"Între tradiţie şi inovare în viaţa universitară românească"

Am avut şansa de a face experienţa directă a mai multor stiluri şi spaţii, şi academice, şi culturale, în Europa, în Statele Unite ale Americii şi în Extremul Orient, în China, în Japonia spune acad. Mircea Dumitru logicianul, profesor universitar doctor,cel care face parte din boardul Academiei Române , ca unul dintre vice-președinți.

Vorbind în termenii unui concept important, acela al etosului libertăţii, ne putem intreba ce face Cercetătorul, cu majusculă, în această lume pentru sine şi pentru profesiune.

Mircea Dumitru consideră că de fapt avem în față o corelaţie importantă pe care Academia o cultivă şi o susţine, între tradiţie, continuitatea unei tradiţii şi inovare, inovare culturală.

„Profilul actual al cercetătorului, şi am în vedere aici în primul rând ştiinţele naturii, dar şi ştiinţele sociale şi politice, este unul care din ce în ce mai mult este legat de teme regionale, de inserarea a ceea ce este cultura şi istoria şi tradiţiile noastre naţionale într-un context mai larg european şi mondial, deci se poate vorbi despre o anumită globalizare şi mondializare a cercetării, dar pe de altă parte sunt alte ramuri ale cunoaşterii, ale ştiinţei, pe care le avem în Academie, în institute sau în secţiile Academiei, cum ar fi ştiinţele umaniste, care au această menire, această vocaţie de a introduce un factor mai local, mai naţional, în contextul acesta global.

O moştenire culturală trebuie conservată, păstrată, dezvoltată, transmisă mai departe generaţiilor viitoare și cred că ea înfloreşte foarte bine dacă suntem capabili să păstrăm acest echilibru între continuitatea şi integrarea tradiţiilor noastre intelectuale ale românilor, în contextul actual de cercetare, care este mult mai globalizat.

Eu văd Academia Română, în primul rând, ca un factor de echilibru între aceste două tendinţe şi orice încercare de a rupe echilibrul într-o direcţie sau alta este contraproductiv.

Ceea ce este interesant de văzut este că anumite discipline au această vocaţie mai universalistă, adică te poate surprinde acest lucru, dar este un fapt pe care trebuie să-l constaţi şi să îl înţelegi, să-l exprimi, să-l interpretezi.

În China de pildă, unde există încă un învăţământ axat pe doctrina comunistă, pe doctrina marxistă, există totuşi un program de studiu, de cercetare, de predare în universităţi în domeniul filozofiei, în care studentele şi studenţii învaţă filozofie occidentală, din punctul lor de vedere, filozofie europeană: filozofie grecească, istoria filozofiei greceşti sau autorii mari canonici – John Stuart Mill, Immanuel Kant, care vorbesc umanităţii în general, nu vorbesc doar spaţiilor culturale din care provin să spunem, culturii britanice sau culturii germane.

Poate fi o surpriză, pentru că ideea pe care o ai, o idee preconcepută, sau un bias cultural pe care-l ai este acela că într-o ţară precum China, care este mai omogenă şi închisă cultural, ai avea de-a face fie doar cu o cultivare a unei paradigme să zicem marxiste sau marxizante, fie cu una mai tradiţionalistă, confucianistă, budistă etc.

Există însă o încercare şi din partea acestor culturi sau din partea acestor medii academice din acele ţări de a se sincroniza şi de a se coordona cu ceea ce se discută în general în profesia respectivă, în întreaga lume. Iar semnul sigur al acestei sincronizări este dat de faptul că la marile conferinţe sau congrese internaţionale, tematica este în general una pe care o recunoşti ca fiind importantă pentru acel domeniu.

La ultimul congres mondial de filosofie, care a avut loc, în 2018, la Beijing, au fost o sută de secţiuni. Este uriaş, nici nu te puteai aştepta că filosofia poate avea atâtea subdiscipline şi secţiuni, opt mii de oameni care au participat şi care găseau totuşi un vocabular comun, o tematică de interes comun, în principal una care provine din spaţiul cultural euro-atlantic să spunem, european şi american.

Așadar domină foarte mult temele acestea, iar chinezii sunt foarte interesaţi să le cultive. Dar şi reciproc, în Europa sau în Statele Unite vezi o înţelegere din ce în ce mai pronunţată pentru ceea ce este mai idiomatic şi mai local în cultură. Ediţii mai recent apărute de istorie a ideilor filozofice, publicate de Oxford sau de mari edituri din Occident, urmăresc să prezinte o filozofie fără goluri, cum spuneau ei, „without gaps”, în care să fie prezente şi contribuţii din spaţiul cultural african sau din spaţiul arab , din cel indian sau din cel asiatic.

Există această preocupare pentru un gen de ecumenism cultural sau de globalizare, în aşa fel încât să nu existe doar o perspectivă foarte îngustă, care să vină dintr-o direcţie care ţine doar de o filozofie tradiţională.

Și apare întrebarea dacă o fi vorba doar despre generozitatea oamenilor de ştiinţă sau se poate imprima acest fel de abordare a lumii şi a valorilor umanităţii şi în lumea politică ?

Aici lucrurile stau cu totul altfel, pentru că acum cel puţin, de cinci-zece ani, eu sunt doar un spectator mai puţin implicat în chestiunea asta, nu sunt neapărat un specialist în geopolitică. Dar ceea ce constatăm este o confruntare şi o creştere a tensiunii uneori la nivel foarte ridicat şi îngrijorător, mai ales în ceea ce înseamnă şi retorica politică şi discursul politic între aceste centre mari de putere, Statele Unite, China, Rusia.

E de văzut dacă pe termen mediu sau pe termen mai lung cei care vin din domeniul ştiinţelor sociale, politice şi umaniste nu pot totuşi să mai atenueze din aceste aspecte şi să creeze un spaţiu al dialogului, nu neapărat al unei înţelegeri totale, aşa ceva nu cred că poate exista atâta timp cât suntem atât de diferiţi şi individual, şi cultural, dar să apară cel puţin un spaţiu în care să nu pornim de la ideea că ceilalţi care sunt pe altă pagină decât noi ar trebui excomunicaţi din start.

Că ideea de a avea deschise punţi sau căi de dialog este o idee pe care cred că umaniştii ar trebui să o cultive privindu-i pe toți cei din cetate , oricât de globalizată este sau devine lumea.”

AUDIO: emisiunea "Academica", ediţia din 5 octombrie 2022

Emisiunea „Academica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, joi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, de la: https://podcast.srr.ro/RRA/academica/-s_1-sh_6431