10 ani de Afganistan (2)

Realizator: Radu Dobriţoiu - În această lună, marcăm împlinirea a zece ani de la implicarea României în cea mai complexă operaţiune militară din istoria postbelică, o angajare fără precedent pentru Armata României. În luna iulie 2002, ajungeau pe Aeroportul Kandahar din Afganistan, militarii Batalionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab", unitate de elită ce se alătura operaţiunii Enduring Freedom, misiune de luptă antiteroristă condusă de Statele Unite. În aceeaşi perioadă de vară din 2002, colonelul şi, apoi, genelul Corneliu Dobriţoiu prelua conducerea Direcţiei de Integrare Euroatlantică din Ministerul Apărării Naţionale, structură cu rol principal în demersurile ţării noastre de intrare în Alianţă. Vă invit să ascultaţi în continuare Radio România Actualităţi, o ediţie "Euroatlantica" dedicată celei mai importante misiuni a NATO şi Armatei României. Timp de aproape 50 de minute, vom analiza importanţa acestei misiuni şi implicările pe care le-a avut şi le are pentru România. În studioul 31, alături de mine, se află colonelul în rezervă Ioan Petrescu, doctor în ştiinţe militare, editorialist la "Ziua veche" şi fost şef al Trustului de Presă al Armatei. Bună seara, domnule colonel.

Ion Petrescu: Bună seara şi felicitări pentru ideea acestei emisiuni, într-un moment în care televiziunile din spaţiul euroatlantic sunt cu ochiii pe România.

Realizator: Mulţumiri pentru că sunteţi alături de noi la această ediţie dedicată misiunii din Afganistan, de concluzie pentru cei zece ani care se împlinesc de când infanteriştii olteni se alăturau trupelor americane în Kandahar. Urmează să intrăm în direct, prin telefon, în jur de 21:30, cu ministrul apărării naţionale Corneliu Dobriţoiu, cel care în 2002 era în fruntea Direcţiei de Integrare Euroatlantică, cu un rol important în eforturile României de integrare în NATO. Tot prin telefon, vom avea legătura cu generalul de brigadă Nicolae Ciucă, comandantul Diviziei 2 Getica, cel care a comandat în 2002 Batalionul 26 Infanterie, militari care sunt numiţi pentru prima dată oficial în documentele din acea perioadă "Scorpionii Roşii". Colegii din regia de emisie Claudia Buzică şi Costin Iorgulescu îmi confirmă că avem legătura cu generalul Nicolae Ciucă, comandantul Diviziei 2 Getica, cel care va rămâne în istoria Armatei României ca prim comandant al unui batalion implicat într-o misiune de luptă externă în istoria postbelică. Bună seara, domnule general!

Nicolae Ciucă: Bună seara!

Realizator: Mulţumiri pentru că, după 10 ani, aţi acceptat să fiţi din nou alături de mine la Radio România Actualităţi.

Nicolae Ciucă: Mulţumesc, de asemenea.

Realizator: Domnule general Nicolae Ciucă, cât de mare a fost provocarea reprezentată pentru Armata României de Afganistan ca misiune, atunci, în urmă cu 10 ani, când ajungeaţi pe fierbintele Aeroport din Kandahar?

Nicolae Ciucă: Sigur, provocarea a fost foarte mare în anul 2002, pentru că, aşa cum a fost afirmat şi în emisiunea trecută şi în alte emisiuni şi momente prin care s-a dorit a se reliefa importanţa acelui început de drum al armatei române, era chiar înainte de invitarea României să adere la NATO, era un moment în care trebuia să facem proba profesionalismului nostru, a dorinţei noastre, a tuturor militarilor, de a face parte din această Alianţă, Alianţa Nord-Atlantică. Şi n-aş dori să mă opresc aici, pentru că importanţa misiunii a continuat şi ea continuă şi în momentul de faţă, pentru că, iacă-tă, proba de profesionalism pe care militarii noştri au dovedit-o în toţi aceşti ani a determinat să fie solicitat un număr mai mare de militari în teatru. Avem, în acest moment, în jur de 1.800 de militari care-şi îndeplinesc cu cinste şi profesionalism misiunea în Afganistan şi provocările sunt şi vor fi în continuare până la încheierea misiunii.

Realizator: Domnule colonel Ion Petrescu, haideţi să ne întoarcem un pic în timp. Acum zece ani, eu eram un tânăr jurnalist care a fost /.../, am însoţit aceste trupe româneşti de elită, "Scorpionii roşii", dumneavoastră eraţi şef la Trustul de Presă al Armatei, de multe ori, colaboram pentru materialele transmise de acolo.

Ion Petrescu: De cele mai multe ori, vă invidiam pentru capacitatea de a sta luni întregi în deşert, în condiţiile în care noi nu puteam trimite decât periodic echipe, deci, v-am admirat şi vă admir.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult. Dar, întorcându-ne în timp, dumneavoastră aveţi o experienţă şi aveaţi şi la acea dată o experienţă foatre mare în armată, ce a reprezentat pentru dumneavoastră, ca militar, această implicare, indiferent de gradul pe care-l aveaţi la acea oră sau pe care îl aveţi acum, ce a reprezentat implicarea trupelor româneşti, infanteriştilor olteni, cum îmi place mie să le spun acestor "Scorpioni roşii", bravi militari de la Craiova, alături de unităţi de elită ale trupelor americane. Îmi aduc aminte, am fost cu Divizia 1001 Aeropurtată, prima dată, pe Aeroportul din Kandahar, şi, după aceea, cu Divizia 82 Aeropurtată, cred că cele mai renumite divizii din trupele americane.

