Bilanţ MApN 2012, retragere din Afganistan şi Baza Deveselu

Realizator Euroatlantica Radu Dobritoiu, producator Nicu Popescu, Transcriere RADOR

Realizator: Radu Dobriţoiu - "Euroatlantica", dedicată misiunii din Afganistan, la care participă armata României, cea mai complexă operaţiune din acest moment atât pentru militarii români, dar şi pentru Alianţa Nord-Atlantică. Vom discuta şi despre recentul bilanţ al Armatei, prezentat în această săptămână la MApN, dar şi despre baza de la Deveselu, unde va funcţiona sistemul balistic defensiv din cadrul scutului american antirachetă.

În Studioul 31 se află col. Mircea Gologan, revenit recent din Afganistan, unde a fost ofiţer senior pentru contingentul românesc. Bună seara, domnule colonel.

Mircea Gologan: Bună seara.

Realizator: Mulţumiri pentru că aţi venit în studiourile Radio România Actualităţi. Prin telefon, vom avea legătura cu generalul în rezervă Decebal Ilina, fost şef Direcţiei de Informaţii Militare, fost şef al Direcţiei Contraspionaj Militar, fost secretar de stat în cadrul MApN, fost secretar de stat pentru armamente la Ministerul Industriilor. Tot prin telefon urmează să participe la emisiune fostul ministru al apărării Constantin Dudu Ionescu; domnia sa a ocupat în trecut şi funcţia de ministru de interne.

Domnilor invitaţi, vom vorbi în această seară despre Deveselu, despre Afganistan şi despre recentul bilanţ prezentat la MApN. Vă propun să începem cu bilanţul, să ascultăm materialele înregistrate. Restricţiile bugetare afectează în continuare activitatea Armatei României, inclusiv prin diminuarea nivelului de pregătire a militarilor. Şeful Statului Major General, g-ral.lt. Ştefan Dănilă, a vorbit la bilanţul MApN de o creştere graduală a finanţării armatei. Generalul Dănilă a enumerat printre misiunile principale îndeplinite de armată şi deszăpezirile.

Ştefan Dănilă: Şi anul 2012 a fost un an de criză, iar restricţiile bugetare au afectat şi activitatea armatei României, prin agravarea stării tehnice a echipamentelor militare şi diminuarea nivelului de pregătire a armatei. Cu toate acestea, obiectivele prioritare: respectarea angajamentelor internaţionale, intervenţia şi sprijinul populaţiei în situaţii de urgenţă, precum şi serviciul de luptă, au fost îndeplinite prin concentrarea resurselor şi determinarea personalului. Ca primă prioritate, angajamentele internaţionale asumate ca ţară membră NATO au fost realizate prin participarea la operaţiile din Afganistan şi Balcanii de Vest, precum şi prin activitatea personalului încadrat în structurile de conducere ale Alianţei. Ca stat membru al Uniunii Europene, am participat la operaţia antipiraterie "Atalanta" din Cornul Africii, cu fregata Regele Ferdinand.

În perioada căderilor abundente de zăpadă, cumulate cu viscol, din lunile ianuarie, februarie şi decembrie, am răspuns cu promptitudine solicitărilor de intervenţie în sprijinul populaţiei pentru deszăpezire, transport de persoane, alimente şi materiale. În vederea refacerii capacităţii operaţionale afectate de subfinanţare, Statul Major General a contribuit cu recomandările militare la elaborarea programului multianual, asumat de Guvernul României şi aprobat în CSAT în luna ianuarie. Prin acest plan se vizează consolidarea capabilităţilor necesare pentru îndeplinirea misiunilor Armatei României, plecând de la premisa unei creşteri graduale de finanţare a MApN.

Realizator: Domnilor invitaţi, generalul Dănilă a enumerat deszăpezirile după misiunea antipiraterie "Atalanta", în Cornul Africii, sub egida Uniunii Europene. După 2007 ştim că am trecut la o armată profesionistă, cu militari profesionişti. Ce părere aveţi despre această încadrare a misiunilor armatei ca fiind principală cea deszăpezirii?

Decebal Ilina: Eu aş vrea să fac o mică paranteză, ca să înţelegem mai bine situaţia nefericită în care se găseşte MApN, care, mai ales în ultimii cinci ani de zile, a trebuit să gestioneze sărăcia, având nişte bugete absolut de avarie; nu le-aş zice de criză, nişte bugete de avarie. În perioada 1998-2000 s-a întocmit o strategie de dezvoltare a armatei pe următorii 20-25 de ani, strategie la care au participat şi specialişti americani, specialişti englezi şi alţi specialişti occidentali, care, alături de generalii şi de militarii armatei române, au întocmit această strategie care pornea de la o estimare, de la o simulare a bugetului României pe următorii 20 de ani. Pornind de la nişte realităţi şi uitându-mă recent pe această strategie, îmi dau seama cât de realişti au fost în estimările respective. Şi atunci, s-a optat pentru reducerea armatei la dimensiunile pe care le avem acum. Ei spun: "Dacă ăsta e bugetul MApN, înseamnă că atâţia militari poate să aibă". De la ce considerent se pleca? 40%, 45%, maxim 50% din bugetul de apărare al ţării trebuia destinat cheltuielilor de personal; circa 30% cheltuielilor de capital, adică cheltuielilor de înzestrare; 15-20% cheltuielilor de operare - adică ce ziceaţi dumneavoastră, de pregătire, de instruire a personalului - şi 5-7% erau cheltuieli umanitare, medicale, sportive etc. Deci, care era estimarea? Că armata ar beneficia, pe asigurările pe care le dădeau la vremea respectivă factorii politici, de un procent de 2-2,4% din bugetul României. Pornind de la acest considerent şi luând în calcul că în ultimii ani armata română a avut sub 1% din PIB, asta înseamnă că ce au făcut? Au crescut cheltuielile de personal, iar anul trecut, spunea ministrul Dobriţoiu - l-am auzit la televizor de câteva ori -, cheltuielile de personal au ajuns la astronomicul procent de 85% din buget. Asta înseamnă că 85% din bugetul apărării îl consumă cu personalul şi mai rămân 15% pentru cheltuieli de capital, pentru cheltuieli de operare ş.a.m.d. Vă daţi seama ce pregătire poate să facă armata. Şeful Statului Major nu poate să spună, el trebuie să folosească termeni diplomatici. A spus că s-au îndeplinit misiunile în străinătate, ceea ce era normal, că nu se puteau abandona militarii din Afganistan, din Irak, de pe unde au mai fost şi din ce spaţii vor mai fi. De asemenea, s-a participat la acţiuni în sprijinul populaţiei, cum spunea dumnealui, la deszăpezire, la alte calamităţi ş.a.m.d., unde, tot de asemenea, se presupune că sunt costuri care se iau din bugetul de apărare. Situaţia dramatică pe care o gestionează MApN înseamnă că în ultimii 4-5 ani, când situaţia asta a fost cea mai complicată, au fost foarte puţini bani atât pentru înzestrare, cât mai ales pentru instuirea personalului. Situaţia nu poate fi continuată aşa. De fiecare dată au existat promisiuni: "La anul primiţi mai mult". Eu sunt convins că la anul şi în următorii ani nu se vor primi mai mult. De ce? Bugetul României rămâne la fel de contractat şi anul viitor şi putem spune, dacă va fi o creştere de 1%, ştim precis cu cât va creşte bugetul. Or, sunt multe alte...

