6 ani de când România a aderat la NATO

6 ani de când România a aderat la NATO

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica". La 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO, prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Momentul a fost urmat, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO. Aşadar, şase ani de când România a aderat în mod oficial la Alianţa Nord-Atlantică.
Invitat special în această seară este consilierul prezidenţial pentru securitate naţională, domnul profesor universitar Iulian Fota. Alături de acest distins invitat, cunoscut pentru analizele pertinente în domeniul geostrategiei şi securităţii, vom fi în legătură şi cu comandantul român de trupe care în 2002, când România era invitată să facă parte din Alianţă, era în Afganistan, în prima misiune de luptă postbelică a armatei României. Acelaşi comandant - este vorba de colonelul Nicolae Ciucă - era pe 2 aprilie comandant în Irak, în fruntea cunoscutului Batalion "Scorpionii roşii". Menţionez că la ambele momente, atât în Afganistan, cât şi în Irak, am fost alături de colonelul Nicolae Ciucă.
A fost stabilită legătura cu domnul profesor Iulian Fota, consilierul preşedintelui Traian Băsescu pentru probleme de securitate naţională. Bună seara, domnule profesor!
Iulian Fota: Bună seara, dumneavoastră şi ascultătorilor şi felicitări. Felicitări că ţineţi minte o dată atât de importantă pentru România şi discutăm de ea măcar o dată pe an.
Realizator: Avem legătura, la Focşani, cu colonelul Nicolae Ciucă, în prezent comandant al Brigăzii 282. Bună seara, domnule comandant.
Nicolae Ciucă: Bună seara, daţi-mi voie să-l salut pe domnul profesor Iulan Fota şi pe toţi radioascultătorii dumneavoastră.

Realizator: Domnule profesor, iată, se împlinesc şase ani de când România a aderat în mod oficial la NATO. O perioadă scurtă din punct de vedere al istoriei, dar, cu toate acestea, în primul rând în plan militar, România a făcut progrese enorme. Vă rog să punctaţi aceste acumulări, să vă referiţi la România de dinainte de NATO şi iată, acum, după şase ani de Alianţă.
Iulian Fota: România, până la aderarea la NATO, era o ţară angajată în reforme, dar reformele îşi aşteptau confirmarea. Deşi în anumite misiuni sub egida ONU, cele de la începutul anilor '90 sau cele mai târziu, din fosta Iugoslavie, ne dovedisem priceperea şi utilitatea în cadrul Alianţei, România aştepta confirmarea acestor eforturi, ca şi confirmarea profesionalismului soldaţilor săi. Şi atunci când am aderat la NATO am ştiut două lucruri: că, pe de-o parte, politic, redevenim ţară occidentală, şi aderarea la NATO a fost prima etapă mare, importantă de revenire a României în marea familie occidentală; pe de altă parte, am ştiut că militarii confirmaseră. Era deja înţeles la Bruxelles, în partea militară, dar şi cea politică, că, din punct de vedere strategic, armata română aduce plusvaloare Alianţei şi va conta în misiunile ce urmau să vină. Astăzi ştim că, în calitatea sa de membru NATO, prin misiunile din Afganistan, în primul rând, prin ceea ce am făcut şi-n Irak, alături de alţi aliaţi, am arătat întregii Alianţe şi întregii Europe că România n-a fost o povară, dimpotrivă, a fost un mare câştig, profesional militarii noştri având o performanţă - şi-l salut şi eu pe domnul colonel, nu ştiam că e în direct cu noi mai devreme -, aşa cum, iarăşi, am putut demonstra că suntem buni aliaţi şi prin spiritul politic pe care-l avem.

