Anul 2010 pentru NATO

Realizator: Radu Dobriţoiu
Anul 2010 pentru NATO: misiunea din Afganistan şi stabilirea noului concept strategic.

Emisiunea "Euroatlantica" este dedicată, în această seară, Alianţei Nord-Atlantice şi importanţei pe care o are acest an, pentru NATO. Vom avea şi două materiale înregistrate, dar şi doi invitaţi, care sunt recunoscuţi pentru analizele lor în domeniile militar, de geopolitică şi de geostrategie. Este vorba de colonelul Constantin Hlihor, profesor doctor la Universitatea Naţională de Apărare, şi analistul militar Radu Tudor. Colegii din emisie îmi confirmă că avem legătura cu domnul profesor Constantin Hlihor. Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia noastră. Avem legătura şi cu domnul Radu Tudor. Domnilor invitaţi vă propun, pentru început, să ascultăm o înregistrare, un minut, o înregistrare pe care am făcut-o ieri la Universitatea Naţională de Apărare în timpul conferinţei comune de presă pe care şeful Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, a avut-o împreună cu preşedintele Comitetului Militar al NATO, amiralul Giampaolo di Paola. Cu această ocazie liderul militar NATO a declarat că România se numără printre cei mai importanţi membri ai Alianţei, dar, foarte important, amiralul Giampaolo di Paola s-a referit şi la anul 2010, pentru NATO, caracterizat ca un an foarte important.

Giampaolo di Paola: 2010 este un an critic, pentru Alianţă, este critic pentru Afganistan, unde trebuie să obţinem progrese, pentru binele poporului afgan, pentru securitatea noastră. 2010 este, de asemenea, important pentru că vom avea un nou concept strategic ce va fi aprobat de şefii de stat şi de guvern din Alianţă, la Lisabona, în luna noiembrie. Acest document este foarte important pentru cum va evolua Alianţa în următorii 10 ani. Vom reînnoi legăturile între cei 28 de aliaţi. Trebuie să recunoaştem că, în noul mediu de securitate, ameninţările sunt diferite, şi vom stabili cum Alianţa şi aliaţii trebuie să-şi modifice capacităţile şi capabilităţile, pentru a face faţă noilor provocări. O ameninţare nouă este reprezentată de rachetele balistice şi proliferarea acestora. Sper ca, în acest an, la Lisabona, să ajungem la o înţelegere pentru ca apărarea antirachetă să devină una dintre misiunile NATO. Şi România va avea un cuvânt important de spus, în această dezbatere.

Realizator: Iată cele trei repere ale anului 2010, an considerat critic, pentru Alianţă, de către amiralul Giampaolo di Paola: Afganistan, noul concept strategic, scutul antirachetă. Vom analiza, în această seară, şi declaraţiile făcute la Bucureşti, de secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Vă rog, domnilor invitaţi, sa ne referim, pentru început, la această declaraţie făcută ieri, de liderul militar al Alianţei.

Constantin Hlihor: Fireşte că preocupările pentru noul concept strategic au început încă de la sfârşitul anului trecut. De altfel, se cunoaşte faptul că există şi un comitet sub conducerea fostului secretar de stat, dna Albright, care analizează mediul de securitate şi propune liniile directoare. Pe 17 mai va fi făcut public acest draft de nou concept strategic ce va direcţiona eforturile de securitate ale NATO în noul context, atât cele de tip clasic, cum sunt ameninţările nucleare ale mai vechilor sau mai noilor competitori pentru supremaţia nucleară - aici, am în vedere Iranul, dar şi noile ameninţări asimetrice - am aici în vedere cele de ordin energetic. Aproape că este de rutină, conceptul de război energetic, pentru analişti, şi foarte cunoscut şi în opinia publică, dar, şi mai nou, este ameninţarea cibernetică, foarte provocator pentru o Alianţă Nord-Atlantică organizată şi structurată pentru un război de tip clasic, să facă faţă unor asemenea tipuri de ameninţări, în secolul XXI. Cu precădere, se va acţiona pentru modernizarea vectorului de răspuns la agresiuni clasice, dar şi la provocările de tip nou.

Realizator: Domnule Radu Tudor, atât amiralul Giampaolo di Paola, cât şi în declaraţiile de la Bucureşti Anders Fogh Rasmussen, dar şi la conferinţa Alianţei, de la Talin - asta pentru a ne referi la evenimente foarte recente - s-au făcut declaraţii despre dorinţa NATO de a include scutul antirachetă, în cadrul misiunilor Alianţei. Se ştie că acesta este, în prezent, un proiect american. Dvs aţi fost prezent şi la dezbaterea, pe care a avut-o secretarul general al Alianţei, la Universitatea Bucureşti. Vă rog să vă referiţi la acest concept, de a include acest scut între misiunile Alianţei.

