Contribuţia Armatei României la securitatea europeană

Realizator: Radu Dobriţoiu - Ediţie dedicată contribuţiei Armatei României la securitatea europeană, prezent şi istorie. Vom vorbi despre veteranii din cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi despre veteranii istoriei recente, cei din teatrele de operaţii din Afganistan şi Irak. Ediţie "Euroatlantica", în care dorim să aducem aminte de cei care s-au jertfit şi o fac în continuare pe diferite teatre de operaţii, pentru ca noi, cei de acasă, să ne bucurăm de linişte şi pace. Vom intra în direct cu domnul general Marin Dragnea, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, dar şi cu plutonierul-major Costinel Slăniceanu, veteran din Afganistan. Ediţie, pe care o realizez împreună cu colegul meu Cristi Dumitraşcu, de la Redacţia Militară "Ora Armatei". Bună seara, Cristi, înţeleg că ne-ai pregătit un subiect, o anchetă pe care ai realizat-o în cazul unui veteran din cel de-al Doilea Război Mondial.

Cristi Dumitraşcu: Bună seara, Radu, bună seara şi ţie şi ascultătorilor Radio România Actualităţi şi invitaţilor noştri din studio, pe care o să-i prezinţi. Într-adevăr, este vorba despre cazul unui veteran de război, care ne-a scris la redacţie; în urmă cu două săptămâni, am fost pe acasă pe la domnul Lungu, în Zăvoaia, judeţul Brăila, am vorbit despre speţa dumnealui, despre acele hectare de teren care li se cuvin veteranilor, fiecare veteran de război are dreptul la un hectar de pământ...

Realizator: Drepturi conferite de lege pentru aceşti oameni, cărora le datorăm foarte mult respect, dar o să vedem din această anchetă întreprinsă de tine, lucrurile stau altfel şi, din păcate, timpul trece necruţător pentru aceşti oameni, care, pe zi ce trece, înaintează în vârstă. Vom discuta în această ediţie şi despre veteranii zilelor noastre, despre cei care au servit sub drapel, pentru securitatea euroatlantică, cei care au luptat în Irak şi Afganistan. În Studioul 31 Radio România Actualităţi, colonelul de poliţie militară Lucian Leucuţa, bună seara şi 'La mulţi ani' Poliţiei Militare.

Lucian Leucuţa: La mulţi ani, dumneavoastră, vă mulţumim pentru urări.

Realizator: Pe 15 mai, să spunem, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Poliţiei Militare. Acum nouă ani eram împreună cu militarii români în Irak şi dumneavoastră eraţi, de asemenea, acolo, comandaţi atunci detaşamentul de Poliţie Militară. Vom aduce aminte pe parcursul emisiunii de acea perioadă foarte zbuciumată, cunoscută la noi, în istoria recentă, şi sub denumirea de "Bătălia de la Nasiriya", la care au luat parte o companie de poliţie militară şi Batalionul 26 Infanterie. Aduc aminte că, atunci, chiar de Ziua Poliţiei Militare, dumneavoastră eraţi în oraşul Nasiriya, în /.../ şi aţi fost angajat în aceste lupte. Vom aduce aminte de această perioadă fierbinte de Ziua Poliţiei Militare şi, bineînţeles, de veteranii războaielor moderne.

Cristi Dumitraşcu: Trebuie spus, pentru că le-ai urat "La mulţi ani" poliţiştilor militari, se împlinesc 23 de ani de la...

Lucian Leucuţa: 23 de ani de la reînfiinţarea primelor structuri de poliţie militară din Armata României.

Cristi Dumitraşcu: Radu, alături de noi se află şi colonelul Nicolae Anghelescu, şeful Direcţiei Calitătii Vieţii Personalului, din Ministerul Apărării Naţionale. Bună seara, domnule colonel.

Nicolae Anghelescu: Bună seara, sănătate.

Cristi Dumitraşcu: Avem, din păcate, evenimente tragice în desfăşurare.

Realizator: O să aducem aminte pe parcursul emisiunii şi de revenirea în ţară a plutonierului-adjutant principal Florinel Enache, dar, până atunci, colegele din regia de emisie, Ileana Băjenaru şi Adriana Nica, îmi confirmă că avem legătura cu domnul general Marin Dragnea, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. Bună seara, domnule general.

Marin Dragnea: Bună seara, Christos a înviat!

/toţi/-: Adevărat a înviat!

Marin Dragnea: Prezent, la datorie!

Realizator: Ne bucurăm că sunteţi alături de noi la această ediţie a emisiunii "Euroatlantica" pe care v-o dedicăm dumneavoastră, veteranilor din cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi veteranilor din războaiele moderne.

Marin Dragnea: Da.

Realizator: Suntem în direct şi cu plutonierul major Costinel Slăniceanu, bună seara.

Costinel Slăniceanu: Bună seara.

Realizator: O să vă rugăm să rămâneţi alături de noi până când le vom acorda seniorilor mai întâi prioritate, şi anume, veteranilor din cel de-al Doilea Război Mondial, după care vom vorbi, bineînţeles, şi de eroii din zilele noastre, eroii veterani ai teatrelor de operaţii din Irak şi Afganistan. Domnule general Marin Dragnea, cât de mult vă ajută statul? Cum sunt sprijiniţi veteranii de război?

Marin Dragnea: Da. Aş dori în primul rând să apreciez gestul dumneavoastră, de a discuta aceste probleme legate de respectul de care se bucură sau nu se bucură ostaşi ai Armatei Române din toate timpurile şi toate etapele vieţii ostăşeşti. Referitor la drepturile veteranilor de război din cel de-al Doilea Război Mondial, unde armata noastră a fost a patra naţiune care a luat parte la aceste războiane, să zic două - Est şi Vest, unde peste 800 de mii de ostaşi, de la soldat la general, au căzut la datorie pentru reîntregirea României, pentru România Mare. După terminarea războiului şi mai ales după Revoluţia de acum 23 de ani, veteranii de război se bucură de trei legi: Legea 44, 39 şi 307, unde sunt stipulate o serie întreagă de facilităţi şi drepturi, printre care şi, punctual, veteranii de război decoraţi cu ordine şi medalii de război româneşti şi străine, au dreptul, conform Legii 44, Articolul 17, la un hectar de teren arabil, sau 500 de metri pătraţi intravilan.

Realizator: O să revenim asupra acestui subiect, domnule general, pentru că a realizat o anchetă colegul meu, Cristi Dumitraşcu, şi vom vedea că, din păcate, aceste drepturi ale vetaranilor nu sunt acordate de autorităţile locale.

Marin Dragnea: Tocmai vroiam... Ideea de bază este că legea este bună, dreaptă şi generoasă, dar prost, rău aplicată de organele puterii de stat. Am în vedere primăriile, am în vedere municipiile, am în vedere prefecturile, consiliile judeţene, inclusiv Bucureştiul, capitala ţării româneşti, care a nu a aplicat în totalitate aceste prevederi legate de împroprietărirea veteranilor şi invalizilor de război care mai sunt în viaţă, în aceşti ani.