Ion Petrescu: Aş veni cu două dezvăluiri în plan uman, chiar despre generalul pe merit, Ciucă. Prima dezvăluire este de plecarea într-o misiune împreună cu dânsul şi la o anumită distanţă de baza militară, unul dintre blindatele care formau coloana respectivă a avut dificultăţi. Ceea ce m-a surprins plăcut este că atunci colonelul Ciucă a fost foarte calm, a ţinut sub control echipajele transportoarelor blindate care erau cu el în faţă şi a reacţionat de o manieră surprinzătoare, punând pe prim plan viaţa şi siguranţa transportorului blindat care avusese o defecţiune de ordin tehnic. La revenirea în tabără, după îndeplinirea misiunii, l-am întrebat, la acel moment, de ce a pus pe prim plan transportorul blindat, de ce nu şi-a continuat misiunea, putea să facă foarte bine şi să apeleze la alţii, care să vină şi să preia transportorul blindat românesc. Ţin minte că, la acel moment, s-a uitat la mine cu un surâs de înţelegere, ca de la un colonel care avea epoleţii prăfuiţi de nisip la un colonel care avea doar condeiul în mână ca armă şi a spus: pentru mine, oamenii sunt pe primul loc.

Realizator: Lăsaţi-mă să vă completez, pentru că am acum ocazia, domnule colonel, să aducem aminte că maiorul, după aceea locotenent-colonelul Nicolae Ciucă, în Afganistan, s-a întors de acolo cu toţi oamenii, teferi şi nevătămaţi, la fel şi din Irak. Este comandantul român care a venit fără pierderi din misiuni.

Ion Petrescu: Aţi înţeles perfect mesajul acestei destăinuri. Şi a doua este foarte importantă pentru că arată ce fel de relaţie era între omul care îndeplinea funcţia de comandant de batalion şi subordonaţi. La un moment dat, unul dintre ofiţerii tineri era pe gânduri. Şi l-am întrebat cum de-a reuşit în mai puţin de câteva ore, printr-o simplă afirmaţie, care a vrut să-l scoată din starea de spirit respectivă pe tânărul căpitan, să-i redea bună-dispoziţia a doua zi. Şi acest comandant, căruia îi plăcea să-şi trateze subordonaţii de la egal la egal, mi-a spus: păi, asta e regula, dimineaţa trebuie să mergem optimişti la misiunile pe care le avem. Aceste două elemente m-au convins că îşi merita locul, rostul şi că misiunea, întra-devăr, cum bine aţi subliniat, va fi îndeplinită fără niciun fel de pierdere în cadrul batalionului.

Realizator: Domnule general Nicolae Ciucă, probabil că atunci zâmbeaţi când vorbeaţi cu colonelul Ion Petrescu, însă vreau să vă întreb ce era în sufletul dumneavoastră, pentru că eraţi într-o misiune de încercare, traversaţi o mare provocare pentru dumneavoastră, pentru militarii din subordine, pentru cei pe care i-aţi pregătit şi pe care i-aţi ridicat după aceea ca batalion de elită al Armatei României. Ce era în sufletul dumneavoastră, pentru că trebuie să ştim şi aceste trăiri sentimentale, familia departe, aici, aveaţi în Afganistan o sarcină enormă, foarte complexă şi grija fiecărui militar din acel batalion de 405 oameni, dacă nu mă înşel, la acea dată.

Nicolae Ciucă: Aşa este. Daţi-mi voia mai întâi să îi mulţumesc domnului colonel pentru cuvintele frumoase pe care le-a destăinuit şi întâmplările frumoase de atunci pe care le-a destăinuit, chiar nu le mai ţineam minte cu acest lux de amănunte. Ce era în sufletul nostru e greu de spus în cuvinte. Este trăirea oricărui militar profesionist care atunci când este departe de casă şi atunci când mai presus de orice altă, eu ştiu, provocare, determinare, are în minte un ordin pe care l-a primit de la comandanţii săi, şi anume ai grijă, pentru că tot ceea ce faceţi voi acolo sau de tot ceea ce faceţi voi acolo depinde parcursul nostru către integrarea în Alianţa Nord-Atlantică. Şi, atunci, cred că a fost cât de poate de simplu, nu numai pentru mine, ci pentru toţi subordonaţii mei, nu a fost nevoie să duc muncă de convingere, pentru că fiecare dintre ei simţea şi gândea la fel ca mine. Am plecat în misiune după o perioadă de pregătire destul de intensă şi destul de mare, avusesem, cum am mai reafirmat, pregătire specifică pe segmentul misiunilor din Balcani. Participasem la pregătirea de teme strategice atât în Kosovo, cât şi în Bosnia-Herţegovina.

Realizator: În Kosovo ne-am şi întâlnit prima dată, domnule comandant.

Nicolae Ciucă: Şi în Kosovo ne-am întâlnit pentru prima dată, aşa este. Împreună cu o echipă de reporteri care au participat la introducerea primei companii româneşti sub comanda Brigăzii Multinaţionale Vest italiană...

Realizator: O altă misiune pe care aţi deschis-o, după câte îmi amintesc.

Nicolae Ciucă: În Pristina. Am deschis-o pe zona respectivă...

Realizator: Pe zona de sud, da.

Nicolae Ciucă: ... pe zona de vest, pentru că în partea de nord erau...