Realizator: O să revenim, domnule general, la chestiunea bugetului. O să avem încă două materiale de la bilanţul MApN. Aş dori să ştiu şi părerea domnului ministru Constantin Dudu Ionescu despre această caracterizare a misiunii de deszăpezire ca fiind una principală pentru Armata României, enumerată, bineînţeles, după Afganistan şi după operaţiunea antipiraterie din Cornul Africii.

Constantin Dudu Ionescu: Armata română face parte integrantă din poporul român şi deci, în situaţii de criză, armata română trebuie să ajute populaţia să treacă peste aceste situaţii de criză; dar asta doar în situaţii de criză. Armata nu trebuie să aibă misiuni aşa cum avea pe vremea lui Ceauşescu - economice sau de genul acesta, care ţine mai degrabă de ISU.

Realizator: Şi de autorităţile locale.

Constantin Dudu Ionescu: Şi de autorităţile locale, dar în general, de tot ceea ce înseamnă misiuni civile. În situaţii extreme, cum a fost şi înzăpezirea, cu toate că acolo a fost mai degrabă o proastă gestionare. Evident că se poate ajunge sau trebuie să se ajungă şi la aceste resurse, pentru că doar n-o să laşi oamenii să moară înzăpeziţi...

Realizator: Sigur că da.

Constantin Dudu Ionescu: ...pentru că nu vrei să apelezi la armată ca să nu o pui la lucru pentru alte misiuni decât cea pentru care a fost ea înfiinţată. Dar asta este o soluţie extremă şi este o soluţie pentru care o armată nu trebuie să fie pregătită./lbadiu/cvanato/ Asta nu înseamnă că, repet, trebuie să apară din nou această separare între popor şi armată, e inadmisibil. Problema pe care a ridicat-o domnul general este adevărată, domnul general Ilina, este adevărată şi de fapt de aici..., la asta se reduce de fapt în momentul de faţă şi cred că...

Realizator: Şi de câţiva ani se întâmplă asta, da.

Constantin Dudu Ionescu: Cu toată seriozitatea. De fapt, principala vulnerabilitate a structurii forţelor Armatei Române este subfinanţarea. Nu este vorba de vreun guvern, nu este vorba de vreo structură politică, este vorba de o atitudine care, din păcate, s-a accentuat după integrarea noastră în NATO, când ne-am făcut datoria, maurul şi-a făcut datoria, respectiv armata, pentru că ea a fost principalul vehicul pentru integrarea în Alianţa Nord-Atlantică şi acum trebuie să o lăsăm. "Nu mai avem nevoie de fiare vechi, de fiare ruginite în patrimoniul nostru naţional".

Realizator: Era 2,37 alocarea din PIB, dacă îmi aduc aminte, şi ne angajaserăm să nu coboare niciodată sub 1,80.

Constantin Dudu Ionescu: Nu, a existat un studiu încă din 1997, făcut de un institut al armatei şi împreună cu specialişti ai armatei, care spunea că coborârea sub un procent de 2,38 este din punct de vedere al înzestrării şi al pregătirii forţelor armate un buget care nu poate să susţină misiunile armatei. Ce facem în situaţia asta în care, într-adevăr, e o situaţie de criză, în care nu avem resurse. Pentru că este foarte grav să afirmi că nu ai resurse să finanţezi armata, asta însemnând că adaugă vulnerabilităţilor pe care deja le avem o vulnerabilitate suplimentară. Ce poţi să faci? Să cheltuieşti mai chibzuit banii nenorociţi de puţini pe care îi ai. Pentru că eu - şi bănuiesc că sunt mulţi ca în cazul meu - nu ştiu să decid ce este mai bun să fac sau ce să fac înainte: un gard ca să-mi apăr casa sau să mănânc. Mie mi se pare că cele două sunt inseparabile: nu poţi să separi gardul de ceea ce mănânc, pentru că dacă nu am gard nu o să mănânc, dacă nu o să mănânc nu am gard. Nu am instrumentul care să mă facă să separ acest lucru. Deci, este evident că trebuie să ne ducem la o gestionare mai bună a nenorocitelor insuficiente resurse financiare pe care le are armata. Primul lucru care trebuie făcut, după părerea mea, este punerea efectivă la muncă a ceea ce înseamnă planificare multianuală. Nu poţi să înzestrezi armata cu echipamente performante fără să ai acest mecanism, Acest mecanism este implementat de foarte mult timp la nivelul armatei, dar, din păcate, din punct de vedere bugetar la nivelul Ministerul Finanţelor, această previziune nu există, nu ţine, repet, deci această chestiune nu este o chestiune politică. Trebuie să încercăm să separăm complet ceea ce înseamnă partizanatul politic de acest lucru care se cheamă interes naţional, în momentul de faţă, o structură armată care să corespundă în primul rând, şi aici vreau să accentuez altceva, necesităţilor de apărare ale României, pentru că, chiar dacă suntem membri ai NATO, ca să poţi să faci articolul 5, condiţia esenţială este să-ţi poţi apăra singur teritoriul. Nu ne va ataca nimeni dimprejurul nostru, nu cred că se gândeşte cineva, dar asta nu înseamnă ca tu să nu ai minim minimorum nişte structuri, nişte structuri de forţe care să poată să răspundă acelui imperativ care înseamnă cel puţin trei zile până când vine NATO peste tine să te susţină...

