10 ani de Afganistan

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu.

Realizator: În urmă cu zece ani, cel mai experimentat batalion român de infanterie ajungea în Afganistan, în cea mai dificilă misiune din istoria recentă a Armatei României. "Scorpionii Roşii" cum au fost botezaţi de trupele americane, militarii români din Batalionul 26 au reprezentat prima forţă expediţionară care ajungea la peste 2300 de km, în Kandahar, într-un mediu ostil, fost fief al talibanilor şi al forţelor Al Qaeda. Bun găsit la "Euroatlantica" vă spune Radu Dobriţoiu, cu o ediţie dedicată împlinirii a zece ani de când trupele româneşti s-au alăturat operaţiunii Enduring Freedom, misiunea de luptă împotriva terorismului condusă de SUA. Vom insista pe această temă şi în ediţia de săptămâna viitoare a emisiunii "Euroatlantica", iar mâine "Ora armatei" va avea o ediţie specială pe aceeaşi temă, de la ora 10:00, pe RRA. Alături de mine în studioul 31 am trei invitaţi speciali, care au avut cea mai importantă contribuţie la reuşita misiunii de acum zece ani şi prin telefon voi avea legătura la Timişoara cu un al patrulea invitat. Vom avea şi un interviu acordat emisiunii de ambasadorul SUA, Excelenţa Sa dl Mark Gitenstein. Încep prezentările cu prof. univ. dr. Ioan Mircea Paşcu, europarlamentar PSD, vicepreşedinte al Comisiei de afaceri externe din Parlamentul European, fost ministru al apărării naţionale, cu o contribuţie semnificativă la integrarea României în NATO şi, foarte important, ministru al apărării în urmă cu zece ani. Bună seara dle ministru.

Ioan Mircea Paşcu: Bună seara.

Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat să participaţi la această ediţie specială a emisiunii "Euroatlantica". Generalul locotenent Sorin Ioan, doctor în ştiinţe militare, consilier al ministrului apărării naţionale Corneliu Dobriţoiu - în urmă cu zece ani, dl Sorin Ioan era colonel, şef al Direcţiei Operaţii Militare şi Instrucţie din MAPN, şi a coordonat direct - în urmă cu zece ani; acum ştiu că sunteţi general locotenent.

Sorin Ioan: Da, eram general de brigadă.

Realizator: Eraţi general de brigadă, scuze. Eu vă ţineam minte de când eraţi colonel.

Sorin Ioan: Nu face nimic, nici o problemă.

Realizator: Dar dvs aţi coordonat direct, chiar de pe aeroportul din Kandahar, dislocarea Batalionului 26 Infanterie în Afganistan. Bună seara, dle general. Era un remember, vă vedeam mult mai tânăr, atunci, acolo....

Sorin Ioan: Bună seara. Mulţumesc, mulţumesc mult.

Realizator: Vă mulţumesc că sunteţi din nou alături de RRA, la zece ani după ce îmi acordaţi interviul la Kandahar, acolo unde am cunoscut împreună condiţiile aspre de climă şi relief din Afganistan. Alături de noi, în studioul 31 se află şi generalul de brigadă Nicolae Ciucă, doctor în ştiinţe militare, absolvent al Colegiului de Război din SUA, comandant al Diviziei II de la Buzău şi, foarte important, comandant al Batalionului 26 în urmă cu zece ani, în Kandahar. Bună seara, dle general.

Nicolae Ciucă: Bună seara.

Realizator: Vă mulţumesc, dle general, că ne onoraţi cu participarea la emisiunea "Euroatlantica" şi daţi-mi voie să îi transmit peste timp mulţumiri - sper să nu mă înşel de data asta - maiorului şi apoi lt col Nicolae Ciucă pentru că a avut grijă în tabăra românească din Kandahar de jurnalistul Radu Dobriţoiu. Colegele din regia de emisie, Dana Burcea şi Cristina Creţea, îmi confirmă că avem legătura la Timişoara cu colonelul Augustin Pegulescu, veteran al misiunii de acum zece ani din Kandahar şi erou de război într-o altă misiune desfăşurată în Afganistan. Bună seara, dle colonel.

Augustin Pegulescu: Bună seara, Radu Dobriţoiu, am onoarea să vă salut, dle ministru şi domnilor generali.

Realizator: Vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de noi la emisiunea "Euroatlantica". Dle ministru Ioan Mircea Paşcu, în urmă cu zece ani misiunea din Afganistan a reprezentat o mare provocare pentru mandatul dvs de ministru. Cât de greu a fost să se pună în operă această decizie şi ce importanţă a avut ulterior pentru parteneriatul cu SUA?

Ioan Mircea Paşcu: În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru invitaţie şi să vă spun că mă bucur foarte mult să fiu aici, alături de invitaţii dvs, cu care atunci am fost împreună în Afganistan; de fapt toţi patru am fost în perioada respectivă, în vara lui 2002 şi dacă ne aducem aminte ce am găsit acolo... încă mai erau urme de explozii. Îmi aduc aminte că era chiar un loc care era în continuare minat şi era interzis accesului. Dar, dincolo de lucrul acesta, pot să vă spun că n-am avut - să spunem - ezitări, în privinţa asta. De la bun început am văzut ce ocazie unică se oferă României de a demonstra, înainte de a intra în NATO, care este adevărata ei valoare din punctul ăsta de vedere, mai ales militar. Şi atunci, de la bun început vă spun că am privit această chestiune drept o ocazie de a ne întări candidatura noastră pentru NATO şi dacă vă aduceţi aminte când am stat de vorbă acolo în zona aia de la aeroportul Kandahar, am şi spus că drumul spre Praga trece prin Kandahar şi am discutat cu militarii, vă aduceţi aminte, toţi am fost acolo. Deci, de la bun început, asta a fost în capul nostru. Am discutat cu domnul general Popescu, şeful Statului Major General, care a spus că am primit această invitaţie şi l-am întrebat: "Putem să o facem?" Pentru că erau nişte condiţii - să ne transportăm noi forţa şi dotarea, să întreţinem acolo un batalion - şi atunci dânsul a spus "da, putem să o facem" şi atunci am iniţiat toată chestiunea politică, accentuând asupra acestei oportunităţi pe care o avem acolo. Şi ulterior cred că lucrurile s-au dovedit corecte, nu numai prin prisma intrării noastră în NATO, dar şi prin prisma faptului că militarii români - şi aici şi domnul general Sorin şi domnul general Ciucă pot să confirme - şi domnul Pegulescu, pe care îl salut cu mare plăcere şi mă bucur că suntem împreună - pot să confirme că ăsta a fost un antrenament pe care noi n-am fi avut ocazia să îl avem, cel pe care l-am obţinut în teatrul îndeplinind misiuni alături de alţi aliaţi. Dincolo de faptul că am demonstrat ceea ce ştim şi mă bucur că uite, domnul general Ciucă mi-a dat aici aprecierea pe care un corespondent militar britanic a avut-o faţă de ostaşul român în Primul Război Mondial. Şi mă bucură că, iată, au trecut aproape 100 de ani din acel moment şi astăzi militarul român se bucură de aceleaşi aprecieri din partea unor aliaţi cu tradiţii în domeniul militar. Deci, ulterior această pregătire pe care am căpătat-o acolo a reprezentat foarte mult pentru armata română şi pentru faptul că noi am operaţionalizat unităţile noastre şi această operaţionalizare a putut să beneficieze de experienţa câştigată în teatrele de operaţii.

