8 mai 1945-8 mai 2015

Radu Dobriţoiu: Discutăm astăzi despre noile alianţe după cel de-al doilea războil mondial şi despre evoluţiile geopolitice din Estul Europei - 8 mai 1945-8 mai 2015, o dezbatere despre actualele evoluţii geostrategice la 70 de ani de la victoria aliaţilor în cel de-al doilea război mondial şi 65 de ani de la declaraţia lui Robert Schuman pentru o nouă formă de organizare a statelor Europei. Vom discuta cu vicepreşedintele Parlamentului European Ioan Mircea Paşcu şi despre raportul prezentat de domnia-sa în această săptămână referitor la situaţia militară şi strategică din bazinul Mării Negre în urma anexării ilegale a Crimeei de către Rusia, raport aprobat de Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European. Invitat în studio domnul Dorin Matei, redactor-şef la prestigioasa revistă 'Magazin istoric'. Avem şi două materiale semnate de Cătălin Purcaru pentru Euroatlantica, inclusiv mesajul şefului Statului-Major General, generalul-locotenent Nicolae Ciucă, cu ocazia înaintării în grad astăzi a unor veterani de război la Ministrul Apărării Naţionale. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea 'Euroatlantica'.
Domnule Dorin Matei, bună-seara, bine aţi revenit la Euroatlantica la Radio România Actualităţi.
Dorin Matei: Bună-seara, vă mulţumesc pentru invitaţie.

Radu Dobriţoiu: Primul act al capitulării Germaniei a fost semnat în Franţa, la Reims, la 7 mai 1945, document ce urma să intre în vigoare a doua zi, 8 mai. În seara zilei de 8 mai 1945, a doua capitulare a nemţilor este semnată la Berlin din partea Germaniei de feldmareşalul Keitel, din partea Statelor Unite de adjunctul generalului Eisenhower, iar din partea URSS de mareşalul Jukov, cel care cucerise Berlinul. Stalin nu a fost mulţumit şi a dorit propria aniversare, 9 mai, profitând de diferenţa de fus orar. Domnule Dorin Matei, când e corect să marcăm această dată ţinând cont că luptele cu trupele germane s-au încheiat undeva la sfârşitul lunii mai?

Dorin Matei: În mod normal trebuie să aniversăm pe 8 mai, aşa cum face toată Europa occidentală. Stalin şi-a dorit nu numai propria aniversare, şi-a dorit propriul armistiţiu. El a fost nemulţumit de faptul că se semnase pe 7 mai şi partea sovietică nu fusese reprezentată la nivelul dorit de el, a mai dorit să se mai semneze o dată şi la Berlin, nu la Reims. Deja începeau să se separe apele, deja foştii aliaţi începeau să-şi împartă sferele de influenţă în Europa, în aşa fel încât Stalin şi-a dorit propria sărbătoare. A vrut-o pe 9 mai, a impus-o şi ţărilor din Estul Europei. Cred că e mai puţin cunoscut faptul că multă vreme tocmai RDG-ul serba tot pe 8 mai Ziua Victoriei, chiar după ce intrase sub sfera de influenţă sovietică, până prin '70 şi ceva. N-aş putea să vă spun de ce au putut ei să facă lucrul ăsta. În orice caz, Stalin a impus tuturor ţărilor din Blocul Estic şi aşa a fost până în 1989, să aniversăm pe 9 mai.

Radu Dobriţoiu: Avem legătura prin telefon cu europarlamentarul PSD Ion Mircea Paşcu, vicepreşedinte al Parlamentului European, fost ministru al apărării naţionale. Bună-seara, domnule Paşcu.
Ioan Mircea Paşcu: Bună seara.
Radu Dobriţoiu: Domnule ministru, în raprotul dumneavoastră vă referiţi la anexarea ilegală a unor teritorii, fapt ce contestă ordinea internaţională existentă, Dreptul Internaţional şi sistemul de securitate din Europa construit după sfârşitul Războiului Rece şi chiar şi după cel de-al doilea război mondial. Cum au primit parlamentarii europeni acest document?

