10 ani de NATO pentru România

Realizator: Radu Dobriţoiu - Ediţie dedicată integrării în Alianţa Nord-Atlantică şi eforturilor depuse de Armata României pentru împlinirea acestui deziderat. 10 ani de când ţara noastră face parte din Alianţă şi 12 de când a fost invitată să adere la NATO. Doi invitaţi, croiţi pe tema ediţiei de astăzi, veterani ai misiunilor din Afganistan şi Irak: generalul de brigadă Cătălin Tomescu, doctor în ştiinţe militare, comandantul Diviziei 1 Infanterie "Getica" şi colonelul Gabriel Toma, doctor în ştiinţe militare, şeful de Stat Major al Divizie 1 Infanterie. Poveşti de război din linia întâi a participării la misiunile Alianţei Nord-Atlantice. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica", în următoarele 25 de minute.

Ascultă aici Euroatlantica din 10 aprilie.

Realizator: Bună seara, domnilor invitaţi şi bine aţi revenit la Radio România Actualităţi. Domnule general Tomescu, când am realizat primul interviu cu dumneavoastră pentru Radio România Actualităţi, era undeva prin 2001, cred, eraţi în Kosovo împreună cu generalul, acum, Nicolae Ciucă, dacă nu mă înşel, eraţi maior atunci, ca şi dânsul, apoi aţi fost comandatul SEEBRIG şi ne-am reîntâlnit în Irak, unde făceaţi parte din Comandamentul Coaliţiei de la Bagdad. Spuneam că eraţi în Kosovo, înainte de integrarea în NATO, chiar înainte de invitare, de Summitul de la Praga, erau primii paşi pe calea integrării, eram parteneri atunci cu NATO, erau primele exerciţii la care noi participam în calitate de parteneri.

Cătălin Tomescu: Bună seara dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră. Da, este bine că aţi început aşa emisiunea, chiar îmi propusesem... în ultimele zile aproape toată lumea a vorbit despre NATO, cei 10 ani, care este foarte corect, pentru că asta aniversăm. Însă, aceşti 10 ani au fost precedaţi de alţi 10, de parteneriat, şi vreau să vă spun, că eu am crescut cu parteriatul acela, ca şi generaţia mea şi alţii ca mine, şi a fost o perioadă extrem, extrem de prolifică, în care noi am avut de învăţat multe, tot sistemul. Pentru că aţi aminitit de Kosovo, într-adevăr, pe vremea aceea, Batalionul 26, unul dintre cele mai bine pregătite şi mai cunoscute batalioane ale Forţelor Terestre...

Realizator: Înainte de acea dată v-am prins prin telefon şi am făcut un interviu, eraţi ori la un exerciţiu în Kosovo, ori la o aplicaţie, înainte să meargă Batalionul 26.
Cătălin Tomescu: Da, dar atunci eram cu un ofiţer de un Stat Major.
Realizator: Da.
Cătălin Tomescu: Exact aşa a fost. La Batalionul 26 era rezerva strategică în teatrul de operaţii balcanic şi am fost cu un nucleu de ofiţeri la un exerciţiu, ca şi la multe altele. Personal, am participat la cele mai importante exerciţii din Parteneriatul pentru Pace. A fost un exerciţiu extrem de interesant, deoarce noi lucram direct cu Armata americană, respectiv cu o brigadă de infanterie marină, care urma să acţioneze acolo, în caz de nevoie. Militarii au fost foarte bine pregătiţi, colegii mei, ofiţerii, şi, practic, noi am reprezentat cu cinste forţele terestre din Armata României.