Realizator: Domnule general Sorin Ioan, dumneavoastră aţi coordonat practic de acolo desfăşurarea trupelor româneşti care au ajuns cele mai multe şi militarii, efectivele, au ajuns pe calea aerului cu aeronave româneşti Hercule C 130, şi acesta a fost iarăşi, domnule ministru Paşcu, un avantaj pentru că am reuşit să ne transportăm singuri oamenii până acolo.

Ioan Mircea Paşcu: Fac o paranteză aici. Mi-a spus domnul general Talpeş la un moment dat, zice: "tu ştii că semnătura pe documentul de luare a celor patru avioane din partea tuturor, minister şi aşa mai departe, e a dumitale?". N-am ştiut că eu am fost cel care am semnat pentru că dintr-o împrejurare sau alta, cei care trebuiau să semneze înaintea mea nu au făcut acest lucru.

Realizator: Deci v-aţi asumat, cum spuneam mai devreme, încă o sarcină şi au fost decizii foarte multe de luat atunci şi mi-aduc aminte că o parte din tehnică a venit pe apă până în Qatar şi de acolo cu aeronave C 17. Domnule general, dumneavoastră, am fost lângă dumneavoastră, aţi coordonat de acolo zi de zi, aproape minutul şi scorul aţi făcut - câţi militari vin, cum au plecat, unde au fost cartiruiţi, cum s-a întâmplat. Vă aduceţi aminte în ce condiţii dificile am fost la început. Vă rog să retrăiţi acea experienţă, să vă aduceţi aminte cât de importantă a fost atât pentru experienţa dumneavoastră cât şi pentru experienţa generală a armatei României această intrare într-un teatru de operaţii, într-un mediu atât de ostil. Mi-aduc aminte că cei care au ocupat aeroportul Kandahar au fost cei din divizia 82 aeropurtată care au venit cu elicoptere până în apropierea aeroportului. Nici nu era reparat aeroportul. Vă rog pe dumneavoastră, domnule general, pentru că aţi fost acolo şi aţi avut acces şi la informaţii la care eu sigur n-am avut acces ca jurnalist.

Sorin Ioan: Până la Kandahar, dacă este să păstrăm corect firul cronologic al misiunii din Afgaistan, a avut loc misiunea din Kabul.

Realizator. Sigur că da.

Sorin Ioan: Operaţiunea Fingal din Kabul.

Realizator: Operaţiunea Fingal cu mandat NATO, sigur.

Sorin Ioan: Conform rezoluţiei ONU, era dedicată numai pentru capitală, pentru controlul capitalei de către noul guvern desemnat şi am avut onoarea să particip la negocieri cu mandatul domnului ministru Paşcu.

Ioan Mircea Paşcu: La Londra.

Realizator: La Londra, da.

Sorin Ioan: La Londra, da. A fost o negociere foarte dificilă. Era în ajunul Crăciunului din 2001. Comandantul militar, apropo de ce spuneaţi dumneavoastră, cred că a dedus într-adevăr că vrem să obţinem puncte pentru aderarea la NATO şi iniţial s-a opus participării noastre. De fapt, la misiunea din Kabul n-au participat nici militari din cele trei ţări care fuseseră înainte.

Realizator: Şi bulgarii care doreau să meargă... Bulgarii doreau să meargă la un moment dat şi să ajungă inclusiv cu...

Sorin Ioan: Bun! Negocierile au fost dure, în orice caz. A fost participarea noastră cu un pluton de poliţie militară în cadrul companiei de poliţie militară germană...un avion de transport C 130 şi un element de informaţii.

Realizator: Locotenentul Ivan comanda acel pluton, dacă îmi aduc bine aminte.

Sorin Ioan: Aveţi o memorie foarte bună.

Ioan Mircea Paşcu: Şi, dacă-mi permiteţi, avionul nostru a fost staţionat la capătul pistelor, pentru ca după primele zboruri să fie adus în faţă, când au văzut valoarea oamenilor respectivi.

Sorin Ioan: Apoi a urmat misiunea din...

Realizator: Operaţiunea Enduring Freedom, de data asta.

Sorin Ioan: ...din Kandahar, care aparţinea de SUA, Enduring Freedom condusă de SUA. Am fost la prima recunoaştere, deci pot să spun că am fost primul care am călcat pe acel... pe pământul afgan, iniţial în Bagram, unde trebuia să fie desfăşurat batalionul unu...

Realizator: Unde era comandamentul diviziei din SUA.

Sorin Ioan: Exact. După o perioadă... De fapt erau două locaţii atunci pentru misiunea Enduring Freedom, principale, Bagram şi Kandahar, şi bazele erau chiar pe aeroport pentru o desfăşurare cu uşurinţă a forţelor. După o perioadă de recunoaştere, după ce am stabilit toate detaliile integrării primei unităţi româneşti în gruparea de forţe americane, a venit decizia de mutare a misiunii noastre în Kandahar, practic să înlocuim unitatea...

Realizator: Batalionul canadian.

Sorin Ioan: ...canadian, care se retrăgea din misiune. Într-adevăr, planul a fost făcut de acasă, de desfăşurare a forţelor. Un punct foarte tare este că am reuşit să îndeplinim acest plan cu mijloace proprii aproape în totalitate, desfăşurarea militarilor pe calea aerului cu avioanele noastre de transport Hercules C 130 şi desfăşurarea pe mare tot cu capabilităţi proprii până în Qatar, de unde... Qatarul era considerat în zona teatrului de operaţii şi de acolo SUA ne-a ajutat cu transportul tehnicii până în Afganistan. Deci, a fost o perioadă de o lună jumătate în Kandahar, în care am organizat pregătirea primului batalion comandat de domnul maior Ciucă...

Realizator: Pe atunci maior Ciucă...

Sorin Ioan: ...pe atunci maior...

Realizator: ...avansat în teatrul de operaţii de domnul ministru Paşcu la locotenent colonel. Mă înşel? Aşa e, da.

Nicolae Ciucă: Corect, de 25 octombrie. Da, de Ziua armatei.

