Ziua Internaţională a Limbii Greceşti

Pe 9 februarie, este Ziua Internaţională a Limbii Greceşti.

Ea a fost instituită în 2017 de Ministerele de Interne, de Externe şi al Educaţiei din Grecia şi în amintirea poetului naţional al grecilor, Dionisios Solomos.

Greaca este limba oficială în Grecia şi în Cipru şi limbă a minorităților grecești din România, Albania, Armenia, Turcia, Italia, Ucraina sau Ungaria.

De asemenea, greaca este una dintre cele 23 de limbi ale Uniunii Europene.

De ce merită o Zi internațională ?

Pentru că greaca este, alături de latină (care nu mai e o limbă vorbită, vie) – matricea pe care s-au format spiritul european și gândirea europeană cea mai înaltă, din epoca miceniană (și a tăblițelor de la Cnosos) până astăzi. Și, desigur, limba religiei/ mitologiei, a filosofiei, a logicii, a științei, a medicinii, a sociologiei, a artei, a politicii, a economiei...

Limba lui Homer și a decalogului lui Homer... a lui Heraclit, Pitagora, Socrate, Platon și Aristotel, a lui Herodot și Tucidide...
Cuvinte din elină (greaca veche) sau din neogreacă există în toate limbile europene, în ivrit (ebraica modernă) sau în limbile influențate de marea cultură greacă.

Vă propunem o listă cu câteva cuvinte (și prefixe/sufixe) ajunse în română, pe diferite căi, în epoci diferite (marea majoritate prin latină și franceză, dar și direct din neogreacă):

Europa, economie (gospodărirea casei), politică (știința conducerii polis-ului, a cetății), politicos, politichie, guvern, monarhie, tiranie, -crație, democrație, aristocrație, meritocrație, arhi-, arhitectură, -arhie, oligarhie, diplomă, diplomat, diplomație...
... a se chivernisi, a se pricopsi, a agonisi, chirie, ananghie, plapumă, barabulă, horă, stomac, etnie, agapă, tezaur, castru...
... idee, criză, carte, hârtie, hartă, cartă, coardă, patimă, a pătimi, a păți, patos, -patie, adenopatie, cardiopatie, dacopatie, pățanie, caracter, caracteristic, piatră (prin latină, cuvânt moștenit), marmură, temelie, şcoală, scolastic, sholie, sholiast, hermeneut, academie, bibliotecă, didactic, fono-, fonotecă, istorie, fizică, chimie...
... asfalt, mașină, mecanică, tehnică, auto-, autarhie, autonomie, autoguvernare...
... metru, -metrie, antropometrie, taximetru; antropo-, antropocentrism, teocentrism...
... logos, logic, -logie, filologie, biologie, zoologie, antropologie, ginecologie, gineceu, morfologie, arheologie, etimologie, apologie, cronologie, cosmologie, fiziologie, trilogie, analogie, astrologie, cosmos, cosmologie, cosmunaut, psiho-, psihologie, psihopat, mitic, mitologie, cord, -cardio, cardiologie, farmacie... farmec, fermecător, mag, magie, magic...
... temă, matematică, metafizică, estetică, genetică, gen, geneză, tip, frenetic, noetic, categorie, paradigmă, parodie, simbol, simbolism, dogmă, dogmatic...
... –algie, nevralgie, anodin, -iatrie, pediatrie, -filie, pedofilie...
... – grafie, grafic, fotografie, foto-, fotofobie, cinematograf, geografie, -morfie, antropomorf, zoomorf...
... cromo-, cromatic, termo-, termic... dinamic, dinamism, dinamică...
... criptic, cripto-, -fagie, antropofagie, cronofag, idio-, idiosincrazie, idiot...
... teatru, dramă, dramatic, idol, idolatrie, poet, poem, ritm, melodie, muză, muzică, muzichie, idee, ideologie, taumaturg...
... holo-, hologramă, hiper-, hipo-, mega-, macro-, micro-, poli-, crono-, cronologie, proto-, prototip, protoromâni, protoplasmă, paleo-, paleolitic, -nomie, taxinomie, astronomie, anatomie, endo-, endoscopie, amfi-, amfiteatru...
... -manţie, mantică, fantezie, pragmatism, program, analiză, sistem, practică, teorie, seism, idiom, acustic, tectonic...
... epocă, emblemă, rol, taxă, cod, ecou, ciclu, optic, catalitic, somatic...
... Hristos, creştinism, creştin, Rusalii, Paște, colivă, înger, everget, filantrop...
... efemer, erotic, hedonism, frică, traumă, gimnastică, orizont, exeget, ipocrit...
... demon, problemă, parabolă, etică, dialog, sferă, armonie, muză, muzică, muzichie, metodă, frază, ipoteză, propoziție, periplu, triumf, labirint...
... fobie, –fobie, aporofobie, agorafobie, claustrofobie...

