Apărarea europeană şi perspectiva PESCO

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (29 iunie, ora 21:04) - Emisiunea: "Euroatlantica" - Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit. Apărarea europeană a revenit în această lună pe agenda oficialilor de la Bruxelles, care au decis înfiinţarea unei structuri de comandă şi control la nivel strategic şi militar în cadrul Statului Major al UE. "Euroatlantica" îşi îndreaptă atenţia asupra acestui subiect, cu o ediţie dedicată apărării europene. După ce anul trecut s-a stabilit o capacitate permanentă de planificare şi conducere operaţională la nivel strategic, PESCO, precum şi instrumentele UE de reacţie rapidă, de exemplu grupurile tactice de luptă ale Uniunii, aceste propuneri ar trebui fructificate şi puse în practică în acest an. Invitatul ediţiei este profesorul universitar Iulian Fota, fost consilier prezidenţial. Tema ediţiei: apărarea europeană, perspectiva PESCO. Bună seara, domnule Iulian Fota. Bun venit la "Euroatlantica".

Iulian Fota: Bună seara, mulţumesc frumos de invitaţie. Şi o mică precizare, sunt doar conferenţiar universitar.

Realizator: Am spus profesor universitar. Domnule conferenţiar universitar Iulian Fota, apărarea europeană din nou pe agenda Bruxellesului. Atacurile din Londra au readus acest subiect fierbinte în actualitate, se pare.

Iulian Fota: Şi nu numai. Atacurile din Londra, celelalte atacuri teroriste din Paris, din Bruxelles, atacurile cibernetice, de asemenea, au impus subiectul pe agendă. Pe de altă parte, sunt şi o serie întreagă de oportunităţi care s-au creat, Brexitul-ul de exemplu, pentru că aici trebuie să facem o paranteză, se ştie ca o foarte lungă perioadă de timp Marea Britanie s-a opus unor astfel de dezvoltări, ca principal argument fiind acela al nevoii de a evita duplicarea cu NATO sau chiar nevoia de a evita o anumită rivalitate cu NATO, pentru că în timp un astfel de proces, teoretic cel puţin, poate să ducă şi la aşa ceva, şi, ca atare, Marea Britanie opunându-se, o serie întreagă de decizii nu au putut fi luate, deşi aici - trebuie să spunem lucrul ăsta - însăşi de la înfiinţarea Uniunii, chiar de la comunitatea cărbunelui şi oţelului, o serie întreagă de lideri sau o serie întreagă de ţări au avut în vedere o astfel de abordare, o cooperare cât mai strânsă între ţările europene pe probleme de apărare şi securitate. Deci, în acest moment, este oportunitatea creată prin Brexit, prin faptul că Marea Britanie din nefericire părăseşte UE. Pe de altă parte, este nevoia care ne împinge de la spate. UE ani de zile nu a trebuit să pună securitatea pe agendă sau, dacă vreţi, nu a trebuit să pună securitatea pe o poziţie atât de înaltă pe agendă, pentru că vremurile au fost liniştite şi pentru că era suficientă existenţa NATO şi poate că era suficientă şi implicarea americană pe continentul european. În ultimii ani, datorită apariţiei acestor elemente noi de securitate, în primul rând terorismul pe diferitele cauze; în al doilea rând au apărut toate aceste probleme legate de nevoia de proteja frontierele UE datorită presiunii migraţioniste. Au apărut elemente de crimă organizată şi, nu în ultimul rând, şi vine puternic din urmă, au apărut ameninţările de tip Cyber. De altfel, ăsta a fost şi motivul sau astea au fost şi motivele pentru care domnul Junker a hotărât la ultima organizare a Comisiei înfiinţarea unui post de comisar pentru probleme de securitate. Un tip care împreună cu ceilalţi comisari, că avem comisari pe afaceri interne, şi, ştiţi, avem comisari pe alte..., deci împreună cu ceilalţi comisari să gestioneze cu proritate probleme de insecuritate create UE, pe aceşti trei vectori: terorism, crimă organizată şi atacuri cibernetice. Deci, e nevoia aceea care ne împinge de la spate şi ne presează să ne uităm mai mult la problemele noastre de securitate. În plus, odată cu instalarea Administraţiei Trump la Casa Albă au apărut o serie întreagă de elemente de incertitudine şi unii vin astăzi şi spun, şi eu cred că pe bună dreptate, că poate n-ar fi rău să luăm în calcul şi acest element, o posibilă diluare sau dezangajare americană în timp, şi, ca atare, e cu atât mai important ca Europa să fie pregătită dacă e nevoie pe anumite paliere să se ocupe de propria sa securitate - şi insist pe acest aspect, pe anumite paliere, pentru că din start premisa de la care plecăm este aceea de a nu duplica NATO.