Sorin Ioan: ...şi conform graficului, în aproximativ două săptămâni s-au desfăşurat şi tehnica din Qatar şi personalul din ţară şi a avut loc operaţionalizarea în teatru şi...

Realizator: Cât de greu a fost, pentru că aţi fost prima dată pus în faţa unei astfel de misiuni?

Sorin Ioan: Nu misiunea în sine a fost greu de organizat, dificultatea misiunii şi dificultatea condiţiilor din acea zonă. Dacă ne aducem aminte, temperatura în timpul verii este de 60 de grade la umbră. Am avut de învăţat, într-adevăr, fiindcă după ce a venit tehnica, în interiorul transportorului, din cauza blindajului şi amplificării temperaturii, în interior temperatura ajungea la 80 de grade. A fost foarte greu. Atunci am găsit formule împreună cu...

Realizator: Cu domnul Lungu, dacă nu mă înşel, şi cu domnul George Cristian Maior.

Sorin Ioan: ...uzina, cu specialişti, să configurăm o instalaţie de aer condiţionat cu un transportor blindat, fiindcă altfel nu se putea supravieţui la 80 de grade cu echipamentul individual, cu cască, cu vestă antiglonţ...

Realizator: Dar asta se întâmpla deja spre toamnă, domnule general.

Ioan Mircea Paşcu: Nu, vara, în iulie...

Sorin Ioan: S-a întâmplat în timp scurt. În aproximativ o lună deja am desfăşurat specialiştii în teatru, pentru instalarea aerului condiţionat...

Nicolae Ciucă: Schimbarea uniformelor.

Realizator: Care s-au întâmplat, domnule ministru, peste noapte, şi eu eram la biroul de presă în terminal şi colegii, după două zile, mă întrebau: 'Mă, dar românii tăi unde sunt, au plecat?' Pentru că bucuroşi să-şi primească uniformele astea noi de deşert, imediat s-au îmbrăcat şi a doua zi nu se mai vedea verdele românilor.

Ioan Mircea Paşcu: Întrebaţi-l pe domnul Ciucă.

Sorin Ioan: Eu vreau să vă spun un lucru. La sosirea militarilor, în primul rând, îi puneau la curent cu regulile din bază. Făceam antrenamente privind modul de îndeplinire a misiunilor, aşa cum se procedează pentru operaţionalizare perioada de pregătire din teatru, şi am fost şi eu uimit plăcut cât de repede s-au adaptat militarii noştri la condiţiile foarte dificile din acea zonă.

Realizator: Domnule general Nicolae Ciucă, aducea aminte domnul general Sorin Ioan despre condiţiile foarte dificile. Am trăit alături de militarii dumneavoastră în acea celebră tabără de tranzit, timp de două-trei luni aproape - nu?/ovidiu/agornicu

Nicolae Ciucă: Da.

Realizator: Două luni tot au fost acolo.

Nicolae Ciucă: Până la finele lunii august.

Realizator: Unde ne băteam pe fiecare striclă de apă care să răcea cât de cât. Îmi aduc aminte a fost foarte greu, erau două grupuri sanitare pentru tot batalionul şi ne-au ajutat aliaţii din Statele Unite, dar la un moment dat nu mai făcea faţă nimic; vă rog să vă aduceţi aminte cât de greu a fost, pentru că dvs. eraţi omul spre care îşi îndreptau militarii privirile şi de la dvs. aşteptau totul şi eraţi interfaţa cu Bucureştiul, cu domnul general Sorin Ioan; cât de greu a fost?

Nicolae Ciucă: Mai întâi de toate daţi-mi voie să-mi exprim onoarea de a fi alături din nou de domnul ministru Paşcu şi de domnul general Ioan Sorin şi onoarea de a vorbi ...

Ioan Mircea Paşcu: ... şi de Peguţu...

Nicolae Ciucă: Şi de colegul Pegulescu şi de asemenea onoarea de a vorbi în numele militarilor atât din Batalionul 26 cât şi a militarilor care... aviatori, a colegilor aviatori, a piloţilor şi aici pentru că tot s-au reamintit nume vreau să-mi aduc aminte şi îmi aduc aminte cu mare plăcere, domnule general, de domnul comandor Muntiu şi de comandorul Lupeş care ...

Sorin Ioan: ... primul echipaj care a făcut transportul în Afganistan.

Nicolae Ciucă: Primul echipaj care a făcut acel transport şi care când îi vedeam cât sunt de încrezători, cu toate că imaginea de pe Aeroportul din Bagram era una completamente dezolantă, ei ne-au încurajat şi dvs. chiar aţi făcut primul pas...

Realizator: Şi Kabul a fost şi mai greu, pentru că acolo se aterizează într-o găleată şi nu... în interiorul munţilor era o văgăună din asta în care trebuiau să aducă ...

Sorin Ioan: Cel mai greu a fost la Bagram; era o distanţă scurtă şi în capătul pistei erau munţi şi aterizarea ...

Ioan Mircea Paşcu: ... era o fereastră între ele...

Sorin Ioan: Exact. Aterizarea şi decolarea se făceau conform regulilor din teatru numai noaptea şi la prima decolare din Bagram cronometra cu secundometru şi l-am întrebat "dar cum cronometrăm cu secundometru?" "Păi am măsurat distanţa cu piciorul şi acum după secundometru, eu după 13 secunde trebuie să iau înălţime să ocolesc munţii din faţă". Deci, era în orb, era întuneric 100%.

Nicolae Ciucă: Şi de asemenea mi-l amintesc pe domnul general Ioan Sorin alături de din păcate regretatul colonel Stelian Gheşea, juristul Direcţiei Operaţii la vremea respectivă, cum împreună formau un tandem care ne aşteptau fiecare zbor, ne conduceau de la trapa avionului până la... fie în acel bazin din terminalul aeroportului, fie unde reuşisem noi să amenajăm în tabăra de tranzit acolo un mic loc de adunare şi ne făceau instructajul asupra a tot ceea ce însemnau riscuri, ameninţări, mod de comportare şi programul de integrare în teatru. Sigur a fost deosebit de greu, aşa cum şi dvs. aţi specificat mai devreme, numai că pot să spun fără modestie că militarii noştri veneau după un parcurs de iniţiere în mediul operaţiilor multinaţionale petrecut, e adevărat, gradual, de la operaţiile sub comanda ONU în Angola, la cele pe care le-au desfăşurat după aceea în Albania, şi domnul general Ioan Sorin a fost comandantul Batalionului din cadrul misiunii Alba.

Sorin Ioan: Îmi cer scuze, daţi-mi voie în momentul ăsta să-l salut şi eu pe domnul Pegulescu, fiindcă dânsul a fost comandant de pluton în detaşamentul pe care l-am comandat în Albania.