Ioan Mircea Paşcu: Cred că aici se poate spune că lucrurile au fost tranşate de la bun început. A existat o minoritate venită mai ales din zona extremei-stângi şi extremei-drepte care s-a luptat împotriva acestui raport şi a căutat să introducă amendamente care să-l dilueze cât mai mult sau să-i schimbe sensul sau să-l nege, făcând în felul acesta jocul Rusiei şi a existat o categorie mai mare de colegi de-ai mei care proveneau din principalele grupuri politice de la /EPP/, de la socialişti, de la conservatorii britanici şi, de asemenea, de la ALDE, dar şi câţiva de la Verzi care au sprijinit însă raportul aşa cum l-am pregătit şi, ca atare, şi votul a reflectat acest raport de forţe, însă vă pot spune că am avut 252 de amendamente şi a trebuit să fac 19 amendamente de compromis încercând să armonizez aceste opinii, dar au fost foarte multe amendamente care au fost respinse, mai ales cele provenind din zona extremei-stângi şi extremei-drepte.

Radu Dobriţoiu: Iată, la 70 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial şi 65 de ani de la declaraţia Schuman, totuşi la nivelul Parlamentului European nu există, să spunem aşa, un front comun pentru a înfrunta acest pericol care ne ameninţă la graniţa de est a NATO şi a UE. Putem spune asta, domnule ministru Paşcu?
Ioan Mircea Paşcu: Da, e adevărat, noi avem în continuare o percepţie diferită, în estul Europei. Şi noi am intrat cu această percepţie şi în NATO şi în Uniunea Europeană, noi privim Rusia şi am privit-o întotdeauna prin prisma istoriei pe care am avut-o în raporturile bilaterale cu această mare putere, ca un mare jucător geostrategic care este condus în primul rând de interesele geostrategice, în timp ce occidentalii, cei care sunt la mare distanţă de Rusia şi interacţiunea lor cu Rusia a fost mult mai pozitivă decât am avut-o noi, privesc Rusia ca un partener comercial şi atunci ei îşi protejează interesele respective şi noi încercăm să ne apărăm de ameninţările care, iată, în ultima vreme se înmulţesc.

Radu Dobriţoiu: Bineînţeles că în filonul lor istoric, dacă putem spune aşa, nu se regăseşte această boală pe care au depăşit-o în istorie, care se numeşte comunism. O boală a istoriei, putem spune exprimându-ne plastic. Citez din raportul dumneavoastră, domnule ministru Ioan Mircea Paşcu "Europa trebuie să realizeze că situaţia strategică în Marea Neagră s-a schimbat dramatic şi să ia în calcul această provocare. Este o ameninţare potenţială de securitate în anumite circumstanţe. Uniunea Europeană trebuie să răspundă împreună cu NATO acestei situaţii. Până acum, singurul instrument pe care Uniunea Europeană îl are pentru a aborda Marea Neagră este sinergia Mării Negre, care a fost creată în 2007 şi care este în prezent blocată şi nefuncţională. Este ca în teoria formelor fără fond, nu ştiu dacă acest instrument poate funcţiona, domnule ministru Ioan Mircea Paşcu?

Ioan Mircea Paşcu: El nu a funcţionat de la bun început, a fost o creaţie artificială a birocraţilor, a mandarinilor, cum li se spune de aici de la Bruxelles, care au avut o strategie pe zona de nord a Europei, au avut strategie pentru Orientul Mijlociu, au avut strategie pentru sudul Europei, iar pentru Marea Neagră, care, mă rog, prin intrarea României şi Bulgariei a ajuns în portofoliul Uniunii Europene, a fost conceput acest instrument care de fapt vine să arate că Marea Neagră este o zonă de legătură între celelalte zone mai importante, dar chestiunea asta a fost făcută după părerea mea pe de o parte cu luarea în calcul a complicaţiilor din această zonă, avem în primul rând Rusia care erau parteneri strategici şi ale căror interese trebuiau să fie respectate de Uniunea Europeană şi pe de altă parte era vorba de Turcia, care era o ţară mare, care iată are statutul de candidat şi cu care se negociază şi atunci Uniunea Europeană a spus mai bine nu ne băgăm în lucrurile acestea, dar în acelaşi timp trebuie să avem şi ceva legat de Marea Neagră şi a au apărut cu această formulă fără fond, care se cheamă sinergia Mării Negre şi care nu a funcţionat niciodată si nici nu va funcţiona.