Realizator: Leposavici, în Belurokos era acel batalion.

Nicolae Ciucă: Exact. Era o companie care acţiona sub comandă /belgiană/ şi...

Realizator: Era un batalion mixt în care era încorporată şi o companie românească de infanterie.

Nicolae Ciucă: De la Batalionul 812 Bistriţa, sigur că da.

Realizator: Da, o altă unitate de alită, să spunem, Şoimii Carpaţilor.

Nicolae Ciucă: Exact. Eu aş...

Realizator: Să aducem aminte şi de colonelul Dorin Blaiu, cu această ocazie, cel care v-a înlocuit în Afganistan.

Nicolae Ciucă: Aşa este. Ne-a hărăzit Dumnezeu paşii astfel încât atât la misiunea din Afganistan, cât şi la cea din Irak să predăm unul altuia ştafeta şi, la fel de bine, şi ei, ca şi noi, de, de altfel, ca toţi militarii care au executat misiuni în teatrul de operaţii au fost unităţi de elită Eu m-aş feri de cuvântul "unităţi de elită", suntem unităţi cu experienţă, cu un înalt grad de profesionalizare, de operaţionalizare şi unităt care, de fiecare dată, când li s-a pus în faţă un nou plan de misiune, au înţeles foarte bine, fără să pună prea multe întrebări, ce au de făcut şi au trecut la pregătire, au trecut, după aceea, la execuţie, s-au întors în ţară şi au putut să raporteze, de fiecare dată, misiunile îndeplimite. Revenind la ceea ce dumneavoastră mă întrebaţi, ce am simţit şi cum am reuşit să trecem peste toate aceste dificultăţi şi provocări ale misiunilor departe de casă, departe de familie, cu militari care unii dintre ei erau la a doua misiune, alţii erau la prima, fiecare cu gândurile şi cu problemele lui, aş vrea să vă spun încă o dată, şi cred că nu greşesc deloc când afirm acest lucru, atunci când eşti în teatrul de operaţii, te conectezi cel puţin pe momentul de intensitate maximă al fiecărei zile, pe tot ceea ce înseamnă probleme şi griji cotidiene şi te preocupă foarte mult modul în care îţi îndeplineşti misiunea, modul în care îţi simţi partenerul aproape, camaradul aproape şi, de fiecare dată, repet, ţii minte ce ai de făcut, astfel încât să poţi să-l sprijini, să poţi să-l ajuţi şi, în caz că este nevoie, să ai reacţia potrivită.

Ion Petrescu: Apropo, domnule general, vă întrerup ca să vă aduc aminte de o faptă care sigur nu aţi uitat-o, pentru că m-aţi adus acolo să fiu martor la ea şi care explică succesul dumneavoastră. Chiar dacă aţi făcut pregătirea aceea intensă în ţară, în deşert, aţi schimbat regula jocului, pentru că aţi fost primul comandant pe care l-am văzut eu ducându-se în faţa hărţii, aşezându-se pe masă într-un stil american şi spunând locotenenţilor: "Ei, acum, vreau să văd cum vedeţi voi misiunea de mâine!" şi v-am întrebat "Dar de când locotenenţii comandă în batalion?" şi dumneavoastră mi-aţi spus "Ei cunosc mai bine terenul". De ce aţi procedat aşa, domnule comandant?

Nicolae Ciucă: Pentru că asta era realitatea. Eu şi statul meu major ne ocupaserăm de tot ceea ce însemna atât pregătirea şi planificarea misiunilor de zi cu zi, misiunilor operative în zona noastră de responsabilitate şi ieşisem mai puţin în teren, iar ei, aproape în fiecare zi, bucată cu bucată, reuşeau să recunoască şi să vadă fiecare porţiune din terenul zonei de responsabilitate şi ei avea habar mai bine decât noi de ce este acolo şi mi s-a părut normal să /.../ să procedez şi acum. Îi întreb pe cei care sunt direct implicaţi în executarea misiunii şi repet cu ei, de fiecare dată, înainte de îndeplinirea oricărei misiuni, ceea ce avem planificat, astfel încât să ne asigurăm că totul funcţionează cu precizie de ceas elveţian, dacă e poate.

Ion Petrescu: O să vă pun o întrebare incomodă, la care vreau un răspuns scurt. E o întrebare care aduce aminte de o emisiune dintr-o altă zonă, dar care e necesară pentru dumneavoastră. Credeţi în forţa expediţională românească, domnule general?

Nicolae Ciucă: Am mai avut discuţiaaceasta chiar în Afganistan, dacă nu mă înşel, numai că atunci ne feream să folosim această sintagmă de forţă expediţionară, cred că în forţa armatei române şi în puterea armatei române să execute misiuni expediţionarem totul depinde de ce misiuni primim.

Realizator: Colegii din regia de emisie îmi confirmă că avem legătura cu ministrul apărării naţionale, Corneliu Dobriţoiu. Bună seara, domnule ministru!

Corneliu Dobriţoiu: Bună seara, dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră!

Realizator: Mulţumiri pentru că aţi acceptat să participaţi la această emisiune dedicată celei mai importante misiuni a Armatei României, dar şi a Alianţei, zece ani de efort susţinut pentru Ministerul Apărării Naţionale. Aduceam aminte, domnule ministru, că în aceeaşi perioadă de vară din 2002, colonelul şi, apoi, generalul Cornel Dobriţoiu prelua conducerea Direcţiei de Integrare Euroatlantică din Ministerul Apărării Naţionale, structură cu rol principal în demersurile ţării noastre de integrare în Alianţă. Nu mă înşel, nu!?