Cristi Dumitraşcu: Domnule general, vă propunem să ascultăm...

Marin Dragnea: Aştept, aştept legătura.

Cristi Dumitraşcu: Vă propunem să ascultăm împreună un interviu realizat acasă la veteranul de război Marin Lungu, din Zăvoaia, Brăila.

Marin Dragnea: Da, din Brăila.

Cristi Dumitraşcu: 97 de ani, din păcate, sănătatea...

Marin Dragnea: Foarte bine. Eu am 90, el are 97.

Realizator: Mulţi înainte, domnule general.

Cristi Dumitraşcu:... nu i-a mai permis să vorbească foarte mult.

Marin Dragnea: Mâine sunt la Brăila şi îl voi căuta să stau de vorbă cu el.

Cristi Dumitraşcu: Este la vreo 40 de kilometri de Brăila, poate ajugeţi. Şi, acum, vom asculta ce ne-a spus fiica domniei sale şi puţin domnul Marin Lungu, după care revenim.
*
-: Auziţi, şi-a lăsat un văr de aici, Tarău se chema, când ăla murea, adică era rănit acolo şi a plecat mai departe /.../ şi nu putea să-l lase. Tatăl meu, vă spun, după al Doilea Război Mondial, cred că 40 de ani nu a putut să lipsească de la biserică de Înălţare, când se sărbătoreau şi pe vremea lui Ceauşescu eroiişi îi spuneam eu "Ce cauţi, tată?", "Mă duc să-i aprind lui Ion Tarău o lumânare, că l-am lăsat..." Adică avea conştiinţa lui încărcată, că l-a lăsat pe ăla să moară. Venea frontul şi ştiţi, îi călca în picioare. Şi am zis nu se poate pentru aşa ceva, este încă o memorie vie, v-am spus, a fost un om cu şapte clase, un /../ comandant de tun, a fost... Îmi povestea în Caliacra, aici, dar /.../, ei nu aveau apă de băut aici, erau numai măgari acolo, care aşa. Şi zic: "Dar de unde totuşi beau apă?" "Din apa de ploaie". De exemplu, despre un cuscru al lui, de la Budişteanu, un sat care nu mai există aici, zice că se retrăgea frontul de acolo, pentru că, mă rog, cică îi bombardau într-un hal fără de hal şi le dădeau raţia pe zi 200 de grame de pâine, atât era. La un moment dat, cică îi transporta între Marea Azov şi Marea Neagră. Zice că a venit vasul, l-a încărcat în special cu ofiţeri, ştiţi? Era sergent pe vremea aceea şi spune cuscrului ăsta: "Cuscre, hai să plecăm şi noi. Nu vezi că au plecat toţi comandanii noştri ?" Şi cusrul zice: "Nu, cuscre, că mâine vin şi ne ia şi pe noi". Şi el zice: "Cuscre, eu plec cu ăştia". Plecase vaporul în larg, a alergat, l-au tras peste ... şi cuscrul lui a rămas acolo. Tata a scăpat, a venit în port, la Constanţa - îmi povestea tăticu - iar cuscrul lui nu s-a mai întors. Iar soia zice că era însărcinată aici, la Budişteanu, în satul ăsta, a născut şi a înnebunit de durerea faptului că nu s-a mai întors bărbatul ei. Deci poveşti , dacă mă credeţi, spuse aşa... Tatăl meu, acum, nu ştiu dacă le mai spune, dar de asta vă spun: ar merita să-şi primească hectarul de pământ.

Cristi Dumitraşcu: Unde a fost mai greu? La Odessa?

Marin Lungu: În Munţii Carpaţi.

Cristi Dumitraşcu: În Carpaţi a fost cel mai greu?

Marin Lungu: În Munţii Carpaţi, da, da.

Cristi Dumitraşcu: Când v-aţi bătut cu nemţii?

Marin Lungu: Da. Acum, la bătrâneţe, vai de capul meu, pe acasă. La război a fost /../ militar. Sunt sergent major.

Cristi Dumitraşcu: Am văzut acolo livretul militar că v-au făcut plutonier.

Marin Lungu: Da, da.
-: Auziţi, mie îmi povestea, să ştiţi, aşa lucruri, pe care eu nu le-am scris, că puteam să fac aşa. Îmi povestea că, de exemplu, în Munţii Tatra era zăpada de câţi metri? De şapte metri, şi când ai coborât spre vale nu ştiai ce este. Se vedeau culori: albe, roşii. Şi ce credeţi că erau? Când ai coborât spre vale, ce erau acelea?

Marin Lungu: Da.
-: Culturi de mac.

Marin Lungu: Da.
-: Ştiţi, cehii aveau foarte mult mac pentru prăjituri - ei sunt buni, ştiţi. Şi cât ai fost - îţi mai aminteşti? Cât aţi făcut din Tatra, din vârful muntelui Tatra până in România, cât de mult?

Marin Lungu: Am uitat, la etatea de 96 de ani...
*
Realizator: Probabil, dragă Cristi, că autorităţile speră ca la 98 de ani să uite de tot distinsul veteran şi despre drepturile sale, pentru că altfel nu îmi explic cum statul român nu poate face un efort minim pentru un om care a făcut efortul maxim pentru România, şi-a sacrificat viaţa, şi-a sacrificat familia. Sincer, mi-aş da gradele mele în rezervă, pentru ca dânsul, cât mai are de trăit, să se simtă mult mai bine şi să i le dau dânsului să se bucure...

Cristi Dumitraşcu: A fost pe front din '38 până în '44. Situaţia acum este dramatică, pentru că, dincolo de faptul că nu există teren, nu li se dă terenul, nici nu se fac plăţi, pentru că sunt suspendate de către stat.

Realizator: Să precizăm pentru ascultătorii noştri că ai fost la dânşii acasă, la dânşii în curte...
Cristi Dumitraşcu: În curte, unde se auzeau păsările.

Realizator: Era o atmosferă chiar de ţară, de provincie şi o găină nu te-a lăsat deloc în pace cu /.../

Cristi Dumitraşcu: Recunosc, am mai fonotecat un pic, a fost şi mai rău, dar să se audă.

Realizator: Ai mai scos-o din decor. Dar trecând peste acest lucru, cred că şi găina ţinea cu noi şi tocmai de aia striga şi ea, nemulţumită de ce se întâmplă

Cristi Dumitraşcu: Am fost, după ce l-am vizitat pe domnul Marin Lungu, la primărie, la Zăvoaia, unde primarul Stănică Drugan ne-a declarat următoarele.

Stănică Drugan: Ar fi vrut teren, dar teren nu mai există disponibil. Dacă aveam teren disponibil, dădeam la Legea 247, dar noi avem dosare date către despăgubiri.