Nicolae Ciucă: Şi după aceea parcurseserăm etapele împreună cu Batalionul 26 sub comanda de la vremea aceea locotenentului colonel sau colonelului Puşoi Ion, ulterior comandantul brigăzii din care făcea parte batalionul, şi parcurseseră etapele de pregătire pentru teatrul din Balcani, pentru că între timp se deschisese misiunea din Bosnia-Herţegovina şi din Kosovo şi iată-ne după aceste etape în teatrul de operaţii din Afganistan. Era şi dorinţa noastră de a demonstra că suntem în stare şi că merităm, era acea emulaţie interioară în cazul fiecărui militar, aproape că nici nu era nevoie să-l motivezi prea mult din vorbe, că trebuie să demonstrăm că suntem profesionişti, că trebuie să demonstrăm că suntem determinaţi, că trebuie să demonstrăm că avem o misiune pe care trebuie să ne-o ducem la bun sfârşit. Şi, sigur, toate aceste greutăţi legate de temperatură, de praf, de depărtarea de casă, de necunoscut, pentru că era un teatru necunoscut nu numai pentru noi, pentru toată lumea, inclusiv pentru camarazii noştri americani şi fiecare porţiune de teren iniţiam misiuni pe ele, tocmai în scopul de a cunoaşte, de a determina anumite elemente specifice şi concommitent cu toate aceste chestiuni..

Realizator: V-a mai venit şi un jurnalist pe cap...

Nicolae Ciucă: Putem spune şi chestiunea asta..

Sorin Ioan: Dacă era numai unul, mai era cum era...

Ioan Mircea Paşcu: Da, dar dacă vă aduceţi aminte radioul, atunci, ne-a oferit posibilitatea să ţinem legătura cu familia...

Realizator: Cu familiile da, aşa este...

Nicolae Ciucă: Se transmitea prin unde scurte şi se recepţiona acolo cu staţie cu lămpi rusească, era o echipă de tranmisionişti şi se redifuza în tabără dimineaţa, ţin minte, şi toate emisiunile astea erau ascultate de toţi militarii /.../

Ioan Mircea Paşcu: I-am spus-o domnului Şeuleanu, la un moment dat, şi mi-a spus, zice: "domnule, eu de chestia asta am uitat"... Atât de mult a contat pentru...

Realizator: Şi era un... Eu transmiteam materiale de acolo, din condiţiile alea, şi veneau mesaje din ţară şi se închidea circuitul şi a fost o experienţă să ştiţi şi pentru mine, dar şi pentru toţi jurnaliştii care au trecut pe acolo prin teatrul de operaţii.

Nicolae Ciucă: Şi ieşeam la misiuni, ne construiam tabăra după ce camarazii canadieni se retrăseseră din locaţia unde fuseseră campaţi şi a fost, cum să... În momentul în care într-adevăr a venit delegaţia condusă de domnul secretar de stat Maior, eram deja aşezaţi la locul nostru, dar asta se întâmpla la finele lunii august...

Realizator: Era bine atunci...

Nicolae Ciucă: Ceea ce vreau să mai scot în evidenţă legat de ţinută şi domnul ministru a zis că... a punctat că trebuie să spun ceva, vizita dânsului a fost, dacă nu mă înşel, în zilele de 13-14 iulie, la jumătatea intrării batalionului în teatru. Şi mă ia deoparte înainte să plece şi zice: "Ia zi-mi, ce îţi trebuie?" Şi zic: "domnule ministru, ţinute". Şi ţinute am avut.

Ioan Mircea Paşcu: Îmi aminte că a venit domnul general Popescu însoţit de cei care se ocupau de problemele astea la mine în birou şi au prezentat şi am ales împreună capela, că erau două variante şi asta, aşa, sub formă, cu borurile mai largi, asta am ales-o atunci, ni s-a părut mai bună nouă, pălaria respectivă.

Realizator: Domnule colonel Augustin Pegulescu, sunteţi în continuare cu noi, nu?

Augustin Pegulescu: Prezent, ordonaţi.

Realizator: Cred că aţi rememorat şi dvs din acea experienţă. Cum vă aduceţi, domnule colonel, aminte de acel Afganistan însorit sau foarte fierbinte, cum să spun, din urmă, cu 10 ani?

Augustin Pegulescu: În primul rând, daţi-mi voie să îmi mărturisesc emoţiile, pentru că sunt alături de trei dintre foştii mei comandanţi şi mă refer la domnul ministru Paşcu, domnul general Ioan Sorin cu care am avut onoarea să particip la misiunea Alba din Albania, şi colegul şi comandantul meu domnul general Ciucă, comandantul Batalionului 26, unde am servit vreme de 10 ani. Cred că în toate discuţiile de până acum am uitat un lucru esenţial şi anume cât s-a muncit înainte de plecarea în Afganistan, este vorba de perioada de pregătire la Craiova, şi sper că domnul general Ciucă nu a uitat perioada când de la două jumătate dimineaţa încărcam şi descărcam containere cu muniţie, la trei mergeam acasă şi la cinci veneam înapoi ca să continuăm, că era în contratimp şi undeva toate containerele trebuia să plece pentru marcare către Doha. După aceea, bineînţeles că nu pot să uit primul pas pe care l-am făcut în momentul în care am coborât pe aeroportul din Kandahar şi aşa, ca şi cum ai fi deschis un cuptor, ne-a lovit o căldură izbitoare, eram îmbrăcaţi în celebra ţinută mozaic de culori unică, şi care în secunda doi ne-a făcut să dăm obolul de transpiraţie regulamentară şi aş vrea să îi mulţumesc domnului ministru pentru faptul că nu ştiu dacă a durat o lună, o lună jumătate, şi am şi avut ţinutele de deştert care într-adevăr ne-au salvat. Ce să vă raportez? Sunt primul autor al jurnalului acţiunilor militare, mă bătea comandantul meu de atunci în fiecare zi şi îmi spunea că n-am veleităţile lui Eminescu ca să ţin un jurnal mai.../menescu/agornicu

Realizator: Comandantul de atunci, care este aici în studio.

Augustin Pegulescu: Care este acolo în studio, da. În fiecare zi mă chema: "Ia să văd, ce ai scris? Aici trebuie să fie mai..., ia vezi, mai chinuie-te, mai compune".

Nicolae Ciucă: Dle colonel, era o bătaie la figurat, să nu creadă ascultătorii noştri că noi chiar ne băteam acolo.

Augustin Pegulescu: Dacă îmi permiteţi acum, fiecare poate să înţeleagă ce vrea, dar am...

Realizator: Ne băteaţi la table, şi eu, seara, din când în când.