Corneliu Dobriţoiu: Cu doi ani mai devreme.

Realizator: Cu doi ani mai devreme, mă scuzaţi. Da. Da. Deci 12 ani, dar eraţi la conducerea Direcţiei în acea perioadă.

Corneliu Dobriţoiu: E corect!

Realizator: Domnule ministru, Corneliu Dobriţoiu, cât de mare a fost provocarea reprezentată pentru dumneavoastră din acea poziţie, pentru Armata României de Afganistan, atunci, în urmă cu zece ani?

Corneliu Dobriţoiu: În primul rând, misiunea din Afganistan a crescut enorm de mult nivelul competenţelor Armatei României pe palierul tactic. România a demonstrat cu acelaşi prilej că este un partener care a avut capacitatea să-şi disloce forţele în teatrele de operaţii prin mijloace proprii. Şi mai mult decât atât, România a demonstrat că are capacitatea politică să-şi asume riscuri şi responsabilităţi alături de aliţi pentru securitatea şi stabilitatea Afganistanului.

Realizator: Domnule ministru, cum puteţi caracteriza, analiza cei zece ani de experienţă în misiuni de luptă pentru aceste batalioane româneşti?

Corneliu Dobriţoiu: Experienţa a fost formidabilă, ea a contribuit în mod indubitabil al creşterea etosului profesional al forţelor noastre. Cum spuneam, a adus o maturitate atât la nivelul luptătorului... o maturitate sporită, cât şi la nivelul subunităţilor privind închegarea lor în luptă, a adus încredere în capacitatea statelor majore şi a eşaloanelor de comandă că pot pregăti ăşi desfăşura în condiţii mai mult decât onorabil acest gen de misiuni, dar, după cum ştiţi, ne-a adus şi regretul unor pierderi de vieţi omeneşti, acolo au murit 20 de militari români sub drapelul nostru şi cheltuieli de peste un miliard de euro.

Realizator: Da. Au meritat aceste cheltuieli, domnule ministru Corneliu Dobriţoi?

Corneliu Dobriţoiu: Fără îndoială. Fără îndoială, pentru că, dacă realităţile bugetare actuale sunt foarte aspre, foarte vitrege. Plusul de calitate, plusul de competenţă operaţională, este un câştig, cum vă spuneam, indubitabil, ce oferă onorabilitatea armatei române între aliaţi.

Realizator: Câtă pondere a avut în urmă cu zece ani implicarea noastră în operaţiunea Enduring Freedom, alături de trupele americane în eforturile de atunci ale României de integrare în Alianţa Nord-Atlantică?

Corneliu Dobriţoiu: Părerea mea este că implicarea noastră în operaţii în calitate de parteneri de aspirant la integrarea în NATO, a jucat un rol politic decisiv, care a fost materializat ulterior prin summit-ul de la Praga, invitarea noastră la aderare.

Realizator: În ce priveşte relaţia cu aliaţii noştri, Statele Unite, cu americanii, ce ne puteţi spune ca pondere a acestei colaborări în linia întâi?

Corneliu Dobriţoiu: În primul rând, România a câştigat un prestigiu internaţional foarte mare datorită spiritului de jertfă şi competenţei operaţionale a forţelor noastre în Irak şi în Afganistan, iar această recunoştinţă, după cum este bine cunoscut de către toţi ascultătorii, a fost remarcată de către toţi preşedinţii americani, de către toţi oamenii de stat importanţi din Statele Unite şi nu numai, iar această prezenţă, practic, a consfinţit rolul armatei ca vârf de lance în integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană.

Realizator: Domnule ministru, eu ştiu că sunteţi prins într-o activitate în acest moment. Vă mulţumesc din nou că aţi acceptat să participaţi la "Euroatlantica". Încă o întrebare, de fapt, o rugăminte la dumneavoastră, pentru că militarii atât cei din teatrele de operaţii, cât şi cei din ţară, sunt ascultători ai emisiunii "Euroatlantica" sau citesc transcrierea de pe site-ul radioromaniaactualitati.ro: "Vă rog să le transmiteţi un mesaj acestor bravi români care au participat într-o misiune atât de dificilă sau participă într-o misiune atât de complexă cum este cea din Afganistan".

Corneliu Dobriţoiu: În primul rând, aş vrea să le transmit faptul că misiunile, spiritul lor de sacrificiu, competenţa profesională, onorează clasa politică, conducerea politică a statului român şi că le doresc să fie prudenţi, să se sprijine reciproc şi să ne ajute Dumnezeu să-i avem pe toţi acasă.

Realizator: Domnule ministru, vă mulţumesc foarte mult, succes în ceea ce faceţi, se cunoaşte că de când aţi preluat conducerea Ministerului Apărării Naţionale, foarte multe lucruri s-au schimbat în bine şi că sunteţi foarte apropiat de haina militară, dar şi de oamenii care poartă haina militară. Vă mulţumesc foarte mult.

Corneliu Dobriţoiu: Eu vă mulţumesc şi vă mulţumesc şi pentru aprecieri.