Radu Tudor: Trebuie să precizăm, pentru început, domnule Dobriţoiu, că, în materia scutului apărării antirachetă, Statele Unite se află, nu cu un pas, ci cu trei paşi, în faţa aliaţilor din NATO. România beneficiază de, sau va beneficia de un scut antirachetă, care este 100% un proiect american şi care, probabil, mai devreme sau mai târziu, prin voinţa tuturor aliaţilor, va putea fi integrat într-un sistem antirachetă al NATO; asta, cu un efort pe care l-a precizat secretarul general al NATO, chiar şi la Bucureşti, cu un efort de 200 de milioane de dolari, împărţit pe mai mulţi ani şi pentru absolut toţi aliaţii, deci, din punct de vedere financiar nu este foarte mare efortul. Dar trebuie spus că se măreşte distanţa, din păcate, între efortul militar şi financiar şi tehnologic, făcut de Statele Unite, şi ceilalţi aliaţi. Pentru că, în plină criză financiară, bugetele armatelor NATO scad, proiectele de înzestrare sunt reduse, amânate sau chiar eliminate, pe când, Statele Unite, în continuare, alocă un buget de peste 600 de miliarde de dolari, Departamentului Apărării; şi cred că, în privinţa acestui scut antirachetă, care este esenţial şi pentru România, dar şi pentru restul ţărilor, din sud-estul Europei, aşa cum bine a precizat secretarul general al NATO, la Bucureşti. E vorba de Grecia, de Bulgaria şi de Turcia. România are un privilegiu, din punctul acesta de vedere, să fi început deja negocierile, pentru a-şi proteja teritoriul. Eu nu speram ca secretarul general al NATO să o spună atât de deschis, la Bucureşti, în Aula Magna a Facultăţii de Drept. Domnia sa a spus foarte clar: 'Alianta Nord-Atlantica este preocupată de programul de dezvoltare de rachete al Iranului, şi acest program, care este necontrolat şi necontrolabil, poate afecta ţările din sud-estul Europei, dintre care, patru sunt membre NATO'; şi le-a nominalizat: România, Bulgaria, Grecia şi Turcia. Ori, din punctul acesta de vedere, trebuie toată lumea să înţeleagă că scutul antirachetă corespunde unor nevoi urgente şi serioase, de securitate naţională, de protejare a teritoriului şi populaţiei României şi, nu mai puţin important, NATO, probabil, se va preocupa, în viitor, ca acest sistem american antirachetă să fie interconectat cu un sistem NATO şi, atunci, România, probabil, va avea, să spunem, responsabilităţi directe, şi în partea de dezvoltare financiară şi tehnologică.

Realizator: Asta, dintr-un punct de vedere, este foarte adevărat, pe termen mediu; această ameninţare, venită din partea Iranului, este cât se poate de reală, pentru că Iranul deţine tehnologia de a fabrica rachete balistice. Domnule Radu Tudor, tot referindu-ne tot la scutul american antirachetă, pe care NATO doreşte, într-un viitor, să îl preia între misiunile sale, să ne gândim şi la idea lansată la Tallinn - de care a vorbit de mai multe ori şi seretarul general al NATO - uşa lăsată deschisă pentru Rusia, pentru acest program de apărare balistică.

Radu Tudor: Eu cred că e, mai degrabă, un mesaj politic, şi ar trebui să înţelegem acest mesaj, ca pe unul pe care îl înţelegem ca şi aliaţi. Cred că, din punct de vedere militar şi tehnologic, în momentul de faţă, nu sunt foarte mari compatibilităţi între structurile militare ale Alianţei şi cele ale Rusiei, aşadar, s-ar putea să fie nişte probleme legate de tehnologia diferită a celor două tabere, dar, ca semnal politic, este extrem de important, este foarte bine că liderii Alianţei, aşa cum aţi menţionat în repetate rânduri, au acest de semnal de un 'friendly approach', către Rusia; pentru că nu mai...

Realizator: Nu Rusia e ţinta; da.