Realizator: Aţi anticipat şi următoarea întrebare, ca de obicei, şi faptul că, nu fără interes, l-am invitat pe colonelul Nicolae Ciucă la noi în emisiune. Un rol important în eforturile de aderare l-a avut armata, care s-a adaptat rapid la cerinţele Alianţei. De subliniat că am avut şi avantajul că în armată erau deja ofiţeri foarte bine pregătiţi, ofiţeri care acum sunt în diferite funcţii de comandă, fie că vorbim de brigăzile de la Bistriţa, Timişoara, Focşani sau Constanţa, fie că vorbim de Statul Major al Forţelor Terestre, de Comandamentul Logistic Întrunit sau de Comandamentul II Operaţional Întrunit - sunt, bineînţeles, doar câteva exemple pe care le cunosc însă foarte bine.
Domnule colonel Ciucă, în 2004 eraţi în Irak. De acolo, din linia întâi, cum aţi primit vestea că România a aderat în mod oficial la NATO?
Nicolae Ciucă: Era o încununare a eforturilor pe care armata română le-a făcut cu mult înainte de petrecerea acestor două evenimente: cel de invitaţie pentru aderare în 2002 şi cel de aderare deplină în 2004. Aş vrea să subliniez că a avut loc un întreg proces de preaderare, când România a participat la programul...
Realizator: "Parteneriat pentru Pace".
Nicolae Ciucă: ...Parteneriatul pentru Pace... Şi această aderare a fost încununarea tuturor acestor eforturi care au... Practic, efortul are două feţe ale monedei. Este o faţă văzută, prin care militarii noştri au participat la misiunile din Bosnia-Herţegovina, din Kosovo, la toate celelalte misiuni din Afganistan, Irak, la exerciţiile multinaţionale, dar discutăm şi de partea nevăzută a eforturilor pe care militarii le-au făcut în unităţile şi în poligoanele de instrucţie, astfel încât să poată să ajungă la acel nivel de compatibilitate şi la acel nivel de interoperabilitate, pentru ca în final să probăm practic în misiunile din Irak şi Afganistan că, într-adevăr, suntem membru de încredere, profesionişti adevăraţi.
Realizator: Şi nu a fost uşor, pentru că am fost cu batalioanele comandate de dumneavoastră; nu a fost uşor să acţionăm dintr-odată, putem spune chiar peste noapte, în misiuni atât de dificile, mai întâi cum a fost cea din Afganistan, după aceea cea din Irak, să acţionăm dintr-odată la fel de bine, umăr la umăr cu cea mai bună armată din lume, cu cea americană, şi cu parteneri foarte importanţi din NATO, cum au fost italienii, cum au fost polonezii. Iată o ştire de actualitate: 27 de militari români, care s-au distins prin fapte de curaj în timpul îndeplinirii misiunilor în teatrele de operaţii din Irak, au fost medaliaţi astăzi de ambasadorul SUA la Bucureşti, Excelenţa sa Mark Gitenstein, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la sediul Statului Major al Forţelor Terestre.
Trecem din actualitate la tema emisiunii, "Şase ani de NATO". Domnule profesor Iulian Fota, nu putem vorbi de aceşti şase ani făr a aduce aminte de această relaţie dintre România şi SUA. Cum puteţi caracteriza acest parteneriat?

Iulian Fota: Ca unul extrem de important pentru noi, ca ţară. Vedeţi, noi imediat după '90, ceea ce am dorit şi ceea ce ne-am propus, şi am obţinut până la urmă, a fost aceea de a dezvolta relaţii speciale cu cei pe care noi i-am considerat mult timp, până să vină comunismul şi sovieticii, ca aliaţii noştri naturali, tradiţionali. Ideea de Occident a fost, până în 1947, fundamentul gândirii strategice a României. Din momentul în care am fost obligaţi să ne rupem de Europa şi de Occident, pentru că la vremea aceea Europa însemna Occident, acea idee că îi aşteptăm pe americani să revină era de fapt simbolizarea dorinţei României de a redeveni parte a marii familii occidentale. În cei 50 de ani scurşi din '47 până în 1990, Occidentul s-a lărgit ca şi familie. În primul rând, SUA au devenit o ţară membră a Occidentului şi, ca atare, noi am văzut în această relaţie specială cu America, de fapt, port-stindardul, emblema, simbolul relaţiei noastre privilegiate cu Occidentul. America, într-un fel, a jucat un rol pe care, istoric, alte ţări europene l-au jucat în diferite epoci, şi asta a fost foarte bine, foarte benefic. Ştim un lucru: că ei au făcut nişte promisiuni şi şi le-au ţinut, şi noi, astăzi, suntem în NATO şi-n Uniunea Europeană, aşa cum ştim că şi noi le-am făcut lor nişte promisiuni şi de fiecare dată ni le-am ţinut. Ce să ne dorim mai mult decât o relaţie care e bazată pe promisiuni reciproce? Fiecare parte şi le ţine faţă de cealaltă, se dezvoltă încredere, s-a dezvoltat interoperabilitate şi, ca atare, putem să ne confruntăm viitorul mai uşor, într-un fel, fiind împreună.