Realizator: Până la să spunem o posibilă şi poate treptată dezangajare americană, pentru că aţi adus aminte de Donald Trump, vorbim domnule Iulian Fota, despre plecarea Marii Britanii din UE, care, chiar şi pe acest palier al securităţii europene, a însemnat şi probabil că şi pe viitor înseamnă foarte mult. Marea Britanie a dat semnale că va rămâne alături în această problemă a securităţii de UE, inclusiv printr-o bună colaborare la nivelul instituţiilor specializate în informaţii, în intelligence.

Iulian Fota: Acum ce înseamnă că Marea Britanie va rămâne alături de UE, într-o bună cooperare pe probleme de securitate? Nu punem, repet, în discuţie chestiunea NATO, pentru că Marea Britanie este în NATO, alături de alte state europene. Deci lucrurile astea sunt... Punem în discuţie tot ceea ce Marea Britanie făcea până în acest moment pentru securitatea UE pe aceste zone: terorism, crimă organizată...

Realizator: Şi din punctul de vedere al informaţiilor a avut o pondere foarte importantă în apărarea europeană.

Iulian Fota: În momentul în care la nivel... Tocmai că..., în primul rând că, datorită expertizei pe care britanicii o au, împreună cu Franţa, ei au constitui motorul dezvoltării după 1990 a acestei politici de cooperare în zona de apărare şi securitate. Să ne amintim Saint Malo, în 1998, acea decizie inspirată, zic eu, a lui Tony Blair, când, împreună cu preşedintele Franţei, a hotărât să permită dezvoltările pe zona asta. Până la vremea respectivă, Marea Britanie, cum spuneam, tradiţional opunându-se unor astfel de decizii. Deci, odată cu Saint-Malo, au început toate aceste dezvoltări care astăzi duc această cooperare din ce în ce mai bine structurată pe probleme de apărare şi securitate. Dacă Marea Britanie va ieşi din UE, eu cred că se vor negocia formule de colaborare, de continuare a colaborării între Marea Britanie şi instituţiile UE pe aceste paliere: contra terorism... Pentru că, cum să vă spun, politica este una şi viaţa este cu totul altceva. Nu te poţi rupe de vecinul tău, chiar dacă, din punct de vedere politic, vrei un alt statut, atunci când teroristul ăla vrea să treacă Canalul din Franţa sau din Belgia, din Olanda, să ajungă la tine ca să...

Realizator: Un vechi proverb spune că noi suntem sub vremuri, şi nu vremurile sub noi.

Iulian Fota: Avem atacurile cibernetice, unde iarăşi britanicii au foarte bune capabilităţi, foarte bune expertize şi unde vor avea tot interesul ca să colaboreze cu ţările UE sau cu UE pe zona asta. De altfel, Franţa a dat un mesaj foarte interesant, inclusiv noul preşedinte al Franţei, domnul Macron. A spus foarte clar că pentru ei, pe linie bilaterală, cooperarea cu Marea Britanie în chestiuni de apărare, securitate continuă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ceea ce este foarte interesant.

Realizator: România a fost lăudată pentru implicarea în acest domeniu extrem de actual şi extrem de aplicat în secolul XXI, apărarea cibernetică. Credeţi că este momentul în care noi să ne implicăm şi să devenim un asset important pentru UE în această zonă extrem de importantă de apărare cibernetică?