Realizator: Sănătate multă! Domnule colonel Ion Petrescu, iată, vorbeam de ce era în urmă cu zece ani. Au trecut foarte repede, eu îmi permiteam atunci să anticipez că lucrurile nu se vor linişti în Afganistan, chiar în cartea pe care am publicat-o "Afganistan, un pământ uitat timp", în 2002, anticipam că acolo nu se va obţine liniştea, aşa cum există o tradiţie acolo, de la britanici, continuând cu trupele sovietice, aită, acum, cu trupele din Alianţa Nord-Atlantică, sau, în cel mai bun caz, văd eu, va fi o zonă pacificată în zona de nord-est, în jurul Kabulului şi în partea de est, dar în regiunea de graniţă cu Pakistanul, nu cred că se vor linişti lucrurile acolo, unde talibanii au o influenţă foarte mare. Care este părerea dumneavoastră?

Ion Petrescu: Să începem cu un raport de forţe de ultimă oră. Deci, conform estimărilor Pentagonului, în momentul de faţă, forţa coagulată a talibanilor din toate provinciile numără 20.000 de luptători, de partea cealaltă fiind 170.000 de militari în momentul de faţă încadraţi în forţele armate afgane, existând...

Realizator: În Armata Naţională Afgană, pentru că AMF reprezintă şi structuri paramilitare, subordonate unor lideri tribali, AMF, de aceea, e ANA în contrapondere cu AMF.

Ion Petrescu: Este foarte bună precizarea dumneavoastră, pentru că aşa vor înţelege cititorii, de ce se va ajunge de la aceste efective de 170.000 până la 370.000 în anul 2014 şi, conform estimărilor actualului preşedinte de la Kabul, se doreşte de partea afgană ca acestea să rămână la acest standard înalt numeric până în jurul anului 2016. În momentul de faţă, sunt 90.000 de militari americani şi România se află printre primele opt ţări din coaliţia care participă cu militari acolo, prezenţa militarilor noştri alături de militarii americani fiind într-una dintre provinciile sensibile, la ora actuală, fiind ca element surpriză implicarea unor luptători din Mişcarea Uzbecă de Eliberare, care intră pe teritoriul afgan, în partea nordică, şi care se implică de o manieră unilaterală, necoordonată cu talibanii în administrarea temporară a unor porţiuni unde nu a pătruns nici forţa aliată şi nici unităţile afgane. Tot date de ultimă oră, până la 1 iulie anul curent, au fost 27 de incidente speciale, de genul celor care au dus la nefericita trecere a Stixului de primii doi militari căzuţi în Afganistan. Adică este vorba de 19 militari americani plus un număr comparabil de militari afgani care au căzut ucişi datorită incidentelor produse de către purtători de uniformă militară afgană. Să ne aducem aminte că primii doi militari români au fost împuşcaţi de un militar afgan.

Realizator: De o persoană care purta uniforma militară. S-a demonstrat, după aceea, că nu avea nicio legătură, a fugit în Pakistan. În cele din urmă, trupele americane speciale l-au capturat pe acel individ şi l-au adus în faţa tribunalului. Însă, domnule colonel, să recunoaştem că chiar şi cu acest pesimism pe care l-am declarat şi în urmă cu zece ani şi acum, sunt mai puţine incidente în zona respectivă, asta şi datorită faptului probabil că sunt acolo militarii români, care sunt bine priviţi de populaţia locală şi profit de prezenţa generalului Nicolaer Ciucă la noi în emisiune, de această dată, îl întreb în calitate de comandant al Diviziei 2 Getica, care, recent, a avut două batalioane care au revenit în ţară, în subordinea Diviziei 2. Vă rog, domnule general, să vă referiţi la misiunile executate de, iată, din nou militarii din subordinea dumneavoastră, acum, după zece ani, dumneavoastră în calitate de comandant de divizie, de această dată?

Nicolae Ciucă: În primul rând, doresc o precizare. Nu s-au întors toate efectivele Diviziei 2 din teatru...

Realizator: Rotirea este în desfăşurare.

Nicolae Ciucă: Exact. Următorii militari sau următorul batalion revine în ţară...

Realizator: Să nu dăm date exact, domnule general.

Nicolae Ciucă: Da.

Realizator: Da.

Nicolae Ciucă: La o dată ulterioară. Şi aş vrea să mă refer un pic la subiectul pe care-l discutaţi cu domnul colonel...

Realizator: Vă rog!

Nicolae Ciucă: Legat de problema aceasta a ceea ce s-a realizat în Afganistan până în acest moment. Sigur, toate datele pe care dumneavoastră le-aţi precizat sunt corecte şi sunt cât se poate de reale. Aş vrea, totuşi, să fac precizarea că nu numai latura militară este cea care va putea să rezolve problemele Afganistanului. Sigur, noi îndeplinim toate misiunile care ne sunt încredinţate pentru asigurarea unui mediu de securitate şi facilităm astfel buna desfăşurare a activităţii celorlalte instituţii care vor trebui să contribuie, în primul rând, la o... e greu să zic dezvoltare, la repunere pe roate a unei economii care să susţină o viaţă socială normală în Afganistan.

Realizator: De multe ori, chiar o construire de la zero a acestei economii, pentru că ştim foarte bine, afganii nu au avut industrie, o economie modernă, trăiau din culturi agricole, din exportul de droguri, şi mă refer aici, culturi de mac şi export de haşiş. Domnule general, cum...

Nicolae Ciucă: Numai puţin, să revenim la chestiunea...

Realizator: Da. Vă rog!