Realizator: Iată, la şase ani de NATO, primul contract important de dotare a armatei - mă refer la achiziţia anunţată în CSAT, unde aţi fost prezent şi dumneavoastră, achiziţia de F-16. Şi din anumite surse am înţeles că este posibil să primim şi nişte MRAP-uri, nişte blindate moderne, rezistente la atacuri cu mine, de la aliaţii americani pentru trupele noastre din Afganistan. În Irak ne-au împrumutat, cât am fost acolo, tot americanii cu autovehicule militare de tip Hummer, Humvee. Cum comentaţi, domnule profesor, relaţia la nivel logistic cu SUA? Ne-au ajutat de foarte multe ori, de foarte multe ori fără interes financiar.
Iulian Fota: Ştiţi de ce? Pentru că, de fapt, nu relaţia la nivel logistic este importantă, relaţia la nivel uman. Americanii au un stil foarte direct şi foarte uman. Cineva denumea abordarea asta "doctrina John Wayne": "I help you because I like you" - "Te ajut pentru că-mi placi". Noi suntem, iarăşi, nişte oameni foarte direcţi, nu foarte inhibaţi, foarte curajoşi. Eu am primit de nenumărate ori bătăi dintr-acelea milităreşti pe umăr tocmai ca o apreciere a curajului pe care soldaţii noştri l-au dovedit de-a lungul operaţiunilor mixte în care au participt împreună cu americanii. Să nu uităm un lucru foarte important: noi suntem una dintre puţinele ţări care au avut în subordine unităţi militare americane, şi americanii nu-şi lasă soldaţii pe mâna orişicui, pentru că au avut încredere în comanda ofiţerilor noştri şi le-au dat trupe, soldaţi americani, pe mână. Asta este, iarăşi, un lucru extrem de important. Şi, iarăşi, un lucru pe care trebuie să-l spunem: soldaţii noştri, din păcate, au murit împreună cu ai lor. Asta contează enorm de mult pentru viitor, că cei care-şi varsă sângele împreună nu uită. Şi frăţia asta de arme care s-a dezvoltat între armata americană şi armata română să ştiţi că contează extrem de mult şi pentru noi, şi pentru ei.

Realizator: Excelenţa sa domnul ambasador Mark Gitenstein de mai multe ori a amintit această înfrăţire prin vărsarea de sânge. Citându-l, îmi aduc bine aminte pe Shakespeare. Iarăşi fac apel la memorie: îmi aduc aminte că eram cu domnul Ciucă în Afganistan când trupele româneşti aproape nu aveau de nici unele şi americanii ne-au ajutat fără niciun interes, şi lumea nu ştie asta, pentru că militarul român nu a venit acasă să spună în gura mare: "Uite, domnule, dacă nu erau americanii noi nu aveam aer condiţionat acolo, noi nu aveam acces la anumite lucruri" ş.a.m.d.
Domnule colonel Ciucă, cum aţi primit atunci ajutorul acesta dezinteresat din punct de vedere financiar şi logistic primit de la aliaţii americani în Afganistan?
Nicolae Ciucă: În primul rând, nu putem spune că nu aveam aproape nimic. Aveam acolo elementul uman, aveam elementul material, pentru că ne-am dus în teatrul de operaţii cu tehnica noastră. Este adevărat că ne-au lipsit anumite elemente de suport logistic. Este de asemenea foarte adevărat că am primit ajutor necondiţionat şi fără prea multe insistenţe în tot ceea ce noi am avut nevoie şi am solicitat de la partenerii americani. Era clar că acest ajutor trebuia să fie necondiţionat, pentru că, practic, în momentul acela, în tabăra de la Kandahar nu erau decât trupele americane şi trupele româneşti. Trebuia să îndeplinim împreună o misiune, aveam obiective comune, scopuri comune, şi pot spune că şi noi i-am ajutat pe colegii americani atunci când au avut nevoie de un anumit sprijin - şi aş exemplifica prin mentenanţa anumitor echipamente pe care maiştrii noştri militari şi subofiţerii de la compartimentul tehnic au reuşit să o pună la punct în relaţia cu colegii americani.