Realizator: Sigur că da, cu brigada aceea... Şi la nivel de o brigadă vine după aceea într-o perioadă scurtă, de 30 de zile.

Constantin Dudu Ionescu: Ne întoarcem. Ce putem să facem pentru că...? Ce a spus domnul general Ilina este perfect adevărat: Subfinanţare cronică. Este inacceptabil ca aproape 90% din bugetul Ministerului Apărării să se ducă pe cheltuieli la capitolul personal. Nu există acest lucru. Un 60% este, să zicem, maximum acceptabil. Tot ce este peste 60% înseamnă ori o supradimensionare a ceea ce înseamnă resursele umane din interiorul Ministerului Apărării ori o subfinanţare. S-ar putea să fie o supradimensionare, habar nu am în momentul de faţă dacă este aşa sau nu. S-ar putea ca unele dintre măsurile pe care le-am luat în trecut să nu fi fost valabile. Dar, repet, nu se poate merge în ritmul ăsta în continuare. Şi de ce vă spuna asta? Pentru că se induce în interiorul armatei un decalaj enorm între unităţile care merg afară şi care cât de cât sunt echipate şi cât de cât pregătite pentru că sunt expuse direct unor situaţii de conflict şi restul armatei, care nu este nici pregătită, nici înzestrată la nivelul de aşteptare minim pe care l-am avea din partea unor astfel de structuri.

Realizator: Pe de altă parte, în primul rând, voiam să amintesc că şi fostul ministru al apărării senatorul Corneliu Dobriţoiu a tot însistat pe această subbugetare a Ministerului Apărării Naţionale; se pare că rezultatele discursului său s-au făcut foarte puţin simţite în recalcularea bugetului Ministerului Apărării, cum vom vedea şi din declaraţiile politicienilor care au participat la bilanţul Ministerului Apărării, şi, pe de altă parte, domnule general Ilina, domnule ministru Dudu Ionescu, ştiu că în mediile militare se vorbeşte în această perioadă chiar şi de o nouă restructurare la nivelul Ministerului Apărării, respectiv reducerea statelor pentru cele 12 brigăzi deja existente la nivelul Ministerului Apărării Naţionale. S-ar putea ca şi aceasta să fie o soluţie pentru...

Constantin Dudu Ionescu: Domnule Dobriţoiu, îmi cer scuze că vă întrerup. De cele mai multe ori, când se începe cu restructurări, din păcate se începe cu unităţile operative, pentru că de cele mai multe ori statele nu sunt complete. Marea problemă este, în opinia mea, modul în care unităţile neoperative şi tot ceea ce înseamnă, hai să zicem, "auxiliare", că nu există aşa ceva, termenul ăsta în Armata Română, dar...

Realizator: În armata romană exista...

Constantin Dudu Ionescu: Vă rog?

Realizator: În armata romană exista, nu în Armata Română.

Constantin Dudu Ionescu: Se înţelege, evident, despre ce este vorba, de fapt acolo ar trebui să se înceapă. Ideea de birocraţie în acest minister trebuie redusă la minimum. Pentru că nu birocraţii, indiferent dacă sunt militari sau civili, se vor duce la luptă, ci cei care efectiv sunt pregătiţi pentru aşa ceva. S-ar putea să se ajungă până la urmă, din cauza puţinătăţii resurselor, şi la reducerea unităţilor care sunt efectiv operative. Dar asta este ultimul lucru la care trebuie apelat.

Realizator: Domnule col. Mircea Gologan, doreaţi să adăugaţi ceva, probabil în continuarea fragmentului din discursul susţinut de şeful Statului Major General, Ştefan Dănilă, la bilanţul Ministerului Apărării Naţionale?

Mircea Gologan: Într-adevăr. Aş fi vrut să vă ofer o altă perspectivă asupra motivului pentru care şeful Statului Major General a inclus participarea la deszăpezire în discursul său la enumerarea realizărilor Armatei Române în anul care a trecut. După cum ştiţi, Armata are patru misiuni de bază. A patra, ultima este drept, este sprijinul autorităţilor locale în situaţii de urgenţe şi exact asta a reprezentat...

Realizator: Sigur, dar există un alt minister care are ca misiune prioritară mai în faţă, nu a patra, care este Ministerul Administraţiei şi Internelor. Ideea pe care eu voiam să o susţin şi spun eu cu respect pentru haina militară era aceea că cu adevărat numai în momente de criză de genul acesta ar trebui să apelăm la militarii profesionişti şi să-i trimitem acolo să dea zăpada la lopată, şi nu pentru acest lucru ei sunt pregătiţi şi ei sunt instruiţi şi trebuie într-un fel respectată haina militară şi din acest punct de vedere. E adevărat, trebuie să fie alături de populaţie şi sunt sigur că populaţia continuă să aibă acelaşi respect faţă de militari, dar nu cred că era una dintre misiunile principale care trebuiau prezentate după Atalanta şi după Afganistan la un bilanţ de o asemenea însemnătate, la un bilanţ anual. Şi pentru că...

Constantin Dudu Ionescu: Domnule colonel, domnule Dobriţoiu, îmi cer scuze că intervin. Este adevărat că..., am spus-o şi eu, am spus şi eu acest lucru - că în situaţii de criză trebuie intervenit, inclusiv cu militari profesionişti./rpatulea/schelaru/ Dar inclusiv acest tip de intervenţie, care, repet, nu este exclusă, ci aproape obligatorie în situaţii de criză, este o proastă gestionare a resurselor. Nu pregăteşti militari profesionişti ca să dea la lopată. În ideea în care pot să chem pe cineva care ar fi trebuit să dea la lopată, care nu trebuia neapărat să utilizeze, să ştie să tragă neapărat cu AKM. Ca să reduc aproape la ducerea spre derizoriu, dar despre asta este vorba. Nu chem pe cel care ştie să lucreze cu calculatorul să scrie cu creionul.