Radu Tudor: Şi nu Rusia e ţinta şi nu mai curând de... de începutul acestui an, când, noua doctrină militară şi de securiate a Federaţiei Ruse plasează Alianţa Nord-Atlantică, pe primul loc, la capitolul ameninţări.
Asta ne dovedeşte nouă, foarte clar, că încă Rusia gândeşte în termeni de război rece. Are o problemă uriaşă, de politică internă, să accepte NATO, ca un partener şi ca un posibil aliat, în viitor, dar noi trebuie să fim mai inteligenţi, mai maturi, şi să dăm semnale cât se poate de clare, de cooperare şi de deschidere faţă de Rusia. Dacă Rusia are temeri faţă de NATO, NATO trebuie să arate foarte clar că nu există niciun motiv pentru astfel de temeri şi că, din punct de vedere al deschiderii şi al voinţei politice, Rusia poate participa la dezvoltarea capabilităţilor scutului antirachetă, pentru a se convinge singură că acest scut antirachetă este dezvoltat pentru prevenirea altor ameninţări, care vin de la spate, necontrolate, precum Iranul sau Coreea de Nord, şi nu este îndreptat, nicio secundă, împotriva teritoriului sau populaţiei Federaţiei Ruse.

Realizator: Afganistanul - provocare NATO, în 2010. În ultimele luni, din păcate, rezultatele nu sunt strălucite, chiar cu efective suplimentare. Reamintesc informaţia, că astăzi a fost repatriat trupul neînsufleţit al sublocotenentului postmortem Valerică Leu. Domnule profesor Constantin Hlihor, cât de important este ca Alianţa să obţină, în acest an, rezultate bune, în misiunea din Afganistan - să subliniem, cea mai importantă misiune NATO, în acest moment?

Constantin Hlihor: Este important, pentru mediul regional de securitate, dar, cred că, în egală măsură, pentru securitatea globală. NATO are nevoie, pentru a reuşi ca regiunea să devină un factor de stabillitate, dar pe de altă parte NATO are nevoie şi de o imagine pozitivă, în mentalul colectiv, pentru că, într-o perioadă de criză şi de instabilitate financiară, acordul populaţiei, pentru a face sacrificii şi a răspunde cererilor de securitate şi modernizare tehnologică, fie că este vorba de scutul antirachetă, fie că este vorba de modernizarea forţelor clasice, care trebuie să lupte împotriva organizaţiilor teroriste şi a organizaţiilor de crimă, care ameninţă stabilitatea în puncte sensibile şi fierbinţi ale globului, e nevoie ca NATO să se prezinte cu rezultate şi mai ales să facă dovada, să aibă imaginea unei organizaţii stabile şi eficiente, în lupta cu aceste ameninţări de ordin asimetric. De altfel, este bine ştiut că NATO are nevoie de capabilităţi moderne, mai uşoare, cu o forţă de proiecţie şi de acţiune rapidă, în aşa fel, încât să poată acţiona în sensul eficienţei, pentru forţe care nu sunt de tip clasic. Acţiunile insurgente, acţiunile organizate de forţele teroriste nu sunt unele de tip clasic şi, prin urmare, şi dotarea şi organizarea, structurile care trebuie să se confrunte cu asemenea tipuri de ameninţări trebuie să fie modernizate şi altfel. E nevoie, prin urmare, de efort financiar, este nevoie de modernizare tehnologică, este nevoie de structuri informative şi informaţionale mai adecvate. Prin urmare, cred că, dincolo de ceea ce este retorica eficienţei militare, este nevoie şi de o mai mare credibilitate a Alianţei Nord-Atlantice, în opinia publică occidentală şi, în general, mondială, pentru că este, la ora actuală, singura forţă capabilă şi angajată pe teatre multiple, împotriva unor asemenea tipuri de ameninţări asimetrice.

Realizator: Cu alte cuvinte, Afganistanul reprezinţă, într-un fel, proba practică, pentru ceea ce va fi, ca examen teoretic, formularea noului concept strategic, în acest an. Domnule Radu Tudor, cunoaşteţi foarte bine situaţia din Afganistan şi, la fel, eforturile depuse acolo, de militarii români. Trimitem încă un batalion de manevră, încă o subunitate, apoi altă subunitate, până ajungem la 1.800, în acest an. Practic, este aproximativ efectivul unei brigăzi. Aş dori să comentaţi această idee, de ce nu încercăm să abordăm nivelul de brigadă, într-o misiune externă?