Realizator: Mi-aduc aminte, era compartimentul unde erau limini şi umbre; erau doi maiştri foarte pricepuţi şi făceau reparaţii. Şi chiar şi trupele din Delta Force rămâneau impresionate cum au reuşit să repare un radiator de Humvee sau cum reuşeau să repună în funcţiune anumite echipamente pe care ei le-ar dus altfel la casat şi ar fi primit altele noi într-o perioadă îndelungată de timp, şi românii i-au scos din anumite probleme şi chiar au rezolvat probleme ce păreau de insurmontat pentru specialiştii americani.
Nicolae Ciucă: Vedeţi? Ajutorul a fost reciproc. În niciun fel nu putem discuta numai de o anumită parte care a solicitat tot timpul; nu. Este vorba despre misiuni comune, despre eforturi comune, despre profesionişti care se ajută indiferent de situaţie şi indiferent de momentul la care abordează misiunea respectivă.

*
Realizator: Vă reamintim că la adresa romaniaactualitati.ro puteţi consulta o arhivă cu texte ale emisiunii "Euroatlantica".
Domnule profesor Iulian Fota, care sunt principalele progrese realizate de România, atât în plan politic, cât şi în plan militar, în aceşti şase ani de când noi suntem în Alianţa Nord-Atlantică?
Iulian Fota: În plan politic, ne-am dovedit loialitatea faţă de Alianţă, faţă de aliaţi şi faţă de obiectivele NATO, ceea ce mi se pare extrem de important. Întotdeauna când eşti ultimul venit într-un club membrii clubului se uită la tine să vadă: eşti onest, eşti corect faţă de membrii clubului, se pot baza pe tine? La capitolul ăsta nu cred că mai sunt dubii, şi creşterea de influenţă de care România a beneficiat în ultimii ani în ceea ce priveşte treburile Alianţei se bazează foarte mult pe aceste elemente. Vreau să aduc o dovadă în sprijinul spuselor mele: săptămâna trecută am deschis la Oradea un centru extrem de important, un centru de excelenţă, un centru unic în NATO, Centrul NATO pentru HUMINT - asta înseamnă culegere de informaţii din surse umane -, şi faptul că Alianţa a fost de acord ca acest centru să fie poziţionat în România este o dovadă a încrederii de care ne bucurăm, ca şi a profesionalismului pe care l-am demonstrat în zona ofiţerilor de informaţii militare. Pe de altă parte, din punct de vedere militar, este clar că aici am învăţat unii de la alţii, şi am învăţat multe de la ei, pentru că dintr-un anumit punct de vedere doctrinele şi metodele de luptă ale statelor membre NATO sunt mai avansate ca ale noastre, dar iarăşi e adevărat că şi ei au învăţat de la noi; ce spunea domnul colonel mai devreme, cu reparat radiatorul uimind trupele Delta - să ştiţi că sărăcia ascute spiritul. Uneori când eşti sărac eşti mai inteligent decât ceilalţi, pentru că eşti obligat să te descurci cu resurse puţine. Deci pot să spun cu mâna pe inimă că şi ei au învăţat de la noi în egală măsură. E şi şcoala de care trupele noastre au beneficiat, pentru că, vedeţi, misiunile astea în Irak şi în Afganistan şi în Bosnia şi în Kosovo, cu toate dificultăţile lor, eu cred că au fost cea mai bună şcoală în care noi am fi putut pregăti Armata română. Dincolo de băncile facultăţii, misiunile în condiţii reale de război sunt o şcoală excelentă, şi asta se va vedea foarte mult în viitor. Eu sper să nu fie nevoie să ne demonstrăm şi în alte condiţii abilităţile de a lupta, dar vreau să vă spun că avem o armată care ştie să lupte, şi asta e foarte important.