Nicolae Ciucă: Să nu uităm întrebarea pe care mi-aţi pus-o, militarii Diviziei 2 Infanterie s-au pliat al specificul misiunilor pe care le desfăşoară toate structurile forţei ISAF în teatrul de operaţii, de la asigurarea sprijinului pentru autorităţile locale şi guvernamentale până la asigurarea libertăţii de mişcare pe autostrada A1, inclusiv aspecte pe care dumneavoastră le precizaţi anterior legat de pregătirea armatei naţionale afgane şi, este adevărat, una dintre problemele principale o reprezintă aceste incidente denumite generic /.../, prin care militarii din forţele armatei naţionale afgane au ucis mai mulţi militari din cadrul forţelor NATO în Afganistan.

Realizator: V-aţi confruntat cu astfel de incidente, dacă îmi aduc aminte, şi în Irak, domnule general? E celebra bătălie de la Nasiria din 14 mai?

Nicolae Ciucă: Sigur că da! Aşa este! Sunt incidente care fac parte din specificul misiunilor desfăşurate oriunde într-un teatru de operaţii...

Realizator: Extrem de neplăcute. Să le explicăm ascultătorilor. Este vorba de purtătorii de uniformă ai armatei locale, armata naţională afgană, în cazul Afganistanului sau poliţia irakiană sau armata irakiană, în cazul Irakului, cum s-a întâmplat, care, brusc, îşi atacă aliaţii din acel moment, mai exact, trupele din NATO în Afganistan sau cum s-a întâmplat, trupele coaliţiei din Irak.

Nicolae Ciucă: Sigur, există şi această variantă de /.../ a atacurilor de către armata afgană, ca să ne referim la teatru din Afganistan împotriva forţelor coaliţiei sau sunt talibani care sunt echipaţi în uniforma militarilor afgani care, de asemenea, execută misiuni împotriva forţelor Alianţei.

Realizator: Domnule general, tot pe acelaşi palier al discuţiei, aş dori să continuăm. Pentru că aveţi informaţii şi bănuiesc că şi dumneavoastră aţi urmărit cu atenţie acest subiect şi anume, instruirea şi dezvoltarea armatei naţionale afgane. Ce informaţii? Pentru că noi ştim că există... localnicii, cei care... militarii care fac parte din armata naţională afgană sunt slab alfabetizaţi, răspund greu la comezi, învaţă foarte greu. De multe ori, vă treziţi în multe perioade ale anului, când este sezonul de cultivare a macului, că pur şi simplu pleacă de la unităţi, ca să meargă acasă să strângă macul, cultura de mac, pentru că ei din asta trăiesc în familie. Cum credeţi că se gestionează chestiile astea şi cum vedeţi dumneavoastră, în acest moment, nivelul de profesionalizare şi profesionalismul acestor soldaţi din armata naţională afgană?

Nicolae Ciucă: O precizare mi se pare foarte importantă de făcut. Nu noi suntem cei care comandăm sau conducem aceste structuri ale armatei naţionale afgane.

Realizator: Dar participând la instruirea unora dintre ei.

Nicolae Ciucă: Participăm... Deci noi participăm la... sunt misiuni de mentorizare, prin care asigurăm cadrul de pregătire şi de instruire a instructorilor, a comandanţilor de subunităţi mixte, grupă de pluton, de companie, de batalion, astfel încât să poată să treacă, să realizeze o tranziţie cât mai uşoară de la ceea ce ei aveau înainte către armata care se doreşte acum a se construi. Nu este uşor. Sigur, militarii, cei care sunt selecţionaţi sau vin voluntari în armata naţională afgană, nu vin neapărat pentru profesie. Adică este foarte greu acum şi foarte mult să asumăm că contribuim la construcţia unei armate profesioniste...

Ion Petrescu: Aş vrea să...

Nicolae Ciucă: ...armata naţională afgană. Pentru a se trece la o armată profesionistă, e simplu... Haideţi să ne uităm la noi. Ne-a luat o perioadă lungă de timp pentru a realiza trecerea la profesionalism.

Realizator: E o comparaţie optimistă, domnule general. Să ne aducem aminte, ne întoarcem iar în timp în 2003. Cred că vă aduceţi foarte bine aminte, tocmai se instruise cu mare pompă primul batalion ANA din armata naţională afgană. Dacă vă aduceţi aminte, când s-a început instruirea celui de-al doilea batalion, primul batalion se dezintegrase, dezertaseră toţi în slujba Warlords-ilor, cum erau denumiţi atunci liderii militari locali?

Nicolae Ciucă: Da, asta se întâmpla în 2002. În acest moment, din toate datele şi informaţiile pe care le avem, situaţia a căpătat stabilitate, nu stabilitatea dorită, nu s-a ajuns la nivelul de instruire pe care îl dorim, este un drum lung, este un parcurs care cere răbdare, care cere adaptabilitate, flexibilitate în tot ceea ce înseamnă întrunirea programelor de pregătire, modul de conducere a orelor de instrucţie şi, aşa cum făceaţi precizarea mai devreme, fiecare militar provine dintr-un alt... sau nu fiecare, militarii provin din triburi diferite. Ei, ca să realizezi coeziunea într-o astfel de structură, nu este chiar simplu.

Ion Petrescu: Domnule general, totuşi...

Nicolae Ciucă: Este o muncă destul de grea.

Ion Petrescu: Domnule general, văd că treceţi sub tăcere operaţiunile clasificate, care ar trebui dezvăluit acum...

Realizator: Să nu-l provocăm pe domnul general, să ne spună ceea ce nu poate spune.

Nicolae Ciucă: Oricum, nu spun decât ceea ce trebuie să spun.