Realizator: Erau primii paşi atunci, înainte de misiunea din Kosovo, care a fost, de fapt, prima mare provocare înainte de Afganistan. Atunci a ajuns prima dată Batalionul 26 Infanterie cu o companie acolo, pentru a întări efectivele româneşti, prezente deja în BELUROKOS, în zona Leposavić, din nordul provinciei Kosovo. Cum au fost începuturile acestea? Erau primii paşi. Eraţi timoraţi? Eraţi speriaţi de ce va urma, de provocarea aceasta, reprezentată de a acţiona umăr la umăr cu unele dintre cele mai bune armate din lume?
Cătălin Tomescu: Să ştiţi că, sincer vă spun, la nivelul anului 2000, despre care vorbim acuma, ne cam trecuse teama. Ca om care am început... prima mea participare a fost la cel mai mare exerciţiu, organizat pe vremea Parteneriatului pentru Pace, a fost în 1995, în Statele Unite, i-a zis Cooperative Nugget, şi, de acolo, la multe altele. Practic, toţi cei care am fost implicaţi în acest proces de interoperabilizare a Armatei României cu structurile NATO în procesul de preaderare, ne cam trecuse teama. Kosovo a reprezentat prima misiune mai serioasă, după Operaţiunea Alba, care a fost în 1997.

Realizator: Şi să aducem aminte, comandată de generalul Sorin Ioan, atunci, era Detaşamentul "Sfântu Gheorghe".
Cătălin Tomescu: Aşa este, aşa este, unde s-a mers cu o echipă mixtă, din doua structuri, aproximativ 480 de militari. Revenind, spuneam că Kosovo prin asta a excelat, prin faptul că starea de tensiune era destul de mare, forţele care erau implicate erau numai forţe din statele NATO, armata SUA, armata olandeză, ţări foarte puternice, cu o dotare excepţională. Dar, încă o dată, zic eu că nu ne-am făcut de ruşine. Pregătirea oamenilor în ţară a fost foarte amănunţită, extrem de detaliată. Au fost implicate multe structuri şi foarte multe eşaloane. De asta spun, teama ne cam trecuse. Cred eu că şi colegii cu care am fost în misiunea atunci aveau acest sentiment de putere şi de responsabilitate. Eram convinşi că suntem capabili să facem faţă situaţiei. Iar participarea la aceste misiuni în sine practic ne-a pregătit activitatea pentru teatrele de operaţii mult mai dificile care au urmat, care la momentul acela nu le ştiam noi, ce va să vină, dar cert este că au venit, iar urmările le ştiţi.

Realizator: Continuăm cu aceste urmări, domnule colonel Toma. Prima noastră întâlnire a fost în Afganistan, aeroportul Kandahar, eraţi ofiţerul de legătură cu brigada americană din Divizia 82 aeropurtată. Era 2002, anul summitului de la Praga, anul când România a fost invitată să facă parte din Alianţă. Ne-am reîntâlnit în anul integrării, în 2004, în Irak, şi de-atunci ne-am tot întâlnit. Anul invitării, revenim la el, era un efort deosebit - 2002, Afganistan, primul batalion românesc din operaţiunea "Enduring freedom" pe acea vreme, de luptă împotriva terorismulu. Vorbea domnul general Cătălin Tomescu mai devreme despre logistică. Stăteam tare subţire la logistică în acea perioadă. Căldurile acelea foarte mari, o adevărată provocare, nu numai din punctul de vedere al misiunilor şi securităţii din acea regiune, Kandahar. Kandahar, fostul fief al talibanilor - ne aducem aminte, capitala talibanilor. Noi a trebuit să ne adaptăm foarte repede, şi din mers, să învăţăm foarte mult.