Decebal Ilina: Cu permisiunea dvs, mi-aş îngădui să intervin şi eu. Eu salut solidaritatea armatei cu nevoile poporului şi totdeauna, toată vitejia armatei n-a fost legată de faptul că ura cu disperare pe cei pe care îi avea în faţă, ci pentru că îi iubea cu disperare pe ăia pe care îi avea în spate, deci poporul, familia ş.a.m.d. Dar n-aş pune ca o prioritate a armatei, în condiţiile în care statul român plăteşte zeci şi sute de milioane la tot felul de arme care, în loc să deszăpezească, fac cine ştie ce, iar armata din acest buget de sărăcie pe care îl are trebuie să mai suporte şi cheltuielile astea. Autorităţile trebuie să-şi bage minţile în cap, şi mi-aduc aminte de ceea ce zicea Reagan, pe vremea când conducea el administraţia SUA: autorităţile nu sunt soluţia problemei; autorităţile sunt problema.

Realizator: Da. Şi pentru că am vorbit de buget, de bugetul apărării, tot la bilanţul Statului Major General, premierul Victor Ponta le-a promis militarilor o creştere graduală a bugetului apărării, chiar şi în condiţii de criză, pentru a întări capacitatea Armatei României. Primul ministru a mai spus că în următoarea perioadă va continua procedura pentru achiziţionarea de avioane de luptă multirol aflate deja în uz la alte armate din NATO:

Victor Ponta: ...ideea în care am participat la acest moment important pentru Statul Major General, am vrut să arăt încă o dată respectul şi admiraţia pe care o am în calitate de şef al guvernului pentru Armata Română, pentru faptul că, în condiţii bugetare dificile şi condiţii sociale dificile, Armata Română a rămas şi şi-a îndeplinit toate sarcinile care îi revin pentru securitatea naţională, faptul că le-a mulţumit, de asemenea, tuturor celor prezenţi pentru sentimentul de mândrie pe care îl încerc şi eu, şi orice reprezentant al statului român, la întâlnirile cu partenerii noştri internaţionali, pentru cuvintele frumoase şi aprecierea pe care partenerii noştri o au întotdeauna pentru activitatea Armatei Române. Am spus încă o dată că parteneriatele strategice, în primul rând cel cu Statele Unite ale Americii, cel cu NATO, ca membru al NATO, dar şi participarea României la politica de apărare europeană reprezintă obiective strategice pe termen mediu şi lung, şi am asigurat reprezentanţii Armatei Române că în perioada următoare, anul acesta, după şase ani, practic, în care bugetul apărării a scăzut în mod constant, şase ani de scădere, este primul an în care ne aflăm puţin pe plus, cu foarte puţin, asta neînsemnând că vom rezolva toate problemele din urmă, dar însemnând că am încercat să dăm un anumit mesaj către Armata Română, un mesaj pe care intenţionez să-l păstrăm până în 2016, cu o creştere constantă a bugetului apărării, un mesaj prin care să arătăm că şi în condiţii dificile, în condiţii bugetare dificile, Armata Română rămâne una din structurile fundamentale ale statului şi reprezintă o prioritate pentru Guvernul României.

*

Realizator: Domnilor invitaţi, iată, sunt semne încurajatoare de la actualul guvern privind alocarea de resurse bugetare suplimentare faţă de anii trecuţi pentru armată, cu toate că, la fel ca şi dvs, îmi declar şi eu pesimismul în acest sens. Ştiu că am mai vorbit în această emisiune despre acest subiect. Foarte pe scurt, aş vrea să ştiu şi părerea dvs despre această posibilitate de mărire a bugetului apărării.

Constantin Dudu Ionescu: Bugetul apărării nu poate să facă discrepanţă faţă de bugetul ţării. Bugetul ţării este limitat şi, din păcate, în momentul de faţă, singurele surse majore de creştere a bugetului sunt fondurile europene şi scăderea evaziunii fiscale, coroborate evident cu o cheltuire mai eficace a resurselor limitate pe care le avem. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne gândim că e o promisiune făcută de domnul prim-ministru, este o decizie luată în CSAT, rămânând ca bugetul ţării să poată acoperi această promisiune. Din păcate, există aici o mică problemă, şi anume că această creştere, cel puţin pentru anul viitor, nu va putea reduce procentul de cheltuieli de personal din cheltuielile totale; asta e prima chestiune. Iar a doua chestiune este că, din nou din păcate, subfinanţarea cronică este atât de mare încât este cu greu de închipuit, chiar dacă se vor îndeplini promisiunile pe care le face domnul prim-ministru şi CSAT, deci de care nu trebuie să ne îndoim, cu toate că s-au mai făcut de-a lungul timpului promisiuni care n-au fost îndeplinite, dar plecăm de la prezumţia de bună credinţă, aceste creşteri nu pot să acopere, firesc, toată subfinanţarea de aproape zece ani de zile.

Realizator: Domnule general Decebal Ilina, foarte pe scurt, aş dori să ştiu şi părerea dvs.

Decebal Ilina: Eu n-aş crede că bugetul apărării se va bucura de un sprijin în ceea ce priveşte ca până în 2016 să ajungă la 2,38%, aşa cum s-a promis. Eu am fost martor la tot felul de... Mi-aduc aminte şi că domnul prim-ministru Văcăroiu, la vremea aia, sau Vasile, îl trimitea pe Florin Georgescu, sau pe Remeş - erau miniştrii finanţelor - şi ne promiteau tot timpul că la anul o să avem şi mai mulţi ani ş.a.m.d. şi anul viitor aveam la fel de puţin sau poate chiar mai puţin. Presiunile pe bugetul României sunt foarte mari. Vedeţi că sănătatea e subfinanţată...

Realizator: Învăţământul la fel...

