Paste în stil Sophia Loren
O reţetă de vedetă scoasă dintr-o carte cu tot felul de reţete vedetă.
Articol de Anca Șurian Caproş, 05 Iunie 2016, 11:15
A fost recunoscută de către American Film Institute drept una dintre marile legende ale epocii de aur de la Hollywood, Până şi Mick Jagger şi Keith Richards i-au dedicat o melodie, iar cu a sa „Căsătorie în stil italian” şi un premiu pentru întreaga carieră ne-am adus aminte de ea la ediţia de anul acesta de la Tiff.
Aşa că e un NUME! Şi poate fi şi numele unei reţete. Un nume din acela ca în caietele de reţete de altădată ale mamelor noastre: "Paste Sophia Loren", adică. Şi când serveşti aşa ceva să te întrebe lumea: da’ de unde şi până unde numele ăsta? Păi cum de unde, dragă? De la Matei Pleşu, din "Amintiri din bucătăria lumii" (Humanitas, 2012) care a găsit-o într-o "Carte de bucate a lui Tito". Cum care Tito? Liderul comunist iugoslav, cam dictator de felul lui, dar cinefil, că a luat masa şi cu Gina Lollobrigida, şi cu Sophia Loren. Şi, se spune, Sophia Loren a preparat singură pastele servite la acea masă. De la frământat până la sos adică. Ceea ce înseamnă că a rămas cu ceva de la bunica ei, din copilăria petrecută în însoritul Napoli.
Reţeta aluatului propus de ea e simplă şi destul de uşor de frământat, cu 1 kg de făină, 4 ouă şi jumătate de litru de lapte. Mai greu e cu mânuitul făcăleţului, aşa că dacă vreţi totuşi nişte forme regulate puteţi cumpăra ce fel de paste doriţi.
Dar nici sosul nu e ceva obişnuit. În primul rând pentru că necesită o linguriţă de maioneză şi nu se face strici frumuseţe de reţetă de la aşa frumuseţe de femeie cu maioneză de cumpărat, deci e nevoie şi de vreo 5 minute de gimnastică pentru o maioneză decentă.
Apoi începe tocatul celorlalte ingrediente, adică:
doi căţei de usturoi,
ceapă, vreo două,
capere – câte linguriţe suportaţi
pătrunjel verde – câteva fire
roşii, tăiate cubuleleţe, să tot trebuiască un kilogram
vreo 5,6 măsline verzi.
Toate se amestecă bine cu o linguriţa de maioneză, sare, piper, maghiran şi nelipsitul ulei de măsline, bineînţeles din belşug, că atunci când vine vorba de aurul verde am văzut eu că italienii nu prea au măsură.
Partea mai complicată la reţeta aceasta e însă... răbdarea. Că sosul trebuie să stea în frigider 24 de ore, abia apoi poate fi împrietenit cu pastele. Dar poate deveni o reţetă tocmai potrivită de vară. Şi poftă să aveţi şi un film bun pe post de garnitură în ton...! Poate chiar unul cu Sophia Loren!...