Realizator: Şi care a practicat aceste misiuni în condiţii reale de luptă. Revenim din nou la evenimentul de astăzi, la medalierea de către Statele Unite a 27 de militari români - şi îl citez pe ministrul apărări, Gabriel Oprea: "Putem afirma cu mândrie că România va continua să fie un furnizor activ de securitate în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi că militarii români sunt în măsură să-şi îndeplinească misiunile şi obligaţiile asumate alături de Armata SUA. Datorăm respect şi preţuire soldaţilor americani şi români care luptă împreună cu toată forţa, priceperea şi determinarea pe fronturile de luptă împotriva terorismului".
Domnule colonel Ciucă, aţi fost în linia întâi, în misiuni foarte grele în Afganistan, în Irak, aţi comandat acolo, aţi avut răspunderea a sute de vieţi, de militarii români. Aducea aminte domnul profesor Iulian Fota de această experienţă pe care noi am văzut-o, noi care am fost alături de dvs, noi care v-am urmărit. Dar dvs, de acolo, din linia întâi, şi acum din calitate de comandat de brigadă, probabil cea mai modernă brigadă din Armata României, brigada de la Focşani... Cât de importantă este experienţa acumulată de trupele româneşti în aceste misiuni dificile, misiuni de luptă, mai întâi în Afganistan şi apoi în Irak?
Nicolae Ciucă: Domnul profesor Fota a subliniat mai devreme cât se poate de limpede că pregătirea pe băncile şcolii, pe băncile instituţiilor în care noi ne perfecţionăm personalul, are ponderea pe care trebuie s-o aibă; dar ceea ce se întâmplă real în teatrele de operaţii, pe câmpul de luptă reprezintă cu totul şi cu totul partea de vârf a piramidei profesionale pentru oricare dintre noi. Experienţa acumulată în teatrele de operaţii constituie practic fundamentul pentru ceea ce noi trebuie să continuăm la revenirea în ţară pentru instruirea şi împărtăşirea experienţei noastre la celelalte categorii de personal, la celelalte unităţi care nu participă la astfel de misiuni. Este clar că participarea simplă, fără să tragem învăţăminte, fără să ne însuşim lecţiile învăţate şi să continuăm să îndreptăm şi ceea ce am făcut mai puţin bine, mai puţin adecvat la misiunea respectivă, nu ar avea nici un fel de finalitate.