Decebal Ilina: Educaţia e subfinanţată, Ministerul de Interne e subfinanţat, ministerele astea economice, care participă cu o cotă la absorbţia fondurilor europene, spun că sunt finanţate - toate sunt subfinanţate. Priorităţile guvernelor se îndreaptă spre cele care au impact la electorat, spre educaţie, spre sănătate ş.a.m.d. şi în ultimă instanţă spre Ministerul Sănătăţii, deci eu sunt sceptic. Să dea Dumnezeu ca domnul prim-ministru să se ţină de cuvânt şi până în 2016 Ministerul Apărării - care de fapt nu e la anul, ci peste doi ani - să aibă 2,38. Reducerea personalului, ce spunea domnul Dudu Ionescu, chiar dacă s-ar produce - ceea ce am mari îndoieli că s-ar putea produce; cheltuielile de personal cresc, pentru că personalul disponibilizat va primi tot felul de salarii compensatorii ş.a.m.d.; or presiunea pe buget din punct de vedere al cheltuielilor de personal într-o situaţie de disponibilizare e mai mare decât într-o situaţie normală, deci am mari îndoieli că despre bugetul apărării vom putea să vorbim în 2014 sau în 2015 că se apropie de procentul pe care România s-a angajat să îl respecte atunci când România a intrat în NATO.

Realizator: La bilanţul Ministerului Apărării s-a vorbit şi despre Afganistan şi despre reducerea treptată a efectivelor militare româneşti de acolo începând cu anul 2014:

Mircea Duşa, ministrul apărării naţionale: Urmează ca cei care fac planificarea apărării şi a operaţiunilor în Afganistan să prezinte un program de retragere şi România îşi va duce la îndeplinire toate obligaţiile pe care le are. Dacă se vor reduce efectivele, proporţional cu ce se va stabili de către comitetul planificării apărării, se vor reduce şi efectivele pe care România le are în Afganistan, după 2014.

*

Realizator: La bilanţul Armatei nu s-a precizat - cel puţin pentru presă, potrivit informaţiilor pe care le-am obţinut din surse; este vorba de trei FOB-uri (Forward Operating Base - n.r.) româneşti, trei puncte de luptă înaintate din Afganistan, în sudul ţării, într-o zonă dificilă, unde incidentele şi atacurile talibanilor erau frecvente. Domnule colonel Mircea Gologan, ce informaţii aveţi despre aceste avanposturi de unde s-au retras militarii români?

Mircea Gologan: După cum ştiţi, contingentul românesc din Afganistan este concentrat în provincia Zabul.

Realizator: Erau cinci FOB-uri acolo în total, dacă nu mă înşel.

Mircea Gologan: N-aş vrea să intrăm în detalii exacte, câte FOB-uri sunt în momentul acesta sau acest gen. Pot să vă spun în schimb că într-adevăr trei baze înaintate, n-au fost închise, au fost predate forţelor de securitate afgane, ca acest proces...

Realizator: N-am spus că au fost închise, am spus că militarii români s-au retras.

Mircea Gologan: Într-adevăr, ştiţi că NATO a hotărât atât la summit-ul de la Chicago, cât şi la ultima reuniune a miniştrilor apărării, că până la sfârşitul anului 2014 misiunea ISAF se va încheia. La fel de bine ne dăm seama că nu poţi să pleci cu 100.000 de oameni cât are ISAF în momentul acesta într-o singură lună, şi atunci este un proces de diminuare graduală a tuturor contingentelor naţionale, nu numai a contingentului militar românesc, eşalonat pe cei doi ani - evident că anul 2013, anul acesta, şi anul următor -, astfel încât la sfârşitul anului 2014 să creăm condiţiile pentru următoarea misiune, care probabil se va numi "Resume support".

Realizator: Sigur că da. Dar putem spune totuşi că aceste trei baze de unde militarii români... au fost închise ca misiune pentru militarii români, mai sunt acolo, mai operează militarii români?

Mircea Gologan: Militarii români au fost transferaţi la alte baze, concomitent cu diminuarea graduală a contingentului militar românesc. Asta înseamnă că începând din luna decembrie a anului trecut contingentul românesc începe să fie diminuat cu aproximativ 200 de militari.

Realizator: Vom reveni la acest subiect.

Mircea Gologan: Deja s-a întâmplat.

Realizator: Sigur că da, vom reveni la acest subiect, vom vorbi şi ce se va întâmpla până în vară, dar aş dori să aduc aminte că la 1 martie militarii din forţele pentru operaţii speciale din Armata României sărbătoresc zece ani de la înfiinţarea primei structuri de acest gen - le urăm la mulţi ani! Aceşti luptători sunt în măsură să execute misiuni complexe şi în zone foarte dificile, avem astfel de subunităţi şi în Afganistan, în cele mai dificile condiţii de securitate, climă şi relief. În acest moment, aproape 1.800 de militari români sunt încă în Afganistan, cei mai mulţi sunt infanterişti. Din aceştia aproximativ 400 urmează să revină în ţară vara aceasta, în timp ce o parte dintre cei rămaşi vor fi înlocuiţi cu militari din forţele pentru operaţii speciale.

Domnule colonel Mircea Gologan, ce ne puteţi spune despre aceste mişcări de trupe româneşti din Afganistan?

Mircea Gologan: Ştiţi că sistemul militar lucrează pe o planificare pe termen scurt, mediu şi lung. Pot să vă spun că decizia privind diminuarea graduală a contingentului românesc din Afganistan a fost luată încă de anul trecut.

Realizator: Sigur.

Mircea Gologan: Şi totul se desfăşoară potrivit planurilor aprobate inclusiv la nivelul CSAT. Într-adevăr, până în vara acestui an, unul dintre batalioanele noastre de manevră va finaliza procesul de transfer al bazelor şi al zonei de responsabilitate către forţele de securitate afgane şi va fi repatriat.

Realizator: Să precizăm că în acest moment avem două batalioane de manevră.

Mircea Gologan: Acum, ca să vă ajut în a înţelege mai bine situaţia din provincia Zabul, v-aş prezenta următorul tablou: ştiţi că există două...

Realizator: Important pentru noi este că se repatriază unul dintre cele două batalioane de manevră.

Mircea Gologan: Da.

Realizator: Acum, eu vreau să vă întreb: din aceste forţe sau din cele care vor opera în continuare, se va suplimenta ca efective contribuţia cu forţe pentru operaţii speciale?

Mircea Gologan: În primul rând, forţele pentru operaţii speciale nu acţionează în zona provinciei Zabul. Acţionează în Comandamentul regional de est, deci mie mi-ar fi greu să fiu de acord cu dvs în a spune că...