Iulian Fota: Cu condiţia să demonstrăm că suntem capabili mai întâi să ne apărăm propria ţară. Aici ce se întâmplă? Sunt două aspecte. Pe de o parte, este adevărat, România este o ţară cu multiple capacităţi sau capabilităţi în zona de apărare cibernetică. În primul rând avem oameni foarte buni, avem experţi pe linia, cum să vă spun, colaborării cu NATO, în primul rând, că acolo colaborarea este mai consistentă. Am demonstrat nişte lucruri remarcabile în ultimul timp. Specialiştii noştri de securitate cibernetică, mai ales cei din zona SRI, au făcut nişte lucruri absolut memorabile, deci au impresionat întreaga Alianţă prin ceea ce ştiu să facă şi ceea ce pot să facă, exerciţii gândite de noi, am depistat vulnerabilităţi în alte ţări şi i-am ajutat pe aceia să-şi pună la punct şi au schimbat proceduri, datorită inventivităţii şi talentului experţilor noştri de securitate cibernetică. Deci efectiv la capitolul acesta cel puţin SRI a investit foarte mult în zona asta. Dar, pe de altă parte, de aici încă nici noi nu am făcut saltul la ceea ce înseamnă securitate cibernetică, adică protejarea unei ţări întregi în astfel de chestiuni. Sunt o serie întreagă de lucruri care vor trebui lămurite în perioada următoare... Pentru că nu poţi... Ce se întâmplă? Suntem în faza în care ne putem foarte bine proteja instituţiile, fie instituţiile de securitate naţională, pentru că fiecare instituţie ştie ce are de făcut, fie instituţiile importante - Preşedinţia, Guvernul. Deci la capitolul acesta instituţiile astea din punct de vedere cibernetic sunt bine protejate. Dar nu putem spune că România este toată bine protejată. Sunt o serie întreagă de zone unde încă avem vulnerabilităţi. Nu o să intru eu în detalii...

Realizator: Nu le daţi idei celor care ar putea să le aplice...!

Iulian Fota: Sincer, îşi dau ei seama înaintea noastră, pentru că sunt profesionişti. Deci noi ca să putem avea şi deja am făcut nişte paşi în sensul ăsta - îi ajutăm pe ucraineni pe zona asta, prin intermediul NATO. Vreau să vă spun că vin state serioase, state cu potenţial, state cu prestigiu la noi, ca să vadă cum am făcut nişte lucruri şi - cum să vă spun - nu mă feresc să spun să înveţe de la noi, inclusiv să înveţe din expertiza noastră. Ţineţi cont că avem inclusiv pe zona privată actori foarte potenţi - şi ăsta este iarăşi un lucru foarte important, că aici este şi o zonă de gelozie internaţională şi de un pic de naţionalism, mai ales că e o zonă foarte sensibilă şi e nevoie de încredere în furnizorul de echipament.

Realizator: În zone civile, unde sunt, să zicem, provideri de internet sau de servicii care chiar şi ei participă cu know-how la această dezvoltare.

Iulian Fota: Pentru că în zona asta nu există industrie de stat, de securitate cibernetică. Tot ce înseamnă capabilităţi cibernetice în România sunt toate private şi astea sunt fie ale occidentului, fie ale firmelor noastre din România şi, repet, e foarte important că îi avem, dar, o dată ce am demonstrat că suntem capabili să ne apărăm propria ţară, am putea emite pretenţia de a extinde această expertiză către alţii, de exemplu poliţia în acest moment, este un lucru surprinzător, l-am constatat şi eu de curând, poliţia română ajută mai multe state în momentul ăsta din regiune să-şi pună la punct sistemul de analiză a informaţiei prin utilizarea unor astfel de mijloace cibernetice, chestiuni care au impact pozitiv asupra reducerii ratei criminalităţii, cu alte cuvinte îi prinzi mai repede pe băieţii răi, analizând informaţii pe care altă dată nu le-ai fi băgat în seamă sau nu le-ai fi luat în consideraţie. Deci potenţialul cibernetic al României este mare, dar trebuie să demonstrăm că 1) ne putem apăra propria ţară şi după aceea vom fi îndreptăţiţi să ne oferim ajutorul şi către alţii, fie ei UE, NATO sau state individuale.

Realizator: La Consiliul European de saptămâna trecută s-a decis lansarea procesului de cooperare structurată permanentă, aşa-numitul PESCO. Acesta este un cadru de cooperare pe teme precum planificarea şi lansarea de misiuni şi operaţiuni sau crearea de capacităţi de apărare. Carmen Gavrilă are mai multe informaţii despre ultimele decizii luate în domeniul apărării europene.