Cristi Dumitraşcu: Şi legal nu se putea da în altă parte? Nu ştiu...

Stănică Drugan: Nu există. Dacă este în hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Brăila. 2011, când eu atunci nu aveam atribuţiunile astea. Eu, mai mult de atât, nu am ce să vă spun.

Cristi Dumitraşcu: Bine, atunci o să mă duc la Prefectură, la Brăila, să vedem ce ...

Stănică Drugan: Asta... Probabil că dosarul dumnealui oricum a ajuns la Prefectură la Brăila.

Cristi Dumitraşcu: Parcă ne este cunoscut scenariul caragialesc, de la primărie la prefectură. Sigur, mie mi-a fost uşor să ajung. Unui om de 97 de ani îi este imposibil.

Realizator: De la domnul Stănică la doamna Mihaela Marcu sau cum...

Cristi Dumitraşcu: Doamna prefect din Brăila, Mihaela Marcu, ne-a epxlicat cum e situaţia, asta e legea. Deocamdată, asta e şi ea se aplică. Ascultăm.

Mihaela Marcu: Legislaţia asta este. Dânsul nu poate să primească teren un hectar şi nu este singurul în situaţia aceasta, pentru că rezervele unităţilor administrativ-teritoriale de terenuri, care să facă obiectul acestor împroprietăriri nu există. Este o problemă de principiu, pentru că legiuitorul, la Legea 18, de exemplu, pentru aceştia, pentru cei care au deţinut la Legea 18 teren şi aveau dreptul să fie reîmproprităriţi, care nu au mai primit au fost trecuţi pe anexele 23 şi, iniţial, legiuitorul a prevăzut o despăgubire de 19 milioane vechi pe hectar. Evoluând preţul pieţei şi terenurile ajungând, cel puţin în judeţul Brăila, la valori de până la 70 -100 de milioane, legiuitorul s-a gândit şi la Legea 18, a modificat astfel încât astăzi se plătesc despăgubiri... Astăzi nu se plătesc, că sunt suspendate, dar ele se vor plăti la preţul pieţei la momentul plăţii despăgubirii, pentru că aşa a fost modificată legislaţia. Se pare că legislaţia privind veteranii de război a rămas un pic în urmă, ea nu a mai fost adusă la această prevedere cum este cea despre care v-am vorbit la Legea 18 şi probabil că asta ar fi o soluţie pentru toate situaţiile, nu numai apetentului nostru, domnul Lungu Marin. În momentul în care i se va recalcula şi i se va face evaluarea, va trebui să aştepte plata despăgubirilor, pentru că ele sunt suspendate, după o altă lege. Vom vedea în ce măsură se va găsi o soluţie bugetară, pentru că, până la urmă, este un efort bugetar uriaş şi suspendarea cred că la vremea respectivă a fost justificată a acestor plăţi.

Realizator: Adică, domnul Lungu are şi timp de aşteptat?

Cristi Dumitraşcu: Din păcate, domnia sa...

Realizator: ...la 97 de ani...

Cristi Dumitraşcu:... nu prea.

Realizator: Este ca şi cum ne-am duce noi să ne plătim drepturile la autorităţi, obligaţiile fiscale şi am spune, domnule, avem nişte probleme bugetare, în momentul acest nu putem, mai amânăm, că aveţi timp. Se poate asta? Nu se poate.

Cristi Dumitraşcu: Radu, din păcate, asta-i legea. Oamenii sunt puşi acolo ca să aplice o lege care este în vigoare. Nu este vina lor. Este vina legiuitorului, care, la ora asta...

Realizator: Domnule general Dragnea, mai sunteţi cu noi?

Marin Dragnea: Alo?

Realizator: Da. Mai sunteţi cu noi? Aţi ascultat, bănuiesc, materialul.

Marin Dragnea: Da, da, da, am ascultat.

Realizator: Spunea doamna prefect, că, din păcate, legea pentru veteranii de război a rămas în urmă şi ar trebui modernizată sau adaptată la situaţia acutală.

Marin Dragnea: Am înţeles. Am înţeles. Îi răspund: nu are dreptate. Legea 44 şi 49 este îmbunătăţită şi s-a corectat problemele acestea de care vorbea în Legea 307 din noiembrie 2007.

Cristi Dumitraşcu: Domnule general, era vorba despre această sumă de despăgubire la preţul pieţei...

Marin Dragnea: Da, da, da, despăgubire, da. A fost 1.500 de lei şi noi am propus 5.000 de lei.

Cristi Dumitraşcu: Dumneavoastră aţi propus 5.000? Sunt acum 1.500, iar cei pe Legea 18 sunt la 1.800, sau pe acolo. Despre asta ese vorba.

Marin Dragnea: Legat de împroprietărire, eu aş vrea să îi răspund stimatei, că trebuia până 2006 să se rezolve problemele, nu în 2013. Nu s-a respectat de către judeţul Brăila Legea 44 şi 303 din 2007.

Realizator: N-aş vrea să mă înţelegeţi greşit, domnule general şi nici să fiu foarte dur...

Marin Dragnea: Nu. Deci este în platoul dumneavoastră şi domnul colonel Anghelescu.

Realizator: O să vorbim imediat şi cu dânsul, dar vreau să pun o întrebare, care este retorică, dar aş vrea să o audă şi ascultătorii noştri: Domnule general, aceste drepturi se pot acorda şi post-mortem?

Marin Dragnea: Nu. Numai urmaşilor.

Realizator: Atunci, ce aşteaptă autorităţile?

Cristi Dumitraşcu: Urmaşii. Se trasferă, succesiunea.

Marin Dragnea: Urmaşii urmaşilor, adică soţia şi copii. Deci nu urmaşii urmaşilor. Deci, soţia este urmaş şi în raport de situaţia în care are copii...
Realizator: Am înţeles. Urmaşii vin ca drept în continuare, bineînţeles.
Marin Dragnea: Nu urmaşii urmaşilor. Da.
Cristi Dumitraşcu: Domnule general, cred că i-ati face o mare bucurie veteranului Marin Lungu, dacă mâine, dacă tot sunteţi prin zonă, poate reuşiţi..
Marin Dragnea: Dar unde este el?
Cristi Dumitraşcu: În Zăvoaia. Este undeva...
Marin Dragnea: O să trec, că eu... Merg şi vorbesc mâine şi cu prefectul şi cu...
Cristi Dumitraşcu: Cu primarul mai ales de acolo, din Zăvoaia.
Marin Dragnea:... şi cu preşedintele Consiliului Judeţean şi cu toţi ăia, să rezolvăm imediat problema.
Realizator: Domnule general, înainte de a ne lua la revedere de la dumneavoastră, pentru că această emisiune, după cum vedeţi, este alături şi de veteranii seniori de război şi de tinerii veterani de război, cum le-am mai spus eu, celor din teatrele de operaţii, vă rog, înainte de a ne lua la revedre de la dumneavoastră, să transmiteţi un mesaj tuturor veteranilor de război, din păcate, din ce în ce mai puţini, pe care dumneavoastră îi aveţi în subordine şi, de asemenea, dacă nu ajungeţi la domnul plutonier Lungu, puteţi să profitaţi de acest moment şi suntem alături de dânsul măcar la nivelul jurnalistic, pe care noi îl abordăm. Vă rog frumos, un mesaj pentru dânsul şi pentru ceilalţi veterani din subordinea dvs.
Marin Dragnea: În primul rând, lui îi doresc din toată inima ca să nu se grăbească, la 97 de ani, să mă aştepte şi pe mine, care împlinesc peste câteva zile 90 de ani.
Cristi Dumitraşcu: Pe 30 mai, la mulţi ani, dle general.
Realizator: La Mulţi Ani!
Marin Dragnea: Şi rănirea la Stalingrad, calul omorât şi eu am scăpat cu viaţă şi rănit la Oradea Mare, pe 12 octombrie 1944. Nu am fost împroprietărit şi nici recompensat cu acea sumă de bani, de către Primăria municipiului Bucureşti. Deci, niciunul nu...
Realizator: Din păcate, o ţară care nu-şi mai respectă eroii cum se cuvine...
Marin Dragnea: Rugămintea mea, către actuala putere, către preşedintele ...către prim-ministru, dl Ponta, să ia măsuri ca legea pentru bravii veterani şi invalizi de război, care, din 800 de mii, mai sunt 45 de mii, să se bucure de aceste facilităţi modeste, vizavi de alte facilităţi şi drepturi care le au alte categorii de cetăţeni, chiar în România, ca să nu vorbesc din cei din teatrele de operaţii sau din Europa de astăzi şi de mâine.
Realizator: Un mesaj scurt, vă rog, pentru veterani, da.
Marin Dragnea: Cât priveşte din partea asociaţiei şi a mea, doresc veteranilor de război şi invalizilor şi urmaşilor veteranilor de război din Armata Română, din România, că veteranii de război nu ai MApN sau ai MAI, veteranii de război sunt ai României, ai poporului român. Veteranii s-au bătut pentru România Mare, nu pentru z, y, z; pentru România, pentru ţara românească. Să le doresc sănătate, viaţă lungă, linişte şi pace fără războaie, iar militarilor noştri din teatrele de operaţii, îi îmbrăţişează un general bătrân, Dragnea Badea Marin, cu toată căldura, cu tot respectul, şi să vină toţi acasă, sănătoşi, după ce îşi îndeplinesc misiunea ordonată de MApN.
Cristi Dumitraşcu: Dle general, vă mulţumim foarte mult, sănătate.
Realizator: La mulţi ani şi multă sănătate din partea postului RRA, dvs şi tuturor veteranilor de război, care au făcut atât de mult pentru ţara noastră şi pentru istoria acestei naţii şi, din păcate, iată, aflăm că sunt răsplătiţi cu atât de puţin, la o vârstă înaintată. Mulţumim şi noi şi la mulţi ani! Suntem în legătură, sper, în continuare, şi cu plt. major Costinel Slăniceanu, şi îi mulţumesc că a stat alături de noi atâta timp, a avut ocazia să audă un senior al veteranilor. Bună seara.
Costinel Slăniceanu: Bună seara.
Realizator: Dle plutonier major, vă mulţumim că aţi stat cu noi atât de mult timp şi aş vrea să readucem în atenţia ascultătorilor povestea dvs.
Cristi Dumitraşcu: Costinel a fost rănit într-un atac în anul 2006 în Afganistan. Dl colonel Anghelescu ştie mai multe decât noi despre eforturile pe care le-a întreprins armata şi nu numai armata şi sigur, oamenii care l-au ajutat. Care este acum ...
Realizator: Sigur că şi colegii lui Cristi pentru că de fiecare dată când se întâmplă aşa ceva primii care sunt şi sar în sprijinul militarilor răniţi sunt colegii care fac de altfel şi primele colecte acolo, în teatrul de operaţii. Îmi aduc aminte pentru că am participat şi eu şi am fost prezent la astfel de lucruri.
Cristi Dumitraşcu: Camarazii şi nu doar această asociaţie ...
Nicolae Anghelescu: Şi Fundaţia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Cristi Dumitraşcu: Şi Fundaţia despre care aţi amintit, amândouă aceste organizaţii fac eforturi pentru ca răniţii din Afganistan şi Irak, din teatrele de operaţii, să poată să ducă mai departe această situaţie pentru că la început sigur, sunt anumite proteze, anumite lucruri care sunt necesare, dar ele trebuie mereu upgradate. Care este acum situaţia, dle Slăniceanu? Înţelegem că trebuie să veniţi până la Bucureşti sau aţi fost în legătură cu proteza este o problemă?
Costinel Slăniceanu: Am fost, chiar în cursul zilei de astăzi, da. Proteza pe care o port acum o am din 2008, din Statele Unite şi şi-a cam îndeplinit stadiu de folosinţă şi ar trebui schimbată şi am fost astăzi la Bucureşti, am vorbit cu un domn doctor la Spitalul Militar şi urmează /.../ viitoare, să schimbe cupa protezei.
Cristi Dumitraşcu: Este complicată această procedură de schimbare? Presupun că e şi scumpă, e foarte scumpă schimbarea?
Costinel Slăniceanu: Da, trebuie mers la o firmă specializată care se ocupă de protezare, se iau nişte mulaje de pe bont şi...
Realizator: O situaţie similară, dacă nu mă înşel, domnule colonel Anghelescu, a fost şi cu colonelul /.../ Pegulescu.
Nicolae Anghelescu: /.../ Pegulescu. Da, da. A fost şi...
Realizator: Aceeaşi situaţie. Deci sunt nişte paşi pe care dumneavoastră ar trebuie să-i cunoaşteţi, să funcţioneze, să meargă foarte repede.
Nicolae Anghelescu: Sunt chestiuni ciclice /.../
Realizator: Ce face Ministerul Apărării, în sprijinul acestor veterani, eroi ai zilelor noastre?
Nicolae Anghelescu: Vă referiţi la cei din teatrele de operaţii, acum.
Realizator: Sigur că da şi este vorba şi de cazul acesta, plutonierul major Costinel Slăniceanu. El a explicat, cu bun simţ şi cu multă atenţie, pentru a se face înţeles, că pur şi simplu, cupele de la proteza, deci de pe ciotul de pe bontul...
-: ... se modifică.
Realizator: Se modifică în timp şi el nu mai poate merge. Pur şi simplu, îi provoacă o rană foarte mare, proteza, dacă nu se modifică şi nu este adaptată la noile evoluţii.
-: Da.
Realizator: Şi înţeleg că costă foarte mult, adică undeva la 4.000-7.000 de euro /.../.
Nicolae Anghelescu: Depinde unde sunt făcute. Domnul Pegulescu le-a comandat în Germania. Au fost mai scumpe, într-adevăr, pentru că ştiţi, dânsul e un tip mai solid aşa.
Realizator: El e foarte mare, are vreo doi metri.
Nicolae Anghelescu: E şi mai complicată situaţia dânsului, nu aş vrea să intrăm în detalii prea multe, pentru că n-avem acceptul persoanei. În cazul colegului Slăniceanu, lucrurile nu sunt chiar atât de complicate şi procedura este următoarea: se încearcă o rezolvare în ţară, se încearcă o rezolvare în reţeaua medicală militară, fireşte, că e cea mai apropiată de noi, se încearcă o finanţare din sistemul de asigurări de sănătate. De regulă, acolo se asigură un pachet minimal şi adesea...
-: Insuficient.
Nicolae Anghelescu: Insuficient pentru complexitatea respectivului dispozitiv medical. Cei din teatrele de operaţii au şi... din fericire, au şi această materie specială care se cheamă Ordonanţa 82 pe 2006, unde sunt prevăzute fonduri din bugetul Ministerului Apărării Naţionale, pentru toate tipurile de dispozitive medicale de care dânşii au nevoie. Pe Ordonanţa 82, s-a mers şi în cazul lui Florinel Enache, acum, când a trebuit să plătim nişte sume importante de bani din bugetul MApN, altfel ar fi fost foarte complicat dacă nu aveam Ordonanţa 82. Prin urmare, iată, avem această pistă, bugetul MApN. Dacă nici de aici nu se pot rezolva, intervenim complementar prin ONG-le, cele două, în principal /.../
Cristi Dumitraşcu: Este foarte important să spuneţi şi... mai ales când suntem în acea perioadă a anului când se redirecţionează cei 2% din impozitul...
Nicolae Anghelescu: Cei 2% din impozitul pe venitul salarial anual, da şi profit şi acum de ocazie, e datoria mea s-o fac, ca preşedinte executiv al Asociaţiei Camarazii şi vorbesc şi în numele Fundaţiei Marele Mucenic Gheorghe, este organizaţie neguvernamentală, partener al nostru în chestiunea aceasta şi, împreună, suntem parteneri ai MApN, ca toţi militarii şi dacă se poate /.../ şi familiile şi apropiaţii, să vireze cei 2% pentru asemenea cauze caritabile pentru că, în opinia mea, sunt cele mai îndreptăţite să primească ...
Realizator: Pot găsi pe siteul MApN, informaţii în acest sens?
Nicolae Anghelescu: Da, sunt toate informaţiile acolo. Lucrurile sunt simple. E un formular, formularul 230, în care sunt cinci-şase rubrici de completat. E un formular completat ca model, adică se uită pe el şi îl urmează şi completează în căsuţele libere de dincolo. Lucrurile sunt simple, este foarte important să se creeze o opinie favorabilă acestui tip de colectare de fonduri private.
Cristi Dumitraşcu: Păi, haideţi să-l întrebăm pe domnul Slăniceanu, efectiv, cu ce l-a ajutat Asociaţia Marele Mucenic Gheorghe? Nu?
Realizator: Da.
Cristi Dumitraşcu: Domnul Slăniceanu?
Costinel Slăniceanu: Da.
Realizator: Cu ce v-a ajutat această Organizaţie a militarilor?
Costinel Slăniceanu: Nu ştiu exact dacă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe sau Camarazi. Am înţeles că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Cristi Dumitraşcu: În fine. Una dintre ele.
Costinel Slăniceanu: Începând cu 2009, merg la recuperare, la tratament şi recuperare undeva în judeţul Neamţ, la Băltăteşti, şi preţul acelei cazări, mesei şi tratamentului mi l-a decontat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Asociaţia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Cristi Dumitraşcu: Deci, iacătă, fonduri nebugetare, nu sunt de la bugetul de stat. Sun tnişte fonduri donate de ...
Costinel Slăniceanu: La fel şi pentru proteza pe care o port acum, în fiecare an, începând cu 2008, până anul trecut a trebuit trimisă în Germania pentru revizie, revizie anuală, care a implicat costuri.
Cristi Dumitraşcu: Cam cât a costat?
Costinel Slăniceanu: Păi numai drumul dus-întors a fost 100 de euro şi revizia nu-mi aduc aminte exact.
Cristi Dumitraşcu: Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost banii ăştia?
Nicolae Anghelescu: Ce să se întâmple? Ar fi fost nişte chestiuni mai neonorante pentru Ministerul Apărării Naţionale, să spunem aşa, fiindcă nu sunt foarte mulţi cei care au nevoie de asemenea intervenţii. E adevărat, noi nu avem o tradiţie formidabilă în materia aceasta...
Cristi Dumitraşcu: Cum au americanii.
Nicolae Anghelescu: Cum au americanii, cum au britanicii, cum au statele cu tradiţie în intervenţii militare internaţionale. Dar în puţina noastră zestre de acumulări pe domeniul acesta, am reuşit să creăm un sediu al materiei, cum v-am spus, Ordonanţa 82/2006, ca rezultat al aplicării acestei norme, am venit cu îmbunătăţiri la ea, practica ne-a îndemnat să găsim şi alte soluţii şi e important că, până acum, nimic din ceea ce a fost nevoie să se rezolve nu a rămas nerezolvat şi nici nu s-a ajuns în situaţia penibilă de a se întârzia nepermis de mult cu rezolvarea unei proteze, orteze, cărucior de invalid, pat cu acţionare electrică şi aşa mai departe. Exemple sunt cu sutele.
Cristi Dumitraşcu: Remarcabil.
Realizator: Da. O să revenim asupra acestui subiect. Până atunci, aş vrea să ne referim şi la cazuri concrete de participare la luptă a militarilor români, pentru că îl avem alături de noi în această seară pe colonelul Lucian Leucuţa. Să aducem aminte că în urmă cu exact nouă ani aproape, pe 15 mai 2004, era comandantul Detaşamentului de pliţie militară din Irak, din Nasiriya, şi cu oamenii împreună cu care acţiona era în Camp Libeccio şi în White Horse, într-o altă tabără se afla Balionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab", comandat pe atunci de locotenent-colonelul Nicolae Ciucă. Aduc aminte din nou de celebra bătălie de la Nasiriya, prima bătălie la care a participat Armata României, prima luptă în care militarii români au fost, practic, angajaţi după cel de-al Doilea Război Mondial. Am adus aminte în emisiune de implicarea Batalionului 26 Infanterie într-o misiune specială, ce avea să asigure flancul de este al oraşului Nasiriya, în sprijinul brigăzii italiene, însă în oraş se afla atunci Detaşamentul de poliţie militară. Domnule colonel Lucian Leucuţa, eraţi împreună cu aceşti bravi militari şi aţi depăşit atunci momente grele, momente dificile şi din viaţa dumneavoastră şi chiar din a Armatei României. Vă rog, pe scurt, să povestiţi ce s-a întâmplat atunci.
Lucian Leucuţa: Da. În seara zilei de 14 mai, în timp ce mă aflam în baza Libeccio, împreună cu o patrulă compusă dintr-un pluton de poliţie militară şi un grup de cercetare intervenţie tot de poliţie militară, am fost surprinşi de o acţiune neaşteptată a inamicului, care a reuşit să încercuiască poziţia în care eram, a deschis focul asupra noastră, inclusiv cu armament greu de infanterie, aruncătoare de grenade şi aruncătoare de 82 de milimetri.
Realizator: Mortiere, cum spunem popular.
Lucian Leucuţa: Mortiere cum se spune în terminologia populară.
Realizator: Practic, eraţi în oraş, aproape în mijlocul oraşului, şi eraţi înconjurat de insurgenţi împreună cu oamenii dumneavoastră.
Lucian Leucuţa: Da. Din relatările ulterioare, am aflat că erau aproximativ 3500 de oameni înarmaţi, care înconjuraseră baza noastră şi a trebuit, conform ordinului primit de la comandantul italian al unităţii multinaţionale speciale din care făceam parte...
Realizator: De carabinieri, erau carabinieri.
Lucian Leucuţa: ... de carabinieri, noi am primit ordinul să menţinem poziţia cu orice preţ. Din fericire, cu eforturi deosebite şi bazându-mă pe priceperea şi buna pregătire a agenţilor noştri, am reuşit să ne îndeplinim ordinul aşa cum a fost dat, chiar în condiţii deosebit de dificile. Recunosc că pentru mulţi dintre colegii mei a fost botezul focului la propriu, chiar de Ziua Poliţiei Militare.
Cristi Dumitraşcu: Asta voiam să vă spun: chiar de 15 mai.
Lucian Leucuţa: Acum, în timp, chiar râdem, ne aducem aminte de momentul ăla şi am zis că a fost cea mai înflăcărată aniversare a Poliţiei Militare.
Cristi Dumitraşcu: Nu aţi avut răniţi atunci.
Lucian Leucuţa: Din fericire, nu am avut răniţi. Comandanţii de plutoane şi comandantul grupului de cercetare intervenţie au acţionat ca la carte, perfect regulamentar, conform ordinelor primite şi a instrucţiunilor şi, în acest fel, am putu evita pierderile de vieţi omeneşti.
Cristi Dumitraşcu: Aţi fost decoraţi?
Lucian Leucuţa: Batalionul şi personalul Batalionului 265 Poliţie Militară a fost decorat. Eu, nu.
Realizator: Să aducem aminte, aţi tras, din câte îmi amintesc, cu aproape tot armamentul din dotare.
Lucian Leucuţa: Da, armamentul Poliţiei Militare este armament uşor, pentru că misiunile noastre sunt mai mult de cercetare, scotocire, nu putem riposta cu armament greu de infanterie.
Realizator: Iată, că Radio România Actualităţi nu a uitat de acest moment dificil din istoria Poliţiei Militare şi astăzi, este adevărat, la o zi după aniversare, am vrut să marcăm Ziua Poliţiei Militare cu dumneavoastră aici, cel care a fost în linia întâi, şi, dacă îmi amintesc eu bine, pentru că eram la câţiva kilometri de sediul dumneavoastră, noi eram într-o bază cu infanteriştii, în White Horse, unde era şi sediul principal al brigăzii italiene, după ce dumneavoastră aţi menţinut această poziţie, dacă nu mă înşel aţi stat şi câteva ore în plus în dispozitiv atunci...
Lucian Leucuţa: Misiunea trebuia să se execute pe durata a patru ore. Am stat peste 12 ore.
Realizator: După ce aţi fost schimbaţi de carabinieri, la aproximativ 15 minute, locul pe care l-aţi părăsit şi pe care l-aţi asigurat, a fost atacat cu armament greu şi doi parteneri din coaliţie şi-au pierdut viaţa.
Lucian Leucuţa: Da, ca să putem fi extraşi de acolo, în urma situaţiei, guvernatoarea provinciei de la vremea aceea, Barbara Contini, a declarat o stare de încetare a focului şi în sprijinul nostru a trebuit să fie trimisă o companie de infanterie, întărită cu tancuri, pentru a putea...
Realizator: Şi autotunuri, dacă nu mă înşel, la data respectivă.
Lucian Leucuţa: Şi autotunuri, da, aşa este. Au reuşit să ajungă la noi şi să împingă linia de contact până peste râul Eufrat, noi putând să ne terminăm misiunea, aşa cum am primit-o.
Cristi Dumitraşcu: Evocare extraordinară, de Ziua Poliţiei Militare.
Realizator: Sigur că, da. Şi se întâmplă la Radio România Actualităţi. Postul nostru de radio, de altfel, a fost alături de militarii români din Irak, din prima lună de misiune şi până când drapelul de luptă, ultimul drapel de luptă, era cel al Batalionului 26 Infanterie, adus în ţară de colonelul Toma Gabriel, s-a întors în ţară, am fost alături de aceşti bravi ostaşi, de aceea noi ne aducem aminte de eroii zilelor noastre.
Cristi Dumitraşcu: Aşa cum este şi Florinel Enache, întors ieri...
Realizator: Da, ieri a revenit în ţară plutonierul adjutant principal Florinel Enache, rănit în urmă cu un an, în Afgansitan, şi a fost aşteptat la Aeroportul Militar Otopeni de ministrul Mircea Duşa. Militarul român a fost internat la Centrul Naţional Medical Militar 'Walter Reed', din Bethesda, Maryland, Statele Unite ale Americii. Ministrul apărării, Mircea Duşa, a declarat că vor fi depuse toate eforturile pentru ca subofiţerul Florinel Enache să aibă o viaţă decentă.
Mircea Duşa: Au fost achitate toate drepturile la zi: solda în ţară, diurna pe lună 2.100 de euro, cheltuieli legate de comunicarea cu familia; de asemenea, o soldă dublă, asta însemnând în jur de 4.400 de lei, pe această perioadă legată de convalescenţă şi, sigur, soldă care a fost încasată în ţară de către familie. Urmează ca, după ce vom avea certificatul medical de la comisia română şi, sigur, şi pe baza biletului de ieşire din spital din Statele Unite, să primească şi acele 50 de solde compensatorii şi asigurarea, care este în valoare de 60 mii de euro. În continuare, vom face eforturi. Niciodată un efort de acest gen, care vizează sănătatea unui militar care a suferit în teatrele de operaţiuni, nu este prea scumpă şi vom face toate eforturile necesare ca Florinel al nostru să aibă toate condiţiile pentru a trăi decent.
Realizator: Declaraţie consemnată de Cătălin Purcaru. Domnule colonel Nicolae Anghelescu, amintea domnul ministru Mircea Duşa de asigurarea de 60 mii de euro. Sincer să vă spun, cunoscând şi cazuri ale aliaţilor noştri, cazuri similiare din Statele Unite, unde numai pentru, să-mi fie iertată această comparaţie mercantilistă sau cum s-o numim, dar foarte dură, pentru un picior pierdut în război, un militar primeşte o despăgubire de aproximativ 250 mii de dolari. Iată că, la noi, un militar nu beneficiază de această sumă cu toate că afecţiunile traumatice sunt mult mai mari şi primeşte doar 60 de mii de euro. Nu credeţi, totuşi, că ar trebui să se umble la aceste asigurări de război pentru militarii români, astfel încât în situaţii speciale sau când se întâmplă asemenea lucruri tragice, asiguratorul să acopere cât mai mult din aceste pierderi, pentru că sunt sigur că şi primesc foarte mulţi bani atât pentru oameni, cât şi pentru tehnica asigurată şi cazurile acestea nu sunt foarte frecvente, adică undeva într-o balanţă este tot în avantajul asiguratorului care, în cele din urmă, ar trebui să fie şi să înţeleagă ce se întâmplă acolo.
Cristi Dumitraşcu: Este o întrebare grea pentru dumneavoastră.
Nicolae Anghelescu: Da, este o întrebare grea pentru o persoană cu poziţia mea în aparatul public, dar nu am să mă sfiesc să vă răspund aşa, fie şi ca o părere personală. Normal că este puţin şi, până la urmă, nimic nu ar fi prea mult pentru aşa o afecţiune, cum are Florinel Enache şi cum are şi Porumb.
Realizator: Da, Daniel Porumb.
Nicolae Anghelescu: De fapt, ei sunt cei mai afectaţi dintre toţi cei care sunt...
Realizator: Sigur, să ne aducem aminte şi de Marius Iovi, pentru că şi el a trecut prin nişte drame şi foarte greu şi-a revenit. Mă bucur pentru el că este bine şi îl salut cu această ocazie. Sunt alături de el, ştiţi că am fost şi cu Batalionul 32, atunci când s-a întâmplat. Dar revenim totuşi, la această sumă de 60 de mii de euro. Nu puteţi face ceva să umblaţi la aceste prevederi contractuale cu asiguratorul, să fie mult mai în favoarea militarului român în astfel de situaţii.
Nicolae Anghelescu: Ba da. Ministerul chiar are în derulare o asemenea analiză. Cinstit să fiu, nu am să mă aventurez în a vă spune care sunt detaliile şi concluziile ...
Realizator: Sigur, nu vrem sume, fiindcă ..
Nicolae Anghelescu: ... fiindcă ea nu este una definitivă, dar tema este în atenţia conducerii ministerului şi a direcţiilor de specialitate din minister. Sunt convins că lucrurile se vor aşeza mai bine, aşa cum toate lucrurile s-au aşezat mai bine în ultimii cinci, şase ani de zile, în materia aceasta. Dincolo de această sumă fixă, multă sau puţină, puţină se pare că este de la asigurări ...
Realizator: Puţină în comparaţie cu alte cazuri similare din statele aliate şi aici vorbim de holdinguri, de corporaţii, de asigurări, care au şi peste mări şi peste ţări sedii, deci, putem face aceste comparaţii şi la nivelul militarilor americani şi militarilor români. Iată că un militar american primeşte o despăgubire de 250 de mii, deci de câteva ori mai mare, de dolari pentru o traumă mult mai mică. Şi, din păcate, militarul român cu o traumă de trei ori mai mare primeşte de trei ori mai puţin.
Nicolae Anghelescu: Da. Asta este. Am putea translata discuţia şi în materia veteranilor de război, că tocmai vorbeaţi mai devreme, apropo de ceea ce spunea şi domnul general Dragnea, preluând spusele dânsului, cum că sunt veteranii ţării, aşa şi este. Sunt ai ţării, nu sunt ai MApN. Şi veteranii din teatrele de operaţii ar trebui priviţi la fel, adică ar trebui să existe o emulaţie la nivel naţional pe problematica aceasta.
Realizator: Bun. Iertaţi-mă că vă întrerup, şi aţi deschis iarăşi o cutie a Pandorei, un subiect foarte delicat, iartă-mă, Cristi, că insist eu pe acest subiect, ideea este că eu cred că ar trebui să existe şi o lege pentru cum le spun eu veteranii tineri ai României, nu neapărat să îi răsplătiţi cu terenuri, dar poate umblăm la diminuarea impozitelor la, ştiu eu, abonamente gratuite, nişte lucruri pe care ei totuşi să le simtă, să simtă că această calitate de veteran al teatrelor de operaţii îţi aduce mult mai mult respect şi îţi aduce şi anumite drepturi.
Nicolae Anghelescu: Este deja. Tocmai vă spuneam că este o Ordonanţa 82/2006, pe care în anul 2009 am îmbunătăţit-o. Ea prevede o seamă de drepturi. Nu comentez eu că dacă sunt multe sau puţine, pentru că pe undeva am contribuit în mod semnificativ la ea şi aş fi subiectiv. O avem în lucru şi acum. Chiar zilele acestea am propus o variantă domnului ministru. Sunt convins că cel puţin o parte din ce am trecut acolo se va accepta. Vă dau câteva exemple. Am propus acolo ca soţiile şi copiii majori ai invalizilor de gradul I, cum este cazul soţiei lui Florinel Enache şi băiatul lui Florinel Enache, are 19 ani, să poată fi asimilaţi în anumite drepturi cu văduvele. De ce? Pentru că văduvele pot fi angajate în MApN. Ori şi o soţie de invalid de gradul I ar trebui să fie îndreptăţită la aşa ceva, pentru că un invalid de gradul I nu mai poate aduce niciun aport financiar familiei, mai mult, devine un consumator de fonduri. În această logică i-am trecut acolo. Spre exemplu, am trecut posibilitatea ca, eu ştiu, copilul lui Florinel Enache, să-l luăm pe el ca exemplu acum, să poată fi angajat, dacă doreşte, în MApN. Acum, asta e o chestiune de deziderat, la momentul de faţă. E în faza de /.../.