Realizator: Vă mulţumesc pentru această informaţie.

Mircea Gologan: ...înlocuiesc trupele noastre care se retrag cu forţe speciale. Într-adevăr, ponderea în cadrul contingentului românesc a forţelor pentru operaţii speciale creşte un pic.

Realizator: Am înţeles. Un alt subiect legat de teatrul de operaţii din Afganistan este cel al tehnicii de luptă duse acolo de militarii români în anul 2002 - e vorba în principal de TAB-urile 77, care s-au aflat în dotarea Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roşii", şi altă tehnică uzată şi depăşită, cu o vechime de peste 30 de ani, pe care Statul Major General doreşte să o aducă înapoi acasă. Domnilor invitaţi, aş dori să ştiu părerea dvs despre această intenţie a Ministerului Apărării de a repatria acea tehnică din Afganistan. Domnule general Decebal Ilina, aş dori să ştiu şi părerea dvs, pentru că sunteţi expert în înzestrarea armatei. Cât de utile ar fi acele transportoare şi cât s-ar justifica costurile pentru repatrierea lor?/avladucu/cvanato

Decebal Ilina: Eu sunt convins că Ministerul Apărării Naţionale va face o analiză foarte riguroasă pornind de la raportul cost-beneficiu, ce ar însemna, ce costuri ar presupune aducerea acestei tehnici şi ce beneficii am avea, şi că probabil la finalul acestei analize atente şi riguroase se va ajunge la o concluzie foarte clară care anume tehnică merită să fie adusă, că bănuiesc că ştiu, aşa cum spuneaţi şi dvs, că există un număr de ore de transport cu avioane Hercules, deci cu avioane de transport la care România ar avea dreptul, în baza unor costuri pe care le suportă...

Realizator: E vorba de cele 175 de ore anual, la care România contribuie.

Decebal Ilina: Şi deci în contul acestor număr de ore, o parte din tehnică ar putea fi adusă. După părerea mea, şi-aşa tehnica se găseşte de zece ani de zile într-un câmp destul de neprietenos din punct de vedere al condiţiilor meteo...

Realizator: Şi a fost utilizată - vă pot spune cel puţin la început - frecvent şi intens, în condiţii foarte dure de climă şi relief. Am fost în foarte multe misiuni cu militarii români acolo, în provincia Kandahar, şi chiar am fost martorul unor defecţiuni pe parcurs pentru această tehnică încă de atunci.

Decebal Ilina: Furtuni de nisip ş.a.m.d., deşi condiţiile în care tehnica asta a fost fabricată nu erau condiţii tropicalizate, deci condiţii care să permită tehnici să lucreze în condiţiile atmosferice pe care le prezintă teatrul de acţiuni din Afagnistan. Deci, din acest punct de vedere, multe dintre ele probabil că n-ar trebui să mai fie aduse, ar costa mai mult aducerea lor înapoi decât predarea lor. În acelaşi timp, eu cred că armata română ar trebui să negocieze cu autorităţile afgane, care, începând cu 2014, prin contribuţia tuturor statelor, vor primi peste 4 miliarde de euro pentru a-şi întreţine propriile contingente...

Realizator: Şi România are o contribuţie destul de importantă la aceste fonduri.

Decebal Ilina: Să se predea această tehnică autorităţilor, în baza unor costuri, fie ele şi simbolice, dar care ar putea să aducă totuşi un beneficiu Armatei Române pentru eforturile pe care le-a făcut, pentru că vreau să spun că toate ţările care s-au dus în diferite spaţii, în diferite teatre de acţiune, au declarat că se duc în numele unor principii, şi nu al unor interese. Eu am altă părere, că toate s-au dus în numele unor interese, probabil coroborându-le şi cu unele principii. Ar trebui şi România... România a trimis trupe din Angola, trecând prin Albania şi prin Somalia ş.a.m.d. până în Mali, mai nou. Şi fără niciun interes. Ar trebui România să-şi negocieze şi propriile interese, că mi-aduc aminte când ne-am dus în Iugoslavia - şi peste tot spunea preşedintele de atunci că o să construim noi toată Iugoslavia ş.a.m.d. - şi n-am participat la niciun proces de reconstruire a nimănui. În Irak la fel ş.a.m.d. Deci ar trebui să negociem cu mai mult curaj, că în ciuda eforturilor şi tributului pe care l-am plătit noi, nu numai financiar, în spaţiile astea, am avea şi nişte drepturi.

Realizator: Pe de altă parte, tot vorbim de aceste repatrieri de lucruri care sunt pe inventar, şi mi-aduc aminte - şi cred că şi domnul ministru Dudu Ionescu ştie, şi probabil şi domnul colonel Mircea Gologan - de repatrierea din Somalia şi Angola, şi mi-aduc aminte că am revenit de acolo inclusiv cu borcanele goale de un kilogram, că erau pe inventar şi ele trebuiau aduse înapoi acasă, indiferent de cât spaţiu ar fi consumat şi cât de greu au fost ele transportate, borcan cu borcan, împreună, pentru a reface efectivele complete de borcane de aici din România.

Decebal Ilina: Aşa este, cu canistre sparte, ruginite ş.a.m.d. şi toate echipamentele şi marea majoritate, pentru că ştiu bine subiectul, pentru că le-am adus în ţară, le-am casat.

Realizator: Tehnica, cum aţi spus, poate fi donată armatei naţionale afgane sau pot fi găsite alte soluţii - bineînţeles, cu recuperarea pieselor de luptă. Domnule ministru Dudu Ionescu, aţi ascultat ideile expuse şi de domnul Decebal Ilina; care este punctul dvs de vedere referitor la aceste TAB-uri care din 2002 sunt în deşertul din Kandahar şi erau deja depăşite atunci?

Constantin Dudu Ionescu: Înainte să spun ceva despre tehnica de luptă, mi-aş permite să fac o mică observaţie legată de trupele speciale, pentru că trupele speciale sunt un exemplu pozitiv, zic eu...

Realizator: Mai ales că mâine e ziua lor, domule ministru.