Reporter: PESCO este un cadru flexibil şi permite participarea la acţiuni de apărare a tuturor statelor care sunt interesate şi sunt în măsură să o facă. România este printre ţările interesate de acest cadru şi, conform deciziei luate la Consiliul European, în trei luni de acum înainte statele membre trebuie să stabilească împreună criterii şi angajamente de participare. În documentele Uniunii, acest cadru numit PESCO este tocmai instrumentul prin care, în domeniul apărării, Uniunea vrea să treacă de la cooperare la integrare, cu alte cuvinte mai multă integrare europeană prin apărare. Oricum, uniunea are deja la dispoziţie modalităţile de ajunge la forme mai eficiente de integrare în domeniul apărării, în baza art. 42 din tratatul Uniunii, care oferă posibilitatea unui grup de state membre, care sunt pe aceeaşi lungime de undă în ce priveşte apărarea, să îşi ducă la un nivel superior colaborarea. Această prevedere a existat doar pe hârtie până la Consiliul European de săptămâna trecută. De acum înainte este vorba despre paşi sistematici pe care îi vor face unele statele membre spre o politică de securitate şi apărare mai coerentă, dar fără să fie divizată Uniunea. Conform tratatului uniunii, statele care vor dori să se implice în PESCO vor forma un nou centru în domeniul apărării, în cadrul Uniunii, iar acest centru va fi punctul de bază pentru o arhitectură de securitate militară şi civilă mai durabilă pentru întreaga Uniune. Viitoare oportunităţi pentru România sunt şi în Fondul european pentru apărare, propus recent de Comisia Europeană şi în grupurile tactice de luptă ale Uniunii. Prin fond ar putea fi revigorată industria românească de apărare, a explicat preşedintele Klaus Iohannis la Consiliu, la o întrebare a Radio România. Important e că din fond pot obţine finanţare şi întreprinderi mici şi mijlocii. Astfel, România este aşteptată să vină cu o listă de proiecte de dezvoltare de capacităţi pentru apărarea europeană. Consiliul European a mai decis ca desfăşurarea de grupuri tactice de luptă europene să fie finanţată printr-un efort comun, prin mecanismul Atena al Uniunii, în regim permanent.

Realizator: Domnule Iulian Fota, PESCO, vorbim astăzi despre PESCO. Să le explicăm ascultătorilor ce înseamnă această viziune şi ce presupune această dezvoltare în domeniul apărării europene.

Iulian Fota: Repet, încă de la început, fondatorii, părinţii fondatori ai Uniunii Europene, au dorit ca în Uniune să existe o cooperare foarte bună şi în chestiuni de ordin politic, dincolo de economie, inclusiv în chestiuni legate de apărare, cel puţin într-o primă fază ăsta era cuvântul cheie, iar ulterior a apărut şi cuvântul securitate. Datorită unor considerente de ordin politic - şi lucrul ăsta nu a fost posibil - în timpul războiului rece era un nonsens, erau alte preocupări, alte griji, trebuia înfrântă Uniunea Sovietică, nu era timp de aşa ceva, începând cu 1990, începand cu marile tratate ale Uniunii Europene, cu Maastricht, cu Tratatul de la Amsterdam, a apărut această posibilitate, statele membre au optat pentru această posibilitate, iar, începând cu Saint-Malo, când francezii şi britanicii..., de fapt când francezii i-au convins pe britanici şi în felul acesta britanicii au deblocat procesul. Această dezvoltare a căpătat viteză, a căpătat amploare. La un moment dat, lucrurile s-au dezvoltat bine. Deci, în esenţă, vorbim de o cooperare tot mai strânsă între statele membre în chestiuni de apărare şi securitate. Un exemplu foarte des întâlnit este cel legat de capabilităţile militare. Mai multe state europene produc tancuri, mai multe state europene produc avioane. Dacă luăm şi adunăm armatele tuturor statelor europene, obţinem o cifră impresionantă.

Realizator: Dar modele diferite.