Radu Tudor: Înainte de toate, vreau să precizez un lucru; şi, îl ştiţi foarte bine, domnule Dobriţoiu, că, probabil, sunteţi jurnalistul care a petrecut cel mai mult timp, în acest teatru de operaţiuni, de aici, de la noi, mă refer dintre jurnaliştii români. Trebuie să înţelegem un lucru: la cartierul general al Alianţei Nord-Atlantice, se discută destul de serios şi aproape în termeni dramatici, de deteriorarea gravă a situaţiei de securitate din Afganistan. Există, în ultimul an şi jumătate, o recrudescenţă a atacurilor teroriste, împotriva obiectivelor militare, împotriva militarilor forţelor aliate - din păcate şi noi începem să simţim lucrul acesta; vin din ce în ce mai mulţi militari români tineri, morţi, din Afganistan, în România. Asta implică o responsabilitate uriaşă. Vorbeaţi despre nivelul "brigadă". Ministerul român al Apărării este într-o situaţie nefericită, de a nu-şi putea derula programele de înzestrare, la nivelul de cerinţe, potrivit angajamentului luat în faţa aliaţilor, pentru participarea în Afganistan. În continuare, avem o problemă cu avionul de transport tactic, cu derularea acelui program şi, abia acum o lună de zile, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai degrabă, au venit primele două avioane...

Realizator: "Spartan", da.

Radu Tudor: În România, cele două "Spartan". Nici până astăzi, n-a început procedura pentru vehiculele blindate şi neblindate, atât de necesare forţelor terestre. Pentru dotarea acestor militari, cu cele mai bune astfel de vehicule, fie că e vorba de NAMSA, fie că e vorba de Sherpa's sau mai ştiu eu ce altceva, care a fost deja - să spunem - selectat de agenţiile NATO - mă refer aici la NAMS, şi nu în ultimul rând, mă refer şi la vehiculul blindat "Piranha". Şi contractul acesta bate pasul pe loc, în mod nepermis. Dacă vrei să te angajezi să trimiţi oameni în plus, şi România a făcut un gest - cum să spun - mai mult decât putea să facă orice stat aliat.

Realizazor: Da, da.

Radu Tudor: Suntem în primele ţări membre NATO, primele trei ţări membre NATO, care am suplimentat, cu un număr atât de mare, numărul de militari. Efortul nostru financiar, în plină criză, nu este mic deloc. Este - cum să spun - un sacrificiu, pe care-l face statul român, în favoarea Alianţei, din care facem şi noi parte, şi pentru ideea de securitate internaţională, care ne preocupă şi pe noi. Dar lucrul acesta presupune şi o responsabilitate foarte serioasă a liderilor politici, să aloce resursele financiare, pentru Ministerul Apărării, pentru acele programe care înseamnă, de fapt, protecţia vieţii militarilor.

Realizator: Din linia întâi.

Radu Tudor: Din linia întâi. Noi trebuie să conştientizăm foarte serios şi trebuie să facem un apel serios, către liderii politici ai acestei ţări. Oameni buni, dacă trimiteţi 1.800 de militari, într-un teatru de operaţiuni, cum e Afganistanul, atât de periculos, asiguraţi-vă că viaţa lor este mult mai bine protejată şi că nu vom mai avea morţi şi răniţi, în atentate, pentru că, în vehicule blindate şi neblindate moderne, oamenii sunt răniţi, oamenii pot fi afectaţi, dar nu mor. Şi, de aici, intervine, să spunem, aici intervine o ruptură între angajamentul politic şi militar, de a trimite mililtari, acolo şi, eu ştiu, respectul politicienilor faţă de Armata Română, prin alocarea de resurse financiare.

Realizator: Şi, tot din Afganistan, o informaţie în exclusivitate. În Zabul, în subordinea Batalionului 33 - Vânători de munte acţionează o companie din SUA. Potrivit obiceiurilor din Armata americană, militarii poartă, pe umărul stâng, emblema unităţii din care fac parte, iar pe umărul drept, emblema unităţii în care au servit şi pe care o consideră cea mai importantă, pentru cariera lor militară. Militarii americani din Afganistan, care se află acum în subordinea românilor, doresc ca, pe umărul lor drept, să se afle, de acum înainte, emblema Batalionului 33 - Vânători de munte, şi au pornit demersurile, pentru a primi aprobările necesare, inclusiv de la Statul Major General.
Vă propun să ascultaţi, acum, un material de sinteză, realizat de colega mea, Carmen Gavrilă, după vizita recentă, în România, a secretarului general NATO, Anders Fogh Rasmussen.