Realizator: Domnule profesor, şase ani de NATO au trecut. Ce eforturi trebuie accentuate pe viitor pentru a rezolva problemele cu care se confruntă în acest moment atât în plan militar armata României, cât şi în ce priveşte restructurarea organismului militar?
Iulian Fota: Înainte de a discuta subiectul ăsta, cer permisiunea un minut să mai fac o precizare. Este foarte uşor să discutăm despre aspectele astea militare, pentru că NATO este o alianţă politico-militară. Dar e un lucru care trebuie spus întotdeauna şi nu trebuie niciodată uitat: integrarea în NATO a adus pentru România ca ţară, dincolo de aspecte politice, şi multiple avantaje economice. Se poate foarte uşor demonstra, sunt declaraţii publice oficiale, că din momentul aderării noastre la NATO, în România fluxul investiţiilor străine - şi vorbim aici de zeci de miliarde de euro - s-a multiplicat. Deci, toată explozia asta economică pe care noi am văzut-o câţiva ani buni, din 2002 începând până în 2007-2008, când a venit criza, s-a datorat în special sau şi datorită aderării noastre la NATO. Nu am fi avut atâtea investiţii străine, atâtea zeci de miliarde de euro venite în România fără garanţia de securitate pe care Alianţa a oferit-o, şi lucrul ăsta, alături de performanţa militară şi câştigul politic, niciodată nu trebuie uitat. Ce înseamnă pentru viitor? În primul rând, avem o discuţie foarte serioasă la Bruxelles în ceea ce ţine de viitorul Alianţei. Trebuie să participăm şi noi alături de ceilalţi membri la definirea noului concept strategic. NATO doar parţial este pregătit pentru viitor. Viitorul nu înseamnă numai misiuni de tip Afganistan şi Irak; viitorul înseamnă şi securitate cibernetică, securitate energetică, înseamnă o nouă situaţie internaţională care foarte mult include competiţia între marile puteri; NATO trebuie să fie pregătit să răspundă acestor noi cerinţe. Şi poate că înseamnă şi rememorarea, revitalizarea până la urmă a elementelor fundamentale ce dau greutate Alianţei, în primul rând art.5. Chiar dacă mergem în Irak, în Afganistan nu trebuie să uităm că de fapt noi ne-am strâns la un loc, în acelaşi grup, ca să ne apărăm unii pe alţii. Elementul ăsta este şi el foarte important.

Realizator: Domnule profesor, în acest context chiar vă rog să vă referiţi - şi pentru a explica cât mai bine pentru ascultătorii care ne urmăresc în acest moment; multă lume poate nu înţelege misiunea NATO din Afganistan sau de ce România are trupe în Afganistan - la acest concept de apărare la distanţă, cu trupe trimise la distanţă. Vă rog să vă referiţi la acest noţiuni, în contextul împlinirii a şase ani de când România face parte din Alianţa Nord-Atlantică.
Iulian Fota: Aproape că l-aş cita pe Înalt Preasfinţia Sa Ioan Selejan, care în momentul în care a binecuvântat trupele noastre care plecau în Irak, le-a spus aşa (şi citez foarte exact): "Nu vă gândiţi că vă duceţi în Irak, gândiţi-vă că vă duceţi acolo să apăraţi Banatul, să apăraţi Dobrogea, să apăraţi Transilvania". Vă spun, altă explicaţie mai bună decât asta, venită de la un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, eu nu cred că există. Pur şi simplu, plecând în Afganistan cu NATO, mergând în Irak cu SUA, nu facem altceva decât să ne apărăm într-o alta formă, într-o altă metodă teritoriul naţional şi frontierele. Este cea mai bună garanţie de securitate pe care ţi-o poţi asigura, efortul colectiv împreună cu ceilalţi.

Realizator: Domnule profesor, o ultimă întrebare: se poate face o paralelă între aderarea la NATO, parteneriatul special cu SUA şi sistemul defensiv, acest sistem antirachetă care va avea elemente amplasate pe teritoriul României?
Iulian Fota: Sistemul defensiv este un sistem de securitate bilateral - noi îi apărăm pe americani şi ei ne apără pe noi. NATO este un sistem de securitate multilateral, în sensul că pe lângă România şi SUA sunt şi alte state. Eu cred că NATO, uşor-uşor, va adera la sistemul american antirachetă. Sunt discuţii în acest moment la Alianţă. Este un studiu de fezabilitate cu privire la participarea NATO la acest proiect, care mă aştept să înainteze şi să avem deja nişte prime concluzii înspre vară. În momentul în care scutul antirachetă din această formulă americano-română, americano-poloneză va deveni o formulă cu participarea NATO, eu cred că în momentul ăla va fi şi mai bine, pentru că toţi vom beneficia de aceeaşi securitate. Va fi indivizibilă, cum spunem noi foarte adesea, şi asta va fi perfect pentru toată lumea.
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult.

Realizator Radu Dobriţoiu.

Producător Nicu Popescu

Transcriere RADOR