Iulian Fota: Modele diferite, da. Dar, când se pune problema câţi oameni ne putem pune în teren pentru o anumită misiune, ne dăm seama că diferenţa este colosală. Adică de la milioane de oameni în uniformă ajungem la câteva mii, poate, cu puţin efort, zeci de mii de oameni pe care îi putem folosi în teren. Au fost toate aceste misiuni internaţionale, că au fost Afganistanul, mai puţin Irakul, că acolo este mai puţină implicare europeană. Sau au fost operaţiuni din Libia sau Balcani, unde s-au văzut clar limitele europenilor în a-şi gestiona propria apărare şi propria securitate. Şi, ca atare, pe acest fond, mai ales luând în calcul faptul că la un moment dat au început să apară semnalele destul de serioase, îngrijorătoare chiar, dinspre Washington că nu mai pot să facă americanii tot şi nu mai pot ei să ducă tot greul... Şi aici fac o paranteză. Aduceţi-vă aminte Balcanii. În Balcani s-a inflamat situaţia şi au început confruntările între sârbi şi croaţi ş.a.m.d., au trebuit să intervină americanii, care aveau echipament militar greu şi puteau să-şi folosească forţa ca să stabilizeze situaţia.

Realizator: Aţi amintit de Libia. Bineînţeles că toate acele aeronave nu puteau fi realimentate în zbor decât cu sprijin american. S-a văzut foarte clar că, dacă americanii nu se implicau, francezii, care au lansat atacurile acolo, nu puteau duce campania la bun sfârşit.

Iulian Fota: Dincolo de cele două săptămâni în care ne-am comportat onorabil, este adevărat, succesul misiunilor a depins de americani. Şi nu numai la capitolul realimentare în aer, la capitolul sateliţi am depins de informaţiile lor, la capitolul transport aerian, pentru că Europa nu a investit până mai acum vreo doi-trei ani în avioane de transport, armele inteligente. Ce se întâmplă deci? În acest moment, pentru situaţia în care s-ar putea fie Statele Unite să nu fie interesate de implicare, fie că s-ar putea să fie o chestiune care ne priveşte strict numai pe noi, europenii, să avem aceste capabilităţi, iar aceste capabilităţi să nu le dezvoltăm paralel cu cele pe care le oferim NATO, ci în cadrul aceleiaşi armate naţionale pe care o avem o serie întreagă de capabilităţi să fie dezvoltate şi gândite dintr-o perspectivă europeană. Că aici vreau să spun un lucru foarte tranşant şi clar: nu construim o armată europeană, cum văd că uneori presa se grăbeşte, ci pur şi simplu intensificăm sau consolidăm o cooperare în chestiuni de apărare.

Realizator: Şi sunt efective militare, cum sunt de exemplu jandarmii la noi, sau carabinierii în Italia sau jandarmii în Franţa care, bineînţeles, reprezintă o categorie de forţe foarte importantă şi folosesc acest prilej pentru a aminti că România a preluat prin intemediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române funcţia de comandă a EUROGENDFOR. România va deţine pentru o perioadă de doi ani, iunie 2017-iunie 2019, această funcţie importantă în contextul implicării tot mai active a EUROGENDFOR în misiuni sub egida Uniunii şi ONU, precum şi a contribuţiei acesteia la implementarea în domeniul securităţii şi apărării a obiectivelor strategiei globale a UE.

Iulian Fota: Forţa noastră de jandarmerie este foarte bine văzută în Europa, foarte apreciată, este performantă şi pe chestiunea asta..., într-un fel aşa se şi explică de ce am ocupat această poziţie foarte importantă.

Realizator: Am participat la misiuni dificile, este adevărat, cu efective...

Iulian Fota: Am dus Bosnia o bună bucată de timp...

Realizator: Şi în Afganistan avem jandarmi care s-au descurcat foarte bine în zone de incidenţă de conflict foarte mare unde şi-au desfăşurat misiunile. Revenim la PESCO acum, pentru că am documentul emis la 15 iunie, denumit "În apărarea Europei". Sunt câteva puncte. În primul rând se amineşte aici, domnule Iulian Fota, că o Europă divizată va eşua.