Augustin Pegulescu: Şi-mi aduc aminte, cum să vă spun, ştiu aşa, pot să rememorez o gramadă de date, de fapte, şi de locuri, şi de acţiuni şi, evident, foarte multe picanterii, pentru că pe lângă latura războinică şi belicoasă a activităţilor la care am participat, evident că există şi partea aceea ca zonă, mai pitoresc spus, partea care undeva ne face să rezistăm în teatrele de operaţii.

Realizator: O să revenim la dvs., la Timişoara, dle colonel. Până atunci vă propun să ascultăm un interviu. Ambasadorul SUA la Bucureşti, excelenţa sa dl. Mark Gitenstein, mi-a acordat un interviu cu prilejul împlinirii a zece ani de când trupele româneşti s-au alăturat în Afganistan operaţiunii Enduring Freedom" misiune de luptă împotriva terorismului condusă de SUA.

*
Mark Gitenstein: Din partea preşedintelui SUA şi a poporului american le transmit mulţumiri românilor şi în special Armatei României, pentru ce aţi realizat în Afganistan în ultimii zece ani. Militarii dvs. nu sunt doar foarte bine antrenaţi, dar sunt şi foarte curajoşi. Trupele româneşti acţionează cu profesionalism în provincia Zabul, în zona oraşului Kalat, în apropiere de graniţa cu Pakistanul. Am vizitat acea regiune de trei ori ca ambasador, prima dată în decembrie 2010. Pot spune că am fost impresionat de ceea ce am văzut la militarii români, care luptă în condiţii foarte dificile, într-o zonă foarte periculoasă. Ultima dată am fost acolo acum o lună, împreună cu premierul Victor Ponta, şi am fost impresionat de progresele pe care le-am văzut. Am constatat îmbunătăţirea situaţiei de securitate în zona de operaţii a trupelor româneşti. Aceste informaţii le-am primit şi de la militarii americani, care acţionează împreună cu infantereştii români, şi ei au cu siguranţă o părere mai argumentată decât a mea. Am discutat şi cu câteva dintre familiile militarilor şi ştiu cât este de dificil şi pentru acestea. Inima mea este împreună cu aceste familii, care au fost cu sufletul alături de militarii români în ultimii zece ani.

Realizator: Dle ambasador, în urmă cu zece ani trupele româneşti erau la început de drum în Afganistan. A fost prima forţă expediţionară la nivel de batalion pentru România. Infanteriştii din Batalionul 26 au fost pionerii unor astfel de misiuni. Cum caracterizaţi evoluţia trupelor româneşti în această perioadă?

Mark Gitenstein: Mă bazez aici pe consilierii mei militari, care mi-au spus de progresele impresionante înregistrate de Armata României. Un argument important pe care vi-l dau şi îl cunoaşteţi: armata SUA are atât de multă încredere în trupele româneşti, încât pentru prima dată, după Al Doilea Război Mondial, o unitate americană este subordonată unei armate străine şi, în acest moment, în Afganistan, un batalion românesc de infanterie comandă o companie americană, pentru că avem încredere în profesionalismul şi curajul ofiţerilor români. Cred că acesta este un adevărat compliment pentru Armata României.

Realizator: Dle ambasador, aţi acordat un sprijin esenţial pentru trupele româneşti din Afganistan. Mă refer aici la transportoarele blindate MRAP de ultimă generaţie, foarte performante, pe care le-aţi pus la dispoziţie gratuit pentru infanteriştii români din Afganisntan.

Mark Gitenstein: Cred că protecţia forţelor trebuie asigurată cu cele mai moderne tehnologii, echipamente şi tehnici militare, necesare pentru militarii români într-o misiune cum este cea din Afganistan. Este un suport critic pe care l-am asigurat pentru viaţa militarilor, pentru ca aceştia să aibă succes în cadrul Alianţei. Pot declara cu mulţumire că în acest moment trupele dvs. beneficiază din partea SUA de aproximativ 100 de blindate MRAP de ultimă generaţie./pvelisar/agornicu

Probabil, un sprijin major mai mare decât orice susţinere pentru alte forţe militare din regiune, pentru că atât eu cât şi alţi comandanţi din această misiune ne-am străduit să beneficiaţi de aceste echipamente.

Realizator: Domnule ambasador, ce doriţi să adăugaţi la finalul acestui interviu acordat pentru emisiunea "Euroatlantica"?

Mark Gitenstein: Doresc să spun că trebuie să continuaţi cu efortul depus până acum de militari, să continuaţi modernizarea armatei şi cred că a executa misiuni pe câmpul de luptă alături de trupele americane, care sunt considerate, în continuare, a fi cele mai bune din lume, reprezintă un antrenament efectiv în condiţii reale de luptă pentru militarii dumneavoastră. Sunt sigur că armata României a fructificat această experienţă şi sunt mulţumit că aţi realizat aceste progrese umăr la umăr cu trupele din Statele Unite.

*
Realizator: Domnule ministru Ioan Mircea Paşcu, aţi ascultat interviul. V-aş ruga să ne referim la ultimele fraze ale acestui interviu din partea domnului ambasador Mark Gitenstein, care scot din nou în evidenţă acest parteneriat special care există şi în linia întâi între trupele româneşti şi cele americane, de asemenea sprijinul esenţial pe care ni-l acordă în continuare Statele Unite acolo, cu tehnică militară, dar spunea ambasadorul "Dom'le, continuaţi cu ceea ce faceţi şi continuaţi cu modernizarea şi cu experienţa aceasta acumulată". Să ne referim la experienţa practică acumulată de aceste batalioane de elită - le spunem acum - ale armatei României.