Gabriel Toma: Da, aşa este. Bună seara, în primul rând. Aşa este, îmi aduc aminte de 2002, Kandahar, acele temperaturi extrem de mari şi, bineînţeles, şi de condiţiile logistice din vremea aceea. Pe de altă parte, eram şi mult mai tineri.
Realizator: Sigur că da… Mult mai tineri, mult mai zvelţi.
Gabriel Toma: Mult mai tineri şi mai zvelţi, da. Într-adevăr, atunci a fost începutul. Am aterizat - parcă îl aud şi acum pe Benone Neagoe, cum transmitea primele informaţii de-acolo, când am sosit cu detaşamentul precursor...
Realizator: Şi singurul telefon Thuraya, prin satelit, se afla la mine...
Gabriel Toma: Se afla la tine şi ne rugam de tine să ne dai legătura să vorbim cu familiile pe rând, până am descoperit noi altă metodă de a lua legătura, prin aliaţii noştri. Aşa a fost la început… Îmi aduc aminte chiar că la un moment dat lăsasem apa minerală, dacă îţi aduci aminte, o lăsasem pentru că depăşisem greutatea cu primul avion, cu detaşamentul precursor şi până ne-am instalat acolo şi am pus bazele aprovizionării ne-a lipsit mult. La un moment dat am făcut rost şi am băut câte un pahar de apă rece, primul pahar de apă rece în Kandahar, şi apoi toţi ne-am odihnit, iar tu ai spus: "Uite că s-au îmbătat toţi cu apă rece".

Realizator: Şi îmi mai aduc aminte că, după ce au plecat jurnaliştii şi eu am rămas acolo singurul corespondent embedded, ataşat de batalionul românesc, erau începuturile, şi prietenia noastră nu era ca astăzi, la fel cum era....
Gabriel Toma: Am trecut împreună prin multe de-atunci.
Realizator: M-aţi mutat singur într-un cort pus în faţă, care flutura în bătaia vântului...
Gabriel Toma: Ştiu, dar erau...
Realizator: ...şi m-aţi lăsat acolo şi cu primul meu coleg de cort cine a fost? Era părintele, era preotul, care într-o bună dimineaţă, tot amenaja el prin cort, şi m-a trezit pe la 6:30 - 7:00 şi mi-a spus: "Hai Radule, trebuie să te trezeşti!" "Dom'le, da' abia am adormit", pentru că nu aveam aer condiţionat şi dimineaţa era mai răcoare. "Trebuie neapărat să te trezeşti". "De ce?" "Pentru că începe slujba". "Unde, părinte?" "Aici, în cort". Deci acolo unde a fost....

Gabriel Toma: Aşa este. Aia a fost prima biserică amenajată a noastră, în cortul acela cu părintele....
Realizator: În cortul lui Dobriţoiu.

Gabriel Toma: Da, aşa este. Ei bine, într-adevăr, aşa au fost începuturile. A urmat, într-adevăr, multă muncă, multe sacrificii, pentru că, ştim toţi, tot ce e bun şi e frumos pe lumea asta, costă, aşadar şi securitatea de care am beneficiat ulterior ca armată şi ca ţară, şi pregătirea armatei noastre, pentru toate astea a trebuit să facem sacrificii, să ne pregătim, să fim prezenţi acolo şi de multe ori aţi văzut că nu a fost chiar atât de bine acolo.
Realizator: Nu, a fost foarte greu şi tehnica nu ne-a ajutat, pentru că erau acele transportoare blindate fără instalaţii de climatizare, nu erau tropicalizate, cădeau foarte repede. Îmi aduc aminte că am fost într-una dintre primele patrule mixte cu americanii, eram cu un TABC, un transportor blindat cu patru roţi, nu cu opt, cum era un TAB de cercetare, un transportor blindat de cercetare şi împreună cu americanii, pe drumul de întoarcere, probabil ei încercând să forţeze să vadă cât duce tehnica noastră, ei erau cu un HUMVEE atunci, şi alergau în faţa noastră. Din cutia de viteze a TAB-ului începuse să iasă fum la greu în interior şi un subofiţer foarte inspirat, era la comanda TAB-ului de atunci,...