Constantin Dudu Ionescu: Bine că aţi amintit dvs lucrul ăsta. Aş fi amintit şi eu la sfârşitul intervenţiei, dar nu numai pentru că e ziua lor, ci pentru că este un exemplu pozitiv din două puncte de vedere, după părerea mea: primul, pentru că este o folosire efectivă a resurselor, trupe superspecializate, cu oameni foarte bine antrenaţi; doi, pentru că, iată, este o nişă pe care România şi-a găsit-o. România şi-a găsit o nişă şi aceşti militari pregătiţi foarte bine şi relativ bine echipaţi sunt un punct important în ceea ce înseamnă afirmarea noastră ca un jucător semnificativ - nu important, dar semnificativ - în ceea ce înseamnă misiuni militare aiurea./avladucu/cvanato/ Întorcându-ne la echipamentul militar, pe lângă faptul că sunt întru totul de acord cu ce a spus domnul general Ilina, aş mai adăuga un lucru: există în inventarul armatei române piese de schimb, consumabile ş.a.m.d. pentru echipamentele care sunt în Afganistan. Eu cred că, în măsura în care se dovedeşte, cu creionul în mână, că este mai bine să laşi acolo..., cheltuielile sunt mult mai mici prin lăsarea lor acolo, cu o eventuală simbolică plată, pentru utilizarea în continuare, dacă nu cumva sunt transformate în altceva; aceste echipamente, piese de schimb şi consumabile ar putea să fie în continuare parte a unor tranzacţii care nu sunt deloc neobişnuite, ci dimpotrivă, sunt nişte chestiuni absolut normale, aşa cum a spus domnul general, în susţinerea intereselor noastre. Mai mult decât atât... sau poate că unele dintre ele ar putea fi fabricate la comandă de o industrie românească de apărare, e adevărat, într-un declin aproape mortal, dar să sperăm că nu toată lumea va ajunge acolo, la un sfârşit nefericit.

Realizator: Sigur că da.

Constantin Dudu Ionescu: Deci, ceea ce spun eu aici, repet: sunt întru totul de acord cu domnul general că aceste decizii nu pot fi luate pe nişte criterii contabile... contabiliceşti, nu contabile; e inacceptabil, adică pot să trimit o comisie de casare, care mă costă mai puţin, la faţa locului, decât să aduc tot echipamentul, toate borcanele şi să le casez aici.

Realizator: Aici e vorba de managementul resurselor, domnule ministru. Domnul colonel Mircea Gologan doreşte să adauge la acest subiect - , foarte scurt, vă rog.

Mircea Gologan: Aş vrea să asigur pe toată lumea că nu se vor aduce borcane înapoi. De asemenea, procesul de repatriere a tehnicii militare a început; el a fost precedat de o analiză foarte atentă a stării tehnice a tuturor mijloacelor şi nu vor fi aduse decât cele care îndeplinesc anumite condiţii, care vor fi revitalizate şi nu putem să le lăsăm acolo în niciun caz, deoarece ştiţi că programele de înzestrare au fost sistate de ani buni, şi atunci deficitul în unităţile operative de pe teritoriul naţional s-ar menţine.

Realizator: E o veste foarte bună: o să le folosim pentru operaţionalizarea unor unităţi din România. La Deveselu au început în această săptămână lucrările pentru pregătirea infrastructurii ce va deservi baza militară integrată în scutul american antirachetă, un amplasament de maximă importanţă pentru securitatea zonei de sud-est a Europei, cu influenţă asupra stabilităţii regionale.

*

Reporter: Laura Stoican - Lucrările de modernizare a infrastructurii rutiere, precum şi de utilităţi din comuna Deveselu au început în această săptămână. Edilul comunei, Ion Aliman, spune ce lucrări se fac în prezent şi ce urmează.

Ion Aliman: De luni am început lucrările la proiectul "Alimentare cu apă şi canalizare", şi sperăm noi să nu depăşească luni ce vine, deci asta înseamnă 3-4 martie să începem, şi la proiectul "Modernizare drumuri" începem cu drumul care leagă DN 54 cu unitatea militară. Acel drum avea o construcţie specială pentru trafic greu. Sperăm că în jurul datei de cel târziu 1 mai, acest drum să fie gata, plus staţia de epurare, plus alimentarea cu apă, să fim cel puţin în zona unităţii.

Reporter: Infrastructura şcolară urmează, de asemenea, să fie modernizată la Deveselu, dar cu susţinere financiară americană.

Ion Aliman: E un proiect finanţat de dânşii, în care maximum se pot da 800.000 de dolari.

Reporter: Lucrările de construcţie a bazei militare unde va fi amplasat scutul antirachetă vor începe în luna iunie, şi de aceea până atunci trebuie încheiată aducerea reţelelor de utilităţi în zona bazei militare.

Ion Aliman: Vor începe lucrările la 1 iunie. Normal ar fi ca noi şi autoritatea locală şi Guvernul României să facem toate eforturile posibile, în momentul când dânşii vor veni în zonă şi se vor apuca de lucrările acestea, noi deja să închidem lucrările în zonă. Situaţia pe Deveselu e tratată cu maximă responsabilitate, fiind de fapt zona zero.

Reporter: Oamenii sunt bucuroşi că localitatea lor a devenit un punct important pe harta ţării şi a lumii:

-: Noi ne bucurăm că am fost aleşi să se construiască aici scutul. Sperăm să fie bine, să colaborăm, să socializăm cu dumnealor, să se dezvolte localitatea, ceva mai bine pentru comuna noastră, un viitor mai bun pentru tineret, pentru noi, locuri de muncă.

-: Înseamnă foarte mult: a ieşi, în primul rând, din starea în care suntem atât mental, cât şi economic, şi sperăm să ne aducă numai lucruri bune.

-: Înseamnă ceva important pentru comuna noastră. În primul rând, sperăm comuna noastră să dezvolte prin noi locuri de muncă şi va deveni o comună frumoasă.

*

Realizator: Cu ajutorul colegei mele am auzit şi părerea localnicilor despre viitoarea bază care va susţine scutul american antirachetă.