Ioan Mircea Paşcu: Noi categoric valorificăm această experienţă şi am reuşit să rotim pe acolo mulţi băieţi, care, în felul acesta - cum spuneam înainte - au căpătat experienţa teatrului de operaţii concretă, experienţa colaborării cu aliaţii noştri. Mi-aduc aminte că, imediat după Praga, am făcut o scurtă vizită în Georgia, la Tbilisi, şi am discutat cu ministrul georgian - dacă vă aduceţi aminte, domnilor generali - şi i-am spus atunci că nimic nu poate să înlocuiască, niciun fel de seminar, niciun fel de schimb de experienţă nu poate înlocui prezenţa efectivă în teatrele de operaţiuni. Ulterior, m-am mai întâlnit cu el şi mi-a spus că au reţinut foarte mult această chestiune şi, dacă vă aduceţi aminte, chiar în timpul războiului din Georgia, cele mai bune unităţi ale lor se aflau amplasate în teatrele de operaţiuni pe care au trebuit să le aducă repede acasă, să facă faţă situaţiei de acasă. Deci, până acolo s-a mers cu această chestiune. Am avut discuţii cu sârbii şi le-am spus: "Dom'le, aveţi tradiţii militare, aveţi armată foarte bună, puteţi să câştigaţi puncte pentru ţara dumneavoastră dacă vă înrolaţi la asemenea... vă băgaţi la asemenea misiuni". Acum, domnul ambasador bineînţeles că este la curent cu ceea ce a făcut România în aceste zone şi cu colaborarea care există în plan militar. Ce am încercat noi de la Ministerul Apărării, să creăm o anumită bază pentru această relaţie strategică pe care o avem cu Statele Unite pe care şi alţi colegi de-ai noştri din alte ministere să reuşească să construiască. Aici lucrurile au fost cu rezultate destul de amestecate. S-au făcut anumite lucruri. Mă bucur, de pildă, că fabrica Ford e la Craiova, acolo de unde au plecat Scorpionii Roşii când au plecat la Kandahar şi, dacă domnul Ciucă îşi mai aduce aminte, domnul general, nu ştiu dacă nu era deja plecat în teatru, dar am venit acolo şi cu domnul preşedinte Iliescu, am venit şi cu domnul prim-ministru Năstase, am venit şi cu Michael Guest, ambasadorul american, am făcut treceri în revistă. De acolo, am plecat, iar eu, când am plecat cu dumneavoastră, am venit întâi la Craiova, de acolo s-au suit băieţii dumneavoastră şi de acolo am plecat spre Afganistan. Deci, rămâne acum o altă chestiune. Vedeţi, Statele Unite se reorientează şi îşi mută atenţia spre Asia, Europa a participat mai mult singură, a fost lăsată mai mult singură în operaţiunea din Libia cu toate lecţiile pe care le-am învăţat aici, dar eu cred şi, mă rog, operaţiunile acestea inevitabil se vor încheia. Am încheiat Irakul, probabil că vom încheia după 2014, treptat, şi implicarea noastră în Afganistan. Ce ne mai rămâne concret în relaţia cu Statele Unite? Rămâne scutul. Asta, da. E o chestiune. Mă bucur să aflu acum că anumite proiecte pe care le avem, şi acesta cu dirijabilele, şi alte proiecte pe care le avem cu americanii vor continua. Părerea mea este că România, fiind pe marginile zonei acestea extrem de importante dintre Europa şi Asia, care e zonă conflictuală şi e zonă de interes, România, fiind exact pe marginile acestea, va beneficia, în continuare, de atenţie din partea Statelor Unite ale Americii, iar asta ne va oferi nouă posibilitatea să întărim legăturile pe linie militară cu aliaţii noştri americani. Sunt multe lucruri aici de spus: cum au reacţionat - şi nu trebuie să vă spun eu cum au reacţionat când am avut răniţi - cum, de pildă, au fost transportaţi oameni pe cheltuiala americanilor şi trataţi în spitalele americane, cum au reacţionat când i-am avut pe primii care şi-au dat viaţa acolo - Fogorasi şi cu Samuilă - şi toate lucrurile acestea. Nu pot fi uitate.

Nicolae Ciucă: Erau nişte relaţii person to person, de la om la om acolo.

Ioan Mircea Paşcu: Au fost, au fost. Şi vreau să spun că eu am rămas impresionat, mi-a spus Sergiu Nicolaescu, care fusese să îl aducă pe Fogorasi - Samuilă era încă în spital şi speram ca el să reuşească să supravieţuiască; din păcate, a doua zi de dimineaţă a murit şi el - dar a venit şi mi-a spus că pilotul elicopterului care l-a adus pe Fogorasi până la baza aeriană pentru a fi preluat de avionul nostru a dat 100 de dolari şi un steag american. S-au strâns 4000 de dolari atunci de la ostaşii americani, care nu aveau nici un fel de obligaţie să facă chestiunea aceasta. Într-o altă notă, mi-a spus dl secretar de stat Encuţescu, la vremea respectivă, că a organizat un turneu acolo cu o trupă de fete, Asia, şi că a fost nebunie...

Realizator: Şi s-a dus şi la Bagram ca să cânte...

Ioan Mircea Paşcu: A fost nebunie. Oamenii ăia au plecat în SUA...Amadeus a fost, nu Asia... Deci un succes extraordinar. Iar oamenii aceia s-au dus în toate colţurile Americii şi au vorbit despre două lucruri: au vorbit despre valoarea militarului român şi au vorbit despre cât de bine ştiu românii să se distreze atunci când e timpul pentru distracţie. Deci şi munca muncă, dar şi distracţie atunci când trebuie.

Realizator: Dle general Sorin Ioan, doriţi să adăugaţi ceva, v-aţi adus aminte de acele vremuri.

Sorin Ioan: Da, cum să nu? Dacă relaţia instituţională a fost întotdeauna foarte bună şi dezvoltată conceptual pentru... în folosul nostru, dar benefică pentru ambele părţi în multe privinţe, vreau să spun că am fost curios la început de modul în care se vor integra militarii noştri. În Kandahar erau numai militari americani, erau 5000 de militari americani.

Realizator: Şi nişte forţe speciale germane, dacă îmi aduc aminte.

Sorin Ioan: Da, forţele speciale erau într-un loc izolat.

Realizator: Şi cu un semn special, ca să nu...

Sorin Ioan: E o altă poveste interesantă, fiindcă nimeni nu avea voie să intre acolo şi totuşi am avut ocazia să fiu invitat, dar e o altă poveste. Vreau să vă spun că am urmărit integrarea militarilor noştri în structurile americane şi ea s-a făcut într-un timp foarte scurt. Dintr-o dată a fost o empatie.

Realizator: Şi să ne aducem aminte că nu orice structuri; vorbim de o brigadă din Divizia 82 şi după aceea din Divizia 101, de elită, deci, pentru SUA.

Sorin Ioan: Şi integrarea fost foarte rapidă, şi a ofiţerilor în Statul Major american, dar şi la nivelul soldaţilor. Nu cred că au trecut două, trei zile şi am început să văd grupuri mixte de soldaţi americani şi soldaţi români şi bineînţeles că soldaţii americani la nivelul acela nu cunoşteau relaţiile noastre şi aveau oarecum o curiozitate faţă de modul de acţiune, faţă de experienţa practică pentru îndeplinirea misiunilor şi a fost o încredere deosebită, un sentiment de încredere de la începutul misiunii. Eu aş vrea să punctez un lucru foarte important. Sigur, am început cu nişte momente, eu ştiu, mai picante, de la începutul misiunii; totuşi, misiunea continuă, este în desfăşurare, noi ne aflăm pe parcursul acestei misiuni şi poate ne ascultă şi militarii din teatru. Pregătirea misiunii şi desfăşurarea unei misiuni este foarte dificilă. Perioada de pregătire pentru regulile de angajare potrivit condiţiilor din teatru, specifice, starea de vigilenţă permanentă pe timpul îndeplinirii misiunii, pentru că în orice secundă poţi să fii atacat şi trebuie să respingi un atac şi reacţia este de câteva secunde pentru a acţiona conform legislaţiei dreptului umanitar internaţional. Am participat la pregătirea lor înainte de teatru, i-am văzut înainte de teatru şi i-am văzut şi în teatru şi la înapoiere. Militarii noştri se întorc mult mai maturi şi experienţa acumulată este deosebită pentru militari profesionişti şi creşte încrederea, la nivelul instituţiei, în performanţele militarilor. Cooperarea s-a extins datorită încrederii reciproce pe timpul îndeplinrii misiunilor şi am avut multe realizări şi în ţară, centrul de simulare a fost creat ca urmare a acestei cooperări. Centrul naţional de instruire de la Cincu urmează modelul de pregătire a lor şi aş vrea să subliniez că a fost o iniţiativă comună de câţiva ani buni de a ne pregăti anticipat militarii noştri în Germania şi în România, împreună cu militarii americani care urmează să fie desfăşuraţi în teatru în aceeaşi zonă. Deci practic militarii se cunosc, americani şi români se cunosc între ei.