Iulian Fota: Acesta este un lucru din ce în ce mai clar. Şi aici trebuie adusă în discuţie în ansamblu chestiunea aceasta a globalizării. Vedeţi, acum, după Al Doilea Război Mondial, lumea era dominată de Occident. Şi chiar după sfârşitul Războiului Rece lumea a fost dominată de Occident, statele europene, Statele Unite contau foarte mult, şi economic, şi politic. Ei bine, în ultimii 27 de ani lumea s-a schimbat mult, globalizarea şi-a văzut de mersul ei. Au crescut economic alte spaţii, precum Pacificul, precum Asia ş.a.m.d. Şi, în acest moment, constatăm că în globalizare începem să devenim mici, şi când mă refer la mici nu mă refer neapărat la un stat ca România, care şi pe sistemul de referinţă european e mic. Mă refer în primul rând la state din astea precum Franţa, precum Germania, precum Marea Britanie. Astea sunt state mici în globalizare. Gândiţi-vă că avem China cu un miliard şi, avem India cu un miliard şi, deci se joacă pe sume mari, cel puţin din punct de vedere demografic. Deci, e absolut clar, după părerea mea, rămâne acum şi inteligenţa pe politica să fie pe măsura acestei realităţi, că nu va conta strategic Europa în următorii ani decât dacă ne adunăm forţele şi punem resursele la un loc, pentru că, repet, chiar şi ţările mari precum Germania sau Franţa, în globalizare sunt mici comparativ cu ceilalţi actori, aici includ şi Statele Unite, includ şi Rusia. Deci, efectiv, realitatea asta presează atât de tare asupra noastră, încât lumea începe să-şi dea seama din ce în ce mai tare că fără unitate nu ne vom putea descurca.

Realizator: Acelaşi document reaminteşte, domnule Iulian Fota, despre o nouă eră putem spune, o nouă epocă în domeniul apărării: războaiele nu mai sunt cele pe care le cunoaştem noi din manualele de istorie.

Iulian Fota: Sunt şi alea.

Realizator: Sunt şi acelea. Aţi adus aminte de Cyber Defence şi de atacurile cibernetice. Iată că vorbim acum de terorism, de contraterorism. Secolul XXI a impus noi tipuri de război, războiul asimetric. Există şi acele războaie, însă să ne ferească Dumnezeu la scară largă de aşa ceva, dar se aminteşte în acest document că este vorba despre o nouă eră, o nouă epocă în domeniul apărării.

Iulian Fota: Ce se întâmplă? Lumea este mult mai complicată şi un loc mult mai periculos decât acum câţiva ani de zile. De aceea eu şi folosesc destul de des această formulă a sfârşitului vacanţei. Vacanţa pentru noi occidentalii, inclusiv pentru noi românii, s-a terminat acum câţiva ani. Am intrat într-o epocă agitată de reaşezare internaţională şi de multiple crize şi mai ales de suprapunere a acestor crize.

Realizator: Şi chiar de mişcări de populaţie, domnule Iulian Fota.

Iulian Fota: Păi, uitaţi-vă la UE în momentul ăsta. Deci, trebuie să gestioneze chestiuni de ordin intern - aici mă refer şi la Brexit, dar şi la situaţia economică. Trebuie să gestioneze problema terorismului, şi aici lucrurile devin şi mai complicate, pentru că pe măsură ce Statul Islamic este înfrânt în Orient, în Siria şi în Irak, chiar azi am văzut pe CNN că sunt la un pas forţele de acolo, forţele irakiene cu sprijin de american să ia Mosulul. Deci, pe măsură ce terenul Statului Islamic se restrânge, dispare, oamenii ăştia trebuie să-şi caute refugiul în alte părţi.

Realizator: Şi mulţi dintre ei se întorc acasă, pentru că sunt luptători.

Iulian Fota: Că de aici au plecat.

Realizator: Da.

Iulian Fota: Şi în momentul în care vor reveni acasă, instruiţi, pregătiţi, antrenaţi în război, cu experienţă de luptă. Vă daţi seama sunt deja nişte adversari redutabili. Sunt şi determinaţi, hotărâţi, deci problematica asta a terorismului nu numai că nu vedem încă luminiţa de la capătul tunelului, dar părerea mea e că ea se va amplifica în următorii ani. Constatăm o combinaţie nefericită între terorism şi crimă organizată. Încep şi teroriştii şi crima organizată să se uite spre Cyber, pentru că încep să-i vadă oportunităţile şi avantajele.

Realizator: Totul se mută spre on-line, e clar.

Iulian Fota: Dincolo de anumite state, care deja ne testează pe zona de Cyber, fie pentru spionaj cibernetic, fie pentru alte cauze sau motive, deci problemele de securitate ale UE, repet, toate aceste probleme acum 10 ani neexistând, încep să se complice şi să se diversrifice. În contextul ăsta ce poţi să faci decât să te adaptezi organizându-te cât mai bine în interior şi punând resursele, pentru că nu se va putea lupta împotriva terorismului sau crimei organizate aşa, individual, izolat, când aştia acţionează, cum să vă spun, transfrontalier şi sunt extrem de bine dotaţi şi organizaţi.