Radu Dobriţoiu: Am înţeles de la domnul Victor Boştinaru că se pregăteşte şi un punct de vedere care să vină împotriva propagandei ruseşti pentru că practic acuma ne aflăm într-un plin război informaţional, recunoscut de ambele tabere în acest moment.
Ioan Mircea Paşcu: Da, e adevărat, sunt partide, de pildă, nu, partidul doamnei Le Pen, care a şi luat un împrumut de vreo 9 milioane, 10 milioane de euro de la o mare bancă rusească şi atunci e firesc ca ei să aibă asemenea atitudini pro-ruse şi de altfel le şi are, fără să se ascundă de acest lucru. Probabil că ăsta este preţul pe care trebuie să îl plătească să îşi dovedească loialitatea faţă de interesele Rusiei, dar credem că până la urmă lucrurile nu se pot desfăşura exact cum vor aceşti oameni.
Radu Dobriţoiu: Domnul Dorin Matei doreşte să vă pună o întrebare înainte de a ne despărţi de dumneavoastră, domnule ministru.
Ioan Mircea Paşcu: Cu mare plăcere.

Dorin Matei: Bună seara, domnule ministru. Întrebarea mea sună în felul următor. Aţi amintit un proiect făcut pentru partea sudică a Uniunii Europene, pentru Mediterană, aţi amintit de un proiect pe partea nordică şi de acest proiect pe partea estică, Sinergia Mării Negre. Nu credeţi că totuşi nu e vina numai Bruxelles-ului, ci şi faptul că proiectul sudic are sprijinitori foarte puternici - Franţa, Spania, cel nordic la fel sprijinitori foarte puternici, în vreme ce aici în est s-ar putea să fie şi ţările ale UE din această zonă de vină că nu funcţionează foarte bine acest proiect?
Ioan Mircea Paşcu: Nu, eu cred că dacă luăm istoria să ştiţi că UE a pus la punct o politică de vecinătate care a avut drept scop să stabilizeze zonele de la granţiele UE atât în sud cât şi în est. A existat o concentrare mai mare pe problemele din sud - iată şi în momentul de faţă avem această situaţie cu imigranţii dn Libia şi aşa mai departe - şi acest lucru a determinat de pildă ţările estice, Polonia şi cu Suedia, au fost cei care au introdus noţiunea de parteneriat estic, care să materializeze şi mai bine această direcţie a politicii de vecinătate şi spre est.
Dorin Matei: Parteneriatul estic vine după Sinergia Mării Negre, care n-a funcţionat, tocmai pentru că n-a funcţionat.
Ioan Mircea Paşcu: Da, categoric, categoric, apare în 2009. Sinergia a apărut în 2007 şi atunci tocmai pentru că Sinergia nu a rezolvat absolut nimic, a fost o chestiune de tranziţie şi ca să nu se spună că nu s-a făcut ceva pentru zona respectivă şi atunci Suedia şi Polonia au fost cele care au propus parteneriatul estic şi care a căpătat o evoluţie independentă, cu toate cele necesare. De altfel, a fost la Vilnius aum doi ani de zile o reuniune şi va fi una la Riga acum, un parteneriat estic în cadrul politicii de vecinătate revizuit prin prisma ultimelor evenimente.
Radu Dobriţoiu: Dle ministru, vă mulţumesc că aţi fost din nou alături de Euroatlantica şi sper să ne reauzim şi cu altă ocazie la această emisiune. Mulţumim foarte mult.
Ioan Mircea Paşcu: Mulţumesc şi eu şi vă urez succes în continuare. La revedere.