Ioan Mircea Paşcu: Dinainte să intre.

Sorin Ioan: Sigur.

Realizator: Sunt acele pregătiri în Germania, dacă nu mă înşel.

Sorin Ioan: Da, în Germania şi în România, în două etape. Deci au ocazia să se cunoască înainte de a fi desfăşuraţi în Afganistan.

Ioan Mircea Paşcu: Dacă vă aduceţi aminte, şi aici vă rog să mă sprijiniţi, nu ştiu dacă s-a întâmplat până la urmă, dar noi am avut nişte discuţii cu iordanienii.

Realizator: Da.

Ioan Mircea Paşcu: Înainte de Irak, a fost o problemă, să ne pregătim cu iordanienii. Înainte de a intra, da, şi am avut şi această pregătire. Nu ştiu dacă până la urmă s-au realizat sau nu s-au realizat aceste pregătiri.

Realizator: Au fost etape pentru cei de la detaşamentul nostru special, care s-au dus în deşertul iordanian şi s-au pregătit acolo.

Nicolae Ciucă: Credeam că vă referiţi la iordanienii.

Ioan Mircea Paşcu: Nu, nu, nu, dar acum vreau să spun altceva. Intrarea noastră acolo a dus la o creştere a vizibilităţii României în zonă, pentru că nu e vorba numai de Afganistan sau numai de Irak, dar iată că e vorba şi de Pakistan poate, e vorba şi de Iordania în partea cealaltă şi în felul acesta am contribuit şi noi la diplomaţia generală a României.

Nicolae Ciucă: Dacă-mi permiteţi, domnule ministru, sigur, aţi amintit că la un moment dat în baza din Kandahar erau trupele americane, trupele germane pentru o perioadă scurtă de timp, noi am mai conlucrat cu...

Realizator: Forţele speciale germane.

Nicolae Ciucă: ...am mai conlucrat cu forţele speciale germane, sigur, pentru o perioadă scurtă de timp. Ulterior în Kandahar..

Ioan Mircea Paşcu: Francezii au venit.

Nicolae Ciucă: Nu, ulterior în Kandahar n-au fost decât americanii şi românii...

Ioan Mircea Paşcu: Şi românii.

Nicolae Ciucă: Şi pe final au venit trupele iordaniene pentru...

Realizator: Geniu.

Nicolae Ciucă: ...serviciul de deminare.

Realizator: Deminare, da.

Nicolae Ciucă: Aş vrea să amintesc, referitor la chestiunea aceasta cu a face ceea ce facem, la îndemnul domnului ambasador, şi cred că trebuie să spunem că iniţial, în misiune ne-a întâmpinat colonelul la vremea aceea Linnington, comandantul Task Force Rakkasan, ulterior...Ne-am desfăşurat, da, ne-am desfăşurat misiunea, sub comanda, la vremea aceea a colonelului Huggins, comandantul Task Force Panther, iar acum, iată, un element de continuitate...

Realizator: Peste 10 ani în Afganistan.

Nicolae Ciucă: Da, după 10 ani în Afganistan, generalul Huggins, comandantul diviziei 82...

Realizator. ... aeropurtată...

Nicolae Ciucă: ... aeropurtată, este comandantul RC South. Este comandantul comandamentului din Kandahar şi...

Ioan Mircea Paşcu: El v-a trimis mesajul ăsta?

Nicolae Ciucă: Da, şi acum când ni s-au întors militarii din Brigada 282 infanterie mecanizată...

Realizator: Militarii care vă sunt subordonaţi dumneavoastră.

Nicolae Ciucă: ...care-mi sunt subordonaţi, general Huggins mi-a trimis câteva rânduri în care am simţit fără să fie nevoie să-mi transmită live că este foarte mulţumit de ceea ce militarii români au făcut pe timpul misiunii şi mai ales să scoată în evidenţă progresul pe care l-am realizat de 10 ani încoace, ceea ce este foarte important pentru noi.

Realizator: Să ne întoarcem un pic sau să ne ducem un pic şi la Timişoara. Domnule colonel Pegulescu, mai sunteţi pe recepţie?

Augustin Pegulescu: Sunt pe recepţie.

Realizator: Sper că nu v-aţi plictisit alături de noi, aici. Domnule colonel, amintiri plăcute, acestea. Dumnmeavoastră însă aţi trecut şi printr-un incident neplăcut în Afganistan şi tocmai de aceea sunteţi erou de război acum. V-aţi continuat cariera militară. Acum sunteţi locţiitorul şefului de Stat Major al brigăzii de la Timişoara. Cu ce amintiri rămâneţi din Afganistan după ultima misiune? Pentru că a fost foarte dificil, să spunem că aţi supravieţuit unui atac cu un dispozitiv explozibil improvizat şi din patrula dvs. doar dvs. aţi supravieţuit şi cu încă un militar american.

Augustin Pegulescu: Nu este un moment prea plăcut...

Realizator: Dar, trebuie să aducem aminte şi de aceste incidente pentru că nu este uşor acolo şi nu cred că va fi uşor până la sfârşitul misiunii pentru militarii români şi dvs. v-aţi comportat exemplar şi după revenire, pentru că aţi continuat cu cariera militară, v-aţi luat un doctorat în ştiinţe militare şi aţi mers înainte. Sunteţi un exemplu din punctul acesta de vedere.