Realizator: Domnuel Iulian Fota, discutam înaintea emisiunii despre capitolul de bugetare, pentru că avem, pe de o parte, implicarea financiară a ţărilor din NATO cu cheltuieli pentru apărare, acolo în zona Alianţei, şi, iată, că avem şi apărarea europeană pentru multe dintre ţările, aceleaşi ţări care sunt şi în NATO. Cum credeţi că se va gestiona acest efort bugetar, acest efort financiar?

Iulian Fota: Eu nu văd în România în momentul ăsta o discuţie, dincolo de bineînţeles acest acord extrem de important pe care preşedintele l-a generat şi care îl şi garantează în acelaşi timp, de 2% din PIB.

Realizator: Dar, să fim sinceri, în execuţia bugetară nu s-a întâmplat.

Iulian Fota: Dincolo de această discuţie şi de o cifră pe care o avem, discuţia cealaltă care este la fel de importantă despre cum pot fi banii ăştia cheltuiţi încă nu a avut loc. Şi aici nu mă refer la a stabili diferite capabilităţi de care Armata are nevoie şi pe care trebuie să dăm banii, ci mă refer la procedurile pe care, de exemplu, Ministerul de Finanţe le are în gestionare astăzi şi care nu favorizează cheltuirea unei sume mari pe înzestrare. Noi încă n-am făcut pasul ăsta hotărâtor spre planificare multianuală, bugetară multianuală.

Realizator: Cum are Polonia, de exemplu, foarte clar implementat, şi planificat.

Iulian Fota: Uitaţi-vă, de exemplu, la programul pentru F16. A durat câţiva ani de zile de la primele discuţii până când ultimele avioane, de fapt nici nu au venit toate încă.

Realizator: Ne uităm la fregate care mai e puţin şi se scufundă, dar noi încă vorbim...

Iulian Fota: Bine, fregatele ies din ...

Realizator: ... de înzestrarea lor. Resursa lor se termină.

Iulian Fota: Discuţia despre modernizarea fregatelor începe să nu mai aibă sens. Toată această discuţie despre bugetul apărării trebuie purtată pe ambele planuri, pe ce cheltuim banii, dar şi cum cheltuim banii, pentru că în acest moment Ministerul de Finanţe, sentimentul meu este că nu vrea sau nu poate să contribuie la această discuţie şi degeaba se va stabili politic că sunt bani pentru Armată, când la sfârşit ne vom face de râs să că nu i-am putut cheltui din lipsă de proceduri.

Realizator: La final de an vom vedea că nu s-a cheltuit, da.

Iulian Fota: Deci, Ministerul de Finanţe are nişte proceduri de pace şi de secol XX. El trebuie să treacă pe nişte proceduri de secol XXI.

Realizator: Poate chiar de secol XIX.

Iulian Fota: Şi nu neapărat de război, dar, cum să spun, mai de criză, pentru că, repet, ar fi complet aiurea să avem banii ăştia, economia să îi ofere şi noi să nu îi putem cheltui pentru dotarea Armatei.

Realizator: În concluzie, mai avem 30 de secunde. Ce ar trebui făcut pentru întărirea apărării Europei?

Iulian Fota: Să înţelegem nevoia acestei apărări, să contribuim cinstit, onest fiecare cu capabilităţile noastre. Ţările mari să ia în calcul şi grijile sau îngrijorările ţărilor mici, pentru că aici sunt şi nişte aspecte delicate şi unii pe bună dreptate vin şi spun că dacă această politică e doar un pretext pentru ţările mari ca să vândă armament ţărilor mici, poate că e mai bine fără o astfel de cooperare, şi ăsta e un aspect care şi el trebuie considerat, pentru că la final, repet, trebuie să se înţeleagă clar în Europa că nu putem reuşi decât împreună. Altfel, picăm unul câte unul.

Realizator: "Euroatlantica", la final. Am discutat despre apărarea europeană şi perspectiva PESCO. (...) Vă mulţumesc pentru că aţi ascultat "Euroatlantica" la Radio România Actualităţi.