Domnule ministru Constantin Dudu Ionescu, aţi auzit părerea localnicilor de acolo. Acum, eu aş dori să facem şi o legătură între parteneriatul româno-american militar din Afganistan şi, iată, dezvoltarea bazei de la Deveselu. Putem spune că există o legătură, dacă nu directă, măcar ca eforturi pentru întărirea relaţiilor între sacrificiul militarilor români şi, iată, acest angajament al SUA de a construi baza de la Deveselu?

Constantin Dudu Ionescu: Ştiţi foarte bine că există un parteneriat strategic cu SUA de foarte mult timp, dar eu unul cred că aici este vorba de interese comune atât ale SUA, cât şi ale noastre./lbadiu/cvanato/ Statele Unite au un interes ca împreună cu aliaţii nord-atlantici să creeze acest scut, iar noi, pe lângă că suntem şi beneficiari ai scutului...

Realizator: Am şi demonstrat, dacă îmi permiteţi, domnule ministru, în teren, în linia I, umăr la umăr, că suntem aliaţi de valoare şi loiali Statelor Unite. La asta mă refeream.

Constantin Dudu Ionescu: Dar nu este vorba că suntem neapărat aliaţi ai Statelor Unite. Este vorba că suntem aliaţi într-o concepţie care reprezintă valori şi interese comune. Nu trebuie să ne ferim nici de cuvântul "valori", nici de cuvântul "interese". Lumea asta aşa este construită, nu inventăm noi acum alte principii, dimpotrivă, noi trăim în ele. Deci, întorcându-mă, eu, unul, cred că ceea ce se întâmplă la Deveselu şi, sper, în pofida semnelor de întrebare care din păcate sunt din ce în ce mai des legate de..., nu neapărat de Deveselu, cât şi de angajamentul american în Europa, ca acest proiect să se ducă la bun sfârşit. Pentru că îmi permit să-l citez pe unul dintre intervievaţii de colegii dvs care a spus: "schimbarea de mentalitate în primul rând şi pe urmă economică". Este un om, după părerea mea, responsabil şi care a înţeles foarte bine. Ancorarea noastră în nişte valori serioase economice, militare şi inclusiv ale celui ce reprezintă interes este după părerea mea principalul câştig, ca să nu mai vorbim de câştigul copiilor din şcolile care vor fi construite...

Realizator: Unde americanii vor aduce 800 de mii de dolari pentru a dezvolta şcolile de acolo.

Constantin Dudu Ionescu: Da, care vor învăţa limba engleză, care vor avea acces la internet, deci care se vor culturaliza cu nişte eforturi pe care probabil noi, statul român, nu am fi putut să le facem la Deveselu. Acesta este un câştig aproape imediat şi este măsurabil. Dar, pe lângă acest câştig măsurabil pentru acea mică comunitate, după părerea mea, câştigul este major pentru comunitatea care înseamnă România, pentru că în modul ăsta devenim un pion, încă o dată, mă pun deoparte să spun cuvântul important, dar semnificativ în ceea ce înseamnă structura de apărare euroatlantică. Şi cred că ăsta este de fapt până la urmă principalul câştig. Dacă de aici vor urma şi câştiguri economice, asta depinde de noi cât de deştepţi suntem ca să avem, să tragem foloase şi economice din prezenţa de la Deveselu a unor părţi ale scutului antirachetă, asta este o chestiune care, evident, depinde numai de noi, nu depinde şi de alţii.

Realizator: Domnule general Decebal Ilina, aş dori să ştiu şi părerea dvs despre Deveselu şi despre parteneriatul româno-american dezvoltat, iată, practic şi umăr la umăr, în Afganistan.

Decebal Ilina: Nici eu nu consider că există o legătură între participarea noastră în teatrul de acţiuni din Afganistan şi realizarea scutului de la Deveselu. Americanii au făcut un studiu foarte intens şi foarte interesant şi o analiză asupra locului în care urma să fie instalată această bază, au ajuns la concluzia că era avantajoasă din toate punctele de vedere să se instaleze în România şi fix la Deveselu. Au instalat-o. Lumea asta nu e guvernată de sentimente, e guverată exclusiv de interese, şi aici interesul militar era să o amplaseze pe cea mai bună poziţie din punct de vedere militar, care să răspundă cel mai bine ameninţărilor cu rachete care veneau dintr-un anume spaţiu. Cât priveşte..., domnul ministru Dudu Ionescu avea dreptate că există tot felul de opoziţii şi există încă mari dificultăţi în realizarea acestui proiect pe care americanii trebuie să-l susţină în următorii 8-9 ani exclusiv în interesul aliaţilor europeni şi de-abia începând cu 2020, când intră etapa a treia, aia strategică, care combate rachetele intercontinentale, abia atunci ar apăra şi Statele Unite ale Americii. Ştim că America trebuie să reducă aproape 500 de miliarde, 490 de miliarde din bugetele apărării pe următorii 10 ani, probabil că vor fi unele dificultăţi. Din punctul meu de vedere, nu cred că există cale de întoarcere. Proiectul ăsta va merge mai departe, pentru că s-au comandat deja echipamente, rachete ş.a.m.d., rampe, sisteme de radare, pentru că aici sistemul, deja, o parte din el, funcţionează, dacă luăm în calcul că radarul instalat în Turcia deja e operaţional. Deci eu sunt..., cât priveşte avantajele locale, sunt sigur că va fi o serie întreagă de avantaje, inclusiv faptul că vine acolo o comunitate foarte civilizată, care, într-un fel sau altul, va induce şi în comunitatea locală anumite maniere, anumite mentalităţi, cum spunea domnul Dudu Ionescu, schimbările de mentalităţi, că, până la urmă, mentalităţile noastre sunt extrem de remanente, ceea ce ne face să suferim de foarte multe ori fără să ne dăm seama. Dar vor fi şi unele dificultăţi pe care oamenii nu le iau în calcul. Ne gândim foarte bine ce însemnau trupele americane de prin Japonia, eu ştiu, de prin Germania ş.a.m.d., că, dincolo de faptul că erau unele avantaje economice , erau şi unele dezavantaje sau unele disconforturi pe care populaţia trebuia să le trăiască. Nu trebuie să vedem totdeauna numai avantajele, pentru că după aceea o să avem decepţii, atunci când realităţile vor fi altfel decât le gândim noi astăzi.