Cui îi e frică de Măgăruş?

La 15 ani de când nu se mai realizează emisiunea "Cui îi e frică de Măgăruş?", maestrul Eugen Cristea este un copil în suflet, fără acte doveditoare şi vârstă.

Pentru el este foarte clar că pe toată durata proiectului, timpul s-a oprit în loc şi l-a chemat la joacă – o joacă de care nu s-a despărţit, de fapt, niciodată.

Ceea ce unii consideră o preocupare neserioasă pe Eugen Cristea îl preocupă serios, pentru că emisiunea nu este singura formă în care şi-a putut manifesta copilăria.

Audio: Interviu Eugen Cristea

Dincolo de apariţiile sale pe scenă sau pe scena publică, el a dublat foarte multe personaje din filmele de desene animate pentru copii.

Cel mai nou dintre ele este ducele de "Şarlatan" din proiecţia "Ţinutul Îngheţat", care de altfel a fost şi distinsă cu Un Glob de Aur.

Eugen Cristea mărturiseşte că în ciuda rolului relativ mic, criticile i-au fost foarte favorabile, iar oamenii l-au primit cu sufletul deschis...

Modest, crede că "vina" pentru această recunoaştere o poartă chiar filmul pe care îl consideră de excepţie şi-şi aduce în sprijinul argumentelor sale succesul de care s-a bucurat acesta.

Actorii care sunt invitaţi să dubleze personaje din desene animate sunt nişte copii mari

Îi place discuţia pe marginea sintagmei "copii mari" şi apreciază că dublajul într-un film de desene animate necesită să ai un astfel de suflet de copil mare.

Susţine că în ciuda vârstei şi-a păstrat acest nimb din "perioda marilor contradicţii existenţiale" şi dovadă stau cele foarte multe jucării împrăştiate prin biroul său şi căţelul luat de mult de pe stradă, care acum a devenit un membru al familiei.

Vorbeşte cu el ca şi cu un om mare aşa cum spune că vorbeşte şi cu copiii, pe care îi consideră nişte "oameni foarte serioşi şi inteligenţi, care acceptă convenţiile şi în a căror graţie dacă vrei să intri nu trebuie să te prosteşti!"

Îmi arată pe rând toate jucăriile şi este foarte mândru de ultimele exemplare aduse recent din Laponia, unde a fost chemat să îl interpreteze pe Moş Crăciun chiar la el acasă, pentru o comunitate de copii români.

Îi surâd ochii când îşi aminteşte de căsuţa lui din pădurea din localitatea Levi, de biroul lui, de costumul şi masca purtate, dar mai ales de discuţiile profunde cu copiii şi scrisorile primite de la copii... Foarte tainic îmi explică: "

Este în premieră ce vă spun, acum, să ştiţi! Am mers cu ei până acolo în acelaşi Charter şi a trebuit să stau nemişcat şi să nu scot niciun cuvânt ca pe urmă să nu mă recunoască.

Ajuns acolo, marea mea satisfacţie a fost că niciunul dintre ei nu m-a tras de barbă şi-a acceptat un astfel de consens, ţinând cont desigur şi că seara am venit însoţit de un ren... adevărat!... Sunt foarte inteligenţi... Înţelegeri adevărate poţi face numai cu oamenii inteligenţi... Şi ca un detaliu: toţi îşi doreau tablete!"...

Râde cu toată fiinţa lui şi conspiră împreună cu mine pe marginea acestui subiect.

Dintre toate activităţile pe care le face de-o viaţă, cel mai mult îi place radio-ul

Eugen Cristea mărturiseşte că dintre toate activităţile sale, cel mai mult îi place radio-ul, pentru că radio-ul presupune o foarte mare formă de sinceritate, pe care o poţi repera din voce şi tot ce presupune ea: timbru, măsură, ritm, sau eventualul zâmbet care îndulceşte orice mesaj sonor, sau grimasele care parcă-l contractă.

După acest principiu s-a ghidat şi când a acceptat să dubleze personaje din desene animate.