Gabriel Toma: Îşi aduce bine aminte.
Realizator:... înalt - nu mai ţin minte cum îl cheamă - şi a zis "nu-i nimic, daţi înainte; chiar dacă ia foc, să ajungem până în tabără, să nu ne facem de râs cu americanii, pentru că ne văd şi cu fum" şi s-a oprit de două ori şi, până la urmă, nu ne-am făcut de râs. Dar cred că a intrat în reparaţie generală TAB-ul după aia.

Gabriel Toma: Nu, problema a fost rezolvată. Ulterior au fost montate în toate transportoarele blindate acele instalaţii de aer condiţionat şi tehnica a făcut faţă. Până la urmă, ne-am făcut misiunile în condiţii excepţionale, cu tehnica aia.
Cătălin Tomescu: Eu aş vrea să adaug. Să ştiţi că la început, TAB-urile au fost chiar bune, exceptând lipsa climatizării, că dânsul vorbea la noi de treaba asta.
Realizator: Dar acelea erau TAB-uri 77, nu ca în Irak, unde au ajuns TAB-uri mai noi, să spunem, Zimbri. Erau 10 Zimbrii în Irak.

Cătălin Tomescu: La începutul misiunii, TAB-ul în sine, ca mijloc de luptă, a fost foarte bun şi răspundea tuturor ameninţărilor.
Realizator: Până la dispozitivele explozive improvizate, care au dat peste cap tot ce înseamnă cunoştinţe în domeniul tehnicii militare şi, mai ales, al blindajelor, pentru că au apărut şi EFP-urile, acele proiectile autoforjabile, care trec prin TAB-uri, şi trebuia o nouă tehnologie, cum sunt MRAP-urile de astăzi.

Cătălin Tomescu: Exact asta s-a întâmplat ulterior. Inamicul, apelând la nişte metode total neconvenţionale de a ne lovi şi nu numai pe noi, toate forţele participante, atunci au obligat, practic, armatele, structurile militare din NATO sau cele din coaliţie, care au participat în teatrele de operaţii din Afganistan, să schimbe mijloace, să găsească un alt mijloc de luptă care să facă faţă.
Realizator: Să cerceteze în paralel, pentru că îmi aduc aminte şi în Irak existau echipe britanice şi echipe americane, care cercetau tot ce se întâmpla după un atac cu dispozitiv exploziv improvizat, să vadă ce s-a întâmplat, care sunt reacţiile fizice, chimice şi, corelat cu aceste informaţii, au urmat cercetările, care au dus la MRAP-uri şi la alte blindaje cu ceramică, cu metal, multistrat.

Gabriel Toma: Toate aceste chestiuni s-au transformat în lecţii învăţate. Ele au fost transmise în ţară şi, ulterior, aţi văzut că inclusiv tehnicile, tacticile, procedurile s-au schimbat, s-au adaptat astfel încât să facă faţă riscurilor din teatru.
Realizator: Misiuni foarte dificile. Era, amintesc, 2002, când Batalionul 26 Infanterie era în linia întâi a integrării euro-atlantice, eram în Afganistan, am urmărit atunci, împreună cu generalul de acum, Huggins, decizia de la Praga, de a fi invitaţi în Alianţa Nord-Atlantică. Aminteam că, în 2004, domnule colonel Toma, ne reîntâlneam în Irak, era anul în care noi am intrat în Alianţa Nord-Atlantică. Cum de se face, cum de se întâmplă… acelaşi Batalion 26 era surprins tot în timpul misiunii, tot în linia întâi. A fost atunci o vară fierbinte, pentru că au fost primele lupte la care Armata României participa efectiv după cel de-al Doilea Război Mondial şi aduc aminte aici de bătălia de la Nassiriyah.

Gabriel Toma: Da, dacă atunci, în 2002, când am primit invitaţia, am avut probleme, într-adevăr... au fost primele contacte pe care le luam cu Armata Americană, cu teatrul de operaţii, cu probleme cu logistica, ulterior, dacă acestea s-au îmbunătăţit şi n-au mai fost probleme, ei bine, în 2004, într-adevăr atunci când am sărbătorit intrarea în NATO, era situaţia mai grea din punct de vedere tactic. Într-adevăr, atunci am avut câteva confruntări serioase cu insurgenţii de acolo şi am trecut cu bine peste ele atunci. Adică n-am avut nici atunci pierderi.