Și poate continua pe mai multe pagini !

Încheiem cu trei poeme, unul atribuit poetului grec Anacreon (sec. VI-V î. Hr.) și două scrise de poetul alexandrin grec Konstantinos Kavafis (sec. XIX-XX):

ANACREON/ 33

Cândva, spre miezul nopţii, când
Ursa spre-a Boarului mână deja se-ntoarce,
şi ale muritorilor neamuri, toate,
dorm doborâte de trudă,
Eros veni de nicăieri.
Zăvorul porților lovi.
„Cine-mi bate-n poartă” – zisei –
„și visele-mi alungă” ?
Eros îmi spuse-atunci:
„Deschide, un prunc sunt, nu te teme.
Sunt ud și rătăcitu-m-am în noaptea fără lună”.
Acestea auzind, m-a cuprins mila.
Lampa-am aprins, îndat, și i-am deschis.
Văzui atunci, într-adevăr, un prunc înaripat,
ce-avea săgeți și tolbă.
La vatră, lângă foc l-am așezat
și mâinile-i i-am încălzit într-ale mele.
Părul ce-i picura de apă i l-am șters.
De-ndat ce frigul i l-am alungat, îmi spuse:
„Adu-mi arcul și coarda-i udă să i-o încercăm,
să nu se fi-nmuiat cumva.
Și trase atunci și mă stăpunse
drept în ficat, ca un tăun.
Sări în spate-apoi și hohoti.
„Străine” – zise – „bucură-te.
Arcu-mi rămase întreg,
dar inima-ţi, ce va mai suferi”.

33
Μεσονυκτίοις ποτ᾽ ὥραις,
στρέφετ᾽ ἦμος Ἄρκτος ἤδη
κατὰ χεῖρα τὴν Βοώτου,
μερόπων δὲ φῦλα πάντα
κέαται κόπωι δαμέντα,
τότ᾽ Ἔρως ἐπισταθείς μευ
θυρέων ἔκοπτ᾽ ὀχῆας.
«τίς» ἔφην «θύρας ἀράσσει,
κατά μευ σχίσας ὀνείρους;»
ὁ δ᾽ Ἔρως «ἄνοιγε,» φησίν,
«βρέφος εἰμί, μὴ φόβησαι·
βρέχομαι δὲ κἀσέληνον
κατὰ νύκτα πεπλάνημαι.»
ἐλέησα ταῦτ᾽ ἀκούσας,
ἀνὰ δ᾽ εὐθὺ λύχνον ἅψας
ἀνέωιξα, καὶ βρέφος μέν
ἐσορῶ φέροντα τόξον
πτέρυγάς τε καὶ φαρέτρην·
παρὰ δ᾽ ἱστίην καθίξας
παλάμαις τε χεῖρας αὐτοῦ
ἀνέθαλπον, ἐκ δὲ χαίτης
ἀπέθλιβον ὑγρὸν ὕδωρ.
ὃ δ᾽ ἐπεὶ κρύος μεθῆκε
«φέρε» φησὶ «πειράσωμεν
τόδε τόξον, εἴ τί μοι νῦν
βλάβεται βραχεῖσα νευρή.»
τανύει δέ, καί με τύπτει
μέσον ἧπαρ ὥσπερ οἶστρος·
ἀνὰ δ᾽ ἅλλεται καχάζων·
«ξένε» δ᾽ εἶπε «συγχάρηθι·
κέρας ἀβλαβὲς μένει μοι·
σὺ δὲ καρδίαν πονήσεις.»
***

Când se trezesc

Încearcă să le păstrezi, poete,
oricât de puţine ar fi cele care se opresc (să le contempli).
Viziunile erotismului tău.
Pune-le, pe jumătate ascunse, în frazele tale.
Încearcă să le păstrezi, poete,
Când ţi se deşteaptă în minte,
Noaptea sau în strălucirea amiezii.
(1913, 1916)

Όταν Διεγείρονται

Προσπάθησε να τα φυλάξεις, ποιητή,
όσο κι αν είναι λίγα αυτά που σταματιούνται.
Του ερωτισμού σου τα οράματα.
Βάλ’ τα, μισοκρυμένα, μες στες φράσεις σου.
Προσπάθησε να τα κρατήσεις, ποιητή,
όταν διεγείρονται μες στο μυαλό σου,
την νύχτα ή μες στην λάμψι του μεσημεριού.

***

Înțelepții... cele ce se apropie

„…pentru că zeii văd lucrurile viitoare (din viitor), oamenii le văd pe cele ce sunt, iar înțelepții, pe cele ce se apropie”. (Philostrat, Viața lui Apollonios din Tyana, VIII, 7)

Oamenii cunosc lucrurile care sunt.
Pe cele viitoare… doar zeii,
Singurii deținători, stăpânii deplini ai tuturor luminilor.
Iar înțelepții le presimt, din viitor, doar pe cele se apropie.
Uneori, când sunt adânciți în studiu,
Ceva le tulbură auzul…
Vine până la ei ecoul tainic al lucrurilor care se apropie…
Și stau să-l asculte cu luare-aminte, pioși. În timp ce, în stradă,
Afară, popoarele n-aud nimic.
(1896, 1899, publicat în 1915)

Notă: Apollonios din Tyana, magul-filosof greco-capadocian, noul Pitagora născut în secolul lui Iisus, l-a fascinat pe Kavafis: îl vedea în el pe Filosoful/Înțeleptul care apăruse ca ultima întrupare a divinei înțelepciuni a lumii vechi. Lui i-a dedicat o mică serie de poeme care începe cu Înțelepții… cele ce se apropie, de fapt, o sholie scrisă pe marginea paginii din Viața lui Apollonios, de Philostrat, în dreptul locului pe care-l indică în motto.

Σοφοί δε προσιόντων

Θεοί μεν γαρ μελλόντων, άνθρωποι δε γιγνομένων, σοφοί δε προσιόντων αισθάνονται. Φιλόστρατος, Τα ες τον Τυανέα Απολλώνιον, VIII, 7.

Οι άνθρωποι γνωρίζουν τα γινόμενα.
Τα μέλλοντα γνωρίζουν οι θεοί,
πλήρεις και μόνοι κάτοχοι παντών των φώτων.
Εκ των μελλόντων οι σοφοί τα προσερχόμενα
αντιλαμβάνονται. Η ακοή
αυτών κάποτε εν ώραις σοβαρών σπουδών
ταράττεται. Η μυστική βοή
τους έρχεται των πλησιαζόντων γεγονότων.
Και την προσέχουν ευλαβείς. Ενώ εις την οδόν
έξω, ουδέν ακούουν οι λαοί.

Notă: traducerile aparțin autoarei.