Augustin Pegulescu: Vă mulţumesc pentru aprecieri şi sigur sunt laudative la superlativ; m-aş bucura dacă toată lumea ar simţi ceea ce spuneţi dvs. Din păcate sunt şi, să zicem, colegi, ca să nu spunem altfel, care nu împărtăşesc 100% ceea ce spuneţi dvs., dar asta este altă poveste. Sunt legat de cariera militară de mic copil, pentru că am păşit pe porţile acestei instituţii la 14 ani şi cred că ultimul gând pe care l-aş avea ar fi acela de a o denigra. Logic, cred că orice om care este pe - scuzaţi expresia - picioarele lui, ştiţi, eu zic "pe picioare şi o proteză", îşi continuă viaţa, încearcă să meargă înainte, să ducă o viaţă normală şi să facă tot ceea ce depinde de el să-şi îndeplinească sarcinile. M-am bucurat că după incident conducerea Armatei m-a onorat cu comanda Batalionului 32 de la Timişoara, am stat doi ani la comanda acestei unităţi, am avut chiar două misiuni internaţionale, am încheiat misiunea din Kosovo cu o subunitate din Batalionul 32 şi cu o altă subunitate am participat la misiunea din Afganistan cu Batalionul 495 de la Clinceni. Am avut chiar şi o jertfă, e vorba de sublocotenentul post-mortem Lucian Leuştean. Personal, vreau să vă spun că mi-ar părea rău să... în orice moment să mă despart de cariera militară, nici nu îmi doresc acest lucru, îmi doresc să îmi fac treaba în continuare atât cât mă pricep şi cred că am un pic de experienţă şi, cum să vă zic, viaţa e frumoasă şi cine nu a simţit partea nevăzută a situaţiei sau partea mai puţin plăcută a vieţii probabil că nu realizează 100% acest lucru.

Realizator: Cât de frumoasă e viaţa.

Augustin Pegulescu: Cât de frumoasă e viaţa. Nu aş vrea să închei această scurtă peroraţie a mea până nu aş aduce două mulţumiri. Profit de faptul că domnul ministru Paşcu e acolo şi vreau să-i mulţumesc pentru vizita pe care mi-a făcut-o în perioada de convalescenţă când mă aflam la spitalul Walter Reed de la Washington, a fost o surpriză deosebită pentru că nu am ştiut nimic şi m-am trezit cu dânsul la uşă.

Ioan Mircea Paşcu: Aşa organizat sunt cu ataşatul militar. Îmi aduc aminte că dumneata ai şi răspuns atunci: "intră, dom'le, odată!", neştiind cine era.

Augustin Pegulescu: Şi aş vrea, nu aş vrea să pic în postura oamenilor... nu ştiu, nu vreau să-i definesc acum, dar aş vrea să-i mulţumesc domnului ministru Dobriţoiu pentru că am făcut o intervenţie pentru a-mi repara proteza şi într-o perioadă extrem de scurtă de timp cu sprijinul direct al domniei sale problema mea s-a rezolvat.

Ioan Mircea Paşcu: Mă bucur mult şi ne bucurăm cu toţii.

Realizator: Iată că se poate. Sunt oameni care merită respectul şi toată Armata României merită respectul pentru că foarte multe din progresele ţării din ultimii 10 ani li se datorează acestor militari pornind cu integrarea în NATO, cu o anumită bunăstare care a existat în acea perioadă datorită echilibrului asigurat în ţară de această integrare în NATO şi a investiţiilor economice. Domnul general Ciucă doreşte să adauge ceva, doriţi să vă adresaţi domnului colonel Pegulescu?

Nicolae Ciucă: Sigur, în primul rând vreau să-i spun că merită tot respectul nostru şi este un adevărat model pentru tot ceea ce înseamnă puterea de a merge mai departe şi în acelaşi timp vreau să aducem aminte de cei 20 de militari care şi-au jertfit viaţa în misiunile din Afganistan şi 61 de răniţi. Familiile lor, ei, merită tot respectul şi toată recunoştinţa noastră. Înainte de - probabil ne apropiem de final - aş vrea să scot în evidenţă... Am vorbit foarte mult despre ceea ce s-a întâmplat acum zece ani. Cred că este foarte important să scoatem în evidenţă modul în care a evoluat participarea trupelor române de atunci şi până acum şi atât vreau să punctez: că, în cadrul misiunii Enduring Freedom, s-au rotit opt batalioane, iar odată cu trecerea sub comandă NATO în cadrul misiunii ISAF, s-au rotit 17 batalioane. Mai mult decât atât, este o diversitate de participare a altor structuri. Încă de la început, am beneficiat de sprijinul structurilor de informaţii militare, care a fost unul cât se poate de important şi acum militarii din cadrul forţelor aeriene au participat la două rotiri pe aeroportul din Kabul - misiunea KAIA - şi au asigurat tot ceea ce ţine de controlul şi traficul aerian pe aeroport, plus forţele speciale, pentru că s-au înfiinţat forţele speciale româneşti şi desfăşoară...

Realizator: O să aducem aminte în emisiunea...

Nicolae Ciucă: ...ceea ce este foarte important.

Realizator: Mai avem o emisiune şi o să discutăm pe larg, pentru că noi am putea să discutăm ore întregi despre Afganistanul ăsta, pentru că avem ce povesti. Domnule general Sorin Ioan - un minut, vă rog, scurt, înainte să...

Sorin Ioan: Da, foarte scurt. În momentul în care aţi lansat invitaţia pentru participarea la această emisiune, m-am gândit la oportunitatea unei analize înainte de a se încheia misiunea şi am spus că, totuşi, este bine să avem această analiză de parcurs ca un omagiu pentru militarii care au căzut la datorie în Afganistan, militarii răniţi, unii destul de grav şi, în semn de respect pentru familiile lor, Ministerul Apărării Naţionale... Participarea la misiunea din Afganistan este prioritatea numărul unu şi este un contact foarte des cu militarii şi ne bucurăm că avem ocazia să dezvoltăm aceste idei şi la nivelul societăţii civile pentru ascultătorii noştri.

Realizator: Domnule ministru Ioan Mircea Paşcu, foarte scurt - câteva gânduri la cei zece ani de Kandahar.

Ioan Mircea Paşcu: Mulţumesc. Mulţumesc tuturor celor... dumneavoastră, care sunteţi aici, vă mulţumesc tuturor celor care v-au fost subordonaţi, mulţumesc tuturor celor din minister, care au asigurat succesul acestor misiuni. Mulţumesc.

Realizator: Mulţumim şi noi. "Euroatlantica" la final - ediţie dedicată împlinirii a zece ani de când trupele româneşti s-au alăturat în Afganistan operaţiunii Enduring Freedom.

Invitaţi: europarlamentarul PSD, Ioan Mircea Paşcu, generalul locotenent Sorin Ioan, generalul de brigadă Nicolae Ciucă şi colonelul Augustin Pegulescu.

Mâine, la emisiunea "Ora armatei", pe Radio România Actualităţi, voi aborda aceeaşi temă în calitate de invitat al maiorului Cristian Dumitraşcu. Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica" şi Nicu Popescu, producătorul emisiunii, vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere.