Valorile democrației occidentale II: UE și Regatul Marocului

Marocul face parte din spațiul para-european: cu toate că teritoriul său este în afara Europei, această țară este puternic legată, din punct de vedere economic, de Uniunea Europeană.

Foarte mulți marocani lucrează în țările Europei Occidentale.

Regatul Marocului funcționează ca o barieră în calea fluxului migratoriu dinspre zona subsahariană spre Europa, în mod special, spre cele două enclave spaniole în Africa: Ceuta și Melilla.

Un domeniu de mare interes îl reprezintă pescuitul. De-a lungul coastelor marocane, se află locuri foarte bune de pescuit. Printr-un acord negociat de UE cu Marocul (actualul acord va expira pe la mijlocul acestui an) își desfășoară activitatea în zonă 126 de vase de pescuit comunitare: estoniene, poloneze, germane, dar, mai ales, spaniole (90 de vase!).
În schimb, Marocul are o serie de beneficii, printre care, zeci de milioane de euro, anual, din partea UE.

ACORDUL ESTE LEGAL ...DAR, GOLIT DE CONȚINUT

Marea problemă în relațiile Uniunii Europene cu Marocul îl reprezintă Sahara Occidentală, (fostă Sahara Spaniolă), teritoriu pe care Regatul Marocului l-a invadat parțial în 1975, și de atunci îl ocupă ilegal. Ori, peste 91 % din capturile de pește, reglementate prin acordul UE-Maroc, se efectuează tocmai în apele atlantice ale Saharei Spaniole, adică în zona economică extinsă a acestui teritoriu ocupat ilegal.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a dat o sentință, ieri 27 februarie 2018, prin care declară valabil și legal acordul de pescuit UE-Maroc, doar în măsura în care pescuitul se desfășoară în apele jurisdicționale ale Marocului, nu și în cele ale Saharei Occidentale, deoarece acestea nu fac parte din Regatul Marocului.

A include în acest acord de pescuit teritoriul Saharei Occidentale „ar încălca anumite norme de Drept Internațional, în mod deosebit, principiul autodeterminării”, semnalează sentința CJUE, astfel încât, apele adiacente teritoriului Saharei Occidentale rămân în afara acestui acord.

TOTUL DEPINDE, DEOCAMDATĂ, DE ATITUDINEA MAROCULUI

UE și Marocul „vor prezerva cooperarea lor în domeniul pescuitului” și vor negocia reînnoirea protocolului acordului de pescuit.

Într-o declarație comună făcută publică tot marți, 27 februarie 2018, Federica Mogherini, înalt reprezentant al UE pentru politică externă, și Nasser Bourita, ministrul marocan de externe au evidențiat „bogăția și vitalitatea relațiilor dintre UE și Maroc, precum și voința lor deplină de a dezvolta continuu aceste relații, în toate domeniile de interes comun”.

Fără să menționeze direct Sahara Occidentală, „cele două părți își reafirmă sprijinul pentru procesul Națiunilor Unite și sprijină eforturile secretarului general al organizației pentru a ajunge la o soluție definitivă”.

Avocatul General al Curții de Justiție al UE, belgianul Melchior Wathelet, semnalase că ultimul acord de pescuit cu Marocul nu era valabil, și iată că, acum, Curtea de Justiție îl consideră valabil, dar exclude din cuprinderea lui apele Saharei Occidentale.

Guvernul de la Rabat nu dă o prea mare importanță sentinței CJEU și își exprimă convingerea că „Marocul are capacitatea de a negocia un nou acord referitor la pescuitul în apele din sud”- adică ale Saharei Occidentale”.

Ministrul marocan al agriculturi, Aziz Ahanuch, într-o scurtă declarație, a adăugat că „vasele europene pot să continue să pescuiască până la expirarea acordului actual”.

CU CINE VA NEGOCIA UE VIITORUL ACORD DE PESCUIT ?

Statutul Saharei Occidentale este complicat: teoretic, Spania ar răspunde de suveranitatea și de administrarea acestui teritoriu, conform ACORDURILOR DE LA MADRID, semnate în 1975 de Spania, Maroc și Mauritania.

Practic, cea mai mare parte a teritoriului o administrează Marocul.

Restul este controlat de Republica Arabă Saharaui Democrată, recunoscută de Organizația Uniunii Africane și de 46 de țări africane și latino-americane.

Nu recunosc această autoproclamată republică arabă nici ONU, nici Liga Arabă și nicio țară europeană.

Însă, nicio țară și nicio organizație nu recunoaște anexarea de către Regatul Marocului a celeilalte părți a teritoriului Saharei Occidentale.

ATITUDINEA SPANIEI

Până în 1975, teritoriul acesta s-a numit Sahara Spaniolă, adică, a fost o colonie a Spaniei. În procesul de decolonizare, asupra Spaniei s-au făcut presiuni să grăbească acordarea independenței acestui teritoriu. La ceea ce a considerat a fi prea multe presiuni, Spania a lăsat de izbeliște fosta ei colonie, care a fost ocupată, imediat de Maroc și de Mauritania.

Aceasta din urmă avea să-și retragă trupele, la capătul unui război cu Frontul Polisario, adică cu forțele de gherilă saharaui, sprijinite, în principal, de Algeria. Marocul a făcut față acestui război datorită sprijinului primit din partea SUA.

Ar fi trebuit să aibă loc un referendum, însă Marocul tot întârzie referendumul pentru autodeterminarea poporului saharaui, în speranța că noii veniți, colonii marocani vor deveni majoritari.

Spania întreține, în mod ne-oficial, relații foarte bune cu Republica Arabă Saharaui Democrată. Anual, sute de copii saharaui vin în Spania, în vacanțele scolare, și sunt găzduiți de familii spaniole care au copii de vârste asemănătoare, astfel încât se statornicesc numeroase și foarte mari prietenii între copii și familii din cele două țări.

Spania este principalul beneficiar al acordurilor de pescuit în zona marocano-saharaui. Pescuiesc în aceste ape africane vase din Galicia, Insulele Canare și Andalucia. Flota de pescuit din Galicia depinde vital de resursele piscicole saharaui.

Rămâne de văzut dacă Spania își asumă responsabilități, precum și un rol mai mare în rezolvarea definitivă a situației oficiale a fostei ei colonii, cu care o unesc, în continuare, puternice interese economice și legături umane deosebite.

O declarație prin care Spania acordă, în mod oficial, independența acestei țări africane ar fi un început !