Realizator: Da... Şi rememoraţi, reaminteaţi înainte de emisiune acel episod în care...
Gabriel Toma: Da, pregăteam transportoarele ca să intervenim, să mergem în operaţie.
Tu nu ştiai nimic şi la un moment dat ne întrebai 'Bă, dar eu sunt cel mai fraier, nu ştiu ce faceţi pe aici că vă văd că vă agitaţi'!

Realizator: Şi au dispărut transportoarele ...
Gabriel Toma: Da, au dispărut toate transportoarele din bază...
Realizator: Vă pregăteaţi de luptă!
Gabriel Toma: ... unde se duc, nu ştiu ...
Realizator: Dar şi tu până ai aflat!
Gabriel Toma: Da, da!
Realizator: Până am aflat erau deja, auzeam din talk ...
Gabriel Toma: Deja se duceau luptele ...
Realizator: Se duceau luptele!

Realizator: Timpul emisiunii se scurge foarte repede, subiectele sunt extrem de interesante, informaţiile despre teatrele de operaţii veţi primi şi peste două zile, sâmbătă, 12 aprilie, dacă veţi urmări emisiunea "Jurnal de front", pe TVR 2 şi pe TVR HD, producătorul emisiunii Euroatlantica, Nicu Popescu, şi colega mea, Carmen Gavrilă, sunt invitaţii Danielei Zeca Buzura, după sărbătorile pascale şi după Ziua Forţelor Terestre; sâmbătă, 26 aprilie, la aceeaşi emisiune de pe TVR 2 "Jurnal de front", va fi invitat subsemnatul, Radu Costin Dobriţoiu.

Ne întoarcem în Irak, pentru că în 2009, nu? În aceeaşi echipă, eraţi acolo, dar comandant de batalion era locotenent-colonelul Gabriel Toma, corespondent de război embeded cu Batalionul 26, din nou, Radu Dobriţoiu, şi dl general Tomescu deţinea o funcţie în Comandamentul de la Bagdad, era, dacă nu mă înşel, locţiitorul şefului Statului Major al Coaliţiei, pentru alte trupe decât cele americane şi britanice, o funcţie importantă, prima funcţie de general, primită de România, într-un comandament multinaţional, după integrarea în NATO, a fost o provocare. Îmi amintesc, primul care a deţinut această funcţie a fost generalul Dan Ghica Radu, trebuia să fie un an după ce s-a micşorat la şase luni, a fost generalul Neagoe ...

-: Ulterior generalul Gabor, generalul Chiriţă şi ...
Realizator: Dl general Chiriţă şi ...
-: Eu am fost al cincilea.
Realizator: Despre dl general Chiriţă numai de bine… şi dvs v-aţi suprapus din nou cu Batalionul 26. Era finalul misiunii. Cred că a fost o perioadă dificilă pentru că, dle general, trebuia să coordonaţi repatrierea tehnicii, repatrierea personalului, totul să fie în bune condiţii, probabil că şi probleme de logistică şi de natură economico-financiară trebuiau coordonate de către dvs, atunci, de la Bagdad.

Cătălin Tomescu: Adevăr grăiţi. Să ştiţi că eu am intrat în misiune la 1 decembrie 2008. Până la sfârşitul anului, trebuia ...România trebuia să negocieze tratatul cu irakienii, privitor la rămânarea forţelor în teatru.
Realizator: Îmi amintesc, foarte puţine naţiuni au fost acceptate de...
Cătălin Tomescu: Numai patru.
Realizator: ...noua conducere irakiană, pentru a-şi continua misiunea pe teritoriul Irakului, cred că SUA, România, Australia ..
Cătălin Tomescu: România, Australia, Anglia... Marea Britanie şi mai fuseseră invitate Ecuadorul şi Estonia, numai că ei, la jumătatea lunii ianuarie, au renunţat; pentru că ţările lor nu semnaseră un tratat cu statul irakian. La noi, negocierile au fost conduse de către o delegaţie combinată MAE, Ministerul Justiţiei, Armata ...

Realizator: ... mai era dl ambasador Stuparu atunci.
Cătălin Tomescu: Stuparu a condus, a venit de la Bucureşti, nu mai era, plecase de la ...
Realizator: ... dar nu mai era ambasador ...
Cătălin Tomescu: Dl ambasador Stuparu a condus-o, nu s-a finalizat ...
Realizator: Dl colonel Stuparu - ştiţi că a primit gradul de colonel onorific, în rezervă.
Cătălin Tomescu: Să îi fie de bine...!
Realizator: ...în urma colaborării cu Armata, în Irak.

Cătălin Tomescu: Eu am învăţat multe de la el, în perioada asta, până la revelion; ulterior, nu s-a concretizat, dar am terminat eu, am finalizat ce s-a început de către această comisie. Mai erau câteva mici puncte discordante, cu colegii irakieni. Până la urmă, le-am rezolvat. Ulterior, a doua provocare a fost încheierea unui tratat... ni s-a cerut de la Bucureşti să încheiem un tratat cu ei privind modul de cooperare al forţelor româneşti şi irakiene, pe teritoriul irakian, până la plecare. Plecarea se stabilise pentru data de 1 august, practic, 31 iulie, trebuia să fim plecaţi. În schimbare, batalionul comandat atunci de dl colonel Toma, ei au schimbat batalionul 341 Infanterie, de la Topraisar, cel la care am lucrat doi ani-jumătate...

Realizator: Dl Meteorolog, cum îi spunem noi, dl colonel Vreme era...
Cătălin Tomescu: Exact. Şi am condus procesul de operaţionalizare a lui. Amândouă batalioanele au fost foarte apreciate, atât de colegii americani, cât şi de irakieni. De ce? Pentru că, începând cu data de 13 ianuarie, când ne-am reluat misiunile, sarcinile de bază au fost de consiliere, instruire ...
Realizator: Am instruit şi un batalion de forţe speciale...
-: Batalionul 10 de Forţe Speciale din Divizia 10.
Realizator: Din Divizia 10 irakiană, pentru că, ataşat de efectivele... ataşate de efectivele regulate ale Batalionului 26 Infanterie erau şi efectivele de forţe speciale de la Târu Mureş, care s-au ocupat direct de pregătirea acestor forţe speciale irakiene.

Cătălin Tomescu: Absolut. Şi în afară de aceste misiuni, să ştiţi că o perioadă aproape până în aprilie, au continuat inclusiv misiunile de patrulare în bază. Spre final, într-adevăr, cum bine aţi anticipat dumneavoastră, mare parte din activitate ne-am dedicat-o pregătirii repatrierii trupelor noastre. După cum se ştie, forţele române au fost repatriate în două curse materialele şi tehnica şi muniţia cu două curse cu nava "Albatros", iar personalul cu mijloacele aeriene, bineînţeles.
Realizator: Sigur, cu convoaie americane pe căi terestre până în Kuweit..
Cătălin Tomescu: Exact.
Realizator: ... şi de acolo cu feribotul "Albatros". A fost un efort considerabil, care s-a desfăşurat pe mandatul Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roşii".

Gabriel Toma: Aşa este. A fost o operaţiune destul de importantă să retragem batalionul, după ce a avut loc ceremonia de închidere a misiunii acolo şi ţin minte, eram comandantul contingentului, domnul general Tomescu era seniorul nostru acolo, în teatrul de operaţii. A venit în baza noastră şi m-a întrebat "Tomiţă, spune-mi ce probleme ai pentru a duce batalionul acasă". Erau destule probleme, pentru că închideam misiunea, tehnica de transportat în ţară, oamenii, depozitele, muniţia de delaborat şi toate documentele. Trebuia să închidem, practic, misiunea. Ce s-a întâmplat atunci?

Realizator: Sunt şi astea nişte învăţăminte ca aliaţi, într-o misiune.
Gabriel Toma: Sigur că da. Ce s-a întâmplat? După ce i-am raportat problemele pe care le-am rezolvat şi cele pe care le mai aveam de rezolvat, a spus "da, vreau să stau de vorbă cu comandamentul brigăzii americane" şi l-am însoţit la comandantul brigăzii americane, a adunat statul major acolo şi a zis clar, îmi aduc aminte şi acum: "Noi suntem aici, vă ajutăm , voi ne ajutaţi, trebuie să intensificăm cooperarea" şi a avut o asemenea receptivitate din partea americanilor, încât a rămas uimit. În câteva zile, împreună cu ei, am reuşit să rezolvăm toate problemele care ni se puneau atunci.

Cătălin Tomescu: E bine de subliniat treaba asta. Colegii americani ne-au sprijinit la foarte multe lucruri. Mă credeţi că aş putea spune că în ţară îmi era mai greu să rezolv nişte probleme, pe care le-am rezolvat acolo, cu ei, extraordinar.
Realizator: Vă cred.
Cătălin Tomescu: Ei au apreciat foarte mult activitatea noastră şi când am luat, cum să spun, mi-am umplut tolba - cum zicem noi - cu sarcini - noi îi spunem la ăsta 'plan de măsuri' - după ce l-am elaborat noi, pe româneşte, când am plecat la Bagdad, la centru, am discutat cu şefii de structuri care răspundeau de anumite activităţi, pe care trebuiau să ne sprijine ei şi la care ei aveau un aport deosebit, iar când ne-am întors, la discuţia aia cu colegul american, deci totul a mers şnur, dovadă că nu a fost niciun fel de probleme, inclusiv umane, de natură umană sau materială. Dar bine de subliniat că colegii americani ne-au sprijinit, ca peste tot, de altfel, de când luptăm cu ei în teatrul de operaţii, cred eu că mai totdeauna ne-au tratat ca nişte prieteni.
Realizator: În general, toţi aliaţii, la un moment dat şi italienii au fost prietenoşi cu noi, deşi nu ca americanii, dar americanii vor rămâne în memoria noastră ca nişte aliaţi, dar şi prieteni; ne-au ajutat foarte mult în Afganistan şi cu atât mai mult, în Irak, de unde ne-am întors împreună, corespondentul Radio România, comandantul Batalionului 26 şi Drapelul de luptă al unităţii româneşti.

Gabriel Toma: Aşa este. Ne-am înapoiat atunci, am încheiat misiunea, am adus drapelul şi forţele şi tehnica, tot ce am avut acolo, în siguranţă în ţară. S-a vorbit atât de mult despre NATO în ultima perioadă, pe bună dreptate, şi consider că intrarea în NATO a fost cea mai mare realizare a noastră de după '89. A trebuit, totodată, să facem faţă noilor provocări, pentru că lumea este mare, provocările sunt multe, în continuă transformare, NATO este mare şi sunt multe de făcut.

Realizator: Şi noi eram datori să aducem aminte de contribuţia importantă pe care a avut-o Armata României la efortul naţional de integrare în Alianţa Nord-Atlantică, un deziderat, o dorinţă a tuturor românilor la acea dată, în 2002, când am fost invitaţi, şi în 2004, când am devenit membri ai Alianţei. "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată celor zece ani de apartenenţă la NATO. Invitaţi: generalul Cătălin Tomescu şi colonelul Gabriel Toma, veterani ai misiunilor din Afganistan şi Irak.