.
Alexandru Grumaz: Acolo sunt mai multe probleme şi o să vedeţi în final coaliţii pe care acum câteva luni, de care acum câteva luni nu puteaţi vorbi.
Realizator: Cu Siria, de exemplu, cu Iranul.
Alexandru Grumaz: Cu Siria, cu Arabia Saudită, cu Iranul şi cu Statele Unite, Turcia. Situaţia de acolo este foarte complicată. Ceea ce s-a încercat la summitul NATO, realizarea unei coaliţii şi s-a reuşit realizarea unei coaliţii, realizarea unei coaliţii împotriva... formată din vreo 40 de state, împotriva acestor terorişti. De fapt, avem o nouă pagină a terorismului mondial, deschisă de această mişcare de acolo. Avem de fapt... acolo sunt două planuri care trebuie realizate, până la urmă, un plan de război împotriva ISIS şi al doilea, un plan de pace în ceea ce priveşte regimul Assad, pentru că acolo există încă, există două teatre de război, un teatru de război...
Realizator: Nou-alesul regim Assad.
Alexandru Grumaz: Nou-alesul regim Assad. Există un teatru de război între opoziţie şi regimul lui Assad, există un teatru de război între ISIS şi nou-alesul regim de la Bagdad.
Realizator: Da, pentru că Bashar Al-Assad a profitat parcă de anumite dezvoltări din estul Europei lumea era cu privirea îndreptată spre ceea ce se întâmplă în Ucraina şi el repejor a organizat nişte alegeri.
Alexandru Grumaz: Vă aduc aminte faptul că NATO consideră că la ora actuală câteva ţări ca fiind parteneri de prim rang. Şi aici am să numesc Finlanda, Suedia, Australia, Iordania, care este în zona de conflict.
Realizator: Şi de Irak a adus aminte şi a spus NATO, într-o decizie că dacă Irakul va solicita ajutor, îl va primi din partea Alianţei aşa cum şi Iordania, unde, ştim foarte bine...
Alexandru Grumaz: Trebuie să ne uităm la Turcia, care este membru NATO, iar dacă cumva...
Realizator: Turcia a jucat un pic dublu, vreau să vă spun...
Alexandru Grumaz: A jucat, într-adevăr, aşa este. A avut o poziţie dublă faţă de situaţia...
Realizator: Alunecoasă faţă de ceea ce se întâmplă acolo, ca să fim drăguţi.
Alexandru Grumaz: Da, dar dacă nu este foarte atentă, s-ar putea să sufere consecinţe dramatice.
Realizator: Da. Iată ce se întâmplă acolo. Eu nu cred că se va găsi o soluţie cât de repede pentru acest autoproclamat califat islamic pe care lumea occidentală, iată, deşi cam târziu, îl doreşte desfiinţat cât mai repede şi cât mai clar şi bineînţeles cu o soluţie atât penrtu viitorul Irakului, cât şi pentru viitorul Siriei, de unde a plecat această problemă.

Realizator Radu Dobritoiu, producator Nicu Popescu, transcriere RADOR