Reporter: Securitatea României va fi direct afectată de principiile din noul concept strategic al alianţei şi de măsura în care ceea ce înseamnă pentru România securitate se va regăsi în noul document, care va stabili rolul şi principiile alianţei. România insistă pe existenţa unui singur scut de apărare antirachetă NATO şi speră ca, la summitul de la Lisabona, în toamna acestui an, crearea scutului unic să fie stabilită printr-un document oficial. Pentru acelaşi lucru a pledat şi secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. El a spus că Europa ar putea astfel să dea dovadă că doreşte să fie şi ea responsabilă pentru propria apărare şi să nu mai lase SUA să asigure singure securitatea.
Anders Fogh Rasmussen: Diferenţa dintre investiţia americană, în apărare, şi cea europeană creşte tot mai mult, iar acest fapt pe mine mă îngrijorează, pentru că are legătură şi cu viitorul, pe termen lung, al alianţei noastre, al echilibrului pe termen lung, în interiorul NATO. Noi, cei din Europa, suntem foarte norocoşi că SUA au rămas dedicate asigurării securităţii europene, până acum.
Reporter: Tot mai des se discută despre implicarea Rusiei, în apărarea antibalistică, în colaborare cu NATO - o idee care pare revoluţionară, dat fiind că NATO este o organizaţie născută în războiul rece.
Anders Fogh Rasmussen: Când Rusia va simţi asupra ei efectele proliferării, sunt convins că va începe să vadă scutul antirachetă, ca pe o oportunitate, nu ca pe o ameninţare, şi ceea ce azi poate părea o propunerea îndrăzneaţă ar putea, în curând, să devină o părere larg împărtăşită, o singură umbrelă de securitate, pe care să o construim împreună, s-o susţinem împreună, şi care să ne protejeze pe toţi, prin conectarea sistemelor antirachetă, ale tuturor.
Reporter: Anders Fogh Rasmussen a explicat că, pentru interconectarea sistemelor antirachetă existente, pentru a forma unul singur, este nevoie de numai 200 milioane euro, pe parcursul a 10 ani, adică o sumă mică, mai ales dacă este împărţită între toate statele membre. În noile principii de funcţionare a NATO, România pledează şi pentru includerea unui rol mai mare al Alianţei, în securitatea energetică. Cum chestiunea energiei este, în general, strâns legată de Rusia, unele state membre nu insistă pe un rol mai mare al NATO, în domeniu. Dar, secretarul general NATO a declarat, la Bucureşti, că NATO se poate implica, nu numai pentru securizarea rutelor de transport de energie, dar poate şi să realizeze parteneriate, dacă se poate, cu toate statele-surse de energie.
Anders Fogh Rasmussen: Avem capacitatea de a proteja infrastructura critică energetică, avem experienţa în soluţionarea diverselor efecte, ca de exemplu, administrarea situaţiilor create de accidente. În acest domeniu, putem oferi pregătire şi programe de construire de capacităţi, acelor naţiuni, care vor dori acest lucru. În plus, avem o reputaţie solidă, în domeniul securităţii maritime, care, acum, include operaţiuni de combatere a pirateriei.
Realizator: O sinteză realizată de Carmen Gavrilă. Domnilor invitaţi, câte un minut, pentru fiecare. Vă rog mult, să vă referiţi la noul concept strategic al NATO, care trebuie să fie prezentat în această lună şi, bineînţeles, votat, în luna noiembrie, la Lisabona. Domnule profesor Hlihor, vă rog!

Constantin Hlihor: Acest concept va trebui să răspundă noilor provocări de securitate, să direcţioneze eforturile spre modernizare tehnologică, fără să neglijeze dimensiunea clasică. Un program integrat, de apărare antirachetă şi de eliminare a ameninţărilor nonclasice, cred că trebuie să reflecte noul concept strategic, mediul de securitate, care este profund schimbat. De altfel, şi Federaţia Rusă cred că nu mai poate privi mediul de securitate, deşi politic dă semnale că ar dori să-şi reia locul de mare putere, în zonă, dar, legat, economic şi energetic, de Occident. Ea nu va putea să reacţioneze în logica războiului rece. Prin urmare, noul concept strategic va trebui să reflecte noul mediu de securitate, care este profund schimbat, chiar şi în raport cu ceea ce însemna securitatea, acum 10 ani.

Realizator: Domnule Radu Tudor?

Radu Tudor: Noul concept de securitate, noul concept strategic al NATO, în primul rând, trebuie să definească noile tipuri de misiuni şi ce fel de ameninţări va combate NATO, din acest moment, de la cele cibernetice, până la acele militare clasice, de la terorism, până la securitatea energetică. Şi mai e un lucru foarte important, de adăugat. Sper că, la Lisabona, NATO va avea curajul să-şi asume ceea ce toată lumea ştie, de fapt, şi vorbeşte despre această alianţă. Este rolul ei global.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult! Euroatlantica, la final. Au fost invitaţi, în această ediţie, domnul colonel Constantin Hlihor, profesor la Universtitatea Naţională de Apărare, şi cunoscutul analist militar, Radu Tudor, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, realizatorul emisiunii "Euroatlantica", Radu Dobriţoiu, vă muţumeşte pentru atenţie. La revedere!