Radhu, noul idol al adolescentelor

Orice om își dorește măcar o dată să poată alege să-şi consume viaţa la umbra unei pasiuni şi să răspundă favorabil Muzei, cu care ulterior să cocheteze la nesfârşit.

Puţini sunt însă cei cu adevărat “dăruiţi”, care se şi bucură de dragostea celor din jur în schimbul stării de bine oferite.

Pe Radhu îl cunosc de câţiva ani şi ştiu că în ciuda rigorilor sociale care l-au împins să-şi termine studiile într-un domeniu economic a făcut tot ce a putut pentru a-şi satisface setea de muzică.

Este un tânăr plin de viaţă şi fermăcător, a cărui frumoasă vârstă încă are un 2 în faţă.

Ei bine, el cântă Kumbia, un gen de muzică populară din coasta caraibă a Columbiei, intâlnit şi în Panama, dar şi în alte ţări hispanofone, precum Argentina, Mexic, sau Peru.

Ca să vă faceţi o idee despre ce înseamnă Kumbia, ar trebui să ştiţi că trupa argentiniană Rafaga – de exemplu, dacă vă mai amintiţi de ea - cânta kumbia argentiniană.

În melodii sunt aduse în prim-plan iubirile ”caliente” (arzătoare, în limba română) şi iubitele ”tan hermosas”(atât de frumoase, în limba română).

În ţara noastră, Radhu este singurul cântăreţ de kumbia... Are concerte şi cântă unde este chemat... este adorat de fane - în special, de adolescente - iar de 4 ani, CV-ul lui atestă că a regizat şi a jucat într-o telenovelă care s-a şi difuzat pe un post de televiziune naţional.

Tânărul nostru este de altfel un bun cunoscător al limbii spaniole, de care se declară îndrăgostit iremediabil!

În suflet, este de fapt un copil mare. El însuşi mărturiseşte că îi place să fie perceput ca un ”chico latino” şi nu ca un ”latino lover”.

Audio: Ascultaţi un interviu cu Radhu, singurul câtăreţ de Kumbia de la noi din ţară, dar un adevărat „chico latino” !

Kumbia, muzica unei veri permanente şi curate

Există însă o condiţie pentru ca acest gen de muzică pe care Radhu îl cântă să poată fi gustat din plin de publicul autohton… şi anume, să fie adaptat pentru noi.

“Vezi tu, e Kumbia, e muzică spaniolă şi cel mai bine sună în limba spaniolă. Eu când compun, cuvintele îmi vin în spaniolă, dar mi se mai cer şi piese în româneşte şi e cel mai bine aşa, pentru că publicul meu este român.

Foarte greu găseşti cuvinte în limba română care să nu sune – eu ştiu – un pic patetic sau prea dulcegăros. Spaniolii aşa sunt – pasionali – şi au nişte metafore care nu pot fi traduse în româneşte ca atare, însă încerc să le adaptez “, îmi explică Radhu.

Partea frumoasă a adaptării pe care o vede Radhu este aceea care permite aducerea aici a trăirilor intense de acolo.

“Cum avem salsa şi flamenco, trebuie să avem şi Kumbia. Povestea sa începe în Columbia în jurul anilor ’40, după apariţia salsei. Din kumbia au derivat ulterior mai multe genuri: kumbia argentiniană, care este puţin mai ritmată, cu influenţe disco; kumbia mexicană, care este mai telenovelistică, mai de “coraçon”, ca să spun aşa şi kumbia comercială pe care o ştim cu toţii.

"Eu cânt mai multe genuri de kumbia, am luat din toate, pentru că trăirea este aceeaşi: de bucurie, de viaţă plină, ca la orice muzică tropicală de altfel, pentru că este o muzică tropicală, caldă... Cum la ei este tot timpul vară, aşa am încercat şi eu să aduc la noi o vară permanentă şi curată, pentru inimi şi suflete. Piesele mele sunt în primul rând piese de dragoste, că aşa-i frumos să exprimăm cel delicat sentiment din lume”.

El observă însă că melodia cu care a avut cel mai mare succes nu a fost una de dragoste, ci una despre viaţă.

„Sunt călător” este piesa lui „de rezistenţă”, care i-a adus cea mai mare mulţumire în relaţia cu publicul. Îşi aminteşte că a compus-o mai curând pentru sine, ca datorie faţă de propriul său suflet şi a pus în ea toată pasiunea unei vieţi trăite pentru şi prin muzică...

Este povestea reală a unei călătorii prin viaţă şi a încercărilor la care suntem cu toţii supuşi pentru împinirea idealurilor noastre.

“Sunt câteva lucruri pe care le ştiu despre viaţă, chiar şi la vârsta mea… Sunt lucruri pe care le visăm, le dorim, le putem avea sau nu.

"Asta tratează şi piesa “Sunt călător” şi mesajul este să nu ne întristăm sau să rămânem prinşi de un lucru care nu ne face bine … să încercăm să găsim împlinirea!

"Eu, în general, în viaţa mea nu colecţionez lucruri. Colecţionez momente… Cam ăsta este motto-ul vieţii mele!”, spune Radhu.

Românii un public sincer cu sânge fierbinte

Sunt câţiva ani de când în România a trecut ca un fum furia latino şi telenovelistică.

Cu toate acestea publicul autohton se dovedeşte tributar sângelui său latino fierbinte.

Radhu recunoaşte că acest gen de muzică este foarte îndrăgit de români, în special de românce - şi condiţionarea merge mai departe – tinere, mai ales adolescente.

„Când ajungi să constaţi că publicul tău foarte tânăr îţi fredonează melodiile şi ajunge să exprime atât de bine nişte sentimente profunde ca dragostea, deşi poate nici nu a apucat să le trăiască îţi dai seama că presiunea este foarte mare! Românii nu mai sunt atraşi de versuri simpliste, care se repetă şi tocmai datorită acestei repetiţii rămân aici – şi îmi indică fruntea. De altfel, la kumbia şi versurile şi paşii sunt foarte uşor de deprins. Sacrificiul meu, ca să spun aşa, sunt timpul şi drumurile, dar îmi place că fiecare concert al meu este o provocare. Niciunul nu seamănă cu altul. Tocmai asta este şi ideea. Îmi place să improvizez; în fond să trăiesc starea din acel moment, pe care ulterior să o transmit. Dar, desigur, pregătirea presupune repetiţii multe şi multă muncă. Pe mine însă nu mă oboseşte pentru că îmi place să cânt”.

Dacă Dumnezeu te înzestrează cu un talent eşti dator să transmiţi ceva prin el

Radhu a crescut frumos într-o familie care l-a învăţat despre bine şi rău în viaţă, dar mai ales care i-a dat imboldul unui trai cu frica lui Dumnezeu.

Este conştient că talentul său îl face aparte, drept pentru care şi-a propus să fie demn de el. Îşi alege cu grijă cuvintele şi îşi meşteşugeşte cu mare atenţie mesajele muzicale, pentru care se consideră responsabil.

„Eu am zis dintotdeauna aşa : dacă Dumnezeu te înzestrează cu un talent eşti dator să transmiţi ceva prin el ... şi nu numai muzical ci şi ca temperament, ca atitudine. Un artist trebuie să fie un model pentru societate şi automat sunt foarte atent la tot ce spun; mai ales textele mele. Fiecare mesaj este unul pozitiv. Eu nu instig oamenii. De aceea am şi ales să cânt despre dragoste, să nu deprim pe nimeni; nu cânt muzică din spatele blocurilor, sau despre vicii. Eu sunt un om familist; sunt pentru uniune. Îmi place să cultiv frumosul alături de cei dragi.”

Radhu este unul dintre cei mai scânteietori tineri din ziua de astăzi. Când povesteşte despre pasiunea sa i se aprind luminiţe în ochi.

Am auzit de câteva ori de la sora şi mama lui că el nu concepe viaţa fără muzică şi puterea scenei în reflectore. L-am întrebat timid despre toate acestea şi am aflat că în scurtele sale momente de răgaz pe care uneori şi le doreşte din plin ca să se poată odihni, nu-şi găseşte totuşi liniştea. Fiorul şi împlinirea nu şi le poate obţine altfel.

„În viaţă cel mai frumos este să iubeşti ca un copil, aruncându-te înainte cu braţele deschise!”

Radhu face o mare diferenţă între modul în care iubeşte un om oarecare şi modul în care iubeşte un copil. Deşi nu-şi contestă în niciun fel propria vârstă, simt în discuţia cu el, o undă de regret că a părăsit-o pe cea a copilărie.

„ Eu cred că e mult mai frumos să iubeşti cu tot sufletul, ca un copil, deschizând braţele şi este foarte greu să iubeşti la maturitate când ai senzaţia că fiecare respiraţie îţi este patronată de banalul consens. În altă ordine de idei, eu cred că un bărbat iubeşte mai mult decât o femeie pentru iubeşte întâi raţional şi apoi emoţional... deci, de două ori mai mult!... Bineh şi Kumbia te învaţă să iubeşti şi o face în foarte multe feluri pentru foarte multe forme de dragoste, dar în general te învaţă să iubeşti emoţional... după cum simţi, pentru că aici nimic nu este mecanic. Din punctul meu de vedere, în viaţă e bine să faci ceea ce simţi, ca să poţi fi fericit! Dacă doar aparent eşti un om plin, dar în străfundurile tale regretele se-nghesuie unul într-altul nu cred că ţi-ai plătit datoria faţă de viaţă. Eu sunt un om emoţional.”