Realizator: Sunt sigur.

Ion Petrescu: Ba nu, nu...

Realizator: Sunt sigur de asta, domnule general. Ne cunoaştem de mult.

Ion Petrescu: Sintagma "operaţiunea clasificată", am vrut să atrag atenţia ascultătorilor asupra unui lucru pe care l-aţi aprobat şi a fost, în acelaşi timp, în fiecare misiune efectuată de către militarii din subordinea dumneavoastră. Este relaţia lor cu copiii din rândul comunităţilor locale, care au beneficiat de fructe, de apă, de ciocolată, sunt gesturi spontane pe care numai militarii români le făceau. Şi aduceţi-vă aminte că mi-aţi spous că deseori, pentru detensionarea situaţiei, erau preferaţi militarii români să se ducă în comunităţile agitate din diverse motive şi să calmeze spiritele. Puteţi să ne detaliaţi un pic această atmosferă din acel moment?

Nicolae Ciucă: Este adevărat. Au fost o serie întreagă de acţiuni, aşa cum aţi zis şi dumneavoastră, eliberate de suflet ale militarilor români. Şi, dacă ne uităm bine în istorie, nu este pentru prima dată, face parte din modul de manifestare al militarului român oriunde s-ar afla el. Şi în afară de aceste chestiuni, să ştiţi că am avut militari care se duceau efectiv în /.../, cumpărau bomboane, îşi umpleau buzunarele cu bomboane şi, când ajungeau în satele şi copiii îi înconjurau...

Realizator: De multe ori, se făceau chiar pomeni în memoria rudelor din ară, se strângeau, se cumpărau dulciuri. Părintele nostru le sfinţea şi, după aceea, erau împărţite acestor copii.

Nicolae Ciucă: Aşa este! Şi în afară de asta, să ne aducem aminte, totuşi, au fost o serie întreagă de acţiuni care au venit din ţară, au pornit din ţară, s-au strns o serie întreagă de bunuri şi materiale, care au fost transportate cu mijloacele noastre, cu avioanele noastre, cu aeronavele noastre C130 şi...

Realizator: Mi-aduc aminte - haine, făină, strânse de soţiile militarilor din ţară, nu?

Nicolae Ciucă: ... ulei, caiete, ghiozdane. S-au desfăşurat o serie întreagă de acţiuni din acestea de apropiere faţă de tot ceea ce a înseamnat comunitatea locală afgană şi, chiar aşa cum zicea domnul colonel Petrescu, au fost acţiuni care au avut un impact deosebit, un succes aparte, ceea ce ne-a favorizat o cale de intermediere ori de câte ori a existat o situaţie conflictuală în zona noastră de responsabilitate.

Realizator: Am să vă mai pun o întrebare incomodă, tot scurtă şi tot cu un răspuns scurt. Când eraţi în clasă cu elevii afgani şi le împărţeaţi bunurile trimise din România şi acei copii se uitau în ochii dumneavoastră - cum simeaţi că eraţi privit, ca un ocupant sau ca un aliat?

Nicolae Ciucă: Ochii copiilor, să ştiţi, la vremea respectivă trădau bucuria de a primi ceva. Nu cred că se gândeau la militari, indiferent de ce uniformă purtau ei, dacă suntem ocupanţi sau dacă suntem aliaţi. Erau atât de sinceri, erau atât de naturali şi priveau totul cu atâta uimire că cineva le dăruieşte ceva, încât este greu de făcut această precizare.

Realizator: V-am întrebat pentru că la vremea respectivă aţi dat dovadă de modestie şi niciodată nu aţi comentat asemenea momente.

Nicolae Ciucă: Da, şi acum am aceeaşi reţinere. Este greu să comentez.

Realizator: Înainte de a vorbi despre prezentul de după 10 ani în Afganistan, n-aş dori să închei această emisiune înainte de a aduce aminte de două nume, pe care armata le-a avut în comandă în acea perioadă, şi care nu trebuie uitate de către nici unul dintre militarii români care au participat la misiune atunci. Este vorba de generalul Mihail Popescu, care era şeful Statului Major General, şi de generalul Eugen Bădălan care era şeful forţelor terestre. Doi militari de carieră, doi militari de elită, care au avut un rol important în aceste eforturi depuse de Armata României, în misiunile din Afganistan.

Ion Petrescu: Pot să afirm cu obiectivitate că rolul lor, la momentul în care şi-a exercitat înalta demnitate de şef al statului, şef al statului major general, a fost covârşitor. Să nu uităm că aceşti doi generali, care proveneau pe filiera normală, din rândul categoriei de forţe armate cu cel mai numeros efectiv, au avut temeritatea să se ducă, nu o singură dată, în teatrul de operaţiuni militare din Afganistan.

Nicolae Ciucă: Am fost împreună cu ei, confirm.

Ion Petrescu: Şi puteţi confirma că nici unul, nici altul, nu s-au ferit de dialog cu soldatul cel mai simplu, cu preotul, cu aliaţii şi că au încercat, inclusiv în prezenţa jurnaliştilor, să facă o atmosferă caldă. Şi apropo de faptul că acum sunt într-o altă postura, vreau să vă spun că istoria va fi rescrisă şi lucrurile vor fi aşezate la locul lor, pentru că se va dovedi în timp, fără să intru în detalii că până şi într-o anumită perioadă nu au făcut decât să execute ordinele primite şi s-au dovedit militari care, pentru vremea respectivă, şi-au făcut datoria.

Realizator: Dar, vor rămâne în istorie ca cei doi comandanţi militari, generali, care au avut un rol important în integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică. Domnule general Ciucă, doreaţi să adăugaţi ceva?

Nicolae Ciucă: Doream să adaug că, în acea perioadă de 6 luni de zile, am beneficiat de sprijinul întregii conduceri a Ministerului Apărării Naţionale - şi aici mă refer, aşa cum făceaţi şi dumneavoastră precizarea, al şefului Statului Major al Forţelor Terestre, al şefului Statului Major General, al ministrului apărării naţionale.

Realizator: Ioan Mircea Paşcu, să aducem aminte.

Nicolae Ciucă: Ioan Mircea Paşcu şi al celor doi secretari de stat.

Realizator: George Cristian Maior şi Encuţescu.

Nicolae Ciucă: George Cristian Maior şi domnul Encuţescu, care au venit fiecare în fruntea câte unei delegaţii, chiar cu formaţii de muzică uşoară şi populară.

Realizator: Cu ocazia Zilei Naţionale îmi aduc aminte, pentru că am fost acolo. Să aducem aminte şi de ministrul Corneliu Dobriţoiu de acum, care era atunci în acea importantă direcţie de integrare euro-atlantică. Să aducem aminte, domnule general, pentru că se termină emisiunea foarte repede. După ce precizaţi ce doriţi să precizaţi, vă rog frumos să aducem aminte şi de vitejii şi bravii aviatori militari.

Nicolae Ciucă: Asta voiam să zic, că la succesul acestor misiuni nu contribuie numai forţele terestre, este un sumum de efort şi de profesionalism a tot ceea ce înseamnă, aşa cum făceaţi precizarea mai devreme, forţele aeriene, prin aceste capabilităţi de proiecţie a forţei noastre legat de ceea ce zicea domnul colonel Petrescu, capacitatea Armatei Române de... capacitatea expediţionară. Şi, iacătă, avem propria noastră capacitate de proiecţie a forţelor într-un teatru de operaţii. Militarii de la celelalte arme şi specialităţi, pornind de la, inclusiv marine, pentru...

Realizator: Chiar forţele navale, ne aducem aminte, parcă, Albatrosul.

Nicolae Ciucă: Chiar forţele navale, pentru că RO-RO, exact, cu Albatrosul am dus tehnica în Qatar. Specialităţi geniu, comunicaţii, pentru că a fost Ziua comunicaţiilor, au împlinit 70 de ani de la înfiinţare, Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii...

Realizator: A fost un pionierat şi pentru ei, să stabilească...

Nicolae Ciucă: Sigur.

Realizator: ... ţin minte că pe unde scurte, la un moment dat, se vorbea...

Nicolae Ciucă: Exact. Abia aveam legături în ţară cu familia, pentru că am discutat mai devreme...

Realizator: Ţin minte că se făceau programări, dacă îmi aduc aminte...

Nicolae Ciucă: Se făceau programări, cu caietul... Exact, exact.

Realizator: Cu caietul. Domnule, la ora cutare era chemată familia militarului cutare la batalionul din Craiova şi cu staţii puternice pe unde scurte. Militarul venea la staţie şi lua legătura şi vorbea cu familia. Deci, erau nişte chestii la care eu am participat şi eram cu sufletul şi eu alături de militari şi mă bucuram când îi vedeam în legătură cu cei dragi de acasă şi că aveau această posibilitate fie şi prin acele mijloace. Îmi aduc aminte, era o staţie pe unde scurte, cu lămpi, rusească. Mă înşel?

Nicolae Ciucă: Nu, aşa este.

Realizator: Şi o imensă antenă întinsă prin zonele alea, da, da, da

Nicolae Ciucă: Iar acum fiecare militar vorbeşte liber de fiecare dată când poate şi este liber. Şi nu în ultimul rând aş vrea să scot în evidenţă importanţa, pentru că toate misiunile noastre din teatru se bazează pe setul de informaţii reale şi oportune din /cadru/. Ei, toate acestea vin de la colegii noştri din Direcţia de informaţii militare.

Realizator: Care erau şi acolo la nivel de ronic, de pionierat...

Nicolae Ciucă: Sigur că da.

Realizator: ... cu o echipă celebră, îmi aduc eu aminte şi de colonelul Vasilescu, care e în rezervă acum, da.

Nicolae Ciucă: Şi eu vreau să le mulţumesc tuturor şi, în acelaşi timp, să le urăm misiune uşoară şi să aibă grijă de ei să se întoarcă cu soţii acasă, să poată raporta cu fruntea sus misiune îndeplinită!

Realizator: Domnule colonel, foarte scurt, vorbea generalul Nicolae Ciucă mai devreme de răbdare. Cred că zece ani înseamnă răbdare, nu? Cum credeţi că va evolua Afganistanul după retragerea trupelor din Alianţă din 2016? Foarte scurt.

Ion Petrescu: Scurt. Eu cred că forţa expediţională românească are generali de valoarea interlocutorului dumneavoastră, comandanţi de bataliona ecapabili să execute misiunile încredinţate şi România, prin prezenţa acolo, se va dovedi viabilă în continuare în NATO.

Realizator: Euroatlantica la final, ediţie dedicată celor zece ani de participare la misiunea din Afganistan. Invitaţi ministrul apărării, Corneliu Dobriţoiu, generalul Nicolae Ciucă şi colonelul Ion Petrescu.