Râsul şi zâmbetul fac parte din modalitatea de lucru a lui Eugen Cristea

Zâmbeşte când îmi spune că râsul şi zâmbetul fac parte din modalitatea sa de lucru.

Dincolo de îndulcitul vocii, de care menţionam mai devreme, cele două apanaje ale unei vieţi sănătoase vin uneori şi nebănuit.

Sunt hohote de râs câteodată, pe marginea replicilor ghiduşe sau chiar a fizionomiei personajelor interpretate, susţine maestrul....

Îşi schimbă destinaţia privirii spre un colţ al camerei în care ne aflăm şi spune de parcă ar povesti finalul vesel al unui basm pentru copii:

"Nici nu vă închipuiţi cât de greu este să te idenfitici de la bun început cu un ursuleţ, spre exemplu, sau cu un elefant. Am jucat şi o maşină, chiar în celebrul "Cars". Am mai avut o experienţă la o firmă de dublaj pentru un joc de calculator, când am fost un şef al barbarilor. Ceva îngrozitor şi destul de violent, după părerea mea, dar o provocare de copil."

A dublat un personaj într-o limbă total necunoscută

Aceeaşi copilărie care nu i-a părăsit niciodată sufletul mărturiseşte că l-a îndemnat şi să accepte să dea o probă în limba germană, pe care nu o cunoştea deloc pentru un proiect în care trebuia să dubleze un şef al barbarilor dintr-un joc de calculator pentru copii.

Modestia îl însoţeşte şi când îmi povesteşte din nou în premieră cum a trecut proba şi s-a văzut în situaţia de a da glas celor 1.600 de replici, într-o limbă total necunoscută.

Maestrul râde când mărturiseşte că pentru el nu a fost o provocare, ci o joacă... în care l-a cuprins şi pe coordonatorul său care-i păzea pronunţia şi accentul ca un Cerber...

În fine concluzia a fost una demnă tot de un mare copil ca Eugen Cristea: "- Domnule Cristea aveţi o pronunţie foarte bună, dar puneţi accentul ciudat în frază!.... i-a spus timid la un moment dat coordonatorul său. – Păi, cum să nu-l pun ciudat, dacă eu nu înţeleg nimic din ce spun aici!?....

Actorii care nu sunt generoşi să se ducă să joace în beciurile din Centrul Vechi

Îmi răspunde afirmativ, când îl întreb dacă actorii sunt chemaţi să modereze emisiuni pentru copii pentru că au această abilitate de a interpreta orice rol şi pentru că-şi pot deschide larg sufletul în faţa celor mici.

Îmi completează chiar că în opinia lui meseria de actor presupune foarte multă generozitate, la care copii sunt foarte receptivi, pentru că aşa sunt şi ei şi îi trimite să joace în beciurile din Centrul Vechi al Capitalei pe colegii săi care cred altceva."

E o meserie în care singura satisfacţie sunt aplauzele şi dacă stăpâneşti bine arta de a te juca şi mai ales arta de a te apropia de copii, atunci partida este câştigată.

De copii nu trebuie să te apropii maimuţărindu-te, aşa cum fac, din păcate, mătuşile şi bunicii... şi credeţi-mă că ştiu ce spun!

De copil trebuie să te apropii cu bucurie, generozitate, inteligenţă şi mai ales seriozitate!.. Pentru că ei sunt atât de puri şi de sinceri încât te dărâmă cu o vorbă!"

Maestrul Eugen Cristea m-a dărâmat cu o vorbă!

În anii pe care îi am de când sunt la radio am înţeles că atunci când faci un interviu despre sufletul cuiva, se poate întâmpla să ţi se răspundă, cum îmi place mie să spun fără drept de apel.

Este acel moment, când oricât de mult ţi-ai dori, după un anume punct pus printr-un cuvânt de intervievat, nu poţi să faci virgulă... Maestrul Eugen Cristea m-a dărâmat cu o vorbă:

"Uneori când plec de acasă am senzaţia că jucăriile mele prind viaţă şi se joacă cu căţeluşul. Mă tem că nu căţeluşul este de vină pentru că el de unul singur nu ajunge la ele, iar eu le găsesc mutate din loc, când mă întorc!"