Atracţii europene: Eguisheim

Eguisheim, o comună cu 1800 de locuitori, situată pe valea Rinului, în Alsacia, faimoasă în primul rând pentru vinurile sale, a devenit din 2013 satul preferat al francezilor.

Şi cu adevărat, te atinge la inimă o vizită în aceasta mică localitate construită sub formă de cerc, cu doar două străzi concentrice şi casele lipite de zidurile de incintă.

Eguisheim are 250 de metri în diametru şi este lesne de parcurs cu piciorul.

Pe dată eşti fascinat de culorile vii ale caselor. În secolul al XVI-lea culoarea era un simbol al reuşitei sociale. Au cel mult două etaje şi pe faţadă, bârnele groase desenează figuri geometrice, întrerupte adesea de jardiniere pline cu muşcate.

În plimbarea la pas ai timp să admiri balcoanele închise, de la etaj. Erau locul unde femeile brodau, dar şi trăgeau cu ochiul la tot ce se întâmpla pe stradă. Casele au deasupra intrării inscripţii care invocă protecţia divină, mai ales contra incendiilor, dar uneori vorbesc şi despre firea curioasă a localnicilor.

Un hâtru a gravat la 1683, deasupa uşii, ceva de genul „La ce te holbezi cu gura căscată? Tu nu ai treabă?”. Şi chiar că nu prea ai altă treabă decît să admiri căsuţele colorate înfipte în cele două ziduri circulare, cel mai vechi datând din secolul al XII-lea.

Istoria localităţii este însă mai îndelungată. Cetatea a fost ridicată în anul 1000 şi a dat un papă: Bruno de Eguisheim, care a devenit papa Leon al IX-lea, între 1049 şi 1054.

Statuia sa se înalţă în mijlocul unei fântâni care domină piaţa centrală. În apropiere este capela care îi poartă numele.

Clopotniţa capelei este cea mai frumoasă din Alsacia, iar pe acoperişul ei se află un cuib de berze. La Eguisheim sunt o mulţime de berze. Te trezeşti în clămpănitul lor vesel.

Nu sunt singurul motiv de veselie: localitatea este renumită pentru vinurile sale, mai ales Rislingul cu note de răşină, celebru încă din secolul al XVI-lea.

În amestecul de culoare şi savoare veţi înţelege de ce localnicii au dedicat o odă vinului alsacian, care începe aşa: „Doamne, dă-mi viaţă lungă, dragoste din când în când, slujbă cât mai rar, dar dă-mi tot timpul vin de Eguisheim”.

Iată de ce acesta este satul preferat al francezilor.