Radu Dobriţoiu: Dle Dorin Matei, s-a discutat foarte mult de această evoluţie a alianţelor după 1945, după finalul celui de-al doilea război mondial. Să punem aşa, să punctăm războiul rece după aceea, cu poate un vârf, criza Berlinului, când au fost faţă în faţă ambele tabere şi lupta pentru salvarea Berlinului occidental a căpătat valenţe foarte profunde, după aceea arma atomică, sau ceva înainte arma atomică, care a condus iarăşi la distingerea celor două blocuri - occidentul şi partea răsăriteană a Europei. Ne aducem aminte de planul Marshall...
Dorin Matei: Apropo de arma atomică, să nu uităm de criza rachetelor din Cuba, chiar dacă e în afara Europei şi care a determinat nişte modificări profunde la nivelul unor lideri comunişti din est. Gheorghiu Dej în acel moment a decis că e cazul să facă ceva pentru a ne îndepărta de Moscova.
Radu Dobriţoiu: Dar până la criza rachetelor din Cuba am avut acest moment al planului Marshall pe care, chipurile, statele din estul Europei l-au refuzat /.../
Dorin Matei: Moscova l-a refuzat, le-a impus...
Radu Dobriţoiu: Moscova l-a refuzat, l-a impus. Planul Marshall, care a fost...
Dorin Matei: Şi l-a refuzat pentru că sovieticii cereau să primească ei fondurile şi să le gestioneze pentru toate ţările din sfera lor de influenţă.
Radu Dobriţoiu: Şi nu fondurile...
Dorin Matei: Să meargă la fiecare ţară în parte.
Radu Dobriţoiu: ... să meargă la fiecare, aşa cum s-a întâmplat în Occident. Ne amintim, a fost o soluţie binevenită, mai întâi pentru Grecia şi pentru Turcia, care a fost extinsă după aceea la toate statele din Occident...
Dorin Matei: Cu banii respectivi s-a făcut UE până la urmă.
Radu Dobriţoiu: Sigur că da. A fost un moment important Planul Marshall. Se spune acumă însă că războiul rece nu a fost atât de tensionat ca aceste zile pe flancul de est al NATO.
Dorin Matei: Întotdeauna clipa pe care o trăieşti e mai tensionată decât cea de care îţi aduci aminte, aş îndrăzni să spun. Nu cred că avem un moment de tesniune cum a fost la Punctul Charlie în Berlin, în '60. Nu cred că avem deocamdată un moment...
Radu Dobriţoiu: Între cele două blocuri, cum a fost criza rachetelor, care...
Dorin Matei: Criza rachetelor, când nu a lipsit mult să se ajungă la o confruntare militară. De-aia spun că întotdeauna momentul trăit e mult mai intens decât... dar asta nu înseamnă că nu e un moment de mare tensiune şi de răscruce.
Radu Dobriţoiu: Pentru că acolo au fost foarte multe declaraţii, a fost un război mai mult declarativ. Acum vedem că se afişează din ce în ce mai mult tehnică de luptă, am văzut Rusia doreşte pe 9 mai, la celebra paradă, să prezinte tancul T 14.
Dorin Matei: Care, între timp, tocmai s-a defectat la ultimele repetiţii.
Radu Dobriţoiu: Eu cred că nici nu au prea multe, dar - ştiţi? - când trece prin piaţă ocoleşte repede şi mai trece încă o dată prin piaţă...
Dorin Matei: Să nu speculăm prea mult.
Radu Dobriţoiu: Să nu speculăm prea mult, dar avem aceste exerciţii şi de o parte, şi de alta.
Dorin Matei: Da, zboruri de avioane care se apropie prea mult, submarine care apar unde nu trebuie, exerciţiile pe care le fac în nord, în Marea Baltică, de apărare antisubmarin, adică e un zăngănit de arme căra unui istoric îi trezeşte amintirea...
Radu Dobriţoiu: Comandamentul NATO de la Napoli, care se va muta pentru o perioadă la noi, la Cincu...
Dorin Matei: Doar pentru o perioadă. Să sperăm...

Radu Dobriţoiu: Doar pentru o perioadă... foarte multe exerciţii care au simulat exact posibile confruntări pe flancul estic şi iată că vorbim în ultimul an de flancul estic când este vorba de NATO. Până acum vorbeam de flancul nordic, de flancul sudic. Iată că a crescut din ce în ce mai mult această dimensiune a flancului estic, unde Polonia şi România sunt vârf de lance. Veteranii de război...
Dorin Matei: Sunt bastioane istorice. Sunt bastioane istorice oricărui proiect de apărare a Europei în partea de est.
Radu Dobriţoiu: Dar pe lângă acest fundament istoric în 2015 este foarte clar că sunt şi cele mai implicate din punct de vedere strategic şi militar în dezvoltarea flancului de est al celei mai mari alianţe de pe planetă. Este vorba de Alianţa Nord-Atlantică.
Dorin Matei: Într-o zonă în care fiecare are ceva de împărţit cu fiecare, România şi Polonia nu au nimic de împărţit. Ăsta e unul din factorii care fac, istoric vorbind, să fim atât de importanţi.