Realizator: Aceste lucruri s-au mai întâmplat, fără să existe un cadru normativ. Mi-aduc aminte, prima dată s-a întâmplat asta pe timpul ministrului Paşcu sau mă înşel?
Cristi Dumitraşcu: În 2003...
Nicolae Anghelescu: Nu, în 2006 este...
Realizator: În 2006, primul caz de genul acesta, când soţia unui militar român căzut la datorie a fost angajată în MApN. Deşi nu e o lege, practic e o cutumă, de atunci şi, în semn de recunoştinţă, Ministrul Apărării... acum s-a transformat...
Nicolae Anghelescu: Avem cadru legal, da.
Realizator: Acum avem, dar atunci nu exista.
Nicolae Anghelescu:: Da.
Cristi Dumitraşcu: Să nu uităm şi de integrarea celor răniţi, care pot activa.
Nicolae Anghelescu: Sunt mult mai multe; dacă vreţi, eu vi le înşirui aici.
Cristi Dumitraşcu: Cum este domnul Slăniceanu.
Nicolae Anghelescu: Uitaţi, cum este cazul lui Iovi. Iovi nu mai este apt grupa 4 acum, pentru a fi pe standardele militare, şi totuşi lucrează în MApN, ca subofiţer. Butoi Claudiu este invalid de gradul unu. Umblă în cărucior. Şi este încadrat ca personal civil în MApN şi aşa mai departe. Sunt... Au ...Porumb are o indemnizaţie de invaliditate foarte consistentă, ca invalid de gradul unu. Alta, mult diferită faţă de cea pe care o au invalizi de gradul unu, pe materia comună, pe materia valabilă la nivel naţional.
Cristi Dumitraşcu: Medicală, da.
Nicolae Anghelescu: Intenţionăm să facem mult mai multe asemenea...
Realizator: Îmbunătăţiri, sigur că da.
Nicolae Anghelescu: Derogări, îmbunătăţiri, pentru această categorie absolut specială, pe criteriul faptului că, pe de o parte, aşa cum am spus, nu sunt nişte oameni oarecare şi nici nu sunt foarte mulţi, ori asta încercăm să convingem. Domnule, câţi invalizi de gradul unu avem acum? Decât patru.
Realizator: Domnule colonel, să ştiţi că eu urmăresc declaraţiile dumneavoastră şi vom reveni cu acest subiect, peste timp. "Euroatlantica" este alături de Armată, de MApN, dar şi de cei care au servit MApN.
Cristi Dumitraşcu: Trebuie să ne luăm rămas bun de la plutonierul major Costinel Slăniceanu. Dacă ne auziţi, domnule Slăniceanu... Vorbeam despre integrarea celor care au avut de suferit în teatrele de operaţii. Dumneavoastră sunteţi acum angajat la Câmpulung Muscel?
Costinel Slăniceanu: Da, da, la Baza de Instruire pentru Apărare CBRN Muscel.
Cristi Dumitraşcu: Vă e bine acolo? Sunteţi integrat faţă de perioada de dinaintea accidentului?
Costinel Slăniceanu: Da, da, da. Nu mai am acea viaţă de militar activ, cum aveam, dar sunt la birou acum şi...
Cristi Dumitraşcu: Vă dorim multă sănătate şi să ne mai auzim. Cât de curând vom veni la dumneavoastră, la Câmpulung, să mai vorbim şi vă mulţumim pentru această seară, pentru că aţi fost alături de noi.
Costinel Slăniceanu: Cu mare drag. Şi eu vă mulţumesc.
Realizator: Să ne mai îndreptăm o dată şi spre cel care reprezintă arma sărbătorită în această emisiune, spre domnul colonel Lucian Leucuţa. Domnule colonel, ce ne puteţi spune, pe scurt, după 23 de ani de nouă istorie a Poliţiei Militare?
Lucian Leucuţa: Este în continuă transformare, în continuă modernizare arma Poliţiei Militare. În derulare, în acest moment, avem un program în parteneriat cu Armata SUA...
Realizator: Ce ne-am face noi fără Armata SUA, domnule colonel? Îmi aduc aminte că Poliţia Militară a primit şi Humvee-uri, dacă nu mă înşel, de la Armata SUA.
Lucian Leucuţa: Da, am primit opt Humvee-uri de la Guvernul SUA.
Realizator: În mod gratuit. A fost o donaţie, printr-un grant, dacă îmi aduc aminte. Am fost chiar la sediul Statului Major al Forţelor Terestre, când le-aţi luat în primire.
Lucian Leucuţa: Aşa este. Am primit cele opt Humvee-uri, care, din fericire, au reuşit să salveze viaţa colegilor noştri, care au acţionat în teatrul de operaţiune. În prezent mai acţionează doar două, pentru că şi astea au fost distruse.
Cristi Dumitraşcu: Ce ar fi fost să mergeţi cu ARO, cum aţi mers prima dată?
Realizator: Îmi aduc aminte, parcă eram nişte piraţi, domnule colonel, cu acel ARO decupat deasupra şi ieşea pe o bucată de lemn un militar român cu o mitralieră, din care atârna banda cu cartuşe. Deci pur şi simplu apăream ca o armată de mercenari acolo, cu un ARO decupat, traforat deasupra şi ieşea ...
Cristi Dumitrescu: Astea erau condiţiile.
Lucian Leucuţa: Este adevărat, tehnica noastră este conform restricţiilor bugetare severe, dar este compensată incapacitatea ei de spiritul de luptător al militarilor noştri.
Realizator: Cunoaştem că tot timpul compensăm, Cristi, cu calitatea personalului, cu spiritul de luptător, cu profesionalismul militarilor. Mai greu e cu această tehnică.
Cristi Dumitraşcu: Din păcate, aşa am fost în toată istoria.
Realizator: Da. De când am trecut şi Prutul, ştim când, da, ne aducem aminte, pentru că vorbim şi de veteranii...
Cristi Dumitraşcu: Şi pe vremea lui Ştefan cel Mare la fel era.
Realizator: Da. Să ne îndreptăm din nou, pentru că mai avem un minut şi se încheie emisiunea, către domnul colonel Nicolae Anghelescu. Foarte pe scurt, ce le promiteţi veteranilor tineri ai Armatei României?
Nicolae Anghelescu: Ce să le promit? Le promit că le vom fi foarte fideli, că vom comunica în continuare cu ei, aşa cum am făcut-o şi până acum, că vor găsi în noi un interlocutor foarte serios şi aplicat, că nu vom intra într-un scenariu din ăsta mai patetic, aşa, cum se cam poartă, şi vom încerca să rezolvăm problemele, aşa cum aţi văzut că s-a întâmplat acum, la Florinel Enache.
Realizator: Eu cred că după atâţia ani de teatre de operaţie, este timpul să intrăm într-un ciclu normal.
Nicolae Anghelescu: Lucrurile s-au sedimentat oarecum şi am ajunsla nivelul de maturitate în domeniul acesta, incât putem să acţionăm raţional şi eficient, zic eu.
Realizator: "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată contribuţiei Armatei României la securitatea europeană, prezent şi istorie. Invitaţi în emisiune au fost generalul în retragere Marin Dragnea, colonelul Lucian Leucuţa, plutonierul major Costinel Slăniceanu, colonelul Nicolae Anghelescu.