Radu Dobriţoiu: Veteranii de război - din păcate, din ce în ce mai puţini - sunt singurii actori în viaţă care au trăit acele perioade dificile. Ministerul Apărării Naţionale a organizat, astăzi, o ceremonie la sediul instituţiei în cadrul căreia veteranii de război au fost înaintaţi în grad prin decret semnat de preşedintele României, Klaus Iohannis, şi au primit medalii din partea ministrului român al apărării, Mircea Duşea. Un grup de elevi de la Liceul Militar din Breaza a fost, elevii au primit premii pentru merite deosebite la învăţătură. Cătălin Purcaru a participat la acest eveniment. Generalul locotenent Nicolae Ionel Ciucă, şeful Statului Major General, a transmis pentru Radio România Actualităţi un mesaj despre momentul predării ştafetei între generaţii.

Nicolae Ionel Ciucă: Aceste momente pentru fiecare dintre militari sunt la fel de emoţionante de fiecare dată când se petrec. Astăzi, această activitate a avut o conotaţie aparte, pentru că a fost organizată în cinstirea celor 70 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. De asemenea, nu departe de momentul cinstirii Zilei veteranilor de război şi la nivelul Ministerului Apărării Naţionale s-a luat decizia să folosim acest prilej pentru a realiza schimbul de ştafetă între generaţia veteranilor de război şi generaţia cea mai tânără, care se pregăteşte în instituţiile militare de învăţământ, astfel încât pilda să poată să fie transmisă real, şi nu prin documente scrise. Nu-mi doresc decât să le urez veteranilor de război multă sănătate, iar celor pe care îi privim astăzi să ne gândim şi să reflectăm, de fiecare dată, la eforturile pe care le-au depus, la eroismul de care au dat dovadă, la simţul datoriei faţă de ţară şi sunt convins că toate aceste elemente vor constitui, în gândul şi în mintea fiecăruia dintre noi, obiective de urmat şi idealuri de realizat.
Radu Dobriţoiu: Generalul locotenent Nicolae Ionel Ciucă, şeful Statului Major General, declaraţie în exclusivitate pentru postul nostru de radio. Domnule Dorin Matei, din păcate, cam târziu această avansare în grad pentru veteranii de război, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Ştim că premierul Victor Ponta le-a mărit cu 75% pensiile militare... Din ce în ce mai puţini şi iată că totuşi poate mai bine mai târziu decât niciodată şi această recunoştinţă.

Dorin Matei: Da, e păcat că nu reuşim şi n-am reuşit cred că niciodată în ultimii o sută de ani să fim suficient de recunoscători celor care şi-au dat viaţa, celor care au avut de suferit pe front şi e suficient să asculţi poveştile acestor veterani ca să-ţi dai seama prin ce au trecut. Şi au făcut asta pentru patria lor şi fără să aştepte neapărat o recompensă, dar ar fi, e obligaţia noastră să nu ne aducem amintem de ei numai de 8 Mai sau în astfel de momente. Ar fi trebuit să ne aducem aminte în fiecare zi. Faptul că astăzi suntem unde suntem, că suntem în Uniunea Europeană, că suntem în NATO, li se datorează şi lor.
Radu Dobriţoiu: Faptul că totuşi România a avut o contribuţie esenţială la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial li se datorează acestor ostaşi şi ceea ce s-a întâmplat după aceea în istorie bineînţeles s-a bazat şi pe acest fundament construit de veteranii de război.
Dorin Matei: Da. Acum, probabil că aţi văzut la munte sau la deal, când plouă, apa are tendinţa să curgă cam prin aceleaşi locuri. Doar o mişcare tectonică majoră poate să schimbe cursul apelor. Cam asta s-a întâmplat atunci, în 1945. A fost o mişcare tectonică extrem de puternică, adică instalarea sferei de influenţă sovietice şi a comunismului în această parte a Europei şi, dacă e cineva de vină pentru asta, Hitler şi Germania lui sunt de vină, pentru că în rânduri în secolul trecut Germania a scos URSS din izolare: o dată, la Rapallo în 1923, când Germania, care avea ea însăşi de făcut faţă unui moment dificil, datoriile de război după Primul Război Mondial, a încheiat o alianţă cu URSS, care nu era recunoscută până atunci; a doua oară, în 1939, când Stalin a negociat în două camere separate cu englezii şi cu francezii şi cu germanii în partea cealalată, iar englezii şi francezii au refuzat să-i dea lui Stalin ceea ce-şi dorea, sfere de influenţă în estul Europei, şi a primit de la Hitler şi s-a încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov.

Radu Dobriţoiu: Preşedintele României, Klaus Iohannis, participă astăzi la manifestările organizate cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a sfârşitului celui de Al Doilea Război Mondial la Gdansk, în Polonia. Polonia marchează astfel momentul, însă nu uită că acesta a dus şi la începutul anilor de dominaţie sovietică în Europa de Est. La Bucureşti, o serie de istorici au discutat despre victoria aliaţilor şi au analizat echilibrul actual de forţe. Cătălin Purcaru a participat la acest eveniment, de unde a realizat următorul reportaj.
Reporter: 9 Mai 1945 a însemnat Ziua Victoriei Aliaţilor în Europa împotriva Germaniei naziste, dar a adus noi provocări şi tensiuni în ordinea mondială. Principala preocupare s-a axat pe încercarea de eliminare a războiului ca soluţie politică. Astfel, conceptul de securitate a devenit o prioritate care s-a concretizat rapid prin formarea Alianţei Nord-Atlantice. Războiul rece a fost una dintre consecinţele celui de Al Doilea Război Mondial, şi asta pentru că sistemul politic internaţional era marcat de cele două superputeri, Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii, cu sisteme politice, economice şi ideologice complet diferite. După 70 de ani de la terminarea războiului, Ziua de 9 Mai are în prezent valoare de simbol, afirmă Bogdan Antoniu, lector la Facultatea de Istorie din Bucureşti.
Bogdan Antoniu: Acest moment simbolic nu s-a transformat într-o simplă celebrare, are în continuare puterea de a fi un simbol şi de a fi folosit ca pârghie şi ca declaraţie diplomatică de marile puteri astăzi.
Reporter: În prezent, pe măsura dezvoltării arsenalului militar de ambele părţi, riscurile unei distrugeri totale nu pot fi asumate nici de Rusia, nici de Statele Unite ale Americii, susţine conferenţiar doctor Radu Dudău.
Radu Dudău: Arsenalul atomic pe de o parte limitează intervenţia unei puteri externe, pentru că foarte uşor poate deveni, în situaţie de defensivă a unui stat, depăşit un prag critic. Pe de altă parte, limitează riscul de escaladare. E mult mai greu să intervii, dar este în acelaşi timp mult mai greu ca un asemenea conflict dinspre Rusia să devină o confruntare totală.
Reporter: Ca o concluzie, cei prezenţi la dezbatere au apreciat că situaţia se aseamănă cu perioada de dinaintea izbucnirii războiului rece. În opinia lor, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii sunt pregătite mai degrabă pentru reluarea unui război rece decât pentru o nouă catastrofă umanitară cum a fost cea din Al Doilea Război Mondial.
Radu Dobriţoiu: Vorbim, domnule Dorin Matei, despre această dată, de 9 mai, dată ce pare să fie acceptată de istoricii români, o moştenire, putem spune...
Dorin Matei: N-aş zice, e mai mult un mers în virtutea inerţiei /.../.
Radu Dobriţoiu: Sigur că da, o moştenire ca dată...
Dorin Matei: /Inerţială/.
Radu Dobriţoiu: Sigur ca da, preluată de colegii noştri, domnule Dorin Matei. Când trebuie totuşi să o marcăm? Pe 9 mai?

Dorin Matei: Dacă o marcăm pe 8 mai, o marcăm alături de Europa, dacă o marcăm pe 9 mai, o marcăm alături de Moscova, de Tadjikistan, Uzbekistan, Kazahstan, Afganistan. Fiecare să-şi aleagă cum crede. Eu aş alege 8 mai.
Radu Dobriţoiu: Mai avem un minut până la sfârşitul emisiunii. Dacă doriţi, vă rog, să faceţi o sinteză de încheiere cu această paralelă între alianţele din 1945 şi cele din 2015.
Dorin Matei: Nu pot decât să mă bucur că astăzi nu mai suntem în situaţia din 1945, că astăzi aparţinem celor două mari alianţe, Uniunea Europeană, care are, e adevărat, o componentă mai mult economică, şi NATO, care are componentă politică şi militară foarte puternică, că suntem în tabăra cea bună şi sper să